Subiecte Barou aprilie 2023 (avocați stagiari)

Avocatul definitiv are dreptul să pună concluzii la toate instanțele, cu excepția Înaltei Curți de Casație și Justiție și Curții Constituționale, unde va putea pune concluzii dacă are o vechime profesională:

1. A.de cel puțin 5 ani de la data admiterii în profesie, cu condiția ca vechimea să fie neîntreruptă;
2. B.de cel puțin 5 ani de la data definitivării, indiferent dacă vechimea este întreruptă sau neîntreruptă;
3. C.de cel puțin 5 ani de la data definitivării, cu condiția ca vechimea să fie neîntreruptă.

După înscrierea în Baroul X, avocatul stagiar AA:

1. A.va depune jurământul profesional în fața îndrumătorului său, în cadrul formei de exercitare a profesiei cu care colaborează;
2. B.va avea obligația de a urma cursurile Institutului Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților, în perioada de stagiu;
3. C.va fi exclus din profesie dacă este respins de trei ori la examenul de definitivare în profesie.

Este compatibilă cu exercitarea profesiei de avocat:

1. A.calitatea de responsabil cu protecția datelor cu caracter personal;
2. B.calitatea de consilier fiscal;
3. C.calitatea de salariat în învățământul primar.

Avocatul este obligat:

1. A.să se abțină de la asistarea și sfătuirea unui client în realizarea de către acesta de acte sau fapte ce ar putea constitui infracțiuni;
2. B.să denunțe toate infracțiunile de care ia cunoștință în exercitarea profesiei, pentru a nu fi tras la răspundere penală;
3. C.să restituie actele ce i s-au încredințat persoanei de la care le-a primit.

În materia răspunderii disciplinare, sancțiunile disciplinare ce pot fi aplicate de instanțele disciplinare sunt, printre altele:

1. A.avertismentul;
2. B.radierea din Registrul de asistență judiciară;
3. C.interdicția de a exercita profesia pe o durată nedeterminată.

În cazul în care un avocat a fost desemnat să asigure asistența în favoarea unui beneficiar, ca urmare a încuviințării cererii de ajutor public judiciar în materie civilă:

1. A.decanul baroului are obligația de a comunica și beneficiarului ajutorului public judiciar numele avocatului desemnat;
2. B.avocatul are dreptul să primească de la beneficiar o remunerație cu titlu de acoperire a cheltuielilor;
3. C.renunțarea unilaterală și nejustificată a beneficiarului la asistența acordată de avocat duce la încetarea ajutorului public sub forma asistenței prin avocat.

Este considerată abatere disciplinară gravă prevăzută ca atare de lege:

1. A.nerespectarea de către avocat a îndatoririi de a nu folosi, în timpul ședinței de judecată, expresii de natură a aduce atingere demnității altor avocați;
2. B.încălcarea dispozițiilor din lege și din Statutul profesiei de avocat care prevăd expres o astfel de calificare;
3. C.omisiunea avocatului definitiv de a frecventa formele de pregătire profesională continuă organizate de barou, Institutul Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților sau de formele de exercitare a profesiei.

În urma judecării abaterii disciplinare săvârșite de avocatul AA, acestuia i s-a aplicat sancțiunea disciplinară a interdicției de a exercita profesia pe o perioadă de 6 luni. În această perioadă:

1. A.avocatul AA se află în stare de nedemnitate;
2. B.avocatul AA se află în stare de incompatibilitate;
3. C.avocatul AA se află în stare de suspendare.

În ceea ce privește formele de exercitare a profesiei de avocat, este adevărat că:

1. A.la constituirea formelor de exercitare a profesiei și ulterior, avocații au dreptul să stabilească patrimoniul afectat exercitării profesiei, în condițiile legii, cu procedura reglementată pentru constituirea Registrului electronic al evidenței patrimoniului de afectațiune al avocaților, în condițiile stabilite de Consiliul U.N.B.R. prin Regulamentul de organizare și funcționare;
2. B.în cabinetul individual își poate exercita profesia un avocat definitiv singur sau împreună cu alți avocați asociați;
3. C.avocatul poate să-și exercite profesia concomitent în mai multe forme de exercitare a acesteia, cu înștiințarea baroului din care face parte.

Sunt instanțe disciplinare:

1. A.comisia de disciplină a baroului, decanul și Consiliul U.N.B.R.;
2. B.comisia de disciplină a baroului, Comisia centrală de disciplină și Președintele U.N.B.R.;
3. C.comisia de disciplină a baroului, Comisia centrală de disciplină și Consiliul U.N.B.R.

Reprezintă caz de nedemnitate:

1. A.fapta de a sprijini, sub orice formă, exercitarea fără drept de către o persoană a profesiei de avocat, reținută prin acte ale organelor profesiei de avocat;
2. B.exercitarea nemijlocită de fapte materiale de comerț;
3. C.fapta unei persoane de a exercita fără drept profesia de avocat, reținută în baza unei hotărâri judecătorești definitive.

Calitatea de avocat se suspendă:

1. A.prin renunțarea scrisă la exercițiul profesiei;
2. B.în caz de neplată totală sau parțială a taxelor și a contribuțiilor profesionale către barou, către U.N.B.R. și către sistemul propriu de asigurări sociale, timp de 3 luni de la scadența acestora și până la lichidarea integrală a datoriilor;
3. C.pe perioada interdicției de a profesa dispusă prin hotărâre disciplinară.

Avocatul stagiar:

1. A.nu are dreptul de a alege organele de conducere ale profesiei de avocat;
2. B.care a exercitat cel puțin un mandat de consilier județean dobândește, la cerere, calitatea de avocat definitiv;
3. C.va fi suspendat din profesie în caz de încetare a îndrumării profesionale fără culpa sa.

Cabinetele grupate:

1. A.nu pot avea proprietate comună;
2. B.nu își păstrează individualitatea în raporturile cu clienții;
3. C.se constituie pentru a-și crea facilități tehnico-economice în vederea exercitării profesiei.

