Subiecte Barou septembrie 2025 (avocați stagiari)

În conformitate cu dispozițiile legale în materie, suspendarea calității de avocat se dispune:

1. A.dacă avocatul a fost condamnat definitiv pentru o faptă prevăzută de legea penală și care îl face nedemn de a fi avocat, conform legii;
2. B.pe perioada interdicției de a profesa, dispusă prin hotărâre disciplinară sau judecătorească;
3. C.la cererea scrisă a avocatului.

Onorariile avocaților pentru asistența judiciară acordată în oricare dintre formele prevăzute de lege se stabilesc:

1. A.prin protocolul încheiat între U.N.B.R. și fiecare Barou în parte;
2. B.de către Ministerul Justiției;
3. C.prin protocolul încheiat între U.N.B.R., Ministerul Justiției și Ministerul Public.

Calitatea de avocat încetează:

1. A.în caz de neplată totală a taxelor si contribuțiilor profesionale către barou, către U.N.B.R. și către sistemul propriu de asigurări sociale, timp de 3 luni de la scadență;
2. B.prin excluderea din profesie, aplicată cu titlu de sancțiune disciplinară;
3. C.la data punerii în mișcare a acțiunii penale împotriva avocatului, pentru o faptă prevăzută de legea penală și care îl face nedemn de a fi avocat, conform legii.

Contestațiile și reclamațiile privind onorariile avocațiale se soluționează de:

1. A.Comisia de disciplină din cadrul Baroului;
2. B.Decanul Baroului;
3. C.Consiliul Baroului prin consilier raportor.

Comisia Centrală de Disciplină din cadrul U.N.B.R. judecă:

1. A.ca instanță de fond, în complet de 5 membri, abaterile săvârșite de decanii barourilor;
2. B.în contestație, în complet de 5 membri, potrivit prevederilor Statutului profesiei de avocat;
3. C.ca instanță de fond, în complet de 3 membri, abaterile săvârșite de membrii Consiliului U.N.B.R.

Dacă sunt îndeplinite condițiile legale, Consiliul Baroului este obligat să înregistreze convențiile de grupare și de asociere a cabinetelor în termen de:

1. A.30 de zile de la înregistrarea cererii;
2. B.5 zile de la înregistrarea cererii;
3. C.1 lună de la înregistrarea cererii.

Dacă avocatul stagiar AA, care are un contract de colaborare cu avocatul îndrumător BB, lipsește motivat din profesie în perioada de stagiu, atunci:

1. A.contractul de colaborare va înceta de drept;
2. B.stagiul avocatului stagiar AA se va suspenda;
3. C.perioada de stagiu efectuată de avocatul stagiar AA, anterior lipsei sale motivate din profesie, se socotește pentru îndeplinirea stagiului.

Prin sesizarea înregistrată la Baroul BB, petentul P arată că, în urma încuviințării cererii de ajutor public judiciar, i-a fost desemnat avocatul AA, însă acesta i-a solicitat să-i fie acoperite de către petent cheltuielile de deplasare la instanță. Situația prezentată în sesizare pune în discuție materia:

1. A.drepturilor și obligațiilor avocaților în cadrul asistenței judiciare;
2. B.contractului de asistență juridică;
3. C.răspunderii disciplinare.

Avocatul stagiar dobândește la cerere calitatea de avocat definitiv, fără a susține examenul de definitivare în profesie, dacă:

1. A.anterior intrării în profesie, a promovat examenul la Institutul Național al Magistraturii;
2. B.a fost judecător timp de 4 ani;
3. C.a exercitat cel puțin un mandat de parlamentar, primar, viceprimar, președinte de consiliu județean sau vicepreședinte de consiliu județean.

În exercitarea profesiei, avocatul are dreptul:

1. A.de a obține datele cu caracter personal necesare îndeplinirii atribuțiilor legale de asigurare a accesului justițiabilului la justiție într-un termen rezonabil și de acordare a asistenței juridice;
2. B.la recuperarea capacității de muncă, în condițiile prevăzute de Statutul profesiei de avocat;
3. C.să renunțe la contractul de asistență juridică, dar numai dacă nu a început executarea acestuia.

În cazul în care a fost încuviințată de către instanța civilă cererea de ajutor public judiciar sub forma asistenței prin avocat:

1. A.cererea împreună cu încheierea de încuviințare se trimit de îndată decanului baroului din circumscripția acelei instanțe;
2. B.Consiliul Baroului are obligația de a comunica și beneficiarului ajutorului public judiciar numele avocatului desemnat;
3. C.beneficiarul ajutorului public judiciar poate solicita el însuși desemnarea unui anumit avocat, cu consimțământul acestuia, în condițiile legii.

Avocatul este obligat:

1. A.să evite orice formă de publicitate profesională;
2. B.să studieze temeinic cauzele care i-au fost încredințate, angajate sau din oficiu;
3. C.să se abțină de la asistarea și sfătuirea unui client în realizarea de către acesta de acte sau fapte ce ar putea constitui infracțiuni.

Societatea profesională cu răspundere limitată din avocatură:

1. A.se constituie prin asocierea a cel puțin 2 avocați definitivi, aflați în exercițiul profesiei, indiferent dacă dețin sau nu ori dacă aparțin sau nu unei alte forme de exercitare a profesiei;
2. B.nu este supusă regimului transparenței fiscale;
3. C.este o societate cu personalitate juridică.

Avocatul stagiar BC, în paralel cu activitatea de avocat, desfășoară și activități didactice cu conținut juridic în învățământul liceal și gimnazial. În acest caz:

1. A.avocatul BC săvârșește o abatere disciplinară gravă;
2. B.avocatul BC nu încalcă nicio dispoziție legală;
3. C.activitatea de avocat este compatibilă cu aceste activități didactice.

Este nedemn de a fi avocat:

1. A.cel care exercită activități de producție, comerț sau prestări de servicii;
2. B.cel căruia i s-a aplicat pedeapsa interdicției de a exercita profesia, pe durata stabilită prin hotărâre judecătorească sau disciplinară;
3. C.cel care desfășoară ocupații care lezează demnitatea și independența profesiei de avocat sau bunele moravuri.

