Subiecte Barou septembrie 2022 (avocați stagiari)

Avocatul stagiar AA, colaborator în cadrul societății civile profesionale X – SCA, a fost desemnat să acorde asistență judiciară inculpatului BB, într-o cauză penală aflată pe rolul Judecătoriei J. În acest context, este adevărat că:

1. A.avocatul AA poate refuza această desemnare în caz de conflict de interese sau pentru alte motive justificate;
2. B.avocatul AA are dreptul la un onorariu stabilit de comun acord cu inculpatul BB;
3. C.avocatul AA își poate încasa onorariul pentru asistența acordată doar după confirmarea, de către organul judiciar, a referatului întocmit cu privire la prestația avocațială efectivă.

Avocatul stagiar va fi suspendat din profesie:

1. A.în cazul săvârșirii unei abateri disciplinare care a fost sancționată cu excluderea din profesie;
2. B.în cazul în care este respins de 3 ori la examenul de definitivare în profesia de avocat;
3. C.în caz de încetare a îndrumării profesionale fără culpa sa.

Calitatea de avocat va înceta:

1. A.pe perioada interdicției de a profesa avocatura, dispusă prin hotărâre judecătorească sau disciplinară;
2. B.în cazul în care împotriva avocatului s-a luat măsura excluderii din profesie ca sancțiune disciplinară;
3. C.în caz de incompatibilitate, pe durata existenței acestei stări.

Avocatul are dreptul:

1. A.de a alege organele de conducere ale profesiei, dacă nu are datorii scadente la taxele și contribuțiile stabilite pentru formarea bugetului U.N.B.R. și al baroului, precum și a fondurilor Casei de Asigurări a Avocaților din România și ale filialelor;
2. B.la publicitate profesională, cu condiția ca aceasta să respecte reglementările profesionale și cele privitoare la independența, demnitatea, integritatea profesiei, păstrarea secretului profesional, să fie obiectivă și să corespundă adevărului;
3. C.la onorariu și la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul procesual al clientului său.

Înscrierea avocatului în Registrul de asistență judiciară:

1. A.se efectuează în baza deciziei Președintelui U.N.B.R.;
2. B.se face, din oficiu, la înscrierea avocatului în Barou;
3. C.poate fi refuzată motivat dacă avocatului solicitant i s-a aplicat o sancțiune disciplinară.

Este nedemn de a fi avocat:

1. A.cel căruia i s-a aplicat pedeapsa interdicției de a exercita profesia, pe durata stabilită prin hotărâre judecătorească sau disciplinară;
2. B.cel care exercită o activitate salarizată în interiorul unei alte profesii decât cea de avocat;
3. C.cel în sarcina căruia s-a reținut, în baza unei hotărâri judecătorești definitive sau prin acte ale organelor profesiei de avocat, fapta de a fi exercitat sau sprijinit, sub orice formă, exercitarea fără drept de către o persoană a profesiei de avocat.

Societatea profesională cu răspundere limitată ca formă de exercitare a profesiei de avocat:

1. A.are personalitate juridică;
2. B.nu are personalitate juridică;
3. C.se poate constitui prin asocierea a cel puțin 4 avocați definitivi.

Avocatul AA a fost angajat de clientul BB în baza unui contract de asistență juridică să îl reprezinte într-un dosar aflat pe rolul Tribunalului T. În cazul în care avocatul AA se prezintă la termenul de judecată fără să studieze temeinic cauza pentru care a fost angajat, acest fapt fiindu-i imputabil, avocatul încalcă dispozițiile legale în materie de:

1. A.incompatibilitate;
2. B.îndatoriri ale avocatului;
3. C.răspundere disciplinară.

La înscrierea în Barou, avocatul depune jurământul:

1. A.în fața Decanului Baroului;
2. B.în fața Adunării Generale a Baroului;
3. C.în fața Consiliului Baroului.

Comisia centrală de disciplină judecă:

1. A.ca instanță de fond, în complet de 3 membri, abaterile disciplinare săvârșite de membrii Consiliului U.N.B.R. și de decanii barourilor;
2. B.ca instanță de fond, în complet de 7 membri, abaterile disciplinare săvârșite de membrii Consiliului U.N.B.R.;
3. C.în contestație, în complet de 5 membri, potrivit prevederilor statutului profesiei de avocat.

Formele de exercitare a profesiei de avocat:

1. A.nu pot fi înstrăinate, în nicio situație;
2. B.pot fi înstrăinate prin acte între vii numai între avocați definitivi și aflați în exercițiul profesiei;
3. C.nu au dreptul să organizeze activitate de pregătire profesională continuă.

Recursul declarat împotriva deciziei Comisiei centrale de disciplină, ca instanță de fond, se judecă de către:

1. A.Comisia Permanentă a U.N.B.R.;
2. B.Consiliul U.N.B.R. constituit ca instanță disciplinară în plenul său, în afară de persoana implicată în cauză;
3. C.Înalta Curte de Casație și Justiție.

