Subiecte Barou august 2019 (avocați stagiari)

Incompatibilitățile prevăzute de lege în cazul avocaților:

1. A.se verifică și se constată, din oficiu sau la cerere, de comisia de disciplină a baroului;
2. B.se verifică și se constată, și din oficiu, de consiliul baroului;
3. C.se verifică și se constată, la cerere, de decanul baroului.

Actele de constituire și de înregistrare a barourilor din afara U.N.B.R. sunt, după caz:

1. A.nule de drept;
2. B.anulabile, această anulare putând fi dispusă de către instanța competentă;
3. C.anulabile, această anulare putând fi dispusă și de Consiliul U.N.B.R.

Exercitarea acțiunii disciplinare în cazul avocaților, potrivit legii:

1. A.este de competența decanului baroului din care fac parte avocații vizați de acțiunea disciplinară;
2. B.este de competența Consiliului U.N.B.R. când acțiunea privește membrii Consiliului U.N.B.R.;
3. C.este de competența Consiliului U.N.B.R. când acțiunea privește membrii consiliului baroului.

Este adevărat că, potrivit legii:

1. A.în cabinetul individual de avocatură își pot exercita profesia doi avocați definitivi titulari împreună cu avocați colaboratori sau salarizați în interiorul profesiei;
2. B.cabinetele grupate pot avea și proprietate comună;
3. C.în situația în care societatea profesională cu răspundere limitată din avocatură se constituie din avocați care fac parte din alte forme de exercitare a profesiei, acestea din urmă vor intra, în toate cazurile, în procedură de lichidare.

În cazul în care se acordă, potrivit legii, asistență judiciară gratuită:

1. A.aceasta poate fi retrasă, prin decizia consiliului baroului, dacă se dovedește că a fost obținută prin fraudă;
2. B.aceasta poate fi retrasă de decanul baroului, dacă starea de nevoie a solicitantului a încetat sau s-a ameliorat și permite plata onorariului;
3. C.avocatul desemnat să acorde asistență judiciară gratuită urmează să își îndeplinească însărcinarea în baza împuternicirii avocațiale semnate de solicitant.

În ceea ce privește principiile de exercitare a profesiei de avocat, este adevărat că:

1. A.avocatul nu răspunde penal, în nicio situație, pentru susținerile făcute oral în fața instanțelor de judecată;
2. B.nimeni nu poate impune, unei persoane, în nicio situație, un anumit avocat;
3. C.în exercitarea profesiei, avocatul nu poate fi supus niciunei restricții sau presiuni din partea autorităților și instituțiilor publice.

Obligația avocatului de a păstra secretul profesional:

1. A.împiedică avocatul, în toate cazurile, să folosească informația cu privire la un fost client;
2. B.revine și persoanelor cu care avocatul conclucrează în exercitarea profesiei;
3. C.este absolută, dar limitată în timp, până la finalizarea mandatului dat de client.

Avocatul AA a fost sancționat disciplinar, prin hotărâre disciplinară definitivă, cu interdicția de a exercita profesia pe o perioadă de 6 luni. În perioada executării sancțiunii disciplinare privind interdicția de a exercita profesia:

1. A.avocatul poate să participe la activitatea organelor profesiei;
2. B.avocatul nu poate face uz de calitatea de avocat;
3. C.avocatul nu poate presta asistență juridică, cu excepția cazului în care a fost angajat de client anterior aplicării sancțiunii disciplinare.

Exercitarea profesiei de avocat este incompatibilă cu:

1. A.ocupații care lezează bunele moravuri;
2. B.calitatea de consilier în consiliile județene;
3. C.calitatea de traducător autorizat, în condițiile legii.

Clientul AA formulează și depune la barou o contestație privind onorariul avocațial perceput de avocatul BB, în temeiul contractului de asistență juridică X/2018, motivat de faptul că avocatul în cauză nu s-a prezentat la niciun termen de judecată în cauza în care a fost angajat, deși onorariul stabilit fusese plătit anticipat la semnarea contractului de asistență, situație care ar impune restituirea acestui onorariu. În acest caz, contestația clientului AA:

1. A.se soluționează de consiliul baroului;
2. B.se soluționează, prin decizie, de comisia de disciplină a baroului, după ascultarea părților;
3. C.se soluționează în termen de cel mult 30 de zile de la data înregistrării.

Spre deosebire de avocatul salarizat în interiorul profesiei, avocatul definitiv colaborator:

1. A.poate avea un client personal în cadrul formei de exercitare a profesiei unde își desfășoară activitatea;
2. B.își poate exercita profesia într-un cabinet individual;
3. C.își desfășoară activitatea în baza unui contract încheiat în formă scrisă.

Cererea privind înființarea unui sediul secundar al unui cabinet individual de avocatură:

1. A.se aprobă de consiliul baroului în circumscripția căruia există sediul principal al cabinetului individual;
2. B.trebuie să cuprindă, printre altele, vechimea în profesie a avocaților care își vor desfășura activitatea la sediul secundar;
3. C.se soluționează prin decizie care poate fi atacată, în toate situațiile, la Consiliul U.N.B.R., în termen de 15 zile de la comunicare.

Contractul de asistență juridică încheiat între avocat și client:

1. A.este încheiat în formă scrisă, cerută ad validitatem;
2. B.dobândește dată certă prin înregistrarea sa în registrul oficial de evidență al avocatului, chiar dacă a fost încheiat printr-un mijloc de comunicare la distanță;
3. C.nu poate fi încheiat în formă verbală.

Avocatul, cu privire la cauza care i-a fost încredințată de client:

1. A.nu poate fi ascultat ca martor și nu poate furniza relații, în nicio situație, niciunei autorități sau persoane;
2. B.poate fi ascultat ca martor dacă are dezlegarea prealabilă, expresă sau tacită, din partea tuturor clienților săi interesați în cauză;
3. C.este îndreptățit să se retragă imediat și să renunțe la asistarea și reprezentarea clientului în cazul în care acțiunile și scopurile acestuia, aparent legale la începutul asistenței și/sau al reprezentării, se dovedesc, pe parcursul acesteia, ca fiind infracționale.

Este nedemn de a fi avocat, printre alții:

1. A.cel care se găsește în exercițiul unei funcții de demnitate publică;
2. B.cel care exercită funcția de rector al unei instituții de învățământ superior;
3. C.cel în sarcina căruia s-a reținut, în baza unei hotărâri judecătorești definitive, fapta de a fi exercitat sau sprijinit, sub orice formă, exercitarea fără drept de către o persoană a profesiei de avocat.

Executarea deciziilor disciplinare se face de către:

1. A.consiliul baroului în care avocatul sancționat este înscris;
2. B.Consiliul U.N.B.R.;
3. C.Comisia permanentă a U.N.B.R.