La înscrierea în Barou, avocatul depune, în cadru solemn, jurământul prevăzut de lege, în fața:

1. A.Adunării generale a Baroului;
2. B.Consiliului UNBR;
3. C.Consiliului Baroului.

Potrivit legii, cabinetele individuale – forme de exercitare a profesiei de avocat:

1. A.nu se pot asocia în scopul exercitării în comun a profesiei;
2. B.se înființează din doi sau mai mulți avocați definitivi;
3. C.se pot grupa pentru a-și crea facilități tehnico-economice în vederea exercitării profesiei.

Contactul dintre avocat și clientul său:

1. A.nu poate fi stânjenit sau controlat, direct sau indirect, de niciun organ al statului;
2. B.poate fi supravegheat și controlat numai de administrația locului de arest ori detenție când împrejurările o impun;
3. C.poate fi controlat de organul de urmărire penală când este vorba despre un client cunoscut cu antecedente penale.

Constituie vechime în profesia de avocat perioada în care avocatul, printre altele:

1. A.a îndeplinit funcții de specialitate juridică în aparatul Parlamentului;
2. B.a fost suspendat din profesie în vederea exercitării unei funcții de demnitate publică sau a unei funcții asimilate cu funcția de demnitate publică;
3. C.a exercitat profesia de executor judecătoresc în condițiile legii.

Interdicția de a exercita profesia de avocat se poate dispune ca sancțiune disciplinară:

1. A.pe durată nelimitată;
2. B.pentru o durată de maxim 6 luni;
3. C.pentru o durată de maxim un an.

A este tatăl lui B. Acesta din urmă este un minor în vârstă de 17 ani. A și B încheie un contract individual de muncă, prin care A (angajator) îl angajează pe B ca asistent administrativ. La un moment dat, în timp ce era la serviciu și redacta niște documente pentru A, B ia o pauză de cafea. El plasează cana pe pervazul unui geam. Din neatenție, B lovește cana cu mâna, iar aceasta cade în capul unui trecător, căruia îi este fracturat craniul. Într-o asemenea situație:

1. A.trecătorul prejudiciat poate obține despăgubiri de la A, în virtutea răspunderii delictuale pentru fapta minorului B;
2. B.trecătorul prejudiciat poate obține despăgubiri de la A, în temeiul răspunderii delictuale a comitentului pentru fapta prepusului B;
3. C.trecătorul păgubit nu poate opta, privitor la A, între răspunderea delictuală pentru fapta minorului și răspunderea delictuală a comitentului pentru fapta prepusului.

Nulitatea persoanei juridice:

1. A.se acoperă, dacă, până la închiderea dezbaterilor în fața primei instanțe de judecată, cauza de nulitate a fost înlăturată, dar numai dacă este vorba despre o nulitate relativă;
2. B.nu poate fi opusă terților de către persoana juridică, în afară de cazul în care se dovedește că acești terți cunoșteau cauza de nulitate la momentul încheierii actului;
3. C.atrage intrarea persoanei juridice în lichidare.

În materia simulației:

1. A.contractul secret nu produce efecte între părți dacă nu îndeplinește condițiile de fond cerute de lege pentru încheierea sa valabilă;
2. B.dispozițiile referitoare la simulație nu se aplică actelor juridice nepatrimoniale;
3. C.dacă există un conflict între creditorii înstrăinătorului aparent și creditorii dobânditorului aparent, sunt preferați cei din urmă, în cazul în care creanța lor este anterioară contractului secret.

În cadrul mandatului cu reprezentare, mandatarul:

1. A.este ținut să execute întotdeauna mandatul cu diligența unui bun proprietar;
2. B.nu răspunde niciodată față de mandant cu privire la executarea obligațiilor asumate de persoanele cu care a contractat;
3. C.va exercita drepturile mandantului față de terți, dacă bunurile primite pentru mandant prezintă semne de deteriorare sau au ajuns cu întârziere.

Declarația de rezoluțiune unilaterală:

1. A.comunicată debitorului, atunci când prin punerea în întârziere a fost fixat un termen pentru executare, nu devine irevocabilă înainte de data expirării acestui termen;
2. B.este nulă în ipoteza neînscrierii acesteia în cartea funciară, ori, după caz, în alte registre publice;
3. C.poate fi făcută oricând, chiar și după expirarea termenului de prescripție prevăzut de lege pentru acțiunea corespunzătoare rezoluțiunii.

Obiceiul (cutuma):

1. A.constituie un izvor de drept civil subsidiar, aplicându-se în lipsa legii, acolo unde nu pot fi aplicate dispoziții legale privitoare la situații asemănătoare, respectiv principiile generale ale dreptului;
2. B.trebuie dovedit de către partea interesată;
3. C.ca izvor de drept civil, poate consta în uzanțe și în uzuri profesionale.

Potrivit Codului civil:

1. A.ca regulă, persoana cu capacitate de exercițiu restrânsă nu poate dispune singură de bunurile sale, încheind liberalități;
2. B.majorul supus măsurii tutelei speciale poate invoca singur, în apărarea sa, anulabilitatea actului pentru incapacitate;
3. C.dacă instanța de tutelă nu dispune altfel, majorul supus măsurii consilierii judiciare poate dispune de veniturile obținute din îndeletnicirile artistice doar cu consimțământul scris al tutorelui.

În cazul uzufructului:

1. A.în lipsă de stipulație contrară, uzufructuarul nu poate ceda dreptul său unei alte persoane fără acordul nudului proprietar, dispozițiile în materie de carte funciară fiind aplicabile;
2. B.uzufructuarul poate închiria sau, după caz, arenda bunul primit în uzufruct;
3. C.fructele civile se cuvin uzufructuarului proporțional cu durata uzufructului, dreptul de a le pretinde dobândindu-se zi cu zi.