Plata onorariului avocatului pentru asistența judiciară acordată se face prin virament bancar:

1. A.trimestrial;
2. B.lunar;
3. C.anual.

Avocatul AA, membru al Consiliului Baroului X, refuză în mod repetat să participe la ședințele convocate de Consiliul Baroului, pe motiv că are program de consultații cu clienții și nu poate lipsi de la sediul profesional. Refuzul său se încadrează în materia:

1. A.îndatoririlor avocaților;
2. B.răspunderii disciplinare;
3. C.cazurilor de nedemnitate.

Pentru a acorda consultanță juridică privind dreptul românesc, avocatul străin are obligația de a susține un examen de verificare a cunoștințelor de drept românesc și de limbă română, organizat de:

1. A.U.N.B.R.;
2. B.Baroul unde acesta urmează să-și exercite profesia;
3. C.Comisia Permanentă a U.N.B.R.

Atunci când un avocat redactează un act juridic, cu atestarea identității părților, a conținutului și a datei actului, el este obligat:

1. A.să înregistreze operațiunea în Registrul electronic al actelor întocmite de avocați în termen de cel mult 30 zile de la data întocmirii actului;
2. B.să înregistreze operațiunea în Registrul electronic al actelor întocmite de avocați conform procedurii prevăzute în Regulamentul de organizare și funcționare a registrului aprobat de Ministrul Justiției;
3. C.să înregistreze operațiunea în Registrul electronic al actelor întocmite de avocați, sub sancțiunea inopozabilității față de terți.

Examenul pentru primirea în profesia de avocat:

1. A.se susține în cadrul Baroului unde candidatul a depus cererea de înscriere la examen;
2. B.se desfășoară în baza unei tematici de examen care este unică la nivelul U.N.B.R.;
3. C.se organizează cel puțin anual și la nivel național.

În cazurile în care există incompatibilitate:

1. A.Comisia de Disciplină a Baroului emite decizii de trecere pe tabloul avocaților incompatibili, la cerere sau din oficiu;
2. B.decizia de primire în profesie va produce efectele numai de la data încetării stării de incompatibilitate;
3. C.până la încetarea stării de incompatibilitate, cel primit în profesie va fi înscris în tabloul avocaților incompatibili într-o secțiune, distinct.

Avocatul:

1. A.nu poate asista sau reprezenta părți cu interese contrare în aceeași cauză sau în cauze conexe;
2. B.nu poate fi ascultat ca martor și nu poate furniza relații niciunei autorități sau persoane, în nicio situație, cu privire la cauza care i-a fost încredințată;
3. C.nu poate pleda împotriva părții care l-a consultat mai înainte în legătură cu aspectele litigioase concrete ale pricinii.

Reprezintă o sancțiune disciplinară aplicabilă avocaților:

1. A.mustrarea;
2. B.avertismentul;
3. C.închisoarea.

Obiectul contractului îl reprezintă:

1. A.prestația la care se angajează debitorul;
2. B.serviciul cuvenit creditorului;
3. C.operațiunea juridică convenită de părți.

În ipoteza solidarității pasive, dacă unul dintre debitori se află în stare de insolvență, declarată în condițiile legii:

1. A.toți debitorii sunt decăzuți din beneficiul termenului;
2. B.insolvența nu constituie un motiv de decădere a debitorului insolvent din beneficiul termenului;
3. C.decăderea din beneficiul termenului a unui debitor chiar obligat solidar nu este opozabilă celorlalți codebitori solidari.

Acțiunile posesorii:

1. A.nu pot fi introduse împotriva proprietarului;
2. B.pot fi introduse de către cel care exercită o posesie viciată, dacă tulburarea sau deposedarea este violentă, indiferent de durata posesiei sale;
3. C.pot fi introduse de către cel care exercită o posesie viciată dacă tulburarea sau deposedarea este violentă, cu condiția ca durata posesiei să fi fost de minimum un an.

Contractul de mandat:

1. A.poate fi încheiat și în vederea săvârșirii unor acte juridice nepatrimoniale;
2. B.poate fi încheiat în formă verbală, dacă actul juridic pentru care s-a dat mandatul nu este supus, potrivit legii, unei anumite forme;
3. C.poate fi încheiat în formă verbală numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege.

Între X și Y se încheie o convenție sub semnătură privată prin care X se obligă față de Y ca, într-un termen de 3 luni de la data semnării convenției, Y să aibă posibilitatea, în funcție de voința exclusivă a lui Y, să cumpere de la X autoturismul acestuia din urmă la prețul de 10.000 EURO. Convenția sub semnătură privată are natura juridică:

1. A.a unei promisiuni unilaterale de vânzare;
2. B.a unui pact de opțiune privind contractul de vânzare;
3. C.a unui pact de opțiune afectat de un termen extinctiv.

Contractul de închiriere pe durată determinată a unei locuințe:

1. A.nu poate fi denunțat unilateral în nicio situație;
2. B.poate fi denunțat unilateral de către locatar cu respectarea unui termen de preaviz de cel puțin 60 de zile, chiar dacă dreptul de denunțare unilaterală nu este expres prevăzut în contract;
3. C.poate fi denunțat unilateral de către locator în vederea satisfacerii nevoilor locative proprii sau ale familiei sale numai dacă dreptul de denunțare unilaterală este expres prevăzut în contract.

