Actele de dispoziție ale părților (Drept procesual civil): grile date la examen
44 de grile oficiale de la Barou, INM și INPPA au verificat actele de dispoziție ale părților. Mai jos sunt toate, de la cea mai recentă, fiecare cu baremul oficial și subiectul din care provine.
Barou
31 de grile
INM
8 grile
INPPA
5 grile
Grilele date la examen44 de grile
Barou septembrie 2026 (avocați stagiari) · grila 53
A.împotriva încheierii prin care instanța respinge cererea creditorului privind ordonanța de plată pe motiv că apărările de fond formulate de debitor presupun administrarea altor probe decât cele admisibile, potrivit legii, în procedura specială a ordonanței de plată, iar acestea ar fi admisibile, potrivit legii, în procedura de drept comun;
B.împotriva încheierii prin care a fost îndreptată o eroare materială strecurată în cuprinsul unei sentințe prin care s-a luat act de renunțarea la judecata unei cereri având ca obiect plata unei sume de 30000 de lei;
C.în mod separat, împotriva încheierii prin care a fost respinsă de judecătorie o cerere de suspendare a executării până la soluționarea, în primă instanță, a unei contestații privind executarea silită înseși, termenul de apel fiind de 5 zile de la pronunțare, pentru partea prezentă și de la comunicare, pentru cea lipsă.
Cu privire la o cauză aflată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, este adevărat că:
A.este definitivă hotărârea prin care se ia act de renunțarea la judecată, intervenită în recurs, nu însă și cea prin care se ia act de renunțarea la dreptul pretins;
B.încheierea prin care se dispune suspendarea judecății unui recurs, formulat într-o cauză având ca obiect revendicare imobiliară, ca urmare a formulării unei cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare adresată Curții de Justiție a Uniunii Europene, poate fi atacată separat cu recurs, pe toată durata suspendării, recurs care se judecă de Completul de 5 judecători;
C.încheierea prin care se constată perimarea unui recurs, formulat într-o cauză având ca obiect pretenții bănești, nu este supusă niciunei căi de atac.
Renunțarea la judecată sau la dreptul dedus judecății:
A.nu se pot face de reprezentant decât în baza unui mandat special ori cu încuviințarea prealabilă a instanței sau a autorității administrative competente;
B.nu se pot face de reprezentant în baza unui mandat general și nici cu încuviințarea prealabilă a instanței sau a autorității administrative competente;
C.afectează și cererile incidentale care au caracter de sine stătător.
A.împotriva hotărârii prin care a fost respinsă, în primă instanță, cererea formulată pe calea ordonanței președințiale, indiferent de instanța care a pronunțat-o;
B.împotriva hotărârii judecătorești prin care se ia act de renunțarea la judecată;
C.împotriva încheierii prin care instanța de executare respinge cererea de încuviințare a executării silite, apel ce poate fi formulat exclusiv de creditor, în termen de 15 zile de la comunicarea acestei încheieri.
Reclamantul AA introduce o cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâtul BB, având ca obiect revendicare imobiliară. La al treilea termen de judecată, după administrarea probelor, reclamantul AA intenționează să renunțe la dreptul subiectiv civil dedus judecății. În acest caz:
A.renunțarea reclamantului AA se poate face și verbal în ședința de judecată, urmând a se consemna în încheierea de ședință;
B.reclamantul AA nu este în drept să renunțe la dreptul subiectiv civil, deoarece această renunțare trebuia făcută, sub sancțiunea decăderii, până la primul termen de judecată cu procedura de citare îndeplinită;
C.renunțarea reclamantului AA nu este condiționată de acordul pârâtului BB.
Judecătoria X a pronunțat o hotărâre prin care îl obligă pe pârâtul BB la plata unor despăgubiri în favoarea reclamantului AA. Împotriva acestei hotărâri pârâtul BB formulează apel, solicitând schimbarea în tot a acesteia, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată. La primul termen de judecată în fața instanței de apel, apelantul-pârât BB depune o cerere de renunțare la calea de atac a apelului, solicitând a se lua act de renunțare. În acest caz:
A.cererea de renunțare este inadmisibilă, deoarece aceasta poate fi depusă numai la instanța a cărei hotărâre se atacă;
B.instanța nu poate lua act de renunțare decât dacă intimatul-reclamant AA este de acord cu renunțarea;
C.dacă cererea de renunțare la apel este depusă prin mandatar neavocat, este necesară o procură de reprezentare judiciară autentică și specială care să prevadă dreptul mandatarului de a renunța la apel.
