Subiecte Barou aprilie 2025 (avocați stagiari)

Acordarea cu titlu gratuit a asistenței de specialitate juridică se aprobă:

1. A.numai la cererea instanțelor judecătorești;
2. B.de către Decanul Baroului, în cazuri de excepție, dacă drepturile persoanei lipsite de mijloace materiale ar fi prejudiciate prin întârziere;
3. C.doar în cauzele penale.

În cazul săvârșirii unei abateri disciplinare de către avocat, anchetarea abaterii și exercitarea acțiunii disciplinare se pot face de:

1. A.orice persoană interesată;
2. B.Decanul Baroului;
3. C.Consiliul Baroului, dacă avocatul în cauză nu are calitatea de Decan sau de membru al Consiliului UNBR.

Constituie vechime în profesia de avocat perioada în care:

1. A.avocatul a exercitat funcția de procuror, judecător, notar public;
2. B.avocatul a îndeplinit orice funcție în aparatul Curții Constituționale;
3. C.avocatul a fost suspendat din profesie în vederea exercitării oricărei funcții publice.

În cazul în care avocatul este condamnat definitiv pentru o faptă prevăzută de legea penală și care îl face nedemn de a fi avocat, potrivit legii, calitatea de avocat:

1. A.se suspendă până la intervenirea reabilitării;
2. B.încetează de drept;
3. C.se păstrează dacă avocatul primește acordul Baroului din care face parte.

Onorariul stabilit în cadrul asistenței judiciare:

1. A.este limitat la sumele stabilite prin protocolul încheiat între U.N.B.R, Ministerul Justiției și Ministerul Public;
2. B.se limitează la onorariile minimale prevăzute în tabloul actualizat al onorariilor minimale;
3. C.este prevăzut în mod provizoriu, de către organul judiciar, prin actul de încuviințare a asistenței judiciare.

Avocatul AA a încălcat obligația de a păstra secretul profesional, divulgând informații confidențiale obținute în exercitarea activității sale în raport cu clientul BB. În acest context:

1. A.este incident un caz de nedemnitate privind profesia de avocat;
2. B.ar putea fi atrasă răspunderea disciplinară a Avocatului AA;
3. C.avocatul AA a încălcat una dintre îndatoririle prevăzute de lege.

Este compatibilă cu exercitarea profesiei de avocat:

1. A.calitatea de traducător autorizat;
2. B.calitatea de consilier într-un consiliu județean;
3. C.exercitarea nemijlocită de fapte materiale de comerț.

Formele de exercitare a profesiei de avocat:

1. A.nu pot fi înstrăinate prin acte între vii;
2. B.pot fi înstrăinate prin acte între vii numai între avocați definitivi și aflați în exercițiul profesiei;
3. C.pot fi înstrăinate prin acte între vii și între avocații stagiari aflați în exercițiul profesiei de avocat.

AB - societate civilă profesională de avocați, constituită din avocatul asociat A și avocatul asociat B a fost înființată în anul 2022. În cadrul său își exercită profesia și avocatul stagiar C, care îl are îndrumător pe avocatul A în perioada stagiului profesional. În ianuarie 2023, avocatul A decedează. Dată fiind această situație pot fi incidente dispozițiile legale referitoare la:

1. A.eventualitatea suspendării stagiului avocatului C;
2. B.păstrarea denumirii societății civile profesionale de avocați;
3. C.încetarea calității de avocat a avocatului C.

Potrivit legii, interdicția de a exercita profesia de avocat, ca sancțiune disciplinară, se poate dispune:

1. A.pentru o perioadă de maxim 1 an;
2. B.pentru o perioadă minimă de 3 luni;
3. C.pe durată nelimitată în condițiile săvârșirii unei abateri disciplinare grave.

În cazul constatării unei stări de incompatibilitate cu privire la un avocat:

1. A.intervine suspendarea din exercițiul profesiei de avocat, pe durata existenței acestei stări;
2. B.avocatul este exclus din profesie;
3. C.intervine încetarea calității de avocat.

Avocatul AB a promovat examenul de primire în profesia de avocat în anul 2021 și a urmat cursurile Institutului Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților. În anul 2023 a susținut examenul de definitivare în profesie, fiind respins. Aceeași situație s-a repetat în anul 2024. În aceste condiții:

1. A.avocatul AB are dreptul de a susține examenul de definitivare pentru a treia oară;
2. B.avocatul AB nu va fi exclus din profesie;
3. C.avocatul AB a devenit nedemn pentru a exercita profesia de avocat.

Stagiul profesional în avocatură se suspendă:

1. A.în caz de lipsă motivată din profesie;
2. B.în caz de încetare a îndrumării profesionale fără culpa avocatului stagiar;
3. C.în cazul în care avocatul stagiar urmează un program de masterat.