Dacă decujus a făcut, în mod succesiv, câteva donații nepoților săi de frate, lăsând câteva legate (redactate concomitent) fraților săi, atunci soțul supraviețuitor și nepoții săi în linie dreaptă, pentru a-și reîntregi rezerva succesorală, au la dispoziție:

1. A.cu prioritate, reducțiunea, concomitentă și proporțională, a legatelor;
2. B.anularea tuturor liberalităților excesive;
3. C.în subsidiar față de reducțiunea legatelor, reducțiunea donațiilor, în mod succesiv și în ordinea inversă a datei lor, începând cu cea mai recentă.

Stingerea prin prescripție a dreptului material la acțiunea în restituirea îmbogățirii fără justă cauză născut la data de 01 noiembrie 2008:

1. A.trebuie să fie invocată, pe cale de excepție, de către instanța de judecată, în orice stare a procesului;
2. B.poate fi invocată, pe cale de excepție, numai de către îmbogățitul pârât cel târziu până la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate;
3. C.poate fi invocată, pe cale de excepție, inclusiv de către creditorul chirografar al îmbogățitului pârât, cel târziu până la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate.

Este, de regulă, lovit de nulitate absolută contractul prin care:

1. A.părintele cumpără bunul copilului său;
2. B.avocatul cumpără un drept litigios de competența instanței judecătorești în a cărei circumscripție își desfășoară activitatea;
3. C.executorul judecătoresc cumpără bunul scos la licitația publică organizată de către el.

Clauza penală:

1. A.ca regulă, nu îi permite creditorului să ceară daune-interese potrivit dreptului comun;
2. B.ca regulă, nu poate fi accesată, dacă debitorul se află într-o imposibilitate fortuită de executare;
3. C.îi obligă integral pe toți codebitorii, indiferent dacă obligația principală este sau nu este divizibilă, chiar dacă numai unul dintre aceștia este culpabil pentru neexecutarea obligației principale.

Sunt întotdeauna obligați în solidar față de victimă:

1. A.cei a căror acțiune simultană a cauzat același prejudiciu;
2. B.păzitorul juridic și păzitorul material al lucrului care a cauzat prejudiciul;
3. C.autorul faptei ilicite și cel care a tras foloase din prejudicierea altuia prin săvârșirea menționatei fapte ilicite.

Vânzarea pe încercate:

1. A.se prezumă dacă părțile au stipulat în contract că bunul vândut urmează a fi încercat;
2. B.este o vânzare sub condiție suspensivă;
3. C.este o vânzare sub condiție rezolutorie.

În cazul proprietății comune pe cote-părți, sancțiunea care se aplică actului juridic de dispoziție efectuat asupra bunului comun fără consimțământul tuturor coproprietarilor este:

1. A.nulitatea absolută deoarece legiuitorul ocrotește interesul general al tuturor coproprietarilor;
2. B.nulitatea relativă deoarece legiuitorul ocrotește interesul particular al coproprietarului care nu a consimțit, expres ori tacit, la încheierea actului;
3. C.inopozabilitatea actului juridic de dispoziție față de coproprietarul care nu a consimțit, expres ori tacit, la încheierea actului.

Dacă părțile stipulează că acțiunea în plata prețului dintr-un contract de vânzare este imprescriptibilă extinctiv:

1. A.stipulația este considerată o clauză valabilă;
2. B.stipulația este considerată o clauză nulă absolut;
3. C.stipulația este valabilă, însă termenul de prescripție se reduce la 10 ani.

Dacă creditorul, primind cu bună-credință plata nedatorată efectuată de către solvens, a lăsat să se împlinească termenul de prescripție care a curs în favoarea adevăratului debitor, solvens are o acțiune în regres împotriva adevăratului debitor, întemeiată pe:

1. A.restituirea prestațiilor;
2. B.subrogația legală în drepturile creditorului plătit;
3. C.preluarea de datorie.

Lucrările adăugate cu caracter durabil asupra imobilului altuia:

1. A.dacă au fost efectuate cu bună-credință și sunt necesare, devin proprietatea proprietarului imobilului, de la data la care au fost făcute;
2. B.dacă sunt utile și au o valoare considerabilă, îi dau dreptul proprietarului imobilului să ceară obligarea autorului de bună-credință la cumpărarea acestuia;
3. C.dacă sunt necesare, îl obligă pe proprietarul imobilului să îi plătească autorului de bună-credință a acestora toate cheltuielile făcute cu realizarea lucrărilor.

În cazul în care sunt întrunite condițiile viciului de consimțământ al dolului:

1. A.cel al cărui consimțământ este viciat poate intenta acțiunea în anularea contractului în termen de trei ani de la data încheierii acestuia;
2. B.cel ocrotit nu poate uza de acțiunea în anulare pentru eroare viciu de consimțământ, chiar dacă cerințele acesteia ar fi îndeplinite, întrucât reglementarea dolului derogă și se aplică cu preferință în raport de eroare;
3. C.acțiunea în anularea contractului poate fi cumulată cu o acțiune în răspundere civilă delictuală.

Imposibilitatea fortuită de executare:

1. A.poate fi generată de forța majoră, iar dovada acestei imposibilități îi incumbă creditorului;
2. B.nu poate fi invocată în situația unei obligații bănești și nu duce la stingerea unei asemenea obligații;
3. C.bazată pe un caz fortuit duce la stingerea unei obligații contractuale de predare a unui bun individual determinat, dar debitorul unei asemenea obligații este ținut să-i plătească daune-interese creditorului, dacă acesta din urmă suferă vreun prejudiciu.

Expertul judiciar, numit de către instanța judecătorească într-un proces civil, pentru efectuarea unei expertize tehnice:

1. A.trebuie să depună jurământul, similar unui martor, atunci când este ascultat în ședința de judecată;
2. B.se află într-un caz de incompatibilitate dacă este tutore sau curator al uneia dintre părțile procesului;
3. C.care va primi o sumă de bani mai mare decât onorariul fixat de instanță, va fi pedepsit potrivit legii penale.