Când pârâtul a recunoscut pretențiile reclamantului:
A.instanța, din oficiu, va da o hotărâre în măsura recunoașterii;
B.instanța este obligată, în toate cazurile, să închidă dosarul și să respingă cererea de chemare în judecată ca rămasă fără obiect, ca urmare a recunoașterii pârâtului;
C.dacă recunoașterea este parțială, la cererea reclamantului, instanța va da o hotărâre în măsura recunoașterii, iar judecata va continua cu privire la pretențiile rămase nerecunoscute, urmând a se pronunța o nouă hotărâre asupra acestora.
Prin cererea de chemare în judecată, AA solicită obligarea lui BB la repararea prejudiciului de imagine pe care BB i l-a produs prin publicarea de afirmații jignitoare și defăimătoare cu privire la AA, pe platformele de socializare. Pârâtul BB depune întâmpinare prin care solicită respingerea cererii ca neîntemeiată. În cauză, sunt administrate mijloacele de probă solicitate de părți și încuviințate de instanță. Ulterior constatării de către instanță a încheierii cercetării judecătorești, reclamantul AA formulează o cerere de renunțare la drept depusă la dosarul cauzei, arătând că renunță la dreptul pretins, respectiv la cel de a solicita daune-interese pentru acoperirea prejudiciului afirmat. Pârâtul arată că se opune acestei cereri întrucât aceasta a fost formulată ulterior primului termen de judecată și, concomitent, solicită instanței ca, în cazul în care va soluționa cauza în baza actului de voință al reclamantului, să-l oblige pe acesta din urmă la achitarea tuturor cheltuielilor de judecată pe care pârâtul a fost nevoit să le efectueze datorită procesului inițiat de reclamant. Cu privire la cererea de renunțare la drept, instanța:
A.va respinge cererea de renunțare la drept, întrucât este depusă ulterior primului termen de judecată, iar pârâtul și-a exprimat dezacordul față de acest act de dispoziție al reclamantului;
B.va lua act de cererea de renunțare la drept și va pronunța o hotărâre în baza acesteia, întrucât poate fi formulată în tot cursul procesului, urmând a se pronunța și asupra cheltuielilor de judecată solicitate de către pârât;
C.va lua act de cererea de renunțare la drept și va pronunța o hotărâre în baza acesteia, chiar dacă pârâtul și- a exprimat dezacordul față de aceasta.
În ceea ce privește renunțarea la dreptul pretins:
A.reclamantul poate, în tot cursul procesului, chiar și în fața instanțelor de recurs, să renunțe la drept, dacă poate dispune de acesta, fără a fi necesar acordul pârâtului;
B.aceasta se poate face atât verbal în ședință, consemnându-se în încheiere, cât și prin înscris sub semnătură privată sau prin înscris autentic;
C.când aceasta are loc în fața unei secții a Înaltei Curți de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei X, AA solicită obligarea lui BB la plata a jumătate din cuantumul chiriilor încasate de BB ca urmare a încheierii unui contract de locațiune privind bunul deținut în coproprietate de către AA și BB. La primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate, reclamantul AA formulează cerere de renunțare la judecată. Pârâtul BB arată că este de acord cu cererea de renunțare, însă solicită obligarea reclamantului AA la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocațial. În acest context:
A.instanța va lua act de manifestarea de voință a reclamantului în sensul renunțării la judecată și va pronunța o hotărâre care poate fi atacată cu recurs;
B.instanța îl va obliga pe reclamantul AA, în condițiile prevăzute de lege, la acordarea cheltuielilor de judecată pe care pârâtul BB le-a făcut, întrucât cererea de renunțare la judecată a fost formulată ulterior comunicării cererii de chemare în judecată;
C.instanța va lua act de manifestarea de voință a reclamantului în sensul renunțării la judecată și va pronunța o hotărâre care poate fi atacată cu apel.