Anchetarea abaterii și exercitarea acțiunii disciplinare privind decanii barourilor sunt de competența:

1. A.Consiliului baroului;
2. B.Comisiei Permanente a UNBR;
3. C.Consiliului UNBR.

Potrivit legii, reprezintă o obligație a avocatului:

1. A.obligația de a nu pleda împotriva părții care l-a consultat mai înainte în legătură cu aspectele litigioase concrete ale pricinii;
2. B.obligația de a restitui integral clientului onorariul convenit pentru serviciile prestate în cazul în care clientul renunță unilateral la contractul de asistență juridică.
3. C.obligația de a restitui actele ce i s-au încredințat persoanei de la care le-a primit.

Într-un cabinet individual de avocatură își pot exercita activitatea:

1. A.maxim doi avocați definitivi;
2. B.un avocat definitiv singur sau împreună cu alți avocați colaboratori;
3. C.maxim trei avocați, din care doi avocați definitivi și un avocat stagiar.

Comisia Centrală de Disciplină:

1. A.judecă, ca instanță de fond, în complet de 5 membri, sesizările privind săvârșirea de către avocați a abaterilor disciplinare grave;
2. B.judecă, ca instanță de fond, în complet de 3 membri, abaterile săvârșite de membrii Consiliului U.N.B.R. și de decanii barourilor;
3. C.este organizată și funcționează în cadrul U.N.B.R.

Calitatea de avocat încetează:

1. A.prin deces;
2. B.prin renunțare scrisă la exercițiul profesiei;
3. C.prin aplicarea unei sancțiuni disciplinare cu amenda maximă prevăzută de lege.

Avocatul stagiar are dreptul:

1. A.de a pune concluzii la tribunale;
2. B.de a asista clientul în fața Parchetului de pe lângă Tribunal;
3. C.de a pune concluzii la judecătorii.

Avocatul care a fost audiat în calitate de martor într-o cauză:

1. A.poate asista sau reprezenta una din părțile din respectiva cauză;
2. B.nu mai poate desfășura nicio activitate profesională în respectiva cauză;
3. C.poate oferi uneia dintre părți doar consultații juridice în respectiva cauză.

Moștenitorii gerantului:

1. A.nu sunt ținuți, în nici un caz, să continue gestiunea începută de către gerant;
2. B.sunt ținuți, în toate cazurile, să continue gestiunea începută de către gerant;
3. C.au obligația de a continua afacerile începute de către gerant, în aceleași condiții ca gerantul, însă numai dacă au cunoștință despre gestiune.

Ca efect al admiterii acțiunii în revendicare, în cazul în care bunul a pierit din culpa pârâtului, acesta va fi obligat la despăgubiri, care vor fi evaluate în raport cu momentul:

1. A.pieirii bunului;
2. B.intrării bunului în posesia sau detenția sa;
3. C.restituirii bunului.

În materia moștenirii legale:

1. A.nu poate fi reprezentat descendentul de gradul I, aflat în viață la data deschiderii succesiunii, dacă este nedemn față de defunct;
2. B.cota soțului supraviețuitor al defunctului în concurs cu moștenitori legali aparținând unor clase diferite se stabilește ca și când acesta ar veni la moștenire numai cu cea mai apropiată dintre ele;
3. C.legatul lăsat nedemnului, după săvârșirea faptei care atrage nedemnitatea, înlătură efectele nedemnității, chiar și în lipsa unei declarații exprese în acest sens a celui ce lasă moștenirea.

Dreptul de superficie poate fi dobândit prin:

1. A.convenție sub semnătură privată;
2. B.uzucapiune;
3. C.convenție încheiată în formă autentică.

În materia locațiunii:

1. A.locatorul răspunde pentru viciile care împiedică folosința bunului dat în locațiune, dar numai dacă acestea existau la data predării bunului către locatar;
2. B.ca regulă, locatorul este ținut să mențină bunul în starea corespunzătoare de folosință pe toată durata locațiunii;
3. C.locatorul nu este niciodată ținut să îl garanteze pe locatar de tulburarea cauzată prin fapta unui terț care nu pretinde vreun drept asupra bunului.

În contextul răspunderii cauzate de animale și al celei cauzate de lucruri, calitatea de păzitor juridic asupra lucrului sau a animalului:

1. A.poate izvorî din lege;
2. B.poate fi și manifestarea unei simple stări de fapt;
3. C.nu poate fi dobândită contractual.

O servitute:

1. A.pozitivă poate fi dobândită prin uzucapiune tabulară sau extratabulară, dar niciodată prin uzucapiune mobiliară;
2. B.poate fi înstrăinată doar împreună cu imobilul aservit;
3. C.este protejată prin acțiunea confesorie, care este prescriptibilă într-un termen de 10 ani și poate fi exercitată și împotriva proprietarului;

Compensația:

1. A.poate fi opusă de către debitorul principal creditorului, pentru ce acesta din urmă datorează fideiusorului;
2. B.poate avea ca obiect și o creanță rezultată dintr-un fapt juridic ilicit;
3. C.nu poate face obiect de renunțare, atunci când renunțarea se face în detrimentul drepturilor dobândite de către un terț.

