Faptele juridice licite (Drept civil): grile date la examen
29 de grile oficiale de la Barou, INM și INPPA au verificat faptele juridice licite. Mai jos sunt toate, de la cea mai recentă, fiecare cu baremul oficial și subiectul din care provine.
Geratul este obligat față de gerant la restituire:
A.numai în măsura avantajului procurat prin actele încheiate și cheltuielile efectuate de către gerant, dacă acestea nu au fost nici necesare, nici utile;
B.în limita cheltuielilor necesare și utile efectuate de către gerant, chiar dacă rezultatul nu a fost atins;
C.în limita cheltuielilor necesare și a sporului de valoare determinat de cheltuielile utile făcute de către gerant, însă numai dacă rezultatul a fost atins.
Stingerea prin prescripție a dreptului material la acțiunea în restituirea îmbogățirii fără justă cauză născut la data de 01 noiembrie 2008:
A.trebuie să fie invocată, pe cale de excepție, de către instanța de judecată, în orice stare a procesului;
B.poate fi invocată, pe cale de excepție, numai de către îmbogățitul pârât cel târziu până la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate;
C.poate fi invocată, pe cale de excepție, inclusiv de către creditorul chirografar al îmbogățitului pârât, cel târziu până la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate.
Dacă creditorul, primind cu bună-credință plata nedatorată efectuată de către solvens, a lăsat să se împlinească termenul de prescripție care a curs în favoarea adevăratului debitor, solvens are o acțiune în regres împotriva adevăratului debitor, întemeiată pe:
A.restituirea prestațiilor;
B.subrogația legală în drepturile creditorului plătit;
Conform Codului civil, care dintre următoarele afirmații este corectă?
A.există gestiune de afaceri chiar dacă persoana care administrează afacerile altuia acționează cu intenția de a-l gratifica;
B.gerantul este obligat să continue gestiunea începută până când o poate abandona fără riscul vreunei pierderi ori până când geratul, personal sau prin reprezentant, ori, după caz, moștenitorii acestuia sunt în măsură să o preia;
C.dacă gerantul acționează în nume propriu, nu are nicio obligație față de terții cu care a contractat.
A.B. îi achită lui C.D. datoria pe care o moștenise de la tatăl său, E.F., declarat, anterior, judecătorește, mort; la data plății, C.D. îi înmânează lui A.B. titlu original constatator al creanței, pe care face mențiunea „achitat în întregime”. Ulterior, E.F., fiind în viață și întorcându-se din străinătate, solicită și obține anularea hotărârii prin care i s-a declarat moartea. În atare condiții:
A.datoria lui E.F. către C.D. renaște, primul fiind ținut să i-o achite celui de-al doilea, iar C.D. este ținut să-i restituie lui A.B. plata primită de la acesta, ca fiind nedatorată;
B.datoria lui E.F. către C.D. este stinsă, cel din urmă păstrând plata pe care a primit-o, în acest sens, de la A.B., care este valabilă;
C.A.B. are împotriva lui E.F. un drept de regres întemeiat pe subrogația legală în drepturile creditorului plătit.
În timpul în care A era plecat în vacanță, o furtună de proporții considerabile, cu averse semnificative de ploaie, i-a afectat acoperișul casei și i-a inundat o parte din aceasta. B, vecinul său, l-a contactat de îndată pe A și i-a relatat situația, propunându-i ca, până la întoarcerea sa acasă, B să se ocupe de reparațiile necesare. A i-a refuzat categoric ajutorul lui B. Cu toate acestea, văzând starea avansată de avariere a casei lui A, B a efectuat lucrări de reparare a acoperișului, de evacuare a apei din imobil, de înlăturare a dușumelelor afectate și a altor lucrări. La întoarcerea sa acasă, A a refuzat să-l despăgubească pe B pentru cheltuielile efectuate. În atare condiții:
A.B nu este îndreptățit la restituirea niciunei cheltuieli;
B.B este îndreptățit la restituirea tuturor cheltuielilor necesare efectuate;
C.B nu este îndreptățit la restituirea eventualelor cheltuieli utile.