Pentru asistența judiciară acordată:

1. A.avocatul desemnat are dreptul la un onorariu stabilit prin decizia decanului baroului;
2. B.onorariul stabilit inițial nu poate fi majorat, deoarece la stabilirea sa s-au avut în vedere aspectele legate de particularitățile și complexitatea cauzei;
3. C.onorariile se stabilesc prin protocolul încheiat între U.N.B.R, Ministerul Justiției și Ministerul Public.

Acțiunea disciplinară se exercită:

1. A.de consiliul baroului, în cazul avocaților care nu sunt decani sau membri ai Consiliului U.N.B.R.;
2. B.în termen de cel mult 6 luni de la data luării la cunoștință, de către consiliul baroului, despre săvârșirea abaterii;
3. C.nu mai târziu de 5 ani de la data săvârșirii abaterii disciplinare.

În perioada interdicției de a exercita profesia, avocatul:

1. A.nu poate presta sub nicio formă asistență juridică;
2. B.poate participa la activitatea organelor profesiei;
3. C.nu poate asista sau reprezenta părți în fața organelor judiciare, dar are posibilitatea de a acorda consultații juridice la sediul său profesional.

În cazul sancțiunii disciplinare a amenzii:

1. A.aceasta trebuie achitată în termen de maxim 10 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii disciplinare;
2. B.neachitarea acesteia în termenul prevăzut de lege atrage excluderea din profesie;
3. C.neachitarea acesteia în termenul prevăzut de lege atrage suspendarea de drept a exercițiului profesiei, până la achitarea sumei.

Avocatul AA desemnat să acorde ajutorul public judiciar, refuză în mod repetat această sarcină profesională, pe motivul nejustificat că onorariul este prea mic. În acest caz avocatul AA:

1. A.săvârșește o abatere disciplinară;
2. B.încalcă o îndatorire a avocaților;
3. C.consideră, în mod legal, că poate refuza această sarcină profesională, dreptul la onorariu fiind un drept al avocatului.

Avocatul AA săvârșește o abatere evidentă și gravă, încâlcând solemnitatea ședinței de judecată și aducând atingere demnității judecătorului. În acest caz, instanța disciplinară:

1. A.poate lua măsura suspendării avocatului din exercițiul profesiei până la judecarea definitivă a cauzei;
2. B.poate dispune suspendarea avocatului din exercițiul profesiei, fără avizul Consiliului Baroului;
3. C.poate dispune, de îndată, excluderea avocatului din profesie.

Eroarea de drept este esențială și constituie viciu de consimțământ:

1. A.în cazul dispozițiilor legale accesibile și previzibile;
2. B.atunci când privește o normă juridică determinantă, potrivit voinței părților, pentru încheierea contractului;
3. C.atunci când privește o normă juridică exclusiv imperativă și determinantă pentru încheierea contractului.

Prin acordul părților:

1. A.nu pot fi suprimate cauze de nulitate;
2. B.nu pot fi instituite cauze de nulitate;
3. C.pot fi instituite, modificate și suprimate cauze de nulitate.

Contractul de antrepriză neexecutat fără justificare de către antreprenor:

1. A.este susceptibil numai de reziliere;
2. B.este susceptibil numai de rezoluțiune;
3. C.este susceptibil de reziliere sau, după caz, de rezoluțiune.

În cazul uzufructului cu titlu particular:

1. A.uzufructuarul este obligat la plata datoriilor pentru care fondul este ipotecat;
2. B.uzufructuarul nu este obligat să plătească datoriile pentru care fondul este ipotecat, iar dacă le plătește, are acțiune contra nudului proprietar;
3. C.uzufructuarul care a plătit datoriile pentru care fondul este ipotecat, are dreptul la restituirea sumelor plătite numai în limita îmbogățirii nudului proprietar.

Declarația de rezoluțiune unilaterală:

1. A.este irevocabilă de la data expirării termenului de executare a obligației fixat prin punerea în întârziere;
2. B.este caducă în ipoteza neînscrierii acesteia în cartea funciară, ori, după caz, în alte registre publice;
3. C.poate fi făcută oricând, chiar și după expirarea termenului de prescripție prevăzut de lege pentru acțiunea corespunzătoare rezoluțiunii.

Detenția precară se poate interverti în posesie utilă, aptă pentru a uzucapa:

1. A.atunci când detentorul precar încheie cu bună-credință un act translativ de proprietate cu altă persoană decât proprietarul bunului;
2. B.dacă detentorul precar înstrăinează bunul, printr-un act translativ de proprietate cu titlu particular, către un terț dobânditor de bună-credință;
3. C.dacă, înainte de împlinirea termenului prevăzut pentru restituirea bunului, detentorul precar refuză să dea curs solicitării proprietarului de a-i preda bunul.

În materia izvoarelor dreptului civil:

1. A.în cazurile neprevăzute de lege dispozițiile legale privitoare la situații asemănătoare se aplică prioritar în raport cu uzanțele;
2. B.principiile generale ale dreptului se aplică întotdeauna prioritar în raport cu uzanțele;
3. C.uzanțele cuprind obiceiul și uzurile profesionale.

În cazul în care clădirea având mai mulți proprietari este distrusă:

1. A.iar distrugerea s-a produs în întregime, orice coproprietar poate oricând cere vânzarea la licitație publică a terenului;
2. B.iar distrugerea s-a produs într-o proporție mai mică decât jumătate din valoarea ei, coproprietarii vor contribui la refacerea părților comune, proporțional cu cotele-părți;
3. C.iar distrugerea s-a produs într-o proporție mai mică de jumătate din valoarea ei, în orice situație, orice coproprietar poate fi obligat să cedeze celorlalți coproprietari cotele sale părți din dreptul de proprietate.