La data de 01.03.2024 A.B., vânzător, încheie cu C.D. un contract de vânzare a unui autoturism. Părțile convin că prețul urmează a fi plătit la data de 01.04.2024, iar autoturismul va fi predat la data de 10.04.2024. Întrucât cumpărătorul nu plătește la scadență, vânzătorul îl pune în întârziere, acordându-i termen de executare până la data de 25.04.2024. Înăuntrul termenului suplimentar de executare acordat debitorului C.D., creditorul A.B. poate:

1. A.să declare rezoluțiunea unilaterală a contractului;
2. B.să suspende executarea propriei obligații;
3. C.să ceară daune-interese.

În cazul în care mandatarul cumpără bunurile pe care e însărcinat să le vândă:

1. A.contractul este lovit de nulitate absolută;
2. B.contractul este anulabil;
3. C.mandatarul nu va putea cere anularea vânzării.

Un autoturism parcat lângă un imobil a fost grav avariat în urma prăbușirii unui perete al acestuia. Expertiza de specialitate a decelat faptul că prăbușirea peretelui s-a întâmplat din cauza incendiului izbucnit în interiorul imobilului, cauzat de un scurtcircuit la instalația electrică a acestuia. Pentru a-și repara prejudiciul suferit, proprietarul autoturismului are la dispoziție împotriva proprietarului imobilului:

1. A.o acțiune în răspundere pentru prejudiciul cauzat de lucruri;
2. B.o acțiune în răspundere pentru prejudiciul cauzat de ruina edificiului;
3. C.o acțiune în răspundere independentă de orice culpă.

Spre deosebire de termenul suspensiv, în cazul termenului extinctiv:

1. A.prescripția începe să curgă de la data împlinirii termenului;
2. B.evenimentul viitor, pe care părțile îl consideră termen, poate avea o dată de împlinire necunoscută la momentul încheierii contractului;
3. C.împlinirea acestuia are ca efect stingerea pentru viitor a obligației.

În cazul contractului de vânzare, garanția contra evicțiunii:

1. A.totale obligă la restituirea prețului în întregime, chiar dacă, la data evicțiunii, valoarea bunului vândut scăzuse;
2. B.este o obligație divizibilă între debitori;
3. C.oferă cumpărătorului și dreptul la restituirea cheltuielilor voluptuare, în ipoteza în care vânzătorul a cunoscut cauza evicțiunii.

În materia reducțiunii liberalităților excesive:

1. A.dreptul la acțiune se exercită în termen de 1 an de la data deschiderii moștenirii;
2. B.donațiile se reduc succesiv, începând cu cea care prezintă data cea mai veche;
3. C.nu se va ține seama în stabilirea rezervei de sumele cheltuite pentru întreținerea sau formarea profesională a descendenților, în măsura în care nu sunt excesive.

Negocierile purtate între părțile contractante în scopul rezolvării pe cale amiabilă a neînțelegerilor dintre ele:

1. A.suspendă cursul prescripției extinctive, indiferent de data la care au fost ținute în interiorul termenului de prescripție;
2. B.întrerup cursul prescripției extinctive, însă numai dacă au fost ținute în ultimele șase luni înainte de expirarea termenului de prescripție;
3. C.fac ca prescripția să se împlinească după expirarea unui termen de șase luni de la data la care acestea au încetat, dacă au fost ținute, cel puțin parțial, în ultimele șase luni înainte de expirarea termenului inițial de prescripție.

X îi împuternicește pe Y și pe Z pentru ca aceștia să vândă în numele său un autoturism cu prețul de 10.000 euro. Vânzarea autoturismului se încheie între Y, ca reprezentant al vânzătorului, și Z, în calitate de cumpărător, pentru prețul de 10.000 euro. Prețul este încasat de Y, care folosește banii pentru a achiziționa pentru sine un alt autoturism.

1. A.vânzarea autoturismului lui X este valabil încheiată și produce efectul translativ de proprietate;
2. B.X poate pretinde de la oricare dintre mandatari prețul vânzării;
3. C.X poate pretinde dobânzi pentru suma de 10.000 euro din ziua în care Y a cumpărat noul autoturism.

În materia leziunii:

1. A.aceasta nu este admisibilă în cazul unui contract de tranzacție, dar poate fi admisă în cazul unui contract de întreținere cu titlu oneros;
2. B.în cazul minorului nu este necesar să se dovedească că cealaltă parte a profitat de lipsa de experiență a acestuia;
3. C.termenul de prescripție este unul special și începe să curgă de la momentul încheierii contractului, chiar dacă partea a aflat de existența disproporției dintre prestații la un moment ulterior.

Eroarea, viciu de consimțământ:

1. A.poate consta numai în falsa reprezentare a unor împrejurări de fapt;
2. B.atunci când este esențială, este implicit scuzabilă;
3. C.nu trebuie să fie împărtășită de cealaltă parte pentru a atrage anularea contractului.