În materia garanției contra viciilor ascunse ale bunului vândut:

1. A.cumpărătorul poate obține doar reducerea corespunzătoare a prețului sau rezoluțiunea vânzării;
2. B.atunci când vânzătorul nu a cunoscut și nici nu trebuia să cunoască existența viciilor la data încheierii contractului, părțile pot conveni în mod valabil înlăturarea sau limitarea răspunderii vânzătorului;
3. C.angajarea răspunderii intervine indiferent de momentul apariției viciului ascuns.

Sunt prescriptibile extinctiv:

1. A.acțiunea confesorie de uzufruct;
2. B.acțiunea în constatarea existenței unui drept și acțiunea în anularea unui act juridic patrimonial;
3. C.acțiunea confesorie de superficie și acțiunea în anularea a unui act juridic nepatrimonial.

Este necesar acordul tuturor coproprietarilor:

1. A.pentru încheierea unui act de folosință cu titlu gratuit, cu privire la bunul comun;
2. B.pentru încheierea unui contract de locațiune a bunului comun mobil pe o durată de 2 ani;
3. C.pentru încheierea unui act de conservare cu privire la bunul comun.

Operează nulitatea absolută a:

1. A.contractului încheiat cu nerespectarea formei ad validitatem, chiar dacă părțile s-au aflat în imposibilitatea respectării acestei forme;
2. B.actului de administrare cu privire la bunurile din moștenire, încheiat de un nedemn cu un terț, chiar dacă profită moștenitorilor;
3. C.contractului întemeiat pe cauză ilicită atunci când este comună tuturor părților contractului.

În materia cesiunii de creanță:

1. A.între părțile cesiunii se consideră transferate creanțele viitoare numai din momentul notificării debitorului cedat;
2. B.dobânzile scadente aferente creanței care nu au fost încasate de cedent se cuvin cesionarului cu începere de la data cesiunii;
3. C.debitorul cedat este obligat să plătească cesionarului, iar nu cedentului, din momentul în care află, pe orice cale, de existența cesiunii.

La data de 14 martie 2020 AB încheie un contract cu arhitectul CD prin care acesta din urmă se angajează să îi proiecteze o vilă în Municipiul M, contra sumei de 30.000 lei. În 25 august 2021 AB încheie un nou contract cu CD având ca obiect proiectarea unei case de vacanță în stațiunea Vatra Dornei, pentru un onorariu de 15.700 lei. Ambele onorarii urmau să fie achitate la finalizarea fiecărei lucrări în parte. CD termină proiectarea primei construcții și predă planurile aferente lui AB la data de 13 iunie 2021 (acesta acceptându-le fără obiecții), odată cu factura aferentă de 30.000 lei; planurile finale ale casei de vacanță sunt predate lui AB (și acceptate fără obiecții de către acesta) la data de 1 iulie 2022, odată cu factura aferentă de 15.700 lei. Cu toate acestea, ulterior, AB se arată nemulțumit de întârzierile arhitectului CD și refuză plata ambelor onorarii, arătând că din cauza întârzierilor a pierdut o finanțare cu fonduri europene. La data de 01 septembrie 2022, arhitectul CD introduce o acțiune în obligarea lui AB la plata sumelor restante izvorâte din ambele contracte de proiectare. Prin întâmpinare, pârâtul AB invocă prescripția extinctivă a dreptului la acțiune față de ambele capete de cerere, raportat la data încheierii contractelor de proiectare și invocă excepția de neexecutare a contractelor, având în vedere executarea lor cu întârziere. În aceste condiții:

1. A.excepția de neexecutare este neîntemeiată;
2. B.capătul de cerere privind plata sumei de 30.000 lei este prescris extinctiv;
3. C.ambele capete ale cererii de chemare în judecată sunt prescrise extinctiv.

Între creditorul A și debitorii B și C s-a încheiat un contract de întreținere. Bunul imobil care constituie capitalul întreținerii a fost transmis și predat de A către B și C. Ulterior, imobilul este distrus parțial într-un incendiu provocat de explozia unei autocisterne aflată în proprietatea unui terț, parcată în apropierea imobilului. În aceste condiții:

1. A.A este îndreptățit să solicite debitorilor B și C executarea obligației de întreținere în aceeași formă și măsură cum au fost stabilite la încheierea contractului;
2. B.dacă părțile nu au prevăzut altfel, obligația de plată a întreținerii este indivizibilă în privința debitorilor;
3. C.obligația de întreținere este diminuată proporțional cu valoarea pagubei suferite.

În materia contractului de tranzacție:

1. A.pentru a fi valabilă și a produce efecte, tranzacția trebuie încheiată doar în formă autentică;
2. B.este anulabilă tranzacția încheiată pe baza unor înscrisuri dovedite ulterior ca fiind false;
3. C.este nulă tranzacția încheiată pe baza unor înscrisuri dovedite ulterior ca fiind false.

Vânzarea făcută pentru un preț derizoriu, stabilit prin contract:

1. A.atrage nulitatea relativă a contractului;
2. B.atrage nulitatea absolută a contractului;
3. C.atrage aplicarea prețului obișnuit practicat de vânzător, când acesta vinde în mod obișnuit acel tip de bunuri.

Proprietarul fondului aservit:

1. A.poate renunța unilateral la servitute;
2. B.poate strămuta servitutea de trecere fără acordul proprietarului fondului dominant doar dacă există un interes serios și legitim, chiar dacă exercitarea servituții de către proprietarul fondului dominant nu va mai fi la fel de comodă;
3. C.poate renunța unilateral la dreptul de proprietate asupra fondului aservit în întregime.