Avocatul AA i-a solicitat consiliului baroului din care face parte să ia act de împrejurarea că a optat pentru înființarea unei societăți civile profesionale de avocați, împreună cu avocatul BB, a cărui definitivare în profesie urmează să se producă în mai puțin de 30 de zile de la data înregistrării cererii de mai sus. Consiliul baroului sesizat, după caz:

1. A.va lua act de cererea avocatului AA, raportat la împrejurarea că unul dintre principiile organizării și exercitării profesiei de avocat este cel al libertății alegerii formei de exercitare a profesiei;
2. B.va aproba cererea avocatului AA, întemeindu-și soluția pe împrejurarea că definitivarea în profesia de avocat a avocatului BB urmează să aibă loc, cu certitudine, în mai puțin de 30 de zile de la data înregistrării acesteia;
3. C.va respinge cererea avocatului AA, pe motivul că o societate civilă profesională de avocați nu poate fi înființată decât prin asocierea a cel puțin doi avocați, definitivi la data încheierii contractului de societate.

Justițiabilul AA a formulat cerere de ajutor public judiciar prin acordarea de asistență judiciară de către un avocat, pe care instanța i-a admis-o, solicitând desemnarea unui avocat în acest sens. Decanul baroului din raza teritorială a instanței l-a desemnat pe avocatul BB, înscris în registrul de asistență judiciară. AA a solicitat, însă, să fie desemnat avocatul CC care nu și-a dat acordul în acest sens; cererea de desemnare a lui CC a fost respinsă. Soluția de respingere a solicitării de desemnare a lui CC este:

1. A.nelegală, deoarece, potrivit legii, orice persoană are dreptul să își aleagă în mod liber avocatul;
2. B.legală, deoarece CC nu și-a dat consimțământul în acest sens;
3. C.nelegală, deoarece orice avocat înscris în barou este calificat pentru asigurarea asistenței judiciare.

Divulgarea de către avocat, fără drept, a unei informații confidențiale, din sfera privată a clientului său, ori care privește un secret operațional sau comercial ce i-a fost încredințat în virtutea calității de avocat constituie, potrivit legii:

1. A.abatere disciplinară gravă;
2. B.infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la unu la cinci ani;
3. C.motiv de suspendare din profesie.

Minorul R, în vârstă de 15 ani, era pus sub interdicție judecătorească și locuia în casa părintească cu tutorele său T, singura rudă rămasă după decesul părinților. La data de 5 iulie 2019, într-o criză de furie, R l-a atacat pe T și i-a produs leziuni grave în zona capului, acesta din urmă fiind transportat de urgență la spital. Imediat după aceea, R a luat autoturismul proprietatea lui T și în timp ce conducea pe strada principală a intrat în coliziune pe contrasens cu un alt autoturism condus de V, producând avarierea autoturismelor în proporție de aproximativ 35% și vătămarea gravă a integrității corporale a lui V. În raport de situația descrisă:

1. A.R nu va răspunde pentru faptele sale ilicite, chiar dacă s-ar dovedi că a acționat cu discernământ;
2. B.R poate fi obligat la o indemnizație către victimele faptelor sale, într-un cuantum echitabil, ținându-se seama de starea patrimonială a părților, dar numai dacă se dovedește că a avut discernământ;
3. C.T ar putea fi exonerat de răspundere pentru fapta lui R față de victima V, dacă dovedește că fapta lui R se datorează altor cauze decât modului în care T și-a îndeplinit îndatoririle decurgând din exercițiul autorității părintești.

La sărbătorirea majoratului lui F, fiul vecinului său, D i-a făcut o promisiune de donație în formă autentică cu privire la un apartament situat în Cluj, întrucât era atașat de acesta și ar fi dorit să-l stimuleze să urmeze cursurile unei facultăți în acel oraș. F a acceptat în formă autentică promisiunea și ulterior a realizat lucrări de amenajare a apartamentului în valoare de aproximativ 10.000 lei. După câteva luni de la terminarea liceului, F a plecat în Franța unde și-a găsit un loc de muncă. D este nemulțumit de întreaga situație, cu atât mai mult cu cât nu se aștepta ca F să nu-și continue studiile în Cluj. Pentru acest motiv, D este tentat să vândă apartamentulul unui terț. În raport de situația descrisă:

1. A.promisiunea de donație se revocă de drept, ca urmare a neexecutării sarcinii de către F;
2. B.dacă D vinde apartamentul, F poate cere rezoluțiunea contractului de vânzare pentru încălcarea clauzei de inalienabilitate;
3. C.dacă D nu execută promisiunea, F poate pretinde de la acesta daune interese reprezentând cheltuielile făcute cu amenajarea apartamentului.

Care dintre enunțurile de mai jos nu este corect din punct de vedere legal:

1. A.în caz de neînțelegere între părți la răscumpărarea servituții de trecere, instanța poate suplini consimțământul proprietarului fondului aservit.
2. B.dreptul de superficie constituit pe o durată de 99 de ani poate fi reînnoit la împlinirea acestui termen;
3. C.uzufructuarul are dreptul de a arenda bunul primit în uzufruct;

În cazul răspunderii delictuale, ca și în cazul celei contractuale, ca regulă:

1. A.autorul răspunde numai pentru prejudiciile pe care le-a prevăzut;
2. B.prejudiciul se repară integral;
3. C.moștenitorii victimei pot cere, după moartea acesteia, repararea prejudiciului nepatrimonial constând în restrângerea posibilităților de viață socială suferit de victimă prin fapta ilicită;

Prin acțiunea introdusă la data de 10 iunie 2018 pe rolul Judecătoriei Timișoara, reclamantul R l-a chemat în judecată pe pârâtul P pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtului la restituirea în deplină proprietate și posesie a terenului în suprafață de 2000 mp situat în Timișoara. La data de 30 august 2018, prin contractul de vânzare încheiat între P și J, a fost transferat dreptul litigios asupra terenului cu un preț avantajos către J, acesta din urmă fiind judecător la Judecătoria Timișoara și promitent cumpărător în promisiunea bilaterală de vânzare încheiată la data de 10 februarie 2018 cu P. În raport de această situație, contractul de vânzare este:

1. A.lovit de nulitate absolută pentru incapacitatea lui J de a dobândi dreptul litigios;
2. B.valabil încheiat;
3. C.anulabil pentru leziune.