Cererea de chemare în garanție:

1. A.poate fi formulată exclusiv de către pârât, această cerere având ca scop atragerea unei persoane care ar putea fi obligată la despăgubiri în cazul pierderii procesului;
2. B.poate fi formulată, până la terminarea cercetării procesului înaintea primei instanțe, și de către intervenientul voluntar principal, după admiterea în principiu a cererii de intervenție principală și dobândirea calității de parte;
3. C.va fi suspendată de drept în situația în care, după admiterea în principiu, este disjunsă de cererea principală.

Cu privire la proba cu martori în procesul civil, este adevărat că:

1. A.dacă partea care s-a obligat să asigure prezența martorului la termenul de judecată stabilit pentru audierea acestuia nu își îndeplinește această obligație, din motive imputabile, va fi decăzută din dreptul de a mai administra această probă în fața acelei instanțe;
2. B.mărturia este consemnată întocmai și literal de către grefier;
3. C.persoana care beneficiază de tutelă specială nu poate fi audiată ca martor, chiar dacă ar exista acordul expres al celeilalte părți, în timp ce persoana care beneficiază de consiliere judiciară poate fi ascultată ca martor, însă instanța va ține seama, la aprecierea depoziției sale, de situația ei specială.

Intervenientul accesoriu:

1. A.poate să săvârșească numai actele de procedură care nu contravin interesului părții în favoarea căreia a intervenit;
2. B.poate deveni parte în proces doar cu acordul părții în favoarea căreia intervine;
3. C.după admiterea în principiu, poate să renunțe la judecarea cererii de intervenție accesorie fără acordul părții pentru care a intervenit.

În cazul reprezentării convenționale a persoanelor fizice în procesul civil:

1. A.avocatul care a reprezentat partea la judecarea procesului în primă instanță poate, chiar fără mandat, să introducă și să susțină orice cale de atac împotriva hotărârii pronunțate;
2. B.mandatarul cu procură generală poate, în toate cazurile, să reprezinte în judecată pe mandant, chiar dacă acest drept nu i-a fost anume acordat;
3. C.în cazul în care mandatarul persoanei fizice este soț sau o rudă până la gradul al doilea inclusiv, acesta poate pune concluzii în fața oricărei instanțe, fără să fie asistat de avocat, dacă este licențiat în drept.

În procedura specială a evacuării din imobilele folosite sau ocupate fără drept, este adevărat că:

1. A.hotărârea de evacuare pronunțată poate fi atacată numai cu apel în termen de 5 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților;
2. B.hotărârea privind evacuarea din imobilele folosite sau ocupate fără drept pronunțată în primă instanță nu este executorie de drept;
3. C.întâmpinarea nu este obligatorie.

Legea deschide calea de atac a apelului:

1. A.împotriva hotărârii prin care a fost respinsă, în primă instanță, cererea formulată pe calea ordonanței președințiale, indiferent de instanța care a pronunțat-o;
2. B.împotriva hotărârii judecătorești prin care se ia act de renunțarea la judecată;
3. C.împotriva încheierii prin care instanța de executare respinge cererea de încuviințare a executării silite, apel ce poate fi formulat exclusiv de creditor, în termen de 15 zile de la comunicarea acestei încheieri.

Creditorul AA formulează, în fața Judecătoriei X, o cerere de sechestru asigurător în contradictoriu cu debitorul BB. Instanța de judecată, prin încheiere, fără citarea părților, respinge ca neîntemeiată cererea de sechestru. În acest caz:

1. A.creditorul AA este îndreptățit să formuleze apel împotriva încheierii de respingere având în vedere că cererea sa a fost soluționată fără citarea acestuia, încălcându-se grav dreptul la apărare și principiul contradictorialității;
2. B.debitorul BB nu are interes pentru a formula apel împotriva încheierii pronunțate de Judecătoria X;
3. C.încheierea pronunțată de Judecătoria X se comunică creditorului AA de îndată de către instanță.

Cu privire la procedura ordonanței de plată, este adevărat că:

1. A.în cazul în care debitorul contestă creanța, instanța poate dispune administrarea probei cu expertiză contabilă pentru a stabili dacă apărarea debitorului este întemeiată;
2. B.competența de soluționare a cererii revine, în toate cazurile, judecătoriei;
3. C.împotriva ordonanței de plată prin care a fost admisă cererea creditorului, debitorul poate formula cerere în anulare, în termen de 10 zile de la data înmânării sau comunicării acesteia.

Potrivit Codului de procedură civilă, reclamantul:

1. A.poate declara verbal că mărește cuantumul obiectului cererii, iar declarația sa se va trece în încheierea de ședință, fără a se impune amânarea cauzei;
2. B.poate formula cerere reconvențională la cererea reconvențională formulată de către pârât;
3. C.nu poate formula cerere reconvențională împotriva terțului intervenient principal.

În cadrul procedurii necontencioase, dacă legea nu prevede altfel:

1. A.instanța se pronunță prin încheiere, în raport cu toate împrejurările de fapt și de drept ale cauzei, chiar dacă nu au fost invocate în cerere sau pe parcursul procedurii;
2. B.instanța își verifică din oficiu competența numai dacă aceasta este de ordine publică, putând cere părții lămuririle necesare;
3. C.cererea se judecă în ședință publică, fără citarea părții care a formulat cererea.

Hotărârea judecătorească de primă instanță, pronunțată de către un judecător incompatibil absolut:

1. A.este nulă doar dacă se face dovada, de către partea care invocă nulitatea, că aceasta a suferit o vătămare procesuală;
2. B.este lovită de o nulitate necondiționată de existența unei vătămări;
3. C.este nulă, nulitatea putând fi invocată și de către instanța de apel din oficiu.

Hotărârea prealabilă pronunță de Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la dezlegarea unor chestiuni de drept:

1. A.își încetează aplicabilitatea la data abrogării dispoziției legale care a făcut obiectul interpretării;
2. B.este obligatorie pentru instanța care a solicitat dezlegarea de la data pronunțării deciziei;
3. C.se judecă cu citarea părților, în cel mult 3 luni de la data învestirii.