Uzucapiunea mobiliară:

1. A.este un efect al posesiei și operează în favoarea unui posesor de bună-credință, dar și în favoarea unuia de rea-credință;
2. B.presupune un termen egal ca durată cu cel al uzucapiunii imobiliare extratabulare;
3. C.îi este recunoscută întotdeauna și unui detentor precar.

În cazul unui contract, încheiat ca urmare a dolului exercitat de către un terț străin de contract:

1. A.nulitatea care ar rezulta de aici poate fi confirmată, partea afectată păstrând dreptul de a cere daune- interese de la terț;
2. B.părțile contractului, fără acordul terțului, pot declara amiabil nulitatea contractului;
3. C.contractul este întotdeauna anulabil.

X în calitate de chiriaș al unui imobil cu destinație de locuință, cesionează contractul de închiriere către Z, fără a-l înștiința în prealabil pe locatorul Y. Din această cauză locatorul Y i-a transmis chiriașului X o notificare de reziliere a contractului de locațiune. Primind notificarea, X se adresează avocatului său pentru o consultație juridică. În calitate de avocat al lui X apreciați că:

1. A.X nu avea dreptul să cesioneze către Z contractul de închiriere decât cu acordul scris al locatorului Y;
2. B.X avea dreptul să cesioneze către Z contractul de închiriere fără acordul locatorului Y;
3. C.dacă locatorul Y își dă acordul scris pentru cesiunea contractului de închiriere, în lipsa unei stipulații contrare, cesionarul/sublocatarul Z răspunde solidar cu chiriașul X pentru obligațiile asumate față de locator prin contract.

Este de drept în întârziere:

1. A.debitorul care neglijează în mod repetat să își execute obligația cu executare succesivă;
2. B.orice debitor care nu și-a executat obligația de a plăti o sumă de bani;
3. C.cumpărătorul care la scadență nici nu a plătit prețul și nici nu a preluat bunul mobil.

Acțiunea prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare a unui imobil are caracterul unei acțiuni:

1. A.personale imobiliare;
2. B.reale imobiliare;
3. C.mixte.

Cererea de strămutare:

1. A.se depune la instanța competentă să o soluționeze;
2. B.se formulează, în toate cazurile, indiferent de motivul invocat, numai de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție;
3. C.se soluționează prin încheiere care se dă fără motivare și este definitivă.

Spre deosebire de nulitatea absolută a actului de procedură, nulitatea relativă:

1. A.nu împiedică faptul că actul de procedură să producă alte efecte juridice decât cele care decurg din natura lui proprie;
2. B.trebuie să fie invocată, pentru neregularitățile săvârșite în cursul judecății, la termenul la care s-a săvârșit neregularitatea sau, dacă partea nu este prezentă, la termenul de judecată imediat următor și înainte de a pune concluzii pe fond;
3. C.are drept efect desființarea actului de procedură de la data constatării nulității de către instanța de judecată.

Cererea reconvențională, potrivit legii, poate fi formulată, ca regulă:

1. A.oricând în cursul judecății în fața instanței de fond;
2. B.odată cu întâmpinarea sau, dacă pârâtul nu este obligat la întâmpinare, cel mai târziu la primul termen de judecată;
3. C.când reclamantul și-a modificat cererea de chemare în judecată, cel mai târziu până la închiderea dezbaterilor în fața instanței de fond.

În caz de reprezentare judiciară convențională a persoanei fizice:

1. A.dreptul de reprezentare, în cazul mandatarului neavocat, nu poate fi dat și prin declarație verbală, făcută în instanță și consemnată în încheierea de ședință;
2. B.mandatul încetează prin moartea celui care l-a dat;
3. C.mandatul poate fi restrâns, în mod expres, la anumite acte.

Potrivit legii, în apel:

1. A.se poate schimba cauza cererii de chemare în judecată;
2. B.se pot explicita pretențiile care au fost cuprinse implicit în cererile sau apărările adresate primei instanțe;
3. C.se pot solicita venituri ajunse la termen după darea hotărârii primei instanțe.

Conexitatea, spre deosebire de litispendență:

1. A.nu implică identitate de părți, obiect și cauză;
2. B.este posibilă și atunci când cererile se află pe rolul unor instanțe diferite;
3. C.nu exclude disjungerea și judecarea separată a proceselor conexate.

Reclamanții AA, BB și CC au chemat în judecată pe DD, pentru a fi obligat pârâtul să le lase în deplină proprietate și posesie imobilul situat în sectorul 1 București. Prima instanță a respins acțiunea ca neîntemeiată. În ipoteza în care împotriva acestei sentințe declară apel doar reclamantul AA:

1. A.apelul exercitat doar de AA nu poate profita, în nici o situație, reclamanților BB și CC;
2. B.apelul exercitat de AA va profita și reclamanților BB și CC, în cazul în care va fi admis;
3. C.consecințele respingerii căii de atac cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată pentru faza apelului vor fi suportate numai de către coparticipantul care a exercitat respectiva cale de atac.

Atrage nulitatea actului de procedură necondiționată de existența unei vătămări:

1. A.nerespectarea oricăror condiții intrinseci actului de procedură;
2. B.nerespectarea unui termen de procedură prohibitiv;
3. C.depunerea cererii de apel direct la instanța de control judiciar.