La data de 5 aprilie 2019, a fost încheiat un contract între societățile C SRL și D SRL pentru livrarea unor materiale de construcție la patru termene precis stabilite, a căror respectare era de esența contractului. În contract s-a stipulat un pact comisoriu în sensul că, pentru neîndeplinirea obligației de livrare a primei cantități de materiale, în valoare totală de 500.000 lei, la data de 15 mai 2019, contractul se reziliază de drept, D SRL fiind considerat de drept în întârziere. În fapt, D SRL nu a livrat materialele la termenul convenit. Deși la data de 20 mai 2019 C SRL a notificat debitoarea cu privire la desființarea de drept a contractului la termenul încălcat, D SRL a livrat totuși cantitatea de materiale la data de 25 mai 2019. Totodată, a trimis și factura către C SRL pentru plata prețului materialelor în termen de 3 zile, sub sancțiunea plății unor penalități de 0,5% din suma datorată pe zi de întârziere. Întrucât intenționează să livreze o altă cantitate de materiale, dar C SRL se află în întârziere cu plata facturii mai bine de 2 luni de la data scadenței, D SRL poate:

1. A.să invoce excepția de neexecutare a contractului;
2. B.să obțină obligarea lui C SRL la plata prețului materialelor și a penalităților de întârziere;
3. C.să obțină restituirea materialelor livrate de la C SRL;

În materia imputației plății făcută de debitor, acesta are dreptul să impute plata asupra unei datorii care nu este exigibilă cu preferință față de o datorie scadentă:

1. A.fără acordul creditorului;
2. B.la propria alegere, dacă datoria s-a născut anterior celei scadente;
3. C.atunci când s-a prevăzut că poate plăti anticipat;

Întrucât R avea o datorie personală la C, în sumă de 25.000 lei, pe care nu ar fi putut să o restituie la data scadenței, 10 iulie 2015, P, proaspătul soț al acesteia, a achitat datoria către creditor, pentru a- și dovedi sentimentele față de R și având acordul acesteia. C a primit plata cu bună – credință, mai ales că P menționase că achitarea datoriei ar fi un cadou pentru soția lui. La data de 1 octombrie 2018, P și R s-au separat în fapt din cauze imputabile exclusiv lui R. În raport de această situație, P poate obține restituirea sumei:

1. A.de la C, în temeiul plății nedatorate;
2. B.de la R, în temeiul îmbogățirii fără justă cauză;
3. C.de la R prin revocarea donației.

Care dintre enunțurile de mai jos nu este corect din punct de vedere legal:

1. A.debitorul răspunde, de la data punerii în întârziere, pentru orice pierdere cauzată de un caz fortuit, chiar și în situația în care cazul fortuit îl liberează pe debitor de executarea obligației;
2. B.stipulația prin care creditorul este exonerat de a face dovada cazurilor în care debitorul se află de drept în întârziere este considerată nescrisă;
3. C.notificarea de punere în întârziere a unui codebitor solidar produce efecte și față de ceilalți.

La data de 1 aprilie 2017, arhitectul W a încheiat un contract de locațiune cu L pentru un spațiu locativ situat la parterul unui imobil, cu scopul desfășurării activității profesionale a unui cabinet de arhitectură pentru care W era înregistrat ca persoană fizică autorizată. Conform voinței exprese a părților, contractul a fost încheiat pe durată nedeterminată și înregistrat la Administrația financiară. Întrucât afacerea nu a mers foarte bine, la data de 1 aprilie 2018, W a încetat să mai plătească chiria și a eliberat spațiul închiriat. În raport de această situație:

1. A.locațiunea se consideră încheiată la expirarea termenului de un an de la data încheierii contractului;
2. B.L poate să pună în executare silită contractul pentru plata chiriei;
3. C.W putea oricând să înceteze executarea contractului, întrucât era încheiat pe durată nedeterminată.

Prin contractul de întreținere încheiat în formă autentică la data de 20 septembrie 2017, F s-a obligat față de G să-i asigure întreținerea pentru toată durata vieții în schimbul transferului dreptului de proprietate asupra unui teren, proprietatea lui G, și a obligației acestuia din urmă de a cultiva terenul și a valorifica recolta în favoarea lui F. După încheierea contractului, F și-a îndeplinit corespunzător obligația de întreținere, spre deosebire de G care nu a prestat activitățile la care se obligase. În raport de această situație:

1. A.F poate să invoce excepția de neexecutare a contractului;
2. B.contractul de întreținere este lovit de nulitate absolută;
3. C.clauza prin care G se obligă să presteze servicii în favoarea lui F este considerată nescrisă.

Renunțarea la moștenire:

1. A.poate fi revocată numai la cererea creditorilor succesibilului renunțător în termenul general de prescripție;
2. B.poate fi prezumată, în anumite condiții;
3. C.este irevocabilă din partea renunțătorului.

În materia mandatului:

1. A.răspunderea mandanților față de mandatar este solidară, dacă mandatul a fost dat aceluiași mandatar pentru o afacere comună;
2. B.mandatul dat de mai multi mandanți aceluiași mandatar pentru o afacere comună poate fi revocat de oricare dintre ei;
3. C.mandatul continuă față de mandatarii obligați să lucreze împreună, chiar dacă unul dintre ei a decedat;

Care dintre enunțurile de mai jos nu este corect din punct de vedere legal:

1. A.dacă un contract este menținut în parte, ca efect al nulității parțiale, clauzele nule sunt înlocuite de drept cu dispozițiile legale aplicabile;
2. B.dreptul de a denunța unilateral un contract încheiat pe durată nedeterminată poate fi exercitat de oricare dintre părți, cu respectarea unui termen rezonabil de preaviz;
3. C.în cazul nulității unui act juridic cu executare succesivă, partea care a primit o prestație în temeiul acestui act nu este obligată la restituire.

X i-a vândut lui Y un ceas unicat cu prețul de 250.000 lei care urma să fie plătit în 10 rate lunare egale. Predarea bunului către cumpărător a avut loc la data încheierii contractului, stabilindu-se că X își rezerva proprietatea bunului până la plata integrală a prețului. Y nu a achitat ultima rată a prețului. În această situație X poate pretinde:

1. A.executarea obligației de plată a ratei neachitate și dobânda prevăzută în contract, chiar dacă bunul pierise fortuit anterior scadenței ultimei rate a prețului;
2. B.rezoluțiunea contractului și obligarea lui Y la restituirea ceasului și la plata unei sume cu titlu de daune- interese, inclusiv o compensație echitabilă pentru folosirea ceasului de către Y;
3. C.rezoluțiunea contractului și păstrarea de către X a sumelor încasate cu titlu de rate ale prețului, cu excepția ipotezei în care s-a convenit altfel în contract.

Preluarea de datorie:

1. A.convenită cu debitorul poate produce efecte și fară acordul creditorului;
2. B.nu liberează pe debitorul inițial dacă noul debitor era insolvabil la data când a preluat datoria, iar creditorul a consimțit la preluare, fară a cunoaște insolvabilitatea noului debitor;
3. C.nu are niciun efect asupra existenței garanțiilor creanței constituite de terți, chiar dacă aceștia nu și-au dat acordul la preluare.