În cazul în care, la data la care stipulația pentru altul trebuie să fie executată, terțul beneficiar nu există, aceasta:

1. A.este caducă;
2. B.este anulabilă;
3. C.profită stipulantului, fără a agrava însă sarcina promitentului.

Potrivit Legii nr. 71/2011, de punere în aplicare a Codului civil, în privința efectelor accesiunii imobiliare artificiale, în toate cazurile în care aceasta presupune exercitarea unui drept de opțiune de către proprietarul imobilului, acestea sunt guvernate de legea în vigoare la data:

1. A.începerii lucrării;
2. B.terminării în fapt a lucrării;
3. C.efectuării recepției la terminarea lucrării.

În etapa verificării și regularizării cererii de chemare în judecată, completul de judecată căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza, în cadrul obligației de verificare a competenței:

1. A.poate să respingă cererea ca inadmisibilă, întrucât aceasta nu este de competența instanțelor de judecată, ci de competența unui organ fără activitate jurisdicțională;
2. B.poate să decline competența în favoarea unui complet specializat din cadrul aceleiași instanțe, prin încheiere dată fără citarea părților;
3. C.poate să decline competența în favoarea unei alte instanțe competente material.

În caz de transmitere a dreptului litigios prin act cu titlu particular pentru cauză de moarte:

1. A.este posibilă menținerea în proces atât a transmițătorului, cât și a succesorului cu titlu particular;
2. B.cadrul procesual inițial rămâne neschimbat;
3. C.judecata va continua cu succesorul universal ori cu titlu universal al autorului, după caz.

În cadrul procedurii civile speciale de evacuare din imobilele folosite sau ocupate fără drept:

1. A.pentru citarea și comunicarea actelor de procedură, ocupantul imobilului este socotit că are domiciliul obligatoriu la imobilul pe care îl ocupă fără niciun drept;
2. B.întâmpinarea nu este obligatorie;
3. C.pârâtul este îndreptățit să formuleze cerere de chemare în judecată a altei persoane.

Cererea de strămutare:

1. A.se soluționează întotdeauna de Înalta Curte de Casație și Justiție atunci când este întemeiată pe motive de siguranță publică;
2. B.este întotdeauna de competența instanței superioare instanței de la care se solicită strămutarea procesului;
3. C.este de competența curților de apel, în toate cazurile.

În cazul înscrisurilor sub semnătură privată prin care o singură parte se obligă către o alta să îi plătească o sumă de bani:

1. A.sancțiunea nerespectării formalității “bun și aprobat” constă în considerarea acelui înscris ca început de dovadă scrisă;
2. B.mențiunea “bun și aprobat” de la sfârșitul actului este necesară și dacă acesta este scris în întregime de cel care se obligă;
3. C.neîndeplinirea formalității “bun și aprobat” poate fi invocată numai de instanță, din oficiu.

Prin acțiunea formulată de reclamantul AA împotriva pârâtului BB, s-a solicitat instanței de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună evacuarea pârâtului BB din imobilul ocupat abuziv și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces, respectiv taxă de timbru în cuantum de 100 lei și onorariu avocat în cuantum de 2500 lei. Prin hotărârea pronunțată, instanța de fond a admis acțiunea. Cu privire la cererea accesorie de obligare la plata cheltuielilor de judecată:

1. A.dacă instanța nu s-a pronunțat asupra acestei cereri, reclamantul AA este îndreptățit să formuleze, potrivit legii, o cerere de completare a hotărârii judecătorești;
2. B.dacă instanța nu s-a pronunțat asupra acestei cereri, reclamantul AA poate formula apel, putând critica în apel această omisiune;
3. C.reclamantul are deschisă calea de atac a apelului, dacă instanța a respins această cerere reținând că la dosar nu se află dovada plății acestora, iar în actele dosarului se regăsesc aceste dovezi.

Prin cererea în grănițuire înregistrată pe rolul judecătoriei S., reclamantul AA a propus, printre altele, proba testimonială, indicând ca martor pe fiica surorii sale. Prin întâmpinare, pârâtul BB s-a opus audierii acesteia, motivat de gradul de rudenie apropiat dintre martoră și reclamant. La termenul stabilit pentru administrarea probei testimoniale a fost audiată nepoata de soră a reclamantului, pârâtul BB nefiind prezent la ședința de judecată. În aceste condiții, pârâtul BB:

1. A.este îndreptățit să invoce nulitatea declarației martorei, nulitate care este absolută și expresă;
2. B.este îndreptățit să invoce nulitatea relativă a declarației martorei, la termenul de judecată imediat următor și înainte de a se pune concluzii pe fond;
3. C.poate renunța expres sau tacit la invocarea cauzei de nulitate cu privire la declarația martorei.

Termenul de apel:

1. A.curge de la comunicarea hotărârii, chiar atunci când aceasta a fost făcută odată cu încheierea de încuviințare a executării silite;
2. B.se întrerupe și prin moartea mandatarului căruia i s-a făcut comunicarea;
3. C.nu suspendă executarea hotărârii de primă instanță decât în cazurile anume prevăzute de lege.