Pot face obiectul dreptului de uzufruct:

1. A.universalitățile de fapt;
2. B.bunurile mobile incorporale;
3. C.numai masele patrimoniale.

Acțiunea în revendicare a unui bun proprietate comună pe cote-părți:

1. A.poate fi introdusă, în toate cazurile, doar de unul din coproprietari;
2. B.poate fi introdusă de unul din coproprietari, însă numai dacă acesta a fost în imposibilitate de a obține consimțământul celorlalți coproprietari;
3. C.poate fi introdusă numai cu acordul coproprietarilor care dețin majoritatea cotelor-părți.

În ceea ce privește răspunderea civilă:

1. A.se poate limita, prin convenție sau act unilateral, răspunderea pentru prejudiciul cauzat altuia printr-o faptă săvârșită, după caz, cu intenție ori din culpă;
2. B.declarația de acceptare a riscului producerii unui prejudiciu nu constituie, prin ea însăși, o renunțare a victimei la dreptul de a cere plata despăgubirilor;
3. C.este valabilă clauza care exclude răspunderea pentru prejudiciul cauzat bunurilor victimei printr-o simplă imprudență sau neglijență.

Mandatul de ocrotire:

1. A.este un act juridic solemn, forma autentică notarială fiind o condiție de valabilitate a contractului;
2. B.nu poate fi revocat de către mandant, chiar dacă acesta a redevenit capabil;
3. C.încetează în cazul dispunerii unei măsuri de ocrotire a mandantului.

Neîndeplinirea unei condiții esențiale de validitate a unui act juridic la data încheierii acestuia:

1. A.nu va atrage nulitatea sau anulabilitatea actului juridic, dacă această condiție nu mai este solicitată de legea nouă intrată în vigoare după momentul încheierii actului juridic;
2. B.va atrage nulitatea sau anulabilitatea actului juridic, chiar dacă această condiție nu mai este solicitată de legea nouă intrată în vigoare după momentul încheierii actului juridic;
3. C.va putea fi asanată (acoperită) prin refacerea actului, acesta putând produce efecte și pentru trecut.

Contractul este valabil:

1. A.chiar dacă la momentul încheierii sale, una dintre părți se află în imposibilitate de a-și executa obligația, afară de cazul în care prin lege se prevede altfel;
2. B.chiar dacă obiectul licit al obligației uneia dintre părți nu este determinat, dar există în contract suficiente repere pentru determinarea acestuia;
3. C.chiar dacă obiectul uneia dintre prestații este un bun care nu se află în circuitul civil.

Capacitatea de folosință a persoanei juridice:

1. A.este specializată numai în privința persoanelor juridice cu scop lucrativ;
2. B.supusă înregistrării, se poate dobândi chiar de la data actului de înființare, însă numai în măsura necesară pentru ca persoana juridică să ia ființă în mod valabil;
3. C.nu permite primirea de liberalități, în condițiile dreptului comun.

În materie de prescripție extinctivă:

1. A.nu se poate renunța la prescripție cât timp nu a început să curgă;
2. B.nu poate fi invocată din oficiu, nici măcar în acele situații care ar fi în interesul statului sau al unităților administrativ-teritoriale;
3. C.prescripția operează de plin drept.

Obligația împrumutatului de a restitui suma împrumutată până la sfârșitul anului în curs, respectiv până la 31.12.2023, este afectată de:

1. A.un termen cert;
2. B.un termen suspensiv;
3. C.un termen stabilit în favoarea creditorului.

X îi vinde lui Y un laptop despre care a avut reprezentarea că are o capacitate de stocare de 256 gigabyte, în realitate capacitatea de stocare fiind doar de 128 gigabyte. În acest context, din punct de vedere al dreptului substanțial civil:

1. A.Y poate invoca eroarea asupra identității obiectului prestației dacă eroarea nu a fost provocată de X;
2. B.Y poate invoca eroarea asupra unei calități esențiale a obiectului prestației dacă eroarea nu a fost provocată de X și dacă nu putea fi cunoscută cu diligențe rezonabile;
3. C.Y poate invoca dolul, dacă eroarea a fost provocată de X, chiar dacă eroarea în care a fost indus Y nu a avut caracter esențial.

La 15 martie 2020 Primus vinde lui Secundus un autoturism folosit contra sumei de 90.000 lei. În cuprinsul convenției se menționează „Prețul se va plăti în 4 rate lunare egale, prima rată devenind scadentă la 30 martie 2020. Obligația de plată a prețului este garantată cu rezerva dreptului de proprietate. În caz de neplată a prețului, vânzătorul poate obține rezoluțiunea contractului în condițiile legii. Ca efect al rezoluțiunii, Secundus va restitui de îndată bunul, însă ratele plătite de acesta până la rezoluțiune, rămân câștigate lui Primus”. Secundus nu a plătit la scadență ultima rată din preț. În aceste condiții:

1. A.Primus poate opta între executarea silită a obligației de plată a prețului și rezoluțiunea contractului;
2. B.în caz de rezoluțiune pentru neplata prețului, instanța nu va putea să reducă sumele plătite de Secundus cu titlu de rate, având în vedere contractul părților;
3. C.riscul pieirii fortuite s-a transmis lui Secundus la data predării bunului chiar dacă nu dobândise proprietatea.

Prin convenția încheiată la 27.09.2021 în formă autentică și notată în cartea funciară, F transmite spre folosință lui G o clădire, pentru o durată de 6 ani, contra unei chirii de 2000 lei/lună. La 15.03.2022, în urma unei furtuni, acoperișul imobilului este serios avariat și, întrucât F nu efectuează reparațiile necesare, deși a fost notificat de mai multe ori în acest sens, G efectuează el aceste reparații. La 25.06.2022, F vinde imobilul lui D. În aceste condiții:

1. A.locațiunea încetează odată cu înstrăinarea imobilului;
2. B.locațiunea este opozabilă lui D până la expirarea duratei contractuale;
3. C.F rămâne răspunzător pentru plata sumelor avansate în efectuarea reparațiilor de către G cât și a dobânzilor socotite de la data efectuării cheltuielilor.