În cazul în care într-un contract a fost inserată o clauză penală:

1. A.debitorul se poate libera oferind prestația stabilită în clauza penală;
2. B.creditorul nu poate cere atat executarea obligației principale cât și a penalității stabilită pentru întarziere dacă accepta, fără rezerve, executarea obligației;
3. C.instanța poate reduce penalitatea numai în cazul în care este vădit excesivă față de prejudiciul ce putea fi prevăzut de părți la încheierea contractului.

Reducțiunea liberalităților excesive:

1. A.poate fi cerută numai de către moștenitorii rezervatari;
2. B.ca regulă, se realizează prin echivalent;
3. C.poate fi invocată oricând pe cale de excepție.

Decăderea unui debitor din beneficiul termenului care afectează obligația:

1. A.face ca obligația să devină de îndată exigibilă;
2. B.este opozabilă celorlalți codebitori, dacă răspunderea lor este solidară;
3. C.poate fi cerută atunci când debitorul nu satisface o condiție considerată esențială de creditor la data încheierii contractului, chiar dacă nu s-a stipulat expres în contract despre caracterul esențial al condiției.

În cazul unei cereri de chemare în judecată îndreptate împotriva unei persoane juridice de drept privat care are un dezmembrământ fără personalitate juridică:

1. A.competența teritorială, în toate cazurile, aparține alternativ instanței de la sediul principal al persoanei juridice sau instanței locului unde ea are dezmembrământul fără personalitate juridică;
2. B.competența teritorială este alternativă în cazul în care cererea de chemare în judecată are ca obiect obligații care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembământului ori din fapte săvârșite de acesta;
3. C.competența teritorială aparține, în toate cazurile, exclusiv instanței de la de la sediul principal al persoanei juridice.

Spre deosebire de abținere, recuzarea:

1. A.se poate face verbal în ședința de judecată sau în scris;
2. B.se soluționează prin încheiere care se pronunță în ședință publică;
3. C.nu determină suspendarea judecății cauzei.

AA, în calitate de reclamant, formulează o cerere de chemare în judecată, în contradictoriu cu pârâtul BB. La primul termen de judecată se prezintă reclamantul AA și lipsește pârâtul BB. Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultă că pârâtul BB nu fusese legal citat. În acest caz, în lipsa pârâtului BB:

1. A.neregularitatea privind procedura de citare a pârâtului BB poate fi invocată și de reclamantul AA, precum și de instanță din oficiu;
2. B.neregularitatea privind procedura de citare a pârâtului BB poate fi invocată de instanță din oficiu, în orice stare a pricinii;
3. C.neregularitatea privind procedura de citare a pârâtului BB poate fi invocată de reclamantul AA până cel mai târziu la termenul imediat următor primului termen de judecată.

Intervine sancțiunea anulării cererii de chemare în judecată, în procedura regularizării, dacă:

1. A.lipsesc motivele de fapt ale cererii;
2. B.dacă reclamanții nu și-au îndeplinit obligația de a desemna un reprezentant comun, atunci când legea impune o asemenea conduită;
3. C.dacă reclamantul nu face dovada îndeplinirii procedurii prealabile impuse de o normă imperativă.

Instanța de judecată, cu privire la excepțiile procesuale invocate, poate pronunța următoarele soluții:

1. A.dacă excepția procesuală invocată este întemeiată, instanța o va admite, pronunțând în toate cazurile, o încheiere cu caracter interlocutoriu;
2. B.dacă excepția procesuală invocată este neîntemeiată, instanța o va respinge printr-o încheiere interlocutorie;
3. C.dacă excepția procesuală invocată este întemeiată, instanța o va admite, pronunțând o încheiere preparatorie atunci când constată perimată cererea de chemare în judecată.

Asemănător renunțării la judecată, în cazul renunțării la dreptul subiectiv pretins:

1. A.instanța va pronunța o hotărâre care este supusă, în toate cazurile recursului;
2. B.dacă renunțarea este făcută în instanța de apel , hotărârea primei instanțe va fi anulată în tot sau în parte, în măsura renunțării, iar cererea se va respinge pe fond;
3. C.aceasta se poate face și verbal în ședința de judecată.

Termenul de exercitare a revizuirii curge de la:

1. A.data rămânerii definitive a primei hotărâri atunci când revizuirea se exercită pentru existența unor hotărâri definitive potrivnice;
2. B.data pronunțării hotărârii în cazul în care revizuirea se exercită pentru motivul că instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut;
3. C.cel din urmă act de executare când revizuirea a fost cerută pentru motivul că obiectul pricinii nu se află în ființă.

În procedura necontencioasă judiciară, ca regulă:

1. A.încheierea prin care se încuviințează cererea este supusă numai recursului, cu excepția celei pronunțate de un complet al ÎCCJ, care este definitivă;
2. B.încheierea prin care se încuviințează cererea este executorie numai după rămânerea definitivă a acesteia;
3. C.instanța se pronunță în raport cu toate împrejurările de fapt și de drept ale cauzei, chiar dacă nu au fost invocate în cerere sau pe parcursul procedurii.

Cererea de ordonanță președințială este, potrivit Codului de procedură civilă, de competența:

1. A.instanței de apel, dacă litigiul pe fondul cauzei se află în apel;
2. B.judecătoriei, în toate cazurile în care nu există un litigiu pendente, pe fondul cauzei;
3. C.instanței competente să se pronunțe primă instanță asupra fondului dreptului în cazul în care litigiul, pe fondul cauzei, se află în rejudecarea în fond, după casarea cu reținere.

În materia procedurii ordonanței de plată:

1. A.cererea de ordonanță de plată este de competența judecătoriei, indiferent de valoarea obiectului cererii;
2. B.debitorul-pârât este obligat să depună întâmpinare cu cel puțin 3 zile înaintea termenului de judecată;
3. C.dacă este cazul, instanța va pronunța o hotărâre de expedient, supusă numai recursului, prin care ia act de înțelegerea părților, în cazul în care creditorul și debitorul ajung la o înțelegere asupra plății.

Cererea de încuviințare a executării silite, adresate instanței de executare competente:

1. A.se poate face de executorul judecătoresc sau de creditor, în cazul în care executorul judecătoresc refuză nejustificat sesizarea instanței de executare;
2. B.se soluționează, prin încheiere, dată în camera de consiliu, fără citarea părților;
3. C.se soluționează prin încheiere care, în caz de respingere, poate fi atacată numai cu apel, de creditor sau de executorul judecătoresc.