Nu va fi respinsă ca tardivă:

1. A.excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu a reclamantului înaintea primei instanțe, invocată pentru prima oară în apel;
2. B.excepția de necompetență teritorială de ordine privată invocată la primul termen de judecată, în fața primei instanțe, dacă întâmpinarea, a cărei formulare era obligatorie, nu a fost depusă la dosarul cauzei;
3. C.excepția lipsei dovezii calității de reprezentant înaintea primei instanțe, invocată pentru prima oară în apel.

În cazul sechestrului judiciar:

1. A.cererea de înființare a sechestrului se judecă de urgență, cu citarea părților;
2. B.instanța va pronunța o încheiere prin care încuviințează cererea de sechestru, care nu este supusă niciunei căi de atac;
3. C.dacă cererea de încuviințare a sechestrului este admisă, instanța va putea să îl oblige pe reclamant la darea unei cauțiuni.

În materia procedurii necontencioase judiciare, dacă legea nu prevede altfel:

1. A.poate declara apel împotriva încheierii de soluționare a cererii, pronunțate de judecătorie, orice persoană interesată, chiar dacă nu a fost citată la soluționarea cererii;
2. B.încheierile pronunțate au autoritate de lucru judecat;
3. C.încheierile pronunțate de judecătorie pot fi atacate numai cu apel, în termen de 30 de zile de la pronunțare pentru cei care au fost prezenți la ultima ședință de judecată, și de la comunicare, pentru cei care au lipsit.

Apelul incident:

1. A.se depune la instanța a cărei hotărâre se atacă, sub sancțiunea nulității;
2. B.este declarat de intimat împotriva altui intimat;
3. C.rămâne fără efect dacă apelul principal este respins ca tardiv.

Suspendarea executării titlului executoriu reprezentat de un înscris autentic:

1. A.poate fi obținută numai în cadrul unei contestații la executare;
2. B.poate fi cerută și în cadrul acțiunii de fond având ca obiect desființarea titlului executoriu reprezentat de înscrisul autentic;
3. C.se produce de drept în cazul în care se formulează, în termen legal, contestație la executare.

Cererea de recuzare:

1. A.se soluționează, în toate cazurile, de un alt complet al instanței respective;
2. B.se poate face și verbal, în ședința de judecată;
3. C.se soluționează de îndată, în camera de consiliu.

Potrivit legii, părțile litigante nu sunt citate în cazul soluționării:

1. A.unui conflict de competență;
2. B.cererii de strămutare;
3. C.cererii de completare a hotărârii judecătorești.

Într-un proces civil, în caz de reprezentare judiciară convențională a persoanei fizice:

1. A.dacă mandatarul este rudă până la gradul al doilea inclusiv cu partea pe care o reprezintă, acesta poate să pună concluzii în fața oricărei instanțe, fără să fie asistat de avocat și fără nicio altă formalitate;
2. B.împuternicirea dată mandatarului care nu este avocat se dovedește prin înscris sub semnătură privată;
3. C.mandatul este presupus dat pentru toate actele procesuale îndeplinite în fața aceleiași instanțe, însă acesta poate fi restrâns, în mod expres, la anumite acte.

Cererea reconvențională:

1. A.poate fi formulată de reclamant prin raportare la cererea reconvențională a pârâtului inițial;
2. B.trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute pentru cererea de chemare în judecată;
3. C.nu poate fi disjunsă de soluționarea cererii principale, în nicio situație.

Reclamantul AA formulează, în contradictoriu cu pârâtul BB, o cerere de asigurare de probe, respectiv proba cu declarația martorului CC. Pârâtul BB, legal citat, nu depune întâmpinare și nu se prezintă la termenul fixat pentru judecarea cererii de asigurare de probe. În acest caz:

1. A.pârâtul BB, având în vedere că nu a depus întâmpinare, este decăzut din dreptul de a invoca excepții de ordine privată;
2. B.instanța va soluționa cererea în camera de consiliu, prin încheiere;
3. C.dacă instanța admite cererea de asigurare de probe, va pronunța o încheiere executorie care nu este supusă niciunei căi de atac.

Termenul de grație:

1. A.poate fi acordat și din oficiu, dacă acest aspect este pus în prealabil, în discuția părților;
2. B.se acordă numai de instanța care soluționează cauza în fond;
3. C.se acordă numai în favoarea debitorului, fără a se cere consimțământul creditorului.

Perimarea:

1. A.se constată din oficiu sau la cererea părții interesate;
2. B.se invocă numai pe cale de excepție;
3. C.nu operează dacă instanța a omis fixarea termenului de judecată, deși taxa de timbru pentru cererea de chemare în judecată era plătită.