În cazul în care accipiens primește cu bună-credință plata nedatorată:
A.solvens nu are în nicio situație dreptul de a cere restituirea acesteia;
B.și renunță la garanțiile constituite pentru executarea obligației respective, accipiens poate păstra plata primită;
C.solvens are dreptul întotdeauna să se îndrepte împotriva adevăratului debitor cu o acțiune în regres întemeiată pe subrogația legală în drepturile creditorului plătit.
A.plata primită cu bună-credință de creditor poate fi obiectul restituirii în orice situație;
B.nu poate fi dispusă restituirea plății primite cu bună-credință de creditor, dacă acesta, în prealabil, a lăsat să se împlinească termenul de prescripție;
C.plata efectuată de debitor anterior împlinirii termenului suspensiv va fi restituită în orice situație.
Între A și B se încheie un contract de împrumut de bani cu termen suspensiv, pentru o sumă de 100.000 lei. Pentru a obține de la A împrumutul de care avea nevoie, B l-a convins pe C să se oblige față de A în sensul că, dacă, la scadență, B nu își va executa integral obligația, C o va executa, în totalitate, pentru acesta. Înaintea scadenței, pentru a fi liberat de datoria asumată, C îi plătește lui A întreaga creanță pe care acesta o deținea față de B, fără însă a-l înștiința în prealabil pe acesta din urmă despre plata pe care urmează să o facă. După efectuarea plății, C îi comunică lui B acest lucru și îi solicită ceea ce i-a plătit lui A în locul său. B arată că el nu îi mai datora lui A, la data plății efectuate de către C, decât suma de 60.000 lei, întrucât restul de 40.000 lei din datorie fusese stins printr-o compensație legală înaintea acestei date. Primind suma de 100.000 lei de la C, A nu i-a plătit lui B suma de 40.000 lei. În această situație:
A.B este dator să-i plătească lui C întreaga sumă achitată de către acesta lui A, urmând să se îndrepte împotriva lui A pentru restituirea plății nedatorate de 40.000 lei;
B.B nu este dator să-i plătească lui C decât suma de 60.000 lei, în baza subrogației legale în drepturile lui A împotriva lui B;
C.C păstrează dreptul de a-i cere lui A restituirea sumei de 40.000 lei, cu titlu de plată nedatorată.
A.cel care continuă o gestiune trebuind să cunoască împotrivirea titularului afacerii poate cere numai restituirea cheltuielilor necesare;
B.cel care continuă o gestiune cunoscând împotrivirea titularului afacerii este răspunzător pentru prejudiciile cauzate chiar și din cea mai ușoară culpă;
C.cel care continuă o gestiune trebuind să cunoască împotrivirea titularului afacerii poate cere restituirea cheltuielilor necesare precum și cheltuielile utile în limita sporului de valoare.
Dl. G. medic, plecând în vara anului 2019, la Paris, în voiaj de nuntă, a lăsat pacienții săi în grija unui coleg de breaslă, dl. A., convenind în scris ca toate onorariile ce vor fi încasate, pentru serviciile prestate de către dl. A, să fie împărțite în mod egal. Întors de la Paris, dl. A nu a mai vrut să-i dea nimic, iar dl. G l-a acționat în judecată solicitând plata a ½ din onorariile încasate, potrivit înțelegerii. În condițiile date:
A.convenția dintre părți are obiect valabil, chiar dacă la data încheierii convenției nu se cunoaște câți pacienți ai d-lui. G vor apela la servicii medicale, în perioada cât acesta va fi în voiaj de nuntă;
B.dl. A a gerat interesele d-lui G;
C.dl. G nu s-ar îmbogăți fără justă cauză, dacă ar primi partea din onorarii convenită.
A.moștenitorii gerantului sunt ținuți să continue gestiunea de afaceri începută de gerant, chiar dacă nu aveau cunoștință de aceasta;
B.moștenitorii gerantului nu sunt ținuți să continue afacerile începute de gerant, chiar dacă aveau cunoștință de aceasta, însă dovedesc că autorul lor a acționat cu intenția de a gratifica geratul;
C.geratul trebuie să ramburseze gerantului și dobânzile aferente cheltuielilor necesare și utile pe care gerantul le-a efectuat, din ziua în care l-a înștiințat pe gerat despre gestiunea începută.