În ceea ce privește prescripția dreptului de a obține executarea silită, este adevărat că:

1. A.instanța de executare nu poate invoca, din oficiu, prescripția dreptului de a obține executarea silită, în cursul derulării acesteia;
2. B.aceasta se întrerupe dacă executarea silită s-a perimat;
3. C.instanța de executare competentă va respinge cererea de încuviințare a executării silite după împlinirea termenului de prescripție.

Suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare:

1. A.se dispune prin încheiere care poate fi atacată numai cu apel, în mod separat, în termen de 5 zile, termen care curge de la comunicarea încheierii, pentru partea prezentă;
2. B.este obligatorie, cauțiunea nefiind necesară, dacă înscrisul care se execută a fost declarat fals printr-o hotărâre judecătorească dată în primă instanță;
3. C.se dispune, în caz de admitere, prin încheiere care se comunică executorului judecătoresc, la cererea debitorului.

În ceea ce privește chemarea în judecată altor persoane:

1. A.terțul poate fi introdus în proces și de intervenientul principal, devenit parte, ca urmare admiterii în principiu a cererii de intervenție;
2. B.aceasta trebuie făcută de reclamant până la închiderea dezbaterilor, înaintea primei instanțe;
3. C.terțul chemat în judecată prin intermediul acestei cereri de intervenție dobândește poziția procesuală de pârât, iar hotărârea își va produce efectele și în privința sa.

Este adevărat că:

1. A.dacă prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat anularea unui contract, în apel, se poate cere, pentru prima oară, repunerea părților situația anterioară încheierii contractului prin restituirea prestațiilor executate;
2. B.dacă pârâtul a fost obligat, prin hotărârea judecătorească de primă instanță, să plătească reclamantului o sumă de bani, precum și dobânda aferentă acesteia, apelul său referitor la inexistența obligației de plată principală a sumei de bani se va extinde și în privința obligării la plata dobânzii;
3. C.reclamantul care a revendicat un imobil în calitate de moștenitor are dreptul să susțină, direct în apel, că a dobândit bunul în calitate de cumpărător.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul AA a solicitat în contradictoriu cu pârâtul BB, constatarea nulității absolute a contractului de vânzare a unui utilaj agricol și repunerea părților în situația anterioară în sensul restituirii de către pârâtul-vânzător a ratei din preț încasate, în valoare de 100.000 lei. Având în vedere că valoarea totală a contractului de vânzare este de 230.000 lei:

1. A.competența materială de a judeca cererea de chemare în judecată va reveni tribunalului;
2. B.competența materială de a judeca cererea de chemare în judecată va reveni judecătoriei, deoarece suma efectiv pretinsă este sub 200.000 lei;
3. C.cele două capete de cerere vor fi disjunse deoarece atrag competența materială a unor instanțe de grad diferit.

Nulitatea actului de procedură:

1. A.poate fi invocată de orice parte din proces, indiferent dacă că este caz de nulitate absolută sau relativă;
2. B.are drept efect desființarea actului în tot sau în parte de la data constatării nulității;
3. C.nu este condiționată de vreo vătămare în cazul în care se încalcă dispozițiile legale referitoare la constituirea instanței.

Între persoana AA, cu domiciliul în Craiova, în calitate de creditor și persoana BB, cu domiciliul în București, în calitate de debitor, s-a încheiat un contract de împrumut sub semnătură privată pentru suma de 70.000 lei care nu este titlu executoriu potrivit legii. Ulterior, debitorul a constituit o ipotecă, prin contract încheiat în formă autentică, asupra unui tablou depozitat într-o galerie de artă din Brașov, pentru a-i garanta creditorului executarea obligației. În caz de neplată, la scadență, a sumei împrumutate:

1. A.executorul judecătoresc sesizat de creditorul AA, va refuza deschiderea procedurii de executare împotriva debitorului BB, motivat de faptul că pentru a se recunoaște executorialitatea contractului de ipotecă, contractul principal de împrumut trebuie să fie el însuși titlu executoriu potrivit legii;
2. B.este posibilă executarea silită a creanței garantate prin contract de ipotecă valabil încheiat, chiar dacă dreptul de creanță însuși nu este constatat printr-un înscris care să constituie titlu executoriu;
3. C.cererea de executare silită este de competența exclusivă a executorilor judecătorești din circumscripția Curții de apel Brașov.

În cazul în care partea a depus cererea de chemare în judecată prin mandatar și și-a ales domiciliul la mandatarul său, arătându-l pe acesta ca persoană însărcinată cu primirea actelor de procedură, iar mandatarul a semnat de primirea citației pentru un termen de judecată:

1. A.partea nu va mai fi citată în tot cursul judecății la acea instanță, chiar dacă nu se înfățișează la termenul pentru care a fost citată, afară de cazul în care prin lege se prevede altfel;
2. B.partea trebuie să fie citată pentru termenele ulterioare dacă nu se înfățișează la termenul pentru care a fost citată;
3. C.partea care se înfățișează înaintea instanței la termenul pentru care a fost citată nu va mai fi citată în tot cursul procesului, inclusiv în căile de atac.

AA, în calitate de reclamant, introduce prin mandatar neavocat MM, în contradictoriu cu pârâtul BB, o cerere de chemare în judecată prin care solicită lăsarea în deplină proprietate și pașnică folosință imobilul situat la adresa Y. La cerere nu se anexează și înscrisul doveditor al calității de mandatar neavocat a lui MM. După comunicarea cererii de chemare în judecată, pârâtul BB:

1. A.este obligatoriu să invoce prin întâmpinare excepția lipsei dovezii calității de reprezentant pentru a evita sancțiunea decăderii, excepția fiind de ordine privată;
2. B.este în drept să invoce excepția lipsei dovezii calității de reprezentant în tot cursul judecății în primă instanță, cât și direct în calea de atac;
3. C.este în drept să invoce excepția lipsei dovezii calității de reprezentant în tot cursul judecății în primă instanță.

Dispozițiile privind legea penală mai favorabilă intervenită până la judecarea definitivă a cauzei:

1. A.nu pot fi aplicate ordonanțelor de urgență aprobate de Parlament;
2. B.pot fi aplicate actelor normative declarate neconstituționale;
3. C.nu pot fi aplicate incriminărilor din legi speciale.

Poate reprezenta o cauză justificativă:

1. A.consimțământul persoanei vătămate;
2. B.excesul neimputabil;
3. C.cazul fortuit.

Dacă pentru două infracțiuni aflate în concurs, instanța a stabilit o pedeapsă cu închisoarea și o pedeapsă cu amenda, pedeapsa ce se va aplica inculpatului (pedeapsa rezultantă) va fi:

1. A.pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa cu închisoarea;
2. B.pedeapsa cu închisoarea, la care se adaugă o treime din pedeapsa amenzii;
3. C.pedeapsa cu închisoarea, la care se adaugă în întregime pedeapsa amenzii.