Infracțiunea de șantaj poate absorbi infracțiunea de:

1. A.furt;
2. B.amenințare;
3. C.lipsire de libertate în mod ilegal.

Nu constituie cauză de neimputabilitate:

1. A.desistarea;
2. B.exercitarea unui drept prevăzut de lege;
3. C.iresponsabilitatea.

În cazul concursului de infracțiuni cu conexitate etiologică:

1. A.o infracțiune este comisă pentru a ascunde săvârșirea unei alte infracțiuni, înainte de a interveni o condamnare definitivă pentru vreuna dintre ele;
2. B.o infracțiune este comisă pentru săvârșirea unei alte infracțiuni, înainte de a interveni o condamnare definitivă pentru vreuna dintre ele;
3. C.ambele infracțiuni se comit cu intenție sau intenție depășită.

Pedeapsa detențiunii pe viață:

1. A.se înlocuiește întotdeauna cu pedeapsa închisorii de 30 de ani, la momentul când cel condamnat la pedeapsa detențiunii pe viață a împlinit vârsta de 65 de ani;
2. B.se poate aplica și atunci când se rețin circumstanțe atenuante;
3. C.nu se poate aplica inculpatului care la data pronunțării hotărârii de condamnare a împlinit vârsta de 65 de ani.

Pentru a fi în prezența infracțiunii de uciderea ori vătămarea nou-născutului săvârșită de către mamă, este necesar ca tulburarea:

1. A.să fie pricinuită de naștere;
2. B.să nu abolească discernământul mamei;
3. C.să fie anterioară nașterii, dar agravată de aceasta.

Fapta se consideră săvârșită în public atunci când a fost comisă:

1. A.într-un loc care prin natura sau destinația lui este totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nicio persoană;
2. B.într-o adunare sau reuniune ce poate fi considerată de familie, datorită naturii relațiilor dintre persoanele participante;
3. C.într-un loc neaccesibil publicului, cu intenția ca fapta să fie auzită sau văzută, chiar dacă acest rezultat nu s-a produs.

Infracțiunea de nedenunțare:

1. A.spre deosebire de infracțiunea de omisiunea sesizării, are subiect activ calificat;
2. B.nu se poate reține niciodată în sarcina celui care nu denunță o infracțiune de distrugere calificată;
3. C.săvârșită de un membru de familie nu se pedepsește.

În cazul infracțiunii de fals intelectual:

1. A.tentativa nu este niciodată posibilă;
2. B.subiectul activ este calificat;
3. C.înscrisul falsificat poate fi atât un înscris sub semnătură privată, cât și unul oficial.

X, cetățean străin, a avut un conflict verbal cu Y, cetățean român, într-un restaurant dintr-o stațiune montană din România. Ca urmare a acestei altercații, X l-a lovit cu pumnul pe Y, care s-a dezechilibrat, a căzut și a dat cu capul de colțul unei mese. Întrucât sângera abundent, martorii au chemat ambulanța, însă, până la venirea acesteia, Y a decedat. În această situație:

1. A.se va aplica legea penală română în baza principiului personalității;
2. B.nu se poate reține infracțiunea de ucidere din culpă în sarcina lui X;
3. C.nu se poate reține circumstanța atenuantă legală a depășirii limitelor legitimei apărări.

Nu reprezintă urmarea imediată a infracțiunii de înșelăciune:

1. A.prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate;
2. B.o pagubă;
3. C.inducerea în eroare a victimei.

X, major, a săvârșit o infracțiune de furt împreună cu fratele său minor Y, în vârstă de 13 ani, promițându-i că vor scăpa fără să fie prinși și că vor împărți bunurile. În cazul acesta:

1. A.în sarcina lui X va fi reținută o circumstanță agravantă;
2. B.Y nu va răspunde penal;
3. C.față de Y se poate lua o măsură educativă neprivativă de libertate.

În cazul infracțiunii de nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorului:

1. A.forma de vinovăție poate fi și culpa;
2. B.subiect activ poate fi și persoana căreia i s-a încredințat minorul prin hotărâre judecătorească spre creștere și educare care împiedică, în mod repetat, pe oricare dintre părinți să aibă legături personale cu minorul, în condițiile stabilite de părți sau de către organul competent;
3. C.potrivit textului de lege care sancționează infracțiunea, acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

O infracțiune complexă săvârșită cu intenție depășită, dacă s-a produs numai rezultatul mai grav al acțiunii secundare, se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru:

1. A.infracțiunea mai gravă din structura infracțiunii complexe, redusă la jumătate ca efect al tentativei;
2. B.infracțiunea complexă, redusă la jumătate, ca efect al tentativei;
3. C.infracțiunea complexă consumată.

Confiscarea specială:

1. A.este o pedeapsă complementară care se poate lua odată cu condamnarea;
2. B.nu se poate dispune decât dacă, prin hotărârea de condamnare, inculpatului i se aplică o pedeapsă;
3. C.nu poate avea ca obiect bunurile dobândite prin săvârșirea unei infracțiuni de furt, dacă aceste bunuri sunt restituite persoanei vătămate.