Suspendarea judecății este facultativă:

1. A.în cazul ivirii unui conflict de competență, până la soluționarea acestuia;
2. B.în cazul în care amândouă părțile procesului o cer;
3. C.când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.

Încheierea de ședință:

1. A.prin care instanța își verifică competența, are caracter interlocutoriu;
2. B.prin care este admisă excepția de litispendență, se atacă separat cu recurs;
3. C.prin care este admisă în principiu chemarea în garanție, se atacă separat cu apel.

Hotărârea de expedient:

1. A.poate fi atacată numai cu apel, la instanța ierarhic superioară, în termen de 30 de zile de la comunicare;
2. B.este definitivă și executorie, în cazul în care este rezultatul înțelegerii la care ajung creditorul și debitorul în procedura ordonanței de plată;
3. C.este definitivă, în toate cazurile.

În ceea ce privește procedura specială de evacuare din imobilele folosite sau ocupate fără drept, este adevărat că:

1. A.hotărârea de evacuare este executorie și poate fi atacată cu recurs, în termenul de 30 de zile;
2. B.pârâtul nu poate invoca lipsa titlului reclamantului;
3. C.întâmpinarea nu este obligatorie, iar formularea unei cereri reconvenționale este inadmisibilă.

Hotărârea judecătorească:

1. A.se comunică părților, în copie, numai dacă este necesar pentru exercitarea căilor de atac ori pentru motivarea acestora;
2. B.definitivă prin care s-a dispus anularea, în tot sau în parte, a unui act notarial se comunică din oficiu de îndată notarului public instrumentator, direct ori prin intermediul camerei notarilor publici în circumscripția căreia funcționează;
3. C.se va comunica din oficiu părților, în copie, chiar dacă este definitivă.

Cererea de chemare în judecată având ca obiect revendicare imobiliară formulată de reclamantul AA în contradictoriu cu pârâtul BB, domiciliat în localitatea T., este introdusă la Judecătoria J. în a cărei circumscripție teritorială este situat imobilul revendicat. La primul termen de judecată, în condițiile în care reclamantul nu a fost legal citat, Judecătoria J. admite excepția de necompetență teritorială invocată de pârât și declină competența în favoarea Judecătoriei T., din localitatea T., unde se află domiciliul pârâtului. În acest context:

1. A.hotărârea de declinare a competenței nu este supusă niciunei căi de atac;
2. B.hotărârea de declinare a competenței poate fi atacată de reclamatul AA cu apel;
3. C.reclamatul AA poate invoca, în condițiile legii, excepția de necompetență teritorială în fața Judecătoriei T.

Nu este supusă niciunei căi de atac:

1. A.încheierea de admitere în principiu a cererii de arătare a titularului dreptului;
2. B.încheierea de admitere a cererii de asigurare de probe;
3. C.încheierea prin care s-a respins recuzarea ca neîntemeiată.

Perimarea:

1. A.poate fi invocată și pe cale de excepție, în camera de consiliu sau în ședință publică;
2. B.nu se poate constata din oficiu;
3. C.cererii de chemare în judecată poate fi ridicată pentru prima oară în instanța de apel.

Contestatorul–debitor AA formulează o contestație la executare în contradictoriu cu intimatul- creditor BB, solicitând instanței de executare anularea executării silite înseși, pornită în Dosarul de executare nr. X/2022, de către Biroul Executorului Judecătoresc CC, motivat de faptul că titlul executoriu a fost anulat printr-o hotărâre judecătorească definitivă. În acest caz:

1. A.cererea de contestație la executare formulată de contestatorul AA nu este supusă procedurii de regularizare reglementată de Codul de procedură civilă;
2. B.AA și BB vor fi citați în termen scurt, iar judecarea contestației se face de urgență și cu precădere;
3. C.hotărârea pronunțată cu privire la contestația la executare este definitivă.

Excepția autorității de lucru judecat:

1. A.poate fi invocată în orice stare a procesului, chiar înaintea instanței de recurs;
2. B.poate fi invocată și din oficiu de către instanță;
3. C.poate fi invocată în apel numai dacă a fost invocată în primă instanță și s-a respins.

Ordonanța președințială:

1. A.va putea fi dată chiar și atunci când este în curs judecata asupra fondului;
2. B.este provizorie și executorie;
3. C.se judecă întotdeauna cu citarea părților.

Înlesnirea sau ajutorul dat, cu intenție, la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, la care o altă persoană comite acte de executare directă, fără vinovăție:

1. A.nu constituie nicio formă de participație penală;
2. B.constituie participație improprie;
3. C.constituie participație proprie.

Persoana care, anterior actelor de executare, promite autorului infracțiunii de furt că va tăinui bunurile ce urmează a fi furate, are calitatea de complice:

1. A.numai dacă, după săvârșirea furtului, își respectă promisiunea de tăinuire;
2. B.numai dacă primește bunurile furate de către autor;
3. C.chiar dacă, după săvârșirea furtului, promisiunea de tăinuire nu este îndeplinită.

Potrivit Codului penal, nu atrag starea de recidivă hotărârile de condamnare privitoare la infracțiuni pentru care:

1. A.a intervenit amnistia ;
2. B.s-au aplicat pedepse ce au fost grațiate condiționat;
3. C.s-au aplicat pedepse a căror executare s-a prescris.