Inculpatul a fost condamnat definitiv pentru o faptă comisă cu intenție la pedeapsa de un an închisoare. Înainte de executarea pedepsei, în baza unor rezoluții infracționale distincte, timp de o lună, în zile diferite, inculpatul a sustras diverse bunuri din locuințele mai multor persoane. În cauză:

1. A.sunt incidente dispozițiile privind recidiva;
2. B.sunt incidente dispozițiile privind unitatea infracțiunii continuate;
3. C.sunt incidente dispozițiile privind pluralitatea intermediară.

Constituie circumstanțe atenuante legale:

1. A.eforturile depuse de infractor pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii;
2. B.împrejurările legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracțiunii;
3. C.depășirea limitelor stării de necesitate.

Cu respectarea tuturor celorlalte condiții prevăzute de lege, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere poate fi dispusă dacă:

1. A.pedeapsa aplicată inculpatului este numai amenda;
2. B.pedeapsa aplicată inculpatului este închisoarea de cel mult trei ani, indiferent de limitele prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă;
3. C.pedeapsa aplicată inculpatului este închisoarea de cel mult trei ani, dar numai în condițiile în care pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă este mai mică de 7 ani.

În cazul răspunderii penale a persoanei juridice:

1. A.este posibil ca elementele constitutive ale infracțiunii să fie întrunite în cazul acesteia, dar să nu fie întrunite în cazul persoanei fizice (autorul material);
2. B.aceasta poate fi angajată și în cazul autorităților publice;
3. C.aceasta nu se aplică în niciun caz instituțiilor publice.

Constituie infracțiune:

1. A.comiterea unei fapte constând într-o acțiune, cu intenție, dacă legea care incriminează fapta respectivă nu specifică în mod expres forma de vinovăție cu care trebuie comisă fapta;
2. B.comiterea unei fapte constând într-o acțiune, din culpă, dacă legea care incriminează fapta respectivă nu specifică în mod expres forma de vinovăție cu care trebuie comisă fapta;
3. C.comiterea unei fapte constând într-o inacțiune, din culpă, dacă legea care incriminează fapta respectivă nu specifică în mod expres forma de vinovăție cu care trebuie comisă fapta.

Măsura de siguranță a confiscării speciale poate fi luată:

1. A.doar dacă instanța constată existența unei stări de pericol pentru făptuitor;
2. B.doar dacă făptuitorului i se aplică o pedeapsă;
3. C.față de persoana care a comis o faptă prevăzută de legea penală, nejustificată.

X a fost condamnat definitiv pentru comiterea infracțiunii de viol care a avut ca urmare moartea victimei. La scurtă vreme după ce X a fost reabilitat, acesta comite o infracțiune de omor pentru care este judecat. În cauză:

1. A.nu sunt incidente dispozițiile privind omorul calificat prevăzute de art. 189 alin. (1) lit. e) C.pen. (omorul comis de către o persoană care a mai comis anterior o infracțiune de omor sau o tentativă la infracțiunea de omor);
2. B.sunt incidente dispozițiile privind omorul calificat prevăzute de art. 189 alin. (1) lit. e) C.pen., dar nu și cele privind recidiva;
3. C.sunt incidente atât dispozițiile privind omorul calificat prevăzute de art. 189 alin. (1) lit. e) C.pen., cât și cele privind recidiva.

În urma unei altercații avute cu victima, inculpatul a constrâns-o pe aceasta să se arunce din trenul aflat în mișcare. În urma impactului cu solul, victima a suferit leziuni care i-au pus în primejdie viața. În sarcina inculpatului se va reține:

1. A.infracțiunea de determinare sau înlesnire a sinuciderii, în varianta atenuată – când actele de determinare au fost urmate de o încercare de sinucidere;
2. B.infracțiunea de vătămare corporală în varianta punerii în primejdie a vieții persoanei;
3. C.tentativă la infracțiunea de omor comisă prin folosirea energiei fizice a victimei.

După ce a consumat băuturi alcoolice într-un bar, ajungând într-o stare avansată de ebrietate, inculpatul a intrat într-o altercație cu două persoane cărora le-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii. În cauză:

1. A.se va reține o singură infracțiune de lovire sau alte violențe în formă continuată;
2. B.se vor reține două infracțiuni de lovire sau alte violențe în concurs;
3. C.va fi incidentă cauza de neimputabilitate prevăzută de art. 29 C.pen. (intoxicația), deoarece inculpatul a acționat din cauza intoxicării cu alcool.

Prin constrângere fizică, inculpatul a întreținut un raport sexual cu victima. În urma violențelor aplicate victimei, în scopul întreținerii raportului sexual, aceasta a suferit leziuni pentru vindecarea cărora au fost necesare 90 de zile de îngrijiri medicale. În cauză se va reține:

1. A.o infracțiune de viol în varianta tip, prevăzută de art. 218 alin. (1) C.pen., în concurs cu infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 193 C.pen;
2. B.o infracțiune de viol în varianta agravată prevăzută de art. 218 alin. (3) lit. e) C.pen. (fapta a avut ca urmare vătămarea corporală);
3. C.o infracțiune de viol în varianta tip prevăzută de art. 218 alin. (1) C.pen.

Inculpatul a pătruns fără drept într-o locuință, de unde a sustras mai multe bunuri. S-a constatat ulterior că unele bunuri aparțineau proprietarului locuinței, iar altele unei alte persoane ce locuia acolo cu chirie. În speță, încadrarea corectă va fi:

1. A.o infracțiune de furt calificat;
2. B.două infracțiuni de furt calificat;
3. C.o infracțiune de furt și o infracțiune de violare de domiciliu.

X și Y se înțeleg să o deposedeze pe victimă de geanta pe care o ținea în mână. În acest sens X încearcă să smulgă geanta victimei dar, nereușind, începe să o lovească pe aceasta cu pumnii. În urma loviturilor primite victima scapă geanta din mână, iar Y și-o însușește și ambii făptuitori părăsesc împreună, în fugă, locul faptei. În cauză se va reține:

1. A.coautorat la infracțiunea de tâlhărie, în sarcina ambilor făptuitori;
2. B.tentativă la infracțiunea de tâlhărie pentru X și infracțiunea de furt pentru Y.
3. C.infracțiunea de lovire și alte violențe pentru X și infracțiunea de furt pentru Y.

X intră într-un magazin de încălțăminte și, sub pretextul că vrea să cumpere o pereche de pantofi, probează mai multe modele. La un moment dat, profitând de neatenția vânzătoarei, X a fugit din magazin cu perechea de pantofi pe care o proba. În speță se va reține:

1. A.infracțiunea de abuz de încredere;
2. B.infracțiunea de înșelăciune;
3. C.infracțiunea de furt.

Pentru existența infracțiunii de inducere în eroare a organelor judiciare, sesizarea făcută prin denunț sau plângere:

1. A.trebuie să se refere exclusiv la existența unei fapte prevăzute de legea penală ori la săvârșirea unei asemenea fapte de către o anumită persoană;
2. B.se poate referi și la comiterea unui delict civil;
3. C.se poate referi și la săvârșirea unei contravenții.