Tentativa nu se pedepsește în cazul:

1. A.infracțiunii de uz de fals;
2. B.în care autorul, după descoperirea faptei de către autorități, le-a încunoștințat și el cu privire la comiterea acesteia;
3. C.infracțiunii de violarea sediului profesional.

Infracțiunea de loviri sau alte violențe va fi reținută în varianta agravată dacă:

1. A.se comite asupra unui minor, iar făptuitorul cunoaște acest aspect;
2. B.făptuitorul are asupra sa un animal ce poate pune în pericol viața, sănătatea ori integritatea corporală a persoanelor;
3. C.este săvârșită în timpul nopții.

Pedeapsa accesorie:

1. A.nu poate depăși durata pedepsei privative de libertate pe care o însoțește;
2. B.a interzicerii exercitării unor drepturi se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată;
3. C.nu se poate aplica pe lângă pedeapsa detențiunii pe viață.

X, cercetat cu privire la săvârșirea unei infracțiuni de viol, este nemulțumit de modul în care polițistul Y consemnează declarația pe care o dă în calitate de inculpat, motiv pentru care X îl lovește pe Y de mai multe ori cu pumnul în timpul audierii. În urma loviturilor, Y suferă leziuni care necesită pentru vindecare 20 de zile de îngrijiri medicale. În această situație:

1. A.X va răspunde pentru săvârșirea unei infracțiuni de ultraj judiciar;
2. B.X va răspunde pentru săvârșirea unei infracțiuni de ultraj;
3. C.împăcarea nu înlătură răspunderea penală.

În cazul circumstanțelor atenuante:

1. A.efectele se produc o singură dată, indiferent câte circumstanțe se rețin;
2. B.efectele se produc doar asupra maximului special al pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, care se va reduce cu o treime;
3. C.dacă alături de ele se rețin și circumstanțe agravante, prima dată se dă eficiență circumstanțelor atenuante, apoi circumstanțelor agravante.

Poate constitui prim termen al recidivei:

1. A.o hotărâre de condamnare definitivă la pedeapsa închisorii de 1 an;
2. B.o hotărâre judecătorească definitivă prin care s-a dispus aplicarea unei măsuri educative privative de libertate.
3. C.o hotărâre de condamnare definitivă la pedeapsa închisorii de 3 ani cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În ipoteza unei infracțiuni flagrante, percheziția domiciliară:

1. A.poate fi efectuată fără autorizarea judecătorului de drepturi și libertăți;
2. B.poate fi începută și înainte de ora 6:00;
3. C.poate fi efectuată și de persoanele care l-au prins pe autorul infracțiunii.

Termenul de 10 zile în care inculpatul poate formula apel împotriva sentinței de condamnare pronunțate de prima instanță curge:

1. A.de la momentul pronunțării sentinței;
2. B.de la momentul comunicării sentinței;
3. C.de la momentul depunerii sentinței la grefa primei instanțe.

În cursul judecății de primă instanță, reluarea procedurii de cameră preliminară:

1. A.poate fi dispusă dacă se constată că, în etapa contestației în procedura de cameră preliminară, inculpatul nu a fost asistat de apărător, deși asistența juridică era obligatorie;
2. B.nu poate fi dispusă întrucât încheierea prin care judecătorul de cameră preliminară a dispus începerea judecății este definitivă;
3. C.se dispune prin sentință care nu este supusă niciunei căi de atac.

După pronunțarea sentinței prin care prima instanță a rezolvat fondul cauzei și până la sesizarea instanței de apel, măsura arestării preventive a inculpatului:

1. A.poate fi luată de prima instanță;
2. B.poate fi luată numai dacă soluția din sentință a fost una de condamnare;
3. C.poate fi luată numai dacă temeiul este reprezentat de faptul că inculpatul încearcă să se sustragă judecății în apel.

Inculpatul X, căruia îi asigurați asistența juridică pe parcursul urmăririi penale, vă solicită să faceți demersurile necesare pentru a încheia un acord de recunoaștere a vinovăției. În urma discuției cu procurorul care efectuează urmărirea penală, intenționați să depuneți un memoriu prin care să propuneți soluția pe care o aveți în vedere pentru încheierea acordului. În memoriu veți putea, după caz, face referire la:

1. A.dispozițiile legale privind condițiile de renunțare la urmărirea penală;
2. B.dispozițiile legale privind condițiile de amânare a aplicării pedepsei;
3. C.dispozițiile legale privind condițiile condamnării cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

În calitate de avocat, sunteți contactat de inculpatul X care vă relatează că, în dosarul nr. 582/P/2024 aflat în cursul urmăririi penale, procurorul a dispus, prin ordonanță, luarea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra unor bunuri ale sale. Inculpatul consideră că măsura asigurătorie nu este legală și vă solicită o opinie asupra căii de atac ce ar putea fi exercitată. În formularea răspunsului veți avea în vedere:

1. A.dispozițiile legale privind plângerea împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală;
2. B.dispozițiile legale privind competența judecătorului de drepturi și libertăți;
3. C.dispozițiile legale privind calculul termenelor procedurale pe zile.