Mărturisirea:

1. A.judiciară nu va putea fi, în nicio situație, revocată;
2. B.extrajudiciară verbală nu poate fi invocată în cazurile în care proba cu martori nu este admisă;
3. C.judiciară nu produce efecte dacă duce la pierderea unui drept de care cel care face recunoașterea nu poate dispune.

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul AA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul BB, anularea testamentului prin care defunctul CC, cu ultimul domiciliu în Sibiu, l-a instituit legatar universal pe fratele său BB, dezbaterea succesiunii potrivit dispozițiilor legale și partajarea imobilului situat în Cluj-Napoca, singurul bun aflat în masa succesorală. În acest caz:

1. A.competența materială pentru soluționarea cauzei va aparține instanței de la locul situării imobilului;
2. B.competența teritorială va aparține instanței de la ultimul domiciliu al defunctului CC;
3. C.competența materială va reveni judecătoriei, indiferent de valoarea imobilului.

Cererea reclamantului de transformare a acțiunii formulate pe cale de ordonanță președințială într- o cerere de drept comun:

1. A.trebuie făcută, sub sancțiunea decăderii, până la terminarea cercetării procesului, la primă instanță;
2. B.dacă este făcută după primul termen de judecată, instanța de judecată o va soluționa numai dacă există acordul expres sau tacit al pârâtului;
3. C.poate fi formulată până la închiderea dezbaterilor la prima instanță.

Excepția litispendenței:

1. A.nu poate fi invocată de instanță din oficiu;
2. B.poate fi invocată în orice stare a procesului în fața instanțelor de fond;
3. C.se soluționează de către instanța ulterior sesizată, prin încheiere care poate fi atacată separat cu apel.

Prin hotărârea pronunțată în cauză, instanța de judecată a admis cererea de chemare în judecată și a dispus anularea contractului de vânzare încheiat între părți. Prin hotărârea pronunțată instanța a omis să se pronunțe cu privire la cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată constând în onorariul avocatului și cu privire la cererea expertului judiciar desemnat în cauză să efectueze expertiza, cu privire la achitarea unui onorariu suplimentar. În acest caz:

1. A.expertul va putea solicita completarea hotărârii, chiar dacă nu este parte în proces;
2. B.instanța va putea din oficiu, cu citarea părților, să completeze hotărârea pronunțată cu privire la cererile pentru care a omis să se pronunțe;
3. C.reclamantul este îndrituit să solicite completarea hotărârii în privința cheltuielilor de judecată, neputând exercita apelul în această privință.

În materia coparticipării procesuale:

1. A.se aplică, în toate cazurile, principiul independenței procesuale;
2. B.regula o constituie coparticiparea facultativă;
3. C.reclamanții sau pârâții care nu s-au înfățișat ori nu au îndeplinit un act de procedură în termen nu vor continua să fie citați chiar dacă, potrivit legii, nu au termen în cunoștință.

Suspendarea judecării procesului a cărui strămutare se solicită se poate dispune:

1. A.de către instanța competentă să judece strămutarea;
2. B.din oficiu, de către instanța competentă potrivit legii, fără a fi necesară darea unei cauțiuni;
3. C.de către instanța de la care s-a cerut strămutarea cu darea unei cauțiuni de 1.000 lei.

Hotărârea judecătorească se comunică:

1. A.din oficiu părților, în copie, numai dacă este necesar pentru exercitarea căilor de atac;
2. B.din oficiu, chiar dacă nu este definitivă, și autorității sau instituției naționale cu atribuții de reglementare în materie, în cazul în care instanța se pronunță în legătură cu prevederi cuprinse în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și în alte acte juridice ale Uniunii Europene;
3. C.din oficiu părților, în original, chiar dacă este definitivă.

Potrivit legii, se poate ataca cu recurs:

1. A.încheierea prin care tribunalul a dispus suspendarea judecării procesului ca urmare a sesizării Curții de Justiție a Uniunii Europene cu o cerere de decizie preliminară într-o cauză similară;
2. B.hotărârea prin care Înalta Curte de Casație și Justiție constată că a intervenit perimarea unui recurs aflat pe rolul uneia dintre secțiile sale;
3. C.hotărârea prin care a fost admisă excepția necompetenței teritoriale de ordine privată, invocată de pârât prin întâmpinare.

În ceea ce privește participarea terților la procesul civil, este adevărat că:

1. A.cererea de chemare în judecată a altei persoane se va depune de intervenientul principal cel mai târziu până la terminarea cercetării procesului înaintea primei instanțe;
2. B.cererea de intervenție accesorie poate fi făcută direct în fața instanței de recurs;
3. C.împotriva încheierii prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de intervenție voluntară principală se poate formula separat recurs.

Termenul procedural:

1. A.indiferent de unitatea de timp în care este stabilit, se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează, dacă ultima zi a termenului cade într-o zi nelucrătoare;
2. B.nu se întrerupe atunci când, după ce termenul a început să curgă, a intervenit moartea părții, deoarece în acest caz se va face o nouă comunicare la ultimul domiciliu al părții decedate, pe numele moștenirii, fără a se arăta numele și calitatea fiecărui moștenitor;
3. C.începe să curgă, dacă legea nu dispune altfel, de la data comunicării actului de procedură, considerându- se că actul a fost comunicat părții și în cazul în care aceasta a primit sub semnătură o copie de pe act ori atunci când partea a cerut comunicarea actului către o altă parte.

Nedepunerea întâmpinării în termenul legal, atunci când potrivit legii acest act de procedură este obligatoriu, atrage:

1. A.decăderea pârâtului din dreptul de a mai invoca excepția lipsei de interes a reclamantului în formularea cererii de chemare în judecată;
2. B.decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe;
3. C.decăderea pârâtului din dreptul de a se mai discuta în fapt și în drept temeinicia susținerilor și a dovezilor părții potrivnice.