Dacă fapta prin care au fost distruse sau deteriorate bunurile altuia a fost săvârșită în interesul unei terțe persoane, în condițiile stării de necesitate, cel prejudiciat:
A.se poate îndrepta împotriva terțului, în temeiul îmbogățirii fără justă cauză;
B.se poate îndrepta împotriva terțului, în temeiul răspunderii civile delictuale;
Întrucât R avea o datorie personală la C, în sumă de 25.000 lei, pe care nu ar fi putut să o restituie la data scadenței, 10 iulie 2015, P, proaspătul soț al acesteia, a achitat datoria către creditor, pentru a- și dovedi sentimentele față de R și având acordul acesteia. C a primit plata cu bună – credință, mai ales că P menționase că achitarea datoriei ar fi un cadou pentru soția lui. La data de 1 octombrie 2018, P și R s-au separat în fapt din cauze imputabile exclusiv lui R. În raport de această situație, P poate obține restituirea sumei:
A.de la C, în temeiul plății nedatorate;
B.de la R, în temeiul îmbogățirii fără justă cauză;
X achită către Y suma de 50.000 lei crezând că o datora acestuia. Ulterior, descoperind că suma era datorată, de fapt, de către Z, fostul său soț, solicită instanței obligarea lui Y la restituirea plății efectuate. În această situație:
A.X nu va putea obține restituirea, decât dacă va înlatura prezumția efectuării plății cu intenția de a-l gratifica pe Z;
B.X nu va putea obține restituirea, dacă la momentul plății era deja împlinit termenul de prescripție extinctivă a dreptului lui Y față de Z;
C.cererea sa va fi respinsă dacă, în urma plății, Y a renunțat la ipoteca pe care Z o constituise în vederea garantării achitării sumei datorate lui Y.
A.reprezintă o cauză de nulitate absolută a unui contract, dacă partea aflată sub imperiul său a consimțit la încheierea acestuia în condiții vădit dezavantajoase pentru ea;
B.poate fi invocată drept cauză de nulitate relativă a unui contract încheiat de o parte aflată sub imperiul său dacă dovedește că partea cealaltă a profitat de această împrejurare;
C.determină nașterea obligației celui care, sub imperiul ei, a distrus bunurile altuia pentru a le apăra pe ale sale, de a repara prejudiciul cauzat, potrivit regulilor aplicabile îmbogățirii fără justă cauză.
Crezând din eroare că este debitorul lui C, R i-a plătit acestuia din urmă suma de 10.000 lei ce ar fi trebuit să reprezinte plata la termen a unei sume împrumutate. În realitate, cel care împrumutase suma era F, fiul lui R. La rândul lui, acesta a crezut că R îi face o liberalitate, deși nu aceasta a fost intenția lui R care lucrase fără să știe în interesul lui F. În raport de această situație, R poate să obțină:
A.restituirea plății nedatorate de la C;
B.restituirea sumei de la F în temeiul îmbogățirii fără justă cauză;
C.restituirea sumei de la F în temeiul gestiunii de afaceri.
Care dintre enunțurile de mai jos este corect din punct de vedere legal?
A.gestiunea de afaceri dă dreptul numai la restituirea cheltuielilor necesare, dacă este continuată de gerantul care cunoaște împotrivirea titularului afacerii;
B.îmbogățirea fără justă cauză poate rezulta dintr-un act îndeplinit de cel păgubit cu intenția de a gratifica;
C.restituirea plății nedatorate nu poate fi dispusă dacă acela care a primit-o cu bună – credință a renunțat la garanțiile creanței.