Cererea de intervenție accesorie:

1. A.poate fi formulată numai în fața primei instanțe, înainte de închiderea dezbaterilor în fond;
2. B.impune pretinderea de către intervenientul accesoriu, în tot sau în parte, a dreptului dedus judecății;
3. C.nu poate fi disjunsă de judecarea cererii principale, iar instanța este obligată să se pronunțe asupra acesteia prin aceeași hotărâre, odată cu fondul.

Conflictul negativ de competență:

1. A.determină suspendarea soluționării cauzei de către instanța în fața căreia s-a ivit conflictul de competență;
2. B.se soluționează întotdeauna de instanța ierarhic superioară instanței în fața căreia s-a ivit conflictul de competență;
3. C.se soluționează de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție atunci când conflictul s-a ivit între două secții ale Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Reclamantul AA formulează o cerere de ordonanță președințială în contradictoriu cu pârâtul BB, solicitând luarea unei măsuri provizorii, fără citarea părților. Instanța de judecată (judecătoria) dispune însă citarea părților într-un termen scurt și, după dezbateri, respinge cererea de ordonanță președințială ca neîntemeiată. În acest caz:

1. A.reclamantul AA poate formula apel în termen de 5 zile de la pronunțare;
2. B.în cazul în care nu se formulează apel, ordonanța președințială de primă instanță nu are autoritate de lucru judecat asupra cererii privind fondul dreptului;
3. C.reclamantul AA poate formula apel în termen de 5 zile de la comunicare.

Instanța de judecată poate să revină motivat asupra:

1. A.încheierii prin care a fost respinsă excepția de litispendență, însă numai dacă părțile sunt de acord;
2. B.măsurii suspendării facultative a judecății, în cazul în care aceasta a fost dispusă deoarece dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența sau inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți, dacă partea care a cerut suspendarea nu are un comportament diligent în cadrul procesului care a determinat suspendarea, tergiversând soluționarea acestuia;
3. C.încheierii prin care a fost estimată durata necesară pentru cercetarea procesului, fiind necesară punerea în discuția părții a reconsiderării acestei durate.

Reclamantul AA introduce o cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâtul BB, având ca obiect revendicare imobiliară. La al treilea termen de judecată, după administrarea probelor, reclamantul AA intenționează să renunțe la dreptul subiectiv civil dedus judecății. În acest caz:

1. A.renunțarea reclamantului AA se poate face și verbal în ședința de judecată, urmând a se consemna în încheierea de ședință;
2. B.reclamantul AA nu este în drept să renunțe la dreptul subiectiv civil, deoarece această renunțare trebuia făcută, sub sancțiunea decăderii, până la primul termen de judecată cu procedura de citare îndeplinită;
3. C.renunțarea reclamantului AA nu este condiționată de acordul pârâtului BB.

Sunt supuse revizuirii și hotărârile judecătorești care nu evocă fondul în cazul în care:

1. A.un judecător a fost sancționat disciplinar definitiv pentru exercitarea funcției cu gravă neglijență, dacă această împrejurare a influențat soluția pronunțată în cauză;
2. B.un martor, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină;
3. C.o persoană care beneficiază de măsura tutelei speciale a fost apărată cu viclenie de cel însărcinat să o apere.

Dacă partea unui proces, destinatar al comunicării, care locuiește într-o clădire cu mai multe apartamente, primește citația, dar refuză semnarea dovezii de înmânare:

1. A.agentul procedural va înmâna citația administratorului clădirii, portarului sau celui care, în mod obișnuit, îi înlocuiește;
2. B.agentul procedural va întocmi un proces-verbal în care va arăta aceste împrejurări;
3. C.agentul procedural va depune citația în cutia poștală, dacă aceasta există.

Persoana juridică:

1. A.nu poate răspunde penal dacă este o autoritate publică;
2. B.dacă este o instituție publică, nu poate fi autor al infracțiunii de luare de mită;
3. C.nu poate răspunde în nicio situație pentru o infracțiune de agresiune sexuală săvârșită asupra unui minor.

Tentativa:

1. A.este posibilă în cazul infracțiunilor omisive proprii;
2. B.nu este posibilă în cazul infracțiunilor complexe;
3. C.nu este posibilă în cazul infracțiunilor din culpă.

Pentru a produce efecte, retragerea plângerii prealabile poate interveni:

1. A.până la citirea actului de sesizare;
2. B.până la judecarea cauzei în primă instanță;
3. C.pe tot parcursul procesului penal, inclusiv în calea de atac a apelului, până la pronunțarea unei hotărâri definitive.

În cazul unei condamnări definitive a unei persoane în vârstă de 62 de ani la o pedeapsă cu închisoare în cuantum de 6 ani, știind că pe parcursul executării pedepsei aceasta a prestat și muncă, liberarea condiționată poate interveni cel mai devreme după:

1. A.3 ani și 6 luni;
2. B.4 ani și 6 luni;
3. C.2 ani.

Săvârșește infracțiunea de nerespectare a măsurilor privind încredințarea minorului:

1. A.mama care reține minorul fără consimțământul tatălui copilului;
2. B.bunica maternă a minorului care reține, fără consimțământul tatălui, copilul încredințat prin hotărâre judecătorească mamei minorului;
3. C.asistentul maternal căruia i s-a încredințat minorul prin hotărâre judecătorească și care împiedică în mod repetat legăturile personale ale minorului cu părinții, deși acestea fuseseră stabilite prin hotărârea respectivă.

În cazul infracțiunii de cumpărare de influență:

1. A.dacă autorul a denunțat fapta mai înainte ca organele de urmărire penală să fi fost sesizate cu privire la aceasta, suma de bani dată de autor după denunț i se restituie acestuia;
2. B.infracțiunea nu se pedepsește, dacă autorul denunță fapta mai înainte ca organele de urmărire penală să fi fost sesizate cu privire la aceasta;
3. C.suma de bani promisă de autor este supusă confiscării.