Creditorul AA îl cheamă în judecată pe debitorul BB, formulând o cerere de ordonanță de plată prin care solicită obligarea debitorului la plata sumei de 25.000 de lei. Cererea creditorului este admisă în parte, fiind emisă ordonanța de plată pentru suma de 18.000 de lei, sumă care va trebui achitată de către debitor în termen de 20 de zile de la comunicarea ordonanței. În acest caz:

1. A.creditorul poate formula o cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun pentru a obține obligarea debitorului la plata restului datoriei în cuantum de 7.000 de lei;
2. B.debitorul poate formula cerere în anulare în termen de 10 zile de la data înmânării sau comunicării ordonanței de plată;
3. C.cererea în anulare formulată de debitor suspendă de drept executarea ordonanței de plată.

Contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească:

1. A.se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea care se execută;
2. B.se introduce, în toate cazurile, la instanța de executare;
3. C.se poate face oricând înăuntrul termenului de prescripție a dreptului de a obține executarea silită.

Hotărârea judecătorească prin care o cerere de chemare în judecată este respinsă ca nefiind de competența instanțelor române:

1. A.este supusă numai recursului la instanța ierarhic superioară;
2. B.nu este supusă niciunei căi de atac;
3. C.este supusă apelului în termen de 5 zile de la comunicare.

Cererea de intervenție voluntară principală:

1. A.cu acordul expres al părților, se poate formula și direct, în instanța de recurs;
2. B.în fața primei instanțe se depune, sub sancțiunea decăderii, până la terminarea cercetării procesului;
3. C.nu parcurge etapa de verificare și regularizare a cererii prevăzută de Codul de procedură civilă.

Contestarea scrierii sau semnăturii de pe un înscris sub semnătură privată:

1. A.trebuie făcută, de partea căreia i se opune înscrisul, la primul termen după depunerea înscrisului, sub sancțiunea decăderii;
2. B.potrivit legii, nu poate fi formulată de moștenitorii sau succesorii în drepturi ai aceluia de la care se pretinde a fi înscrisul;
3. C.determină administrarea obligatorie a unei expertize tehnice de către instanța care va cerceta înscrisul sub semnătură privată.

În procedura de evacuare din imobilele folosite sau ocupate fără drept:

1. A.cererea de evacuare se judecă întotdeauna cu citarea părților;
2. B.întâmpinarea nu este obligatorie;
3. C.pârâtul nu poate formula cerere de chemare în garanție.

În cazul în care se constată că, în mod greșit, primă instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului, instanța de apel:

1. A.va anula hotărârea atacată și va trimite, în toate cazurile, cauza spre rejudecare primei instanțe;
2. B.va anula hotărârea atacată și va judeca procesul, evocând fondul, dacă părțile nu au cerut trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, prin cererea de apel sau prin întâmpinare;
3. C.va anula hotărârea atacată și va trimite, în toate cazurile, cauza spre rejudecare altei instanțe egale în grad și din aceeași circumscripție cu instanța care a pronunțat hotărârea apelată.

Cererea de revizuire a unei hotărâri judecătorești:

1. A.se soluționează potrivit dispozițiilor procedurale aplicabile judecății finalizate cu hotărârea atacată;
2. B.se soluționează prin hotărâre care este supusă, în toate cazurile, căilor de atac prevăzute de lege prevăzute pentru hotărârea revizuită;
3. C.este de competența instanței care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere dacă se invocă, ca motiv de revizuire, faptul că partea a fost împiedicată să se prezinte la judecată și să înștiințeze instanța despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa.

Bifați varinta sau variantele de răspuns care constituie circumstanță atentuantă legală:

1. A.depășirea limitelor legitimei apărări;
2. B.eforturile depuse de infractor pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii;
3. C.excesul neimputabil.

În cazul infracțiunii de înșelăciune:

1. A.pentru consumare nu este necesar să se producă o pagubă;
2. B.retragerea plângerii prealabile înlătură răspunderea penală;
3. C.împăcarea înlătură răspunderea penală.

În cazul infracțiunii de distrugere din culpă:

1. A.proprietarul bunului nu poate fi autor;
2. B.tentativa nu este posibilă;
3. C.persoana juridică nu poate fi autor.

Infracțiunea de amenințare:

1. A.dacă este comisă prin transmiterea unei scrisori, obiectul material este reprezentat de înscrisul care cuprinde mesajul de amenințare;
2. B.este absorbită în infracțiunea de purtare abuzivă atunci când o persoană aflată în exercitarea atribuțiilor de serviciu amenință cu moartea o altă persoană;
3. C.se poate reține doar dacă infracțiunea sau fapta păgubitoare ce face obiectul amenințării vizează persoana amenințată sau un membru al familiei acestuia.

Distrugerea mașinii unui avocat, în scop de răzbunare, în legătură cu exercitarea profesiei, constituie:

1. A.doar infracțiunea de distrugere;
2. B.infracțiunea de ultraj;
3. C.infracțiunea de ultraj judiciar raportată la infracțiunea de distrugere.

Potrivit Codului penal, reabilitarea de drept:

1. A.are loc dacă persoana condamnată la pedeapsa închisorii cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere nu mai săvârșește o altă infracțiune în decurs de 4 ani;
2. B.este condiționată de plata obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare;
3. C.nu produce efecte asupra măsurii confiscării speciale.

În cazul unui minor care are capacitate penală și a comis o infracțiune:

1. A.limitele pedepsei închisorii se reduc la jumătate;
2. B.termenele de prescripție a răspunderii penale sunt aceleași ca și în cazul majorilor;
3. C.se pot lua doar măsuri educative.

Printre condițiile obligatorii de aplicare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere se numără:

1. A.pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracțiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani;
2. B.infractorul să nu fi fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 18 luni, cu excepția situației în care a intervenit reabilitarea;
3. C.infracțiunea a fost săvârșită din culpă.