Numitul X, conducând neatent un autovehicul, a produs un accident de circulație în urma căruia o persoană a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 120 de zile de îngrijiri medicale, iar o alta și-a pierdut vederea la un ochi. În această situație:

1. A.numitul X va răspunde pentru un concurs formal de infracțiuni;
2. B.numitul X va răspunde pentru o infracțiune unică de vătămare corporală din culpă în variantă agravată;
3. C.acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Tentativa:

1. A.se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea consumată, ale cărei limite se reduc cu o treime;
2. B.se pedepsește în cazul infracțiunilor comise din culpă doar atunci când legea o prevede în mod expres;
3. C.nu există atunci când imposibilitatea de consumare a infracțiunii este consecința modului cum a fost concepută executarea.

În materia răspunderii penale a persoanei juridice:

1. A.pedeapsa principală este dizolvarea;
2. B.răspunderea penală a persoanei juridice exclude răspunderea penală a persoanei fizice care a contribuit la comiterea aceleiași fapte;
3. C.autoritățile publice nu răspund penal.

Infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal se va reține în variantă agravată atunci când este comisă:

1. A.de o persoană înarmată;
2. B.în timpul nopții;
3. C.prin violare de domiciliu sau de sediu profesional.

Calitatea de funcționar public a subiectului activ nu este prevăzută de Codul penal ca o condiție de tipicitate în cazul infracțiunii de:

1. A.purtare abuzivă;
2. B.trafic de influență;
3. C.delapidare în varianta tip.

În cazul infracțiunii de viol:

1. A.dacă victima este un minor, acțiunea penală se pune în mișcare doar la plângerea prealabilă a reprezentantului persoanei vătămate;
2. B.la varianta tip tentativa se pedepsește;
3. C.împăcarea nu înlătură răspunderea penală.

Infracțiunea de tâlhărie calificată se reține atunci când fapta este comisă:

1. A.prin simularea de calități oficiale;
2. B.în timpul nopții;
3. C.de două sau mai multe persoane împreună.

În cazul infracțiunilor continue:

1. A.nu este niciodată posibil coautoratul;
2. B.pedeapsa prevăzută de lege poate fi sporită peste maximul special chiar dacă nu se rețin circumstanțe agravante și nu există alte cauze de agravare;
3. C.termenul de prescripție a răspunderii penale curge de la data încetării acțiunii sau inacțiunii care constituie elementul material al infracțiunii.

Constituie cauză justificativă:

1. A.excesul neimputabil de legitimă apărare;
2. B.starea de necesitate;
3. C.cazul fortuit.

Infracțiunea de incest:

1. A.are ca element material raportul sexual consimțit;
2. B.nu poate fi comisă între două surori;
3. C.este o infracțiune contra libertății și integrității sexuale.

În cazul principiilor care guvernează aplicarea legii penale în spațiu:

1. A.personalitatea legii penale presupune și că legea penală română se aplică infracțiunilor săvârșite în afara teritoriului țării de către un cetățean român sau de o persoană juridică română, dacă pedeapsa prevăzută de legea română este detențiunea pe viață ori închisoarea mai mare de 10 ani;
2. B.universalitatea legii penale presupune că legea penală română se aplică infracțiunilor săvârșite pe teritoriul României;
3. C.realitatea legii penale presupune că legea penală română se aplică infracțiunilor săvârșite în afara teritoriului țării de către un cetățean străin sau o persoană fără cetățenie, contra statului român, contra unui cetățean român ori a unei persoane juridice române.

Potrivit Codului penal, refuzul de restituire a unui bun constituie element material în cazul infracțiunii de:

1. A.furt;
2. B.însușirea bunului găsit sau ajuns din eroare la făptuitor;
3. C.abuz de încredere.

Potrivit Codului penal, sunt suspuse măsurii de siguranță a confiscării speciale:

1. A.bunurile care au fost folosite, în orice mod, sau destinate a fi folosite la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, dacă sunt ale făptuitorului sau dacă, aparținând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor;
2. B.bunurile dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia;
3. C.toate metalele și pietrele prețioase deținute de persoana care a comis o faptă prevăzută de legea penală.

Infracțiunea de abandon de familie se poate comite:

1. A.atât printr-o acțiune, cât și printr-o inacțiune;
2. B.doar printr-o inacțiune;
3. C.atât cu intenție, cât și din culpă.

Infracțiunea de uz de fals:

1. A.are ca obiect material doar un înscris oficial;
2. B.presupune întotdeauna că autorul cunoaște caracterul fals al înscrisului folosit;
3. C.se reține doar dacă acțiunea de folosire se comite în vederea producerii unei consecințe juridice.

Dacă X, inculpat într-un dosar penal, îl amenință cu moartea pe procurorul de ședință în timp ce acesta punea concluzii de condamnare la o pedeapsă cu executare:

1. A.X răspunde pentru infracțiunea de ultraj;
2. B.X răspunde pentru infracțiunea de ultraj judiciar;
3. C.X nu răspunde pentru tentativă la infracțiunea de omor.