În situația în care, față de un inculpat minor, judecata în primă instanță s-a desfășurat conform procedurii recunoașterii învinuirii, este adevărat că:

1. A.în caz de condamnare la o măsură educativă neprivativă de libertate, limitele acesteia nu se reduc;
2. B.prima instanța nu poate dispune achitarea inculpatului;
3. C.sentința pronunțată de prima instanță nu poate fi atacată cu apel de inculpat.

Sunteți avocat și asigurați asistența juridică a inculpatului în procedura de cameră preliminară desfășurată la instanța sesizată cu rechizitoriul. Intenționați să formulați cereri și excepții care formează obiectul acestei proceduri. Veți putea avea în vedere:

1. A.dispozițiile legale privitoare la competența procurorului de a efectua urmărirea penală;
2. B.dispozițiile legale privitoare la caracterul complet al urmăririi penale;
3. C.dispozițiile legale privitoare la legalitatea administrărilor probelor în cursul urmăririi penale.

Introducerea în procesul penal a părții responsabile civilmente se poate face:

1. A.numai cu acordul inculpatului;
2. B.până la momentul rezolvării cauzei de către procuror în cursul urmăririi penale;
3. C.numai dacă acțiunea civilă se exercită din oficiu.

În ceea ce privește efectele apelului, este/sunt valabilă/valabile următoarea/următoarele afirmație/afirmații:

1. A.efectul neagravant presupune că instanța de apel nu poate, în apelul formulat de inculpat (singurul exercitat în cauză), să majoreze pedeapsa pe care prima instanță i-a aplicat-o acestuia;
2. B.efectul suspensiv nu vizează întotdeauna toate dispozițiile din sentința primei instanțe;
3. C.efectul extensiv poate interveni și în cazul în care unicul apel declarat în cauză este tardiv.

Renunțarea la urmărirea penală poate fi dispusă:

1. A.de judecătorul de cameră preliminară, atunci când admite plângerea persoanei vătămate împotriva soluției de clasare dispuse de procuror;
2. B.în cazul infracțiunilor pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de cel mult 7 ani;
3. C.și înainte de continuarea in personam a urmăririi penale.

Măsura preventivă a controlului judiciar:

1. A.poate fi dispusă, în cursul urmăririi penale, numai de procuror;
2. B.încetează de drept dacă procurorul dispune clasarea cauzei;
3. C.poate fi luată numai față de inculpat.

În cazul unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani, asistența juridică a inculpatului este obligatorie:

1. A.în cursul urmăririi penale;
2. B.în cursul camerei preliminare;
3. C.în cursul judecății.

Punerea în mișcare a acțiunii penale:

1. A.conduce la atribuirea calității de inculpat;
2. B.se poate realiza și prin rechizitoriu;
3. C.se dispune de procuror.

Cererea prin care inculpatul solicită ca judecata să se desfășoare potrivit procedurii recunoașterii învinurii poate fi formulată:

1. A.până la începerea cercetării judecătorești la prima instanță;
2. B.până la începerea dezbaterilor la prima instanță;
3. C.în orice stare a procesului.

Pentru o infracțiune pe care un avocat o comite fără legătură cu exercitarea profesiei sale, competența de judecată în primă instanță poate reveni:

1. A.judecătoriei;
2. B.tribunalului;
3. C.curții de apel.

În cazul în care inculpatul, aflat în stare de libertate, nu se prezintă la primul termen de judecată, iar instanța de judecată, verificând procedura de citare, constată că aceasta a fost legal îndeplinită, citația fiind înmânată soției inculpatului, apreciați că pentru următorul termen de judecată:

1. A.inculpatul va avea termen în cunoștință;
2. B.inculpatul trebuie citat;
3. C.soția inculpatului trebuie citată.

În cazul în care, prin sentință, prima instanță a dispus achitarea inculpatului pe motiv că fapta nu este prevăzută de legea penală, acțiunea civilă execitată în procesul penal de partea civilă:

1. A.va fi respinsă;
2. B.poate fi admisă;
3. C.va fi lăsată nesoluționată.

Următoarea/următoarele situație/situații constituie cauze legale de stingere a acțiunii penale:

1. A.retragerea plângerii prealabile;
2. B.împlinirea vârstei de 18 ani de către inculpatul minor;
3. C.prescripția executării pedepsei.

În cursul urmăririi penale, măsura arestării preventive:

1. A.nu poate fi dispusă ca măsură înlocuitoare a arestului la domiciliu, dacă acesta din urmă a totalizat 180 de zile;
2. B.poate fi luată prin încheierea motivată a judecătorului de drepturi și libertăți, care este executorie chiar dacă inculpatul formulează contestație;
3. C.încetează de drept dacă rechizitoriul prin care procurorul a dispus trimiterea în judecată a inculpatului a fost infirmat de procurorul ierarhic superior acestuia.