Pe parcursul lunii februarie 2018, inculpatul X, prin acte materiale distincte, dar în baza aceleiași rezoluții, a întocmit în fals facturi fiscale și chitanțe în baza cărora a vândut drujbe către numiții A, B și C. Aceștia au declarat că nu se constituie parte civilă, întrucât nu li s-a produs vreo pagubă, fiind mulțumiți de calitatea obiectelor pe care le-au achiziționat, pe care le folosesc și în prezent. Fapta comisă de inculpatul X constituie:

1. A.infracțiunile de fals intelectual, uz de fals și înșelăciune, toate comise în concurs real;
2. B.infracțiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată comisă în formă continuată;
3. C.trei infracțiuni de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, în concurs real.

Nu poate fi autor al infracțiunii de luare de mită:

1. A.medicul angajat cu contract de muncă într-o clinică privată;
2. B.expertul tehnic judiciar;
3. C.avocatul.

În cazul în care s-a comis o infracțiune de abandon de familie:

1. A.instanța nu poate dispune amânarea aplicării pedepsei dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru aceasta, chiar dacă inculpatul își îndeplinește obligațiile până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare;
2. B.fapta nu se pedepsește dacă inculpatul își îndeplinește obligațiile de întreținere restante până la primul termen de judecată;
3. C.fapta nu se pedepsește dacă inculpatul își îndeplinește obligațiile de întreținere restante până la terminarea urmăririi penale.

La judecata în primă instanță:

1. A.cercetarea judecătorească începe întotdeauna cu audierea inculpatului;
2. B.cercetarea judecătorească începe când cauza se află în stare de judecată;
3. C.ordinea în care se desfășoară cercetării judecătorești prevăzută în lege nu poate fi schimbată indiferent de motiv de instanța de judecată.

Hotărârea instanței este o sentință în cazul în care:

1. A.prima instanță se dezinvestește fără a soluționa cauza;
2. B.instanța se pronunță asupra recursului în interesul legii, sentința fiind în acest caz fiind definitivă;
3. C.instanța competentă se pronunță asupra apelului.

La judecarea apelului:

1. A.instanța de apel nu poate da o nouă apreciere probelor deja administrate în cauză;
2. B.se aplică numai regulile de procedură prevăzute expres în lege privind judecarea apelului;
3. C.instanța verifică hotărârea atacată atât pe baza lucrărilor și a materialului din dosar, cât și a oricăror probe administrate în fața instanța de apel.

Începerea urmăririi penale cu privire la faptă:

1. A.se poate dispune și de către organul de cercetare penală, însă ordonanța acestuia este supusă ulterior confirmării procurorului;
2. B.nu se poate dispune, dacă nu sunt îndeplinite condițiile de fond și formă esențiale ale sesizării;
3. C.se dispune de organul de urmărire penală întotdeauna înaintea punerii în mișcare a acțiunii penale, prin rezoluție sau ordonanță motivată.

În cauzele în care inculpatul este minor:

1. A.organul de urmărire penală este obligat să solicite efectuarea referatului de evaluare, pentru ca actul să poată fi evaluat de procuror la rezolvarea cauzei;
2. B.aceste cauze se judecă potrivit regulilor de competență obișnuite;
3. C.în cazul în care s-a luat de instanță față de minor măsura educativă a internării într-un centru educativ, executarea acesteia nu poate fi amânată sau întreruptă, în condițiile legii procesual penale.

Procurorul, potrivit competențelor prevăzute de lege în faza urmăririi penale:

1. A.dacă încheie un acord de recunoașterea vinovăției cu inculpatul, nu va mai întocmi rechizitoriu, dispune prin ordonanță trimiterea acordului cât și a dosarului cauzei, instanței de judecată;
2. B.rezolvă cauzele penale prin ordonanță sau rechizitoriu;
3. C.are competența exclusivă de a pune în mișcare acțiunea penală cât și de a dispune extinderea urmăririi penale, în toate cazurile.

În cazul în care procurorul dispune renunțarea la urmărirea penală:

1. A.soluția poate fi dispusă numai după punerea în mișcare a acțiunii penale;
2. B.ordonanța prin care s-a dispus soluția este verificată sub aspectul legalității și temeiniciei de prim-procurorul parchetului;
3. C.încheierea prin care judecătorul de cameră preliminară, în procedura de confirmarea soluției a dispus desființarea acesteia și trimiterea cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale, este supusă contestației, care nu are însă efect suspensiv.

Revocarea măsurii preventive se dispune dacă:

1. A.procurorul a rezolvat cauza printr-o soluție de netrimitere în judecată;
2. B.instanța constată în cursul judecății faptul că au încetat temeiurile care au determinat-o;
3. C.instanța a pronunțat încetarea procesului penal.

Referitor la retragerea apelului:

1. A.poate fi retras numai până la terminarea cercetării judecătorești la instanța de apel;
2. B.declarația de retragere se poate face fie la instanța a cărei hotărâre a fost atacată, fie la instanța de apel;
3. C.apelul declarat de procuror nu poate fi retras în nicio situație.

În cazul disjungerii acțiunii civile în procesul penal:

1. A.disjungerea se dispune de instanța penală prin încheiere, care poate fi atacată cu contestație în 24 de ore de la pronunțare;
2. B.probele administrate până la disjungere nu pot fi folosite de instanță la soluționarea acțiunii civile disjunse;
3. C.disjungerea se dispune de instanță din oficiu, la cererea părților sau a procurorului.

Potrivit regulilor de competență:

1. A.tribunalul judecă în primă instanță infracțiunile date potrivit legii în competența sa, soluționează conflicte de competență ivite între judecătoriile din circumscripția sa, contestațiile formulate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorie în cazurile prevăzute de lege;
2. B.judecătoria judecă în primă instanță toate infracțiunile, însă soluționează și alte cauze date anume în competența sa potrivit legii;
3. C.curtea de apel soluționează , apeluri, cereri de strămutare, conflicte de competență ivite între instanțele din circumscripția sa și recursuri în interesul legii.

Reținerea, ca măsură preventivă:

1. A.se poate dispune pentru 24 ore, însă în durata acesteia este inclus și timpul strict necesar conducerii celui reținut la sediul organului judiciar.
2. B.în cazul plângerii împotriva măsurii, dacă se constată faptul că au fost încălcate dispozițiile legale care reglementează condițiile luării reținerii, organul judiciar competent dispune revocarea acesteia și punerea de îndată în libertate a celui reținut;
3. C.dacă a fost dispusă de organul de cercetare penală, ordonanța de reținere trebuie confirmată de procuror care efectuează supravegherea cercetării penale în cauză.