În cazul infracțiunii de cercetare abuzivă:

1. A.se poate reține forma continuată;
2. B.este posibilă reținerea în concurs a infracțiunii de favorizarea făptuitorului;
3. C.tentativa este posibilă și se pedepsește.

În cazul măsurilor de siguranță:

1. A.executarea se prescrie într-un termen de 2 ani indiferent de tipul acestora;
2. B.executarea are loc și dacă a intervenit reabilitarea pentru condamnarea dispusă pentru fapta comisă;
3. C.acestea nu se pot aplica dacă este incidentă o cauză justificativă pentru fapta astfel comisă.

În cazul infracțiunii de omisiunea sesizării:

1. A.coautoratul este posibil;
2. B.forma de vinovăție poate fi culpa;
3. C.subiectul activ este necircumstanțiat, la fel ca în cazul infracțiunii de nedenunțare.

Fapta lui A de a-și asmuți câinele Pitbull asupra victimei B, cu consecința decesului acesteia, ca urmare a multiplelor plăgi mușcate:

1. A.atrage răspunderea penală a lui A și pentru infracțiunea de nedenunțare, dacă ulterior nu merge la poliție pentru a denunța fapta pe care a comis-o;
2. B.întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj judiciar dacă B fusese avocatul lui A într-un proces pe care acesta îl pierduse, iar A comite fapta pentru a se răzbuna pe acesta;
3. C.nu constituie ucidere din culpă.

O infracțiune continuă:

1. A.nu poate fi niciodată comisă în coautorat;
2. B.poate fi omisivă;
3. C.poate constitui al doilea termen al unei recidive postexecutorii.

O persoană care este obligată să falsifice un înscris oficial sub amenințarea unei arme de foc comite fapta în stare de:

1. A.constrângere;
2. B.iresponsabilitate;
3. C.necesitate.

În cazul în care în cauză sunt incidente două circumstanțe atenuante, una legală și cealaltă judiciară:

1. A.numai maximul special al pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduce cu o treime;
2. B.acestea nu vor produce niciun efect asupra pedepselor complementare;
3. C.limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea săvârșită se reduc în mod succesiv cu câte o treime ca efect al fiecărei circumstanțe.

Se va reține infracțiunea de tâlhărie calificată atunci când tâlhăria este comisă:

1. A.asupra unui mijloc de transport;
2. B.împotriva unui polițist;
3. C.de trei sau mai multe persoane împreună.

Numitul A află că persoana B a sustras în mod repetat prin efracție din diferite locuri bunuri constând în materiale de construcții. Ulterior, A îl contactează pe B și se oferă ca, în cazul în care B va mai sustrage materiale de construcții în același mod, să le cumpere la un preț convenabil. B este de acord și, pe parcursul mai multor luni îi remite contra cost mai multe materiale sustrase ulterior înțelegerii intervenite între cei doi. În această situație, A:

1. A.răspunde pentru infracțiunea de tăinuire;
2. B.nu răspunde pentru infracțiunea de favorizarea făptuitorului;
3. C.răspunde pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat.

Pedeapsa amenzii:

1. A.se poate înlocui cu pedeapsa închisorii, dacă persoana condamnată nu execută cu rea-credință pedeapsa amenzii și instanța consideră că pedeapsa închisorii este necesară pentru reeducarea condamnatului;
2. B.se poate aplica alături de pedeapsa închisorii, chiar dacă amenda nu este prevăzută ca pedeapsă pentru infracțiunea comisă, dar prin săvârșirea ei s-a urmărit obținerea unui folos patrimonial;
3. C.se poate executa prin prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității, la cererea persoanei condamnate.

Primul termen al recidivei postcondamnatorii:

1. A.poate consta într-o condamnare la pedeapsa închisorii de 1 an pentru o infracțiune intenționată, pentru care nu a început executarea;
2. B.poate consta într-o condamnare la pedeapsa rezultantă de 2 ani pentru un concurs de infracțiuni dintre care una a fost comisă din culpă, pentru care a început executarea;
3. C.nu poate consta niciodată într-o condamnare la pedeapsa amenzii, chiar dacă aceasta nu a fost încă executată.

Se va reține săvârșirea infracțiunii de violență în familie atunci când autorul comite o infracțiune de:

1. A.ucidere din culpă, a cărei victimă este fiul său;
2. B.omor, a cărei victimă este tatăl soției autorului;
3. C.lovire sau alte violențe asupra partenerei sale de viață, cu care conviețuia.

În ceea ce privește complicele:

1. A.pedeapsa aplicată de instanță poate depăși pedeapsa aplicată autorului;
2. B.nu va fi atrasă răspunderea penală a complicelui în nicio situație, dacă autorul comite fapta fără vinovăție;
3. C.circumstanțele reale se răsfrâng și asupra lui, chiar dacă nu le-a cunoscut.

O persoană determină, prin constrângere, o femeie însărcinată să întrețină raporturi sexuale, rezultând leziuni ce au necesitat pentru vindecare 20 de zile de îngrijiri medicale și un prejudiciu estetic care s-a vindecat complet în acest interval. În această situație se va putea atrage răspunderea făptuitorului pentru:

1. A.infracțiunea de viol în variantă agravată, dacă făptuitorul cunoștea sarcina, chiar dacă fătul nu a fost afectat;
2. B.infracțiunea de vătămare corporală din culpă, dacă în urma faptei s-a produs avortul și dacă făptuitorul nu cunoștea sarcina victimei;
3. C.între altele, infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal dacă, ulterior consumării raporturilor sexuale, victima a fost legată și lăsată în boxa blocului unde a avut loc fapta, fiind descoperită 6 ore mai târziu de un vecin care venise să-și ia bicicleta.