În urma unui incendiu spontan izbucnit la locuința sa, X a chemat pompierii, care, pentru a izola focarul de incendiu, au distrus în proporție de 25% locuința vecinului Y. Acesta din urmă l-a chemat în judecată pe X, pentru a fi obligat la despăgubiri în sumă de 70.000 lei, reprezentând paguba suferită, care este de două ori mai mare decât valoarea protejată prin stingerea incediului pentru locuința pârâtului, având în vedere calitatea materialelor integrate în locuința parțial distrusă a reclamantului. Pârâtul s-a apărat și a cerut respingerea acțiunii, pretinzând că a acționat în stare de necesitate. Instanța:
A.va admite acțiunea așa cum a fost formulată;
B.va respinge acțiunea;
C.va admite în parte acțiunea numai în limita îmbogățirii pârâtului;
D a angajat o firmă de construcții pentru a interveni rapid și a repara distrugerea cauzată de o furtună violentă acoperișului casei vecinului său care lipsea din țară. Firma de construcții a cerut suma de 20.000 lei, din care D a plătit 10.000 lei. În timpul lucrărilor, bucăți din pereții exteriori ai casei s-au prăbușit, ca urmare a infiltrațiilor de apă din timpul furtunii. E, proprietarul casei, l-a chemat în judecată pe D pentru obligarea la despăgubiri în sumă de 50.000 lei, reprezentând scăderea valorii imobilului ca urmare a degradărilor suferite. Pe cale reconvențională, D a cerut obligarea lui E la plata sumei de 20.000 lei. Care credeți că va fi hotărârea instanței de judecată?
A.va admite integral cererea principală și integral cererea reconvențională, va compensa datoriile reciproce și îl va obliga pe D la plata sumei de 30.000 lei către E;
B.va respinge cererea principală și va admite integral cererea reconvențională;
C.va respinge cererea principală și va admite în parte cererea reconvențională în sensul obligării lui E la plata sumei de 10.000 lei către D;
X si Y împrumută de la Z suma de 800 lei, fără dobândă și cu termen de restituire la data de 17.11.2014, fiecare dintre cei doi primind câte 400 lei. X achită suma de 800 lei către Z, la data de 25.11.2014, în urma notificării prin care creditorul îi solicită plata întregii sume. Prin raportare la această situație de fapt:
A.Z este îndreptățit să solicite suma de 400 de lei de la Y;
B.X este îndreptățit să solicite de la Z restituirea sumei de 400 lei;
C.Z este îndreptățit să refuze restituirea către X a sumei de 400 lei, motivat de faptul că plata nu a fost obținută prin dol sau violență.
T a efectuat următoarele lucrări la imobilul vecinului N: a înlocuit tabla de pe toată casa, cea veche fiind desfăcută și stricată, a construit altă scară, închizând-o pe cea veche, întrucât stâlpul de susținere era putrezit și a acoperit scara. N îl rugase pe V, tatăl lui T, într-un email trimis cu trei luni în urmă, să se ocupe de repararea casei sale, cât timp lipsește, însă V i-a cerut fiului său să facă aceasta, după cum scria și în emailul de răspuns. Prin raportare la această situație de fapt:
A.operează gestiunea de afaceri și T este îndreptățit la recuperarea tuturor cheltuielilor utile;
B.operează relația contractuală, iar T urmează să primească integral cheltuielile efectuate;
C.T are un drept de retenție, până la acoperirea integrală a cheltuielilor efectuate.
A.când gestiunea a urmărit să îl apere pe gerat de o pagubă iminentă, gerantul nu răspunde decât pentru prejudiciile cauzate geratului cu intenție;
B.gerantul trebuie să îl înștiințeze pe gerat despre gestiunea începută în cel mult 15 zile de la data la care a început să gestioneze afacerile geratului;
C.actele și cheltuielile care, fără a fi necesare sau utile, au fost efectuate pe perioada gestiunii îl obligă pe gerat la restituire numai în măsura în care i-au procurat vreun avantaj.
A.cererea de restituire are caracter subsidiar și nu poate fi admisă dacă cel prejudiciat are dreptul la o altă acțiune pentru a obține ceea ce îi este datorat;
B.restituirea este datorată de cel care s-a îmbogățit fără justă cauză, în mod imputabil, în măsura pierderii patrimoniale suferite de cealaltă persoana;
C.restituirea nu este datorată decât dacă îmbogățirea subzistă la data sesizării instanței.