Prin hotărârea pronunțată de către instanța de fond a fost respinsă cererea reclamantului AA de constatare a nulității absolute a contractului de antrepriză încheiat cu pârâtul BB. Împotriva hotărârii pronunțate de către prima instanță, reclamantul AA formulează apel, iar la al doilea termen de judecată, în apel, depune o cerere de renunțare la calea de atac a apelului. Intimatul-pârât BB solicită să nu se ia act de cererea de renunțare la apel având în vedere că este depusă tardiv (după primul termen de judecată) și că nu este de acord cu aceasta. În acest caz instanța:
A.va pronunța o hotărâre prin care va lua act de renunțare și va anula hotărârea primei instanțe;
B.va lua act de renunțare, fără să fie necesar acordul intimatului pârât-BB;
C.va respinge ca neîntemeiată susținerea intimatului-pârât BB cu privire la tardivitatea cererii de renunțare la apel.
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei J, reclamantul AA a solicitat rezoluțiunea contractului de vânzare cu clauză de întreținere încheiat cu pârâtul BB. La al doilea termen de judecată, cu procedura de citare legal îndeplinită, la apelul părților răspunde reclamantul AA, pârâtul BB fiind lipsă. La acest termen reclamantul AA depune o cerere de renunțare la judecată. În acest context:
A.instanța va dispune comunicarea cererii de renunțare la judecată pârâtului BB și îi va pune în vedere să își exprime poziția cu privire la cererea de renunțare;
B.având în vedere că renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului BB, îl va obliga pe reclamantul AA la cheltuieli de judecată;
C.hotărârea prin care Judecătoria J. constată renunțarea la judecată nu este supusă niciunei căi de atac.
În cazul achiesării pârâtului la pretențiile reclamantului:
A.hotărârea primei instanțe, date în baza recunoașterii pârâtului, este executorie de drept de la data pronunțării;
B.hotărârea primei instanțe, date la solicitarea reclamantului, în baza recunoașterii pârâtului, poate fi atacată numai cu apel la instanța ierarhic superioară;
C.când recunoașterea pretențiilor s-a făcut în fața instanței de apel, hotărârea primei instanțe va fi anulată în măsura recunoașterii, dispunându-se admiterea, în mod corespunzător a cererii.
A.se constată, în toate cazurile, prin hotărâre definitivă;
B.nu va produce efecte, niciodată, fără acordul expres al pârâtului;
C.dacă se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză.
Prin hotărârea pronunțată de către Tribunalul X, societatea pârâtă AA a fost obligată la plata sumei de 400.000 lei către reclamantul BB, cu titlu de despăgubiri pentru accidentul de muncă suferit de către acesta din urmă. Pârâta AA declară apel împotriva acestei hotărâri, însă reclamantul BB solicită respingerea acestuia ca nefondat întrucât hotărârea apelată a fost pusă în executare, iar debitoarea apelantă nu a formulat contestație la executare împotriva executării silite. În acest caz, instanța:
A.va considera lipsa formulării contestației la executare ca fiind o achiesare la hotărârea de primă instanță;
B.va proceda la examinarea apelului, chiar dacă hotărârea ar fi fost executată în integralitate, acest aspect neputând fi considerat ca o achiesare la hotărârea de primă instanță;
Reclamantul AA formulează o cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâtul BB, cerere de competența Judecătoriei X. La primul termen de judecată, în fața Judecătoriei X, pârâtul BB achiesează parțial la pretențiile reclamantului AA. În acest caz:
A.instanța, din oficiu, va da o hotărâre parțială, în măsura recunoașterii și va continua judecata cu privire la pretențiile rămase nerecunoscute;
B.în lipsa unei cereri a reclamantului AA de pronunțare a unei hotărâri parțiale, instanța va respinge în parte, în măsura recunoașterii, cererea de chemare în judecată ca rămasă fără obiect;
C.dacă instanța va pronunța, potrivit legii, o hotărâre parțială conform achiesării pârâtului BB, aceasta va putea fi atacată numai cu recurs, la instanța ierarhic superioară.
Cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul AA împotriva pârâtului BB având ca obiect plata unei sume de bani datorată cu titlu de obligație de întreținere pentru minor a fost admisă de prima instanță. În termen de două zile de la pronunțare pârâtul execută de bunăvoie și integral obligația stabilită în sarcina sa prin hotărârea judecătorească și ulterior, în termenul legal, declară apel împotriva aceleiași hotărâri. În acest context:
A.apelul pârâtului este admisibil;
B.apelul pârâtului va fi respins ca inadmisibil;
C.apelul pârâtului va fi respins ca lipsit de obiect.
Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 18.06.2019, reclamantul AB a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul CD, rezoluțiunea contractului de vânzare încheiat între părți și repunerea acestora în situația anterioară, în sensul obligării lui CD la restituirea prețului pe care acesta l-a primit. La primul termen de judecată, instanța constată că pârâtul CD nu a fost legal citat. Reclamantul AB precizează la acest termen, în fața instanței, că dorește să renunțe la judecată. Instanța de judecată dispune amânarea judecății în vederea citării legale a pârâtului CD. În acest caz:
A.instanța de judecată a procedat nelegal, deoarece putea să ia act de renunțarea la judecată fără acordul lui CD și fără a fi necesară citarea legală a acestuia;
B.instanța de judecată a procedat nelegal, deoarece reclamantul poate renunța la judecată la primul termen la care el este legal citat, fiind irelevant dacă este legal citat pârâtul CD;
C.instanța de judecată a procedat legal având în vedere că pârâtul CD nu era legal citat și, pe cale de consecință, nu era îndrituită să se pronunțe cu privire la cererea de renunțare la judecată formulată de reclamantul AB.
A.proba cu martori propusă de reclamant, în termen și cu respectarea formelor prevăzute de lege, pentru dovedirea contractului de împrumut în valoare de 10.000 lei, încheiat cu pârâtul, chiar dacă reclamantul face dovada că a pierdut înscrisul constatator al contractului din pricina unui caz de forță majoră;
B.renunțarea la judecata cererii de chemare în judecată, la primul termen la care părțile sunt legal citate sau ulterior acestuia;
C.modificarea cererii de chemare în judecată până la primul termen de judecată la care reclamantul este legal citat.
În ceea ce privește termenul pentru exercitarea căii de atac:
A.încheierea de respingere a cererii de asigurare a probelor poate fi atacată separat numai cu apel în termen de 5 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor;
B.încheierea prin care se admite ori se respinge cererea de repunere pe rol este supusă recursului pe toată durata suspendării;
C.hotărârea dată în recurs de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care se ia act de renunțarea la judecată este supusă recursului în termen de 30 de zile de la comunicare.
Asemănător renunțării la judecată, în cazul renunțării la dreptul subiectiv pretins:
A.instanța va pronunța o hotărâre care este supusă, în toate cazurile recursului;
B.dacă renunțarea este făcută în instanța de apel , hotărârea primei instanțe va fi anulată în tot sau în parte, în măsura renunțării, iar cererea se va respinge pe fond;
C.aceasta se poate face și verbal în ședința de judecată.
Înalta Curte de Casație și Justiție va judeca în Completul de 5 judecători:
A.recursul împotriva hotărârii date în revizuire, în cazul în care revizuirea a fost soluționată de una dintre secțiile Înaltei Curți de Casație și Justiție, dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice;
B.recursul împotriva încheierii prin care se soluționează cererea în materie necontencioasă, când încheierea a fost pronunțată de un complet al Înaltei Curți de Casație și Justiție;
C.recursul împotriva hotărârii prin care s-a constatat renunțarea la judecată, când renunțarea a avut loc în fața unei secții a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
La primul termen de judecată în fața primei instanțe, cu procedura de citare legal îndeplinită, reclamantul AA, prezent personal, renunță la dreptul pretins împotriva pârâtului BB. În această situație:
A.declarația sa de renunțare va fi luată în considerare numai dacă este conținută într-un înscris autentic notarial;
B.hotărârea pronunțată de instanța de judecată va putea fi atacată cu apel în termen de 5 zile de la pronunțare;
C.instanța va pronunța o hotărâre prin care va respinge cererea în fond, fără a fi necesar acordul pârâtului.