Dacă până în momentul desistării, făptuitorul săvârșește acte care constituie o altă infracțiune, se aplică pedeapsa:

1. A.pentru acea infracțiune, însă limitele speciale vor fi reduse cu o treime;
2. B.pentru acea infracțiune;
3. C.pentru tentativă la infracțiunea de la comiterea căreia a intervenit desistarea.

Persoana care dobândește un bun cunoscând că acesta a fost furat și promite autorului infracțiunii de furt că va tăinui și alte bunuri, în cazul în care acesta va mai comite alte furturi în viitor, iar astfel de furturi sunt ulterior comise de autor, va putea răspunde:

1. A.doar pentru complicitate la infracțiunea de furt;
2. B.doar pentru infracțiunea de tăinuire;
3. C.atât pentru complicitatea la infracțiunea de furt, cât și pentru infracțiunea de tăinuire.

Grațierea și amnistia:

1. A.nu au efect asupra măsurilor de siguranță;
2. B.nu au efect asupra drepturilor persoanei vătămate;
3. C.înlătură doar executarea pedepsei principale, întotdeauna în întregime, indiferent de momentul în care intervin.

Actele de pregătire:

1. A.pot fi comise de autor;
2. B.materială, săvârșite de către o altă persoană decât autorul faptei, pot constitui acte de complicitate anterioară, dacă autorul s-a folosit de ele la săvârșirea faptei prevăzute de legea penală;
3. C.comise de autor în cazul infracțiunii de omor sunt asimilate tentativei și se pedepsesc distinct.

Infracțiunea de abuz în serviciu se poate comite:

1. A.printr-o acțiune sau printr-o inacțiune;
2. B.doar printr-o inacțiune;
3. C.doar cu intenție.

Legea penală română se aplică:

1. A.doar pentru infracțiuni săvârșite pe teritoriul României;
2. B.și pentru infracțiunile săvârșite în afara teritoriului țării de către un cetățean român sau de o persoană juridică română, dacă pedeapsa prevăzută de legea română este detențiunea pe viață ori închisoarea mai mare de 10 ani;
3. C.și pentru infracțiunile săvârșite în afara teritoriului țării de către un cetățean străin sau o persoană fără cetățenie, contra statului român, contra unui cetățean român ori a unei persoane juridice române.

Pedeapsa accesorie:

1. A.se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată;
2. B.va fi întotdeauna aplicată în cazul în care pedeapsa principală este amenda;
3. C.nu poate fi aplicată minorilor.

În cazul reținerii cauzei justificative a legitimei apărări:

1. A.nu pot fi luate măsuri de siguranță împotriva autorului, ci doar împotriva participanților;
2. B.efectele se produc in rem, fapta fiind justificată și în cazul participanților;
3. C.atacul poate consta atât într-o acțiune, cât și într-o omisiune.

În urma unei înțelegeri anterioare X și Y hotărăsc ca primul să pătrundă pe timp de zi în sediul unui magazin, purtând o mască pe față, cu scopul de a sustrage mărfuri cât timp vânzătorul nu era atent, iar al doilea să asigure paza la intrare. Ajuns în interior, pentru a putea lua bunurile dorite, X decide să-l amenințe pe vânzător că îi va ucide familia, fără ca Y să vadă acest schimb de replici. În această situație:

1. A.X și Y sunt coautori la infracțiunea de tâlhărie;
2. B.X nu răspunde pentru infracțiunea de violarea sediului profesional;
3. C.Y răspunde pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat.

Săvârșește infracțiunea de abuz de încredere cel care:

1. A.primind împrumut o sumă de bani, refuză să o restituie la termenul convenit cu împrumutătorul;
2. B.primind în depozit o mașină pe durata deplasării deponentului în concediu, o foloseșe și refuză să o returneze la cererea acestuia, încălcând înțelegerea părților;
3. C.primind o sumă de bani în vederea achiziționării unei biciclete pentru cel care i-a remis suma, cheltuiește banii în interes personal.

La începutul anului 2022, inculpatul X a fost internat în Spitalul Județean de Urgență S - Secția Cardiologie, ocazie cu care, a cunoscut-o pe Y, lucrător în cadrul aceleași unități medicale, care i- a sugerat inculpatului X că are un prieten bun care lucrează la Ministerul Sănătății și îi poate obține o pensie pentru invaliditate, deși capacitatea de muncă nu îi fusese afectată în vreun fel. X a fost de acord, convenind ca, pentru ajutorul acordat să îi remită lui Y primele patru indemnizații pe care urma să le încaseze, în cuantum total de 4000 lei. Având în vedere cele convenite, inculpatul X i-a pus la dispoziție lui Y actul său de identitate, iar aceasta din urmă a remis o copie a documentului și suma de 2.000 lei lui Z, cu care avea o înțelegere în acest sens, pentru întocmirea documentației. Astfel, Z (student la Facultatea de Arte) a falsificat prin plăsmuire referatul medical din 28.02.2022 pretins eliberat de dr. Q, biletul de ieșire din spital din 12.01.2022 și scrisoarea medicală din 21.02.2022 pretins eliberată de același dr. Q, documente ce au stat la baza obținerii certificatului de încadrare în grad de handicap nr. N/17.04.2022, pe numele inculpatului X. Certificatul de handicap obținut astfel a fost folosit de X la direcția competentă și a determinat obținerea sumei totale de 10.000 lei cu titlul de indemnizație de handicap, buget complementar și indemnizație de însoțitor. Având în vedere aceste aspecte:

1. A.X poate răspunde pentru infracțiunea de cumpărare de influență;
2. B.Y nu poate răspunde pentru dare de mită pentru suma plătită lui Z;
3. C.Z poate răspunde pentru complicitate la fals material în înscrisuri oficiale.