Dacă numitul X, din ură față de vecinul său de o altă etnie, zgârie cu cheia mașina acestuia, pe toate cele patru portiere:

1. A.numitul X răspunde pentru infracțiunea de distrugere în varianta tip;
2. B.numitul X răspunde pentru infracțiunea de distrugere calificată;
3. C.în sarcina numitului X se va reține o circumstanță agravantă.

Plângerea prealabilă:

1. A.care a fost greșit îndreptată la organul de urmărire penală se trimite, pe cale administrativă, organului competent;
2. B.se poate face întotdeauna și de către copilul major pentru părinți;
3. C.nu este obligatoriu să conțină și încadrarea juridică a faptei descrise în cuprinsul acesteia.

În cazul în care prima instanță de judecată pronunță condamnarea inculpatului:

1. A.hotărârea trebuie să fie redactată la momentul pronunțării;
2. B.hotărârea se semnează de toți membrii completului de judecată și de grefier;
3. C.este obligatorie întocmirea minutei care să consemneze rezultatul deliberării instanței de judecată.

Partea responsabilă civilmente:

1. A.își poate însuși apelul declarat de procuror în favoarea sa și retras în condițiile legii de procurorul ierarhic superior;
2. B.poate declara apel împotriva sentinței pronunțate de prima instanță de judecată, în ceea ce privește latura penală a cauzei, în măsura în care soluția din această latură a influențat soluția în latura civilă;
3. C.poate reveni asupra renunțării la apelul care privește latura civilă a cauzei, înăuntrul termenului pentru declararea apelului.

Pe parcursul procesului penal:

1. A.subiecții procesuali principali nu au dreptul de a solicita consultarea dosarului;
2. B.are dreptul de a solicita consultarea dosarului numai avocatul părților în procesul penal;
3. C.avocatul părților și al subiecților procesuali principali are dreptul de a solicita consultarea dosarului.

În cazul procedurii acordului de recunoaștere a vinovăției:

1. A.acordul de recunoaștere a vinovăției se poate încheia cu privire la infracțiunile pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau a închisorii de cel mult 15 ani, în condițiile prevăzute de lege;
2. B.acordul de recunoaștere a vinovăției poate fi încheiat între suspect și procuror, cu avizul procurorului ierarhic superior;
3. C.acordul de recunoaștere a vinovăției poate fi încheiat între inculpat și organul de cercetare penală, cu avizul procurorului care supraveghează urmărirea penală.

În cazul în care urmărirea penală este efectuată de organul de cercetare penală sub supravegherea procurorului:

1. A.organul de cercetare penală nu poate dispune suspendarea urmăririi penale;
2. B.efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspect, dispusă de organul de cercetare penală, este supusă confirmării procurorului care supraveghează urmărirea penală;
3. C.extinderea urmăririi penale, dispusă de organul de cercetare penală, este supusă, în toate cazurile, confirmării procurorului care supraveghează urmărirea penală.

Instanța de apel:

1. A.nu este competentă să soluționeze o cerere de repunere în termenul de apel;
2. B.în temeiul efectului extensiv al apelului, examinează cauza prin extindere și cu privire la părțile care au declarat apel după expirarea termenului de apel, iar întârzierea nu a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, putând hotărî și în privința lor, fără să poată crea acestor părți o situație mai grea;
3. C.nu mai poate readministra probele administrate de prima instanță de judecată.

În cazul judecății în primă instanță:

1. A.instanța poate schimba ordinea cercetării judecătorești numai dacă inculpatul refuză să dea declarații în cauză;
2. B.înainte de terminarea cercetării judecătorești, este obligatorie acordarea ultimului cuvânt inculpatului personal;
3. C.instanța de judecată poate dispune, în condițiile prevăzute de lege, audierea expertului care a efectuat expertiza judiciară în cauză.

Acțiunea penală:

1. A.se poate stinge, în faza urmăririi penale, numai printr-o ordonanță de clasare;
2. B.este lipsită de obiect în cazul în care a intervenit decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică;
3. C.nu mai poate fi pusă ulterior în mișcare, în nicio situatie, în cazul în care a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat.

Constituie mijloc de probă în procesul penal:

1. A.confruntarea;
2. B.declaratia de inculpat;
3. C.declarația dată de persoana vătămată care a depus o plângere cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, chiar dacă aceasta a fost administrată înainte de începerea urmăririi penale.

În cazul procedurii de strămutare:

1. A.dacă strămutarea se dispune în cursul procedurii de cameră preliminară, judecarea cauzei în primă instanță se va efectua de către instanța la care s-a strămutat cauza;
2. B.dacă se dispune strămutarea judecării căii de atac a apelului, rejudecarea cauzei, în caz de desființare a sentinței cu trimitere spre rejudecare, se va efectua de către instanța de judecată care a soluționat fondul și a pronunțat sentința atacată;
3. C.strămutarea judecării căii de atac a apelului poate fi dispusă numai de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

În cursul urmăririi penale:

1. A.audierea suspectului sau a inculpatului se înregistrează cu mijloace tehnice audio sau audio-video numai la solicitarea expresă a acestuia;
2. B.suspectul sau inculpatul nu își poate exercita dreptul la tăcere cu privire la faptele ori împrejurările despre care este întrebat în timpul audierii, dacă a acceptat să dea declarație în cauză;
3. C.nu pot fi audiate în calitate de martor persoanele care, în aceeași cauză, au calitatea de parte în procesul penal.