A.se va pronunța în ședință publică, sub sancțiunea nulității exprese, în toate cazurile;
B.pronunțată de judecătorie, prin care se consfințește tranzacția părților poate fi atacată, pentru motive procedurale, numai cu recurs la instanța ierarhic superioară;
C.prin care se constată perimarea, este supusă recursului la instanța ierarhic superioară, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Reclamantul A.A. introduce o cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâtul B.B. prin care solicită ca acesta să plătească suma de 15.000 de lei reprezentând împrumut acordat și nerestituit la termen. În motivarea cererii, A.A. precizează că există între părți un contract de împrumut ajuns la scadență, că B.B. nu a restituit voluntar acest împrumut nici chiar după ce a fost notificat, anterior introducerii cererii, prin executor judecătoresc, să-și execute obligația asumată. De asemenea, A.A. solicită instanței de judecată și obligarea pârâtului la plata sumei de 2000 de lei reprezentând cheltuieli de judecată ocazionate de acest proces. Pârâtul B.B. formulează întâmpinare, solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată și acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 de lei. În acest context:
A.dacă, după sesizarea instanței, pârâtul B.B. își execută în întregime obligația de plată, reclamantul A.A. poate să renunțe la judecată fără a putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată făcute de pârâtul B.B., având în vedere executarea voluntară a acestuia;
B.dacă, după sesizarea instanței, pârâtul B.B. își execută în întregime obligația de plată, reclamantul A.A. nu trebuie să renunțe la judecată dacă dorește să obțină cheltuieli de judecată de la pârâtul B.B.;
C.reclamantul poate să învedereze instanței intervenirea cauzei de stingere a obligației, cererea de chemare în judecată urmând a fi respinsă ca rămasă fără obiect, iar pârâtul va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.
A.se poate face doar cu acordul expres sau tacit al celeilalte părți, dacă reclamantul își exprimă voința la primul termen la care părțile sunt legal citate sau ulterior acestui moment;
B.determină respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată;
C.care are loc în fața unei secții a Înaltei Curți de Casație și Justiție, va determina pronunțarea unei hotărâri care este supusă recursului ce va fi judecat de Completul de 5 judecători.
A.atât renunțarea la judecată, cât și renunțarea la dreptul pretins se pot face verbal, în ședința de judecată;
B.cursul perimării este întrerupt dacă una din părți este pusă sub curatelă;
C.recursul formulat împotriva încheierii prin care a fost suspendată judecata este admisibil, chiar dacă hotărârea ce urmează a se da asupra fondului este definitivă.
Dacă, în cursul judecății, părțile ajung la tranzacție:
A.instanța va putea lua act de tranzacție numai dacă aceasta este încheiată în formă scrisă;
B.instanța va putea lua act de tranzacție în ședința de judecată, chiar dacă învoiala este prezentată doar verbal în fața instanței;
C.cererea pentru darea hotărârii de expedient va putea fi primită chiar de un singur judecător, în cazul în care părțile se înfățișează în ziua stabilită pentru judecată.
În cazul achiesării pârâtului la pretențiile reclamantului:
A.hotărârea primei instanțe dată în baza recunoașterii pârâtului este executorie de drept de la data pronunțării;
B.hotărârea primei instanțe dată în baza recunoașterii pârâtului poate fi atacată numai cu apel la instanța ierarhic superioară;
C.când recunoașterea pretențiilor a fost făcută înaintea instanței de apel, hotărârea primei instanțe va fi anulată în măsura recunoașterii, dispunându-se admiterea, în mod corespunzător, a cererii.
Există următoarele asemănări între renunțarea la judecată și renunțarea la dreptul pretins :
A.ambele renunțări se fac numai prin înscris autentic ;
B.dacă renunțarea intervine în instanța de apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză ;
C.hotărârea prin care instanța ia act de renunțare este supusă numai apelului.
Reclamantul A îl dă in judecată pe pârâtul B, pentru ca instanța să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 5.000 lei, la care se adaugă dobânda legală. La primul termen de judecată, pârâtul B recunoaște suma de 5.000 lei și solicită pronunțarea unei hotărâri în acest sens. Reclamantul A solicită respingerea cererii pârâtului, motivând că pretențiile sale se referă și la plata dobânzii legale aferente acestei sume. Instanța dispune:
A.admiterea cererii pârâtului și pronunță o hotărâre parțială, care poate fi atacată numai cu recurs;
B.respingerea cererii pârâtului cu privire la pronunțarea unei hotărâri parțiale;
C.admiterea cererii pârâtului și pronunțarea unei hotărâri parțiale, în măsura recunoașterii, care poate fi atacată numai cu apel.
Achiesarea la hotărârea judecătorească pronunțată:
A.nu este revocabilă;
B.poate fi tacită, prin lăsarea trecerii termenului, de către partea care a pierdut procesul, fără să exercite calea de atac împotriva hotărârii judecătorești;
C.poate fi tacită, dedusă din executarea de bunăvoie a hotărârii care nu este executorie, de către partea care a pierdut procesul.