Contestația împotriva hotărârii prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive în cursul urmăririi penale:

1. A.este suspensivă de executare;
2. B.poate fi introdusă de părți, persoana vătămată și inculpat;
3. C.se soluționează în cameră de consiliu, iar hotărârea luată se pronunță în cameră de consiliu.

În cursul cercetării judecătorești, în cauza aflată pe rolul Judecătoriei sector 2 București în care inculpatul AB era judecat pentru comiterea infracțiunii de furt , instanța, din oficiu a invocat necompetența sa teritorială, întrucât infracțiunea a fost comisă în sectorul 1, competentă teritorial fiind Judecătoria sector 1. Cu privire la această excepție de necompetență teritorială, instanța:

1. A.în măsura în care va fi dovedită, va admite excepția și va declina cauza Judecătoriei sector 1, competentă teritorial;
2. B.va respinge excepția, întrucât nu a fost invocată cu respectarea condițiilor prevăzute de lege;
3. C.nu va admite excepția, deoarece excepția de necompetență teritorială nu poate fi invocată din oficiu de instanță.

La data de 2.06.2018, PV, în calitate de persoană vătămată, a depus plângere prealabilă la organul de cercetare penală împotriva lui AB, pentru comiterea infracțiunii de loviri sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. 2 cp. În plângere,PV precizează că la data de 2.02 2018, în urma unei discuții contradictorii cu o persoană necunoscută, a fost lovită de acesta, iar conform certificatului medico- legal obținut în aceeași zi, leziunile provocate au necesitat 5-6 zile îngrijiri medicale pentru vindecare. Identitatea făptuitorului PV a aflat-o la data de 1.06.2018, a doua zi depunând și plângerea prealabilă. Față de datele speței:

1. A.plângerea prealabilă a fost introdusă peste termenul prevăzut de lege;
2. B.plângerea prealabilă a fost introdusă în termenul prevăzut de lege;
3. C.dacă, după trimiterea în judecată a lui AB, tardivitatea plângerii prealabile, va fi constatată de instanță, se va dispune achitarea inculpatului.

În cauza privind pe inculpatul AB, urmărit penal pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 244 alin. 1, procurorul, constatând în urma efectuării unei expertize medico-legale că acesta suferă de o boală gravă, a dispus prin ordonanță, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege suspendarea urmăririi penale. Pe perioada suspendării urmăririi penale:

1. A.organele de urmărire penală nu vor efectua acte specifice urmăririi penale, cele efectuate fiind nule.
2. B.organele de cercetare penală vor continua să efectueze toate actele a căror îndeplinire nu este împiedicată de situația inculpatului, cu respectarea dreptului la apărare al părților, subiecților procesuali;
3. C.pot fi efectuate numai acte procedurale, însă numai cu acceptul inculpatului sau a avocatului acestuia, care va asista la efectuarea acestora.

Prin rechizitoriul întocmit la data de 5. 02. 2019, procurorul a dispus trimiterea în judecată a inculpatului AB în stare de libertate pentru comiterea infracțiunii de furt calificat. Prin același rechizitoriu procurorul a dispus și clasarea cauzei pentru suspectul CD pentru infracțiunea de complicitate la furt calificat săvârșită de AB, întrucât fapta nu a fost comisă de suspect cu forma de vinovăție prevăzută de lege. Totodată, procurorul a propus instanței prin rechizitoriu, luarea față de inculpat, a măsurii controlului judiciar. Având în vedere datele speței:

1. A.în mod greșit procurorul a dispus prin rechizitoriu, care este numai actul de sesizare al instanței prin care se dispune trimiterea inculpatului în judecată, și clasarea cauzei;
2. B.în mod corect procurorul a propus prin rechizitoriu, luarea măsurii controlului judiciar față de inculpat.
3. C.clasarea cauzei pentru suspectul CD trebuia dispusă de procuror numai prin ordonanță, altfel, dispusă prin rechizitoriu, soluția nu poate fi contestată ulterior de persoana interesată, la judecătorul de cameră preliminară.

În cauza privind inculpații AB și CD, judecați pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, instanța, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de lege, a declarat terminată cercetarea judecătorească. După terminarea cercetării judecătorești, în cadrul dezbaterilor președintele completului a dat cuvântul pentru a pune concluzii procurorului, persoanei vătămate, celorlalte părți, cu precizarea că:

1. A.durata concluziilor acestora nu poate fi limitată de instanță, întrucât ar aduce atingere exercitării dreptului la apărare;
2. B.dezbaterile nu pot fi întrerupte, având caracter continuu;
3. C.președintele completului are dreptul să îl întrerupă pe cel care are cuvântul dacă în susținerile lui, depășește limitele cauzei;

În cursul urmăririi penale, inculpații AB, CD, EF,coautori la comiterea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 229 alin. 1 lit. b) cp, sesizată de persoana vătămată PV, au inițiat încheierea unui acord de recunoașterea vinovăției, adresându-se procurorului care efectua urmărirea penală cu această solicitate. În urma declarațiilor acestora, procurorul a considerat că, după modul în care aceștia au recunoscut faptele comise, doar cu AB poate fi încheiat acordul de recunoașterea vinovăției. În aceste condiții:

1. A.acordul nu poate fi încheiat de procuror numai cu inculpatul AB, deoarece ar afecta prezumția de nevinovăție privind ceilalți inculpați;
2. B.legea permite ca acordul să poată fi încheiat distinct, numai cu inculpatul AB, fără a fi afectată prezumția de nevinovăție a inc. CD și EF, cu care nu se va încheia acord;
3. C.dacă va fi încheiat, acordul trebuie să conțină și acceptul persoanei vătămate.

AB, a fost condamnat de judecătoria C. la 2 ani închisoare cu executare pentru comiterea infracțiunii de furt , soluția fiind menținută de Curtea de apel X, ca urmarea respingerii apelului inculpatului. După executarea pedepsei, la data la care a considerând că s-a împlinit termenul de reabilitarea prevăzut de legea penală, condamnatul formulează o cerere de reabilitare judecătorească. Cererea de reabilitare judecătorească:

1. A.este de competența exclusivă a instanței care a judecat în primă instanță cauza în care s-a pronunțat condamnarea a cărei reabilitare se cere;
2. B.este anulată, dacă înainte de soluționarea cererii, față de condamnat a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru o altă infracțiune;
3. C.se soluționează de instanța competentă printr-o sentință, supusă contestației, în termen de 10 zile de la comunicare.