Inculpatul X este trimis în judecată, în stare de arest preventiv, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat prevăzută de dispozițiile art. 229 alin. (2) lit. b) C.pen. La unul dintre termenele fixate în faza de cameră preliminară, judecătorul verifică legalitatea și temeinicia arestării preventive. La acest termen avocatul ales al inculpatului lipsește, iar inculpatul arestat își susține personal cauza, nefiind desemnat un avocat din oficiu întrucât inculpatul a precizat explicit că nu dorește să fie asistat de un asemenea avocat. În cauză sunt incidente:

1. A.dispozițiile legale privind prelungirea arestării preventive în faza de cameră preliminară;
2. B.dispozițiile legale privind ședințele de judecată în cameră de consiliu;
3. C.dispozițiile legale privind nulitatea absolută.

Pe rolul Tribunalului Giurgiu se află, în curs de judecată în primă instanță, dosarul penal în care este inculpat X, aflat în stare de arest preventiv, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 189 alin. (1) lit. f) C.pen. (omorul săvârșit asupra a două sau mai multe persoane), pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii de la 15 la 25 de ani. Fapta pentru care X a fost trimis în judecată a constat în aceea că ar fi ucis trei persoane, membre ale unei minorități naționale. Fapta a provocat o puternică indignare în rândul comunității locale, în special în rândul reprezentanților minorității naționale respective, aceștia încercând în repetate rânduri, în semn de protest, să pătrundă neautorizat în sediile organelor judiciare din mun. Giurgiu și să le perturbe activitatea, fiecare situație de acest gen finalizându-se cu intervenția organelor de ordine publică. În calitate de avocat, ați fost angajat de X să îi asigurați apărarea, context în care puteți să luați în considerare:

1. A.dispozițiile legale referitoare la desemnarea altei instanțe pentru judecarea cauzei;
2. B.dispozițiile legale referitoare la verificarea măsurilor preventive în cursul judecății;
3. C.dispozițiile legale referitoare la judecarea în lipsă a inculpatului.

Plângerea:

1. A.nu poate fi introdusă prin mandatar;
2. B.poate fi formulată și oral, caz în care va fi consemnată într-un proces-verbal de organul care o primește;
3. C.trebuie introdusă în termen de 3 luni de la data la care persoana vătămată a aflat despre săvârșirea faptei.

Identificați situația/situațiile în care instanța penală lasă nesoluționată acțiunea civilă:

1. A.situația în care, pe latură penală, instanța a dispus achitarea pe temei că fapta nu este prevăzută de legea penală;
2. B.situația în care, pe parcursul judecății, în urma verificării legalității și temeiniciei măsurilor asigurătorii luate pentru a garanta repararea pagubei, instanța a dispus ridicarea acestora;
3. C.situația în care instanța a admis acordul de recunoaștere a vinovăției și a constatat că între părți nu s-a încheiat tranzacție sau acord de mediere cu privire la acțiunea civilă.

În dosarul nr. 12/P/2025, aflat pe rolul unei unități de parchet, asigurați asistența juridică pentru inculpatul X, cercetat sub aspectul săvărșirii infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 224 alin. (1) C.pen., pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. În calitate de avocat al inculpatului intenționați ca, printr-un memoriu, să solicitați procurorului să dispună soluția de clasare. Pentru elaborarea acestui memoriu, poate fi necesar să verificați:

1. A.dispozițiile legale privitoare la cauzele care împiedică exercitarea acțiunii penale;
2. B.dispozițiile legale privitoare la reluarea cercetării judecătorești;
3. C.dispozițiile legale privitoare la calculul termenelor pe luni.

În procedura de cameră preliminară:

1. A.este obligatorie asistența juridică a inculpatului trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani;
2. B.judecătorul de cameră preliminară se pronunță asupra cererilor și excepțiilor ridicate de inculpat în ședință publică, prin încheiere;
3. C.judecătorul de cameră preliminară dispune restituirea cauzei la parchet, dacă a exclus toate probele administrate în faza de urmărire penală.

Introducerea în procesul penal a părții responsabile civilmente:

1. A.poate avea loc la cererea inculpatului;
2. B.poate avea loc la cererea părții civile;
3. C.poate avea loc la cererea unei alte părți responsabile civilmente.

Acordul de recunoaștere a vinovăției:

1. A.se poate încheia, din inițiativa procurorului sau a inculpatului, cu privire la orice infracțiune pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală;
2. B.poate fi admis de către instanța de judecată doar dacă toți inculpații din aceeași cauză au încheiat acest acord;
3. C.va fi respins de către instanța de judecată în ipoteza în care aceasta apreciază că soluția cu privire la care s-a ajuns la acord între procuror și inculpat este nejustificat de blândă în raport cu gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului.

În privința declinării de competență determinată de competența materială, este adevărat că:

1. A.atunci când intervine într-o cauză în care urmărirea penală este efectuată de organul de cercetare penală, declinarea de competență se dispune, prin ordonanță, de acest organ de cercetare penală;
2. B.atunci când intervine în cursul judecății în primă instanță, declinarea de competență nu atrage automat excluderea probelor administrate în fața instanței care și-a declinat competența;
3. C.atunci când intervine în cursul judecății în primă instanță, declinarea de competență se dispune prin hotărâre care nu este supusă niciunei căi de atac.

Nulitatea absolută:

1. A.dacă este determinată de încălcarea dispozițiilor privind competența după calitatea persoanei a organului de urmărire penală, poate fi invocată, în toate situațiile, în orice stare a procesului;
2. B.dacă este determinată de încălcarea dispozițiilor privind asistarea de către avocat a inculpatului, atunci când asistența este obligatorie, poate fi invocată doar până la încheierea procedurii în cameră preliminară, dacă încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale;
3. C.dacă este determinată de încălcarea dispozițiilor privind prezența inculpatului, atunci când participarea sa este obligatorie potrivit legii în faza de urmărire penală, poate fi invocată doar până la finalizarea urmăririi penale, dacă instanța a fost sesizată cu un acord de recunoaștere a vinovăției.