X, major, vecinul lui Y, în vârstă de 13 ani, i-a propus acesteia din urmă să vină la el acasă pentru a se uita la un film. În timp ce vizionau filmul respectiv, a început să o mângâie pe sâni, deși Y i-a spus că nu își dorește acest lucru și s-a ridicat să plece acasă. Enervat, X a îmbrâncit-o, a culcat-o la pământ, i-a smuls hainele și i-a spus că o va omorî dacă va țipa, circumstanțe în care a întreținut cu ea un raport sexual. Ajunsă acasă, Y a povestit părinților ce a pățit, dar aceștia i-au spus că nu are sens să se ducă la poliție, pentru că nu au încredere că se va face ceva. În această situație:

1. A.acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare în absența plângerii prealabile a lui Y;
2. B.se va reține infracțiunea de viol în variantă agravată;
3. C.infracțiunea de agresiune sexuală va fi absorbită în infracțiunea de viol în variantă agravată.

Acțiunea penală:

1. A.poate fi extinsă, în cursul urmăririi penale, de către organul de cercetare penală, în cazurile în care urmărirea penală nu se efectuează în mod obligatoriu de către procuror;
2. B.poate fi pusă în mișcare de către instanța de judecată, dacă în cursul ședinței de judecată se săvâșește o faptă prevăzută de legea penală;
3. C.se stinge, în cursul judecății, prin rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de renunțare la aplicarea pedepsei.

Partea civilă:

1. A.poate renunța la pretențiile civile formulate în cadrul procesului penal, până la terminarea dezbaterilor în apel;
2. B.poate introduce acțiune la instanța civilă pentru pretențiile civile formulate în cadrul procesului penal și la care a renunțat în fața instanței penale;
3. C.poate declara apel atât în ceea ce privește latura civilă, cât și în ceea ce privește latura penală.

Instanța care judecă în primă instanță cauza:

1. A.poate dispune efectuarea unei percheziții domiciliare, în condițiile prevăzute de lege;
2. B.nu poate dispune luarea măsurii controlului judiciar față de inculpat;
3. C.se pronunță cu privire la restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii, chiar în lipsa unei constituiri de parte civilă.

Este întotdeauna incompatibil să participe la judecata în fond:

1. A.judecătorul de cameră preliminară care, în aceeași cauză, în cadrul procedurii de cameră preliminară, a constatat legalitatea rechizitorului și a actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății;
2. B.judecătorul de drepturi și libertăți care, în aceeași cauză, în cursul urmăririi penale, a dispus arestarea preventivă a inculpatului;
3. C.judecătorul care, în aceeași cauză, în calitate de procuror, a efectuat acte de urmărire penală.

Rezolvând acțiunea penală, instanța de judecată pronunță încetarea procesului penal:

1. A.în cazul în care există o cauză justificativă;
2. B.în cazul în care există autoritate de lucru judecat;
3. C.în cazul în care a fost încheiat un acord de mediere în condițiile legii.

În cursul judecății, cererea de recuzare a grefierului:

1. A.poate fi formulată numai oral;
2. B.se soluționează de completul de judecată;
3. C.se soluționează de grefierul-șef din cadrul aceleiași instanțe.

În cursul urmăririi penale:

1. A.măsura controlului judiciar nu poate fi revocată de procuror, dacă aceasta a fost luată de judecătorul de drepturi și libertăți;
2. B.prelungirea arestării preventive se dispune de către judecătorul de drepturi și libertăți numai la propunerea motivată a procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală;
3. C.durata totală a arestării preventive a inculpatului nu poate fi niciodată mai mare de 100 de zile.

Nulitatea relativă:

1. A.intervine în cazul încălcării dispozițiilor legale privind competența personală a instanțelor judecătorești, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente;
2. B.se acoperă atunci când persoana interesată nu a invocat-o în termenul prevăzut de lege;
3. C.se acoperă numai în cazul în care persoana interesată a renunțat în mod expres la invocarea acesteia.

În cazul în care procurorul a dispus soluția clasării:

1. A.măsurile preventive luate față suspect sau inculpat în cursul urmăririi penale, încetează de drept;
2. B.acesta poate dispune, în cuprinsul ordonanței de clasare, și obligația suspectului sau inculpatului de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității;
3. C.menționarea motivelor de fapt și de drept, în cuprinsul ordonanței de clasare, este întotdeauna obligatorie.

Soluționând plângerea formulată de persoana vătămată împotriva soluției de clasare dispusă față de suspect, judecătorul de cameră preliminară:

1. A.poate dispune admiterea plângerii și schimbarea temeiului de drept al soluției de clasare atacate, numai dacă prin aceasta nu se creează o situație mai grea pentru suspect;
2. B.va dispune respingerea plângerii ca tardivă, în toate cazurile în care aceasta nu a fost formulată în termen de 10 zile de la comunicarea ordonanței de clasare;
3. C.se pronunță prin încheiere definitivă.

Renunțarea la urmărirea penală:

1. A.nu poate fi dispusă dacă în cauză a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului;
2. B.nu se poate dispune pentru infracțiuni care au avut ca urmare moartea victimei;
3. C.poate fi dispusă, în condițiile prevăzute de lege, și de judecătorul de drepturi și libertăți.

Procurorii din cadrul parchetului ierarhic superior pot prelua, în vederea efectuării sau supravegherii urmăririi penale, cauze de competența parchetelor ierarhic inferioare:

1. A.numai prin dispoziția motivată a procurorului general al parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție;
2. B.prin dispoziția motivată a conducătorului parchetului ierarhic superior;
3. C.prin dispoziția motivată a procurorului care preia cauza, numai cu încuviințarea prealabilă a judecătorului de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță.

Potrivit dispozițiilor legale privind efectuarea urmăririi penale:

1. A.procurorul întocmește un singur rechizitoriu chiar dacă lucrările urmăririi penale privesc mai multe fapte ori mai mulți suspecți și inculpați și chiar dacă se dau acestora rezolvări diferite;
2. B.rechizitoriul este verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în cazul în care acesta a fost întocmit de procurorul-șef de secție din cadrul acestui parchet;
3. C.rechizitoriul nu mai este verificat sub aspectul legalității și temeiniciei în cazul în care acesta a fost întocmit de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel.