Instanța care judecă în fond cauza:

1. A.nu poate constata niciodată încetarea de drept a măsurii arestării preventive a inculpatului, dacă pronunță condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii;
2. B.constată încetarea de drept a măsurii arestării preventive a inculpatului și dispune punerea de îndată în libertate a acestuia dacă nu este reținut ori arestat în altă cauză, în cazul în care pronunță o hotărâre de amânare a aplicării pedepsei;
3. C.lasă nesoluționată acțiunea civilă în cazul în care pronunță încetarea procesului penal ca urmare a retragerii plângerii prealabile.

Este subiect procesual principal în procesul penal:

1. A.inculpatul;
2. B.expertul desemnat de organele judiciare să efectueze expertiza judiciară în cauză;
3. C.suspectul.

Este întotdeauna sancționată cu nulitatea absolută încălcarea dispozițiilor privind:

1. A.aducerea la cunoștință a calității de suspect;
2. B.consultarea dosarului de către avocatul părților și al subiecților procesuali principali;
3. C.publicitatea ședinței de judecată.

În cazul măsurii preventive a controlului judiciar:

1. A.în cursul urmăririi penale procurorul poate dispune, prin ordonanță, impunerea unor noi obligații pentru inculpat, dacă apar motive temeinice care justifică aceasta, numai dacă măsura controlului judiciar a fost luată de către procuror;
2. B.în cursul urmăririi penale procurorul poate dispune, prin ordonanță, înlocuirea sau încetarea obligațiilor dispuse inițial, dacă apar motive temeinice care justifică aceasta, chiar dacă măsura controlului judiciar a fost luată de către judecătorul de drepturi și libertăți;
3. C.luarea măsurii controlului judiciar față de inculpat poate fi dispusă, în cursul urmăririi penale, și de organul de cercetare penală.

Poate fi atacată cu plângere la judecătorul de drepturi și libertăți competent, în condițiile prevăzute de lege:

1. A.ordonanța organului de cercetare penală prin care s-a luat, în cursul urmăririi penale, măsura reținerii suspectului sau inculpatului;
2. B.ordonanța procurorului prin care s-a dispus redeschiderea urmăririi penale ca urmare a neîndeplinirii cu rea-credință, de către suspect sau inculpat, a obligațiilor stabilite prin ordonanța de renunțare la urmărirea penală, conform art. 318 alin. (6) C.proc.pen;
3. C.ordonanța procurorului prin care s-a prelungit, în cursul urmăririi penale, măsura controlului judiciar luată față de inculpat.

Parchetul de pe lângă Tribunalul București s-a sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea infracțiunii de omor, faptă prev. și ped. de disp. art. 188 C.pen., iar după începerea urmăririi penale cu privire la faptă, prin ordonanța nr. X/P/2022 din 01.02.2022, procurorul a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspectul BC. În data de 02.02.2022, organele de cercetare penală au procedat la audierea martorilor PP, TT și NN și au dispus, prin ordonanță, luarea măsurii reținerii față de suspectul BC. Pentru a aprecia asupra legalității actelor procedurale și a măsurii preventive dispuse de organul de cercetare penală, considerați că trebuie avute în vedere printre altele și dispozițiile legale privind:

1. A.competența materială a organelor de urmărire penală;
2. B.instituția măsurilor preventive;
3. C.competența funcțională a instanțelor judecătorești.

Prin sentința nr. X, instanța de judecată a dispus achitarea inculpatului BC în temeiul disp. art. 16 alin. (1) lit. b) teza I (fapta nu este prevăzută de legea penală) și lăsarea nesoluționată a acțiunii civile. Împotriva sentinței pronunțate au declarat apel inculpatul BC și martorul denunțător AB, ambii criticând soluția pronunțată pe fondul cauzei sub aspectul temeiului de achitare. În aceste condiții, indicați afirmația/afirmațiile corecte:

1. A.instanța de apel va admite apelul martorului denunțător AB în cazul în care constată că acesta este fondat și, desființând sentința primei instanțe, va pronunța o nouă hotărâre;
2. B.instanța de apel va respinge ca inadmisibil apelul martorului denunțător AB;
3. C.în apelul declarat de inculpatul BC, instanța de apel nu-i poate crea acestuia o situație mai grea.

În cauza nr. X/P/2021 având ca obiect efectuarea urmăririi penale cu privire la săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, faptă prev. și ped. de disp. art. 194 C.pen., prin ordonanța din data de 15.11.2021, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului AB, acesta fiind arestat într-o altă cauză penală. Prin ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale s-a reținut că în data de 05.09.2021 inculpatul AB a lovit persoana vătămată DC, minor în vârstă de 15 ani, producându-i acestuia o infirmitate. Considerați că, în cauză:

1. A.asistența juridică este obligatorie pentru inculpatul AB, având în vedere că acesta este arestat într-o altă cauză penală;
2. B.determină întotdeauna aplicarea nulității absolute încălcarea dispozițiilor privind asistarea de către avocat a inculpatului atunci când asistența este obligatorie;
3. C.asistența juridică nu este obligatorie pentru inculpatul AB, având în vedere că inculpatul nu este arestat în aceeași cauză penală.