Măsura preventivă a controlului judiciar:

1. A.poate fi dispusă, în cursul urmăririi penale, și în cazul în care inculpatul este acuzat de săvărșirea unei infracțiuni pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mică de 2 ani;
2. B.poate fi luată, în cursul urmăririi penale, numai de procuror;
3. C.nu încetează de drept în cazul în care instanța pronunță o hotărâre de amânare a aplicării pedepsei, dacă această hotărâre nu este definitivă întrucât poate fi atacată cu apel.

Nu pot fi niciodată reunite:

1. A.o cauză aflată în cursul judecății în primă instanță pe rolul unei judecătorii și o cauză aflată în cursul judecății de primă instanță pe rolul unei curți de apel;
2. B.o cauză aflată în cursul judecății în primă instanță pe rolul unei curți de apel și o cauză aflată în cursul urmăririi penale la parchetul de pe lângă acea curte de apel;
3. C.o cauză aflată în cursul judecății în primă instanță pe rolul unui tribunal și o cauză aflată în cursul judecății în apel pe rolul unei curți de apel.

În cursul urmăririi penale, anterior rezolvării cauzei, a intervenit împăcarea între inculpat și persoana vătămată constituită parte civilă. Știind că legea permite împăcarea, ca și cauză de înlăturare a răspunderii penale, pentru infracțiunea pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală, apreciați că:

1. A.procurorul va dispune clasarea cauzei, iar inculpatul nu are dreptul să ceară continuarea urmăririi penale;
2. B.procurorul va dispune renunțarea la urmărirea penală, dacă pentru infracțiunea care face obiectul cauzei legea prevede pedeapsa amenzii sau pedeapsa închisorii de cel mult 7 ani, iar infracțiunea nu a avut ca rezultat moartea victimei;
3. C.odată cu soluția de clasare pe care o va adopta în cauză, procurorul va face mențiune și cu privire la încetarea de drept a măsurii controlului judiciar.

Judecătorul de cameră preliminară de la instanța sesizată cu rechizitoriul a admis prin încheiere cererile și excepțiile ridicate de inculpat, a exclus o parte dintre probele administrate în cursul urmăririi penale și a comunicat încheierea procurorului. În termenul legal, procurorul a comunicat că menține dispoziția de trimitere în judecată, situație față de care, după ce a luat concluziile procurorului, părților și persoanei vătămate, judecătorul a dispus, printr-o nouă încheiere, începerea judecății. Este adevărat că:

1. A.calea de atac a contestației poate fi exercitată de procuror într-un termen de 3 zile, care curge de la momentul la care i s-a comunicat încheierea de excludere a probelor;
2. B.inculpatul poate formula contestație prin intermediul căreia să invoce orice fel de cereri și excepții legate de obiectul camerei preliminare, chiar dacă nu fuseseră invocate sau ridicate în fața judecătorului de cameră preliminară de la instanța sesizată cu rechizitoriul;
3. C.termenul în care poate fi formulată contestația este unul procedural și se poate proroga dacă ultima zi a termenului cade într-o zi nelucrătoare.

Cu ocazia audierii sale de către organele de urmărire penală, inculpatul este asistat de un avocat din oficiu. Este adevărat că:

1. A.inculpatul trebuie să declare adevărul referitor la fapta prevăzută de legea penală care i-a fost comunicată, iar avocatul este obligat să îi atragă atenția asupra acestui aspect;
2. B.inculpatul are dreptul să se consulte cu avocatul oricând în cursul audierii;
3. C.inculpatul poate uza de dreptul la tăcere cu privire la oricare dintre faptele despre care este întrebat, dar numai dacă s-a consultat cu avocatul și a primit acordul acestuia.

Împrejurarea că inculpatul este minor:

1. A.nu împiedică desfășurarea judecății potrivit procedurii recunoașterii învinuirii;
2. B.permite ca, față de el, să fie luată, dintre măsurile preventive, numai reținerea;
3. C.împiedică dispunerea unei soluții de renunțare la urmărire penală.

În cursul urmăririi penale, percheziția domiciliară:

1. A.nu poate fi dispusă printr-un mandat cu o perioadă mai mare de 15 zile, în nicio situație;
2. B.nu poate fi începută, în nicio situație, fără înmânarea copiei mandatului de percheziție către cel a cărui locuință este percheziționată;
3. C.nu poate fi autorizată, în nicio situație, la locuința altor persoane decât suspectul sau inculpatul.

Selectați afirmația/afirmațiile adevărată/adevărate în materia apelului:

1. A.apelul împotriva soluției de achitare pronunțată de prima instanță poate fi declarat și de martorul care a dat o declarație defavorabilă inculpatului și care critică hotărârea susținând că în mod greșit prima instanță nu a luat în considerare respectiva declarație întrucât nu se coroborează cu celelalte probe ale cauzei;
2. B.instanța de apel va respinge apelul inculpatului, dacă acesta critică sentința primei instanțe pe motiv că judecata la această instanță a avut loc cu nelegala citare a părții civile;
3. C.instanța care judecă apelul nu îi poate aplica inculpatului o pedeapsă mai gravă decât cea la care acesta fusese condamnat de prima instanță, dacă apelul a fost declarat exclusiv de inculpat.

În ipoteza în care instanța a admis cererea inculpatului de judecare a cauzei în procedura recunoașterii învinuirii, iar cauza a fost judecată potrivit acestei proceduri:

1. A.nu este posibilă pronunțarea unei soluții de achitare întemeiate pe dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C.proc.pen. (fapta nu este prevăzută de legea penală);
2. B.nu este posibilă pronunțarea unei soluții de achitare întemeiate pe dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C.proc.pen. (fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege);
3. C.nu este posibilă pronunțarea unei soluții de achitare întemeiate pe dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. c) C.proc.pen. (nu există probe că o persoană a săvârșit infracțiunea).

Sunt subiecți procesuali principali în procesul penal:

1. A.expertul și interpretul;
2. B.persoana vătămată și suspectul;
3. C.procurorul și instanța de judecată.