Se supune confirmării judecătorului de cameră preliminară:

1. A.acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat între inculpat și procuror;
2. B.redeschiderea urmăririi penale, în cazul în care procurorul a revocat ordonanța de clasare și a dispus redeschiderea ca urmare a apariției unor fapte sau împrejurări noi din care rezulta că a dispărut împrejurarea pe care se întemeia clasarea;
3. C.redeschiderea urmăririi penale, în toate cazurile în care procurorul ierarhic superior a infirmat din oficiu ordonanța de clasare și a dispus redeschiderea urmăririi penale.

În cursul judecării cauzei în primă instanță, desfășurată potrivit procedurii de drept comun:

1. A.instanța de judecată poate dispune din oficiu administrarea de probe necesare pentru aflarea adevarului și justa soluționare a cauzei;
2. B.procurorul, persoana vătămată și părțile pot depune concluzii scrise numai dacă acestea au fost cerute de instanța de judecată;
3. C.inculpatul poate fi reascultat ori de câte ori este necesar.

Apelul:

1. A.poate fi declarat, pentru inculpat, și de către avocatul acestuia;
2. B.poate fi retras de persoana vătămată majoră, până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel;
3. C.suspendă întotdeauna executarea tuturor dispozițiilor din sentința atacată, având în vedere că legea nu prevede nicio excepție de la această regulă.

Judecătorul de cameră preliminară:

1. A.poate dispune începerea judecății atunci când, fiind sesizat cu o cerere de confirmare a ordonanței de renunțare la urmărirea penală, respinge cererea de confirmare și desființează soluția de renunțare la urmărirea penală dispusă față de inculpat;
2. B.dispune restituirea cauzei la parchet, în procedura de cameră preliminară, dacă a exclus toate probele administrate în cursul urmăririi penale;
3. C.dispune începerea judecății, în procedura de cameră preliminară, numai dacă a respins toate cererile și excepțiile invocate ori ridicate din oficiu.

Parchetul de pe lângă Tribunalul București a fost sesizat cu privire la săvârșirea infracțiunii de omor, faptă prev. și ped. de disp. art. 188 C.pen. După începerea urmăririi penale cu privire la faptă și efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspect, prin ordonanța nr. X/P/2022 din data de 02.02.2022, procurorul a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului AB. În data de 02.06.2022, procurorul a cerut Curții de Apel București desemnarea unui alt tribunal decât Tribunalul București, care să fie sesizat în cazul în care se va emite rechizitoriul, cerere întemeiată pe existența pericolului de tulburare a ordinii publice. În aceste condiții:

1. A.procurorul a procedat corect sesizând Curtea de Apel București, competența soluționării cererii formulate de acesta revenind curții de apel;
2. B.instanța competentă să soluționeze cererea procurorului este Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea de Apel București urmând să-și decline competența în favoarea acesteia;
3. C.Curtea de Apel București, dacă dispune admiterea cererii, va desemna un alt tribunal din circumscripția sa care să fie sesizat în cazul în care se va emite rechizitoriul.

Prin rechizitoriul nr. X/P/2021 inculpatul BC a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, faptă prev. și ped. de disp. art. 194 C.pen. și a infracțiunii de înșelăciune, faptă prev. și ped. de disp. art. 244 C.pen., aflate în concurs. Prin sentința nr. Y, Judecătoria Ploiești a dispus condamnarea inculpatului BC la 3 ani închisoare pentru săvȃrșirea infracțiunii de vătămare corporală, nefăcând nicio mențiune cu privire la cealaltă faptă. Copia sentinței a fost legal comunicată procurorului, inculpatului BC și persoanei vătămate în data de 01.04.2022, iar în data de 09.04.2022 procurorul a declarat apel împotriva sentinței nr. Y, criticând faptul că prima instanță de judecată nu s-a pronunțat, în cuprinsul acesteia, asupra uneia dintre cele două fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare. Judecând apelul procurorului, Curtea de Apel Ploiești a dispus respingerea acestuia ca tardiv. În aceste condiții:

1. A.Curtea de Apel Ploiești în mod greșit a respins apelul procurorului ca tardiv, nefiind depășit termenul de declarare a apelului prevăzut de lege;
2. B.judecând apelul, Curtea de Apel Ploiești trebuia să admită apelul, să desființeze sentința atacată și să dispună rejudecarea cauzei de către Judecătoria Ploiești;
3. C.judecând apelul, Curtea de Apel Ploiești trebuia să admită apelul, să desființeze sentința primei instanțe și, rejudecând cauza, să pronunțe o nouă hotărâre pe fondul cauzei.

Prin rechizitoriul nr. X/P/2022, întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța, a fost trimis în judecată inculpatul AB, pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, faptă prev. și ped. de disp. art. 205 alin. (1) C.pen. Prin sentința nr. X , Judecătoria Constanța a dispus condamnarea inculpatului AB la 6 ani închisoare, în cauză nefiind exercitată și acțiunea civilă. Împotriva sentinței pronunțate a declarat apel în termen inculpatul AB, acesta fiind singurul apelant în cauză. În apelul său, inculpatul a criticat soluția pronunțată de prima instanță de judecată exclusiv sub aspectul cuantumului exagerat al pedepsei aplicate, în raport de gravitatea faptei și modul de comitere a acesteia. Având în vedere că AB este unicul inculpat și că în cauză nu a fost exercitată acțiunea civilă, în cazul în care Curtea de Apel Constanța admite apelul inculpatului, desființează sentința atacată și, rejudecând cauza, pronunță o nouă hotărâre pe fond, aceasta va avea în vedere și dispozițiile privind:

1. A.efectul devolutiv al apelului;
2. B.efectul neagravării situației în propriul apel;
3. C.efectul extensiv al apelului.