Subiecte Barou aprilie 2024 (avocați stagiari)

În cadrul unui proces civil, avocatul AA a folosit expresii de natură a aduce atingere demnității judecătorului cauzei. În acest context, fapta avocatului AA:

1. A.nu constituie abatere disciplinară întrucât susținerile au fost făcute în realizarea efectivă a apărării intereselor legitime ale clienților avocatului AA;
2. B.constituie abatere disciplinară gravă, conform dispozițiilor legale;
3. C.poate atrage și altă formă de răspundere juridică în afară de răspunderea disciplinară.

Este compatibilă cu exercitarea profesiei de avocat:

1. A.calitatea de consilier în consiliul local;
2. B.calitatea de consilier fiscal;
3. C.calitatea de consilier juridic salariat în cadrul unei societăți pe acțiuni.

Suspendarea din exercițiul profesiei de avocat are loc de drept:

1. A.în cazul neachitării amenzii aplicate ca sancțiune disciplinară în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii disciplinare, până la achitarea sumei;
2. B.în cazul săvârșirii unei abateri disciplinare evidente și grave până la soluționarea definitivă a cauzei disciplinare;
3. C.prin renunțare scrisă la exercițiul profesiei.

Radierea unui avocat din Registrul de asistență judiciară poate fi dispusă:

1. A.pe o durată de maxim 5 ani;
2. B.pe o durată nelimitată, dacă se constată săvârșirea consecutivă a mai multor abateri disciplinare;
3. C.pentru o perioadă de până la 3 ani dacă se constată săvârșirea consecutivă a trei sau a mai multor abateri de la obligațiile prevăzute de legislația profesiei de avocat.

În perioada stagiului profesional, avocatul stagiar:

1. A.are obligația de a urma cursurile Institutului Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților;
2. B.are dreptul de a pune concluzii la judecătorie și tribunal;
3. C.poate asista sau reprezenta partea la orice instanță judecătorească, mai puțin Înalta Curte de Casație și Justiție.

Raportat la cauza care i-a fost încredințată, avocatul:

1. A.poate fi ascultat ca martor, în toate cazurile, fără nicio restricție;
2. B.poate fi ascultat ca martor doar dacă are dezlegarea prealabilă, expresă și scrisă din partea tuturor clienților săi interesați în cauză;
3. C.poate fi ascultat ca martor doar dacă are dezlegarea prealabilă, expresă și scrisă din partea Consiliului Baroului.

Calitatea de avocat se suspendă:

1. A.dacă avocatul a fost condamnat definitiv pentru o faptă prevăzută de legea penală și care îl face nedemn de a fi avocat, conform legii;
2. B.pe perioada interdicției de a profesa, dispusă prin hotărâre judecătorească sau disciplinară;
3. C.dacă împotriva avocatului s-a luat măsura excluderii din profesie ca sancțiune disciplinară.

Constituie vechime în profesia de avocat perioada în care avocatul:

1. A.a fost suspendat din profesie în vederea exercitării unei funcții de demnitate publică;
2. B.a îndeplinit orice funcție în cadrul instituției Avocatul Poporului;
3. C.a avut calitatea de cadru didactic în învățământul superior.

Anchetarea abaterii și exercitarea acțiunii disciplinare privind decanii barourilor sunt de competența:

1. A.Consiliului baroului;
2. B.Consiliului U.N.B.R;
3. C.Președintelui U.N.B.R.

Pentru săvârșirea unor abateri disciplinare, avocatului AB i s-a aplicat, prin decizie disciplinară definitivă, sancțiunea interdicției de a exercita profesia pentru o perioadă de 6 luni. În acest caz, avocatul AB:

1. A.va fi suspendat din profesie pentru perioada stabilită prin decizia de sancționare;
2. B.are dreptul, pe perioada interdicției, de a acorda consultații juridice la sediul său profesional;
3. C.între altele, nu poate presta sub nicio formă asistență juridică.

În activitatea de acordare a asistenței judiciare:

1. A.refuzul nejustificat al beneficiarului sau renunțarea unilaterală și nejustificată a acestuia la asistența acordată de avocatul desemnat duce la încetarea ajutorului public sub forma asistenței prin avocat;
2. B.avocatul are dreptul să primească de la beneficiarul asistenței judiciare remunerație pentru serviciile judiciare prestate, respectiv are dreptul la acoperirea cheltuielilor de deplasare;
3. C.refuzul nejustificat al avocatului de a prelua cazul sau de a continua executarea constituie abatere disciplinară, în condițiile legii.

Avocatul stagiar:

1. A.poate asista clienți cu interese contrare, în cauze conexe, cu acordul avocatului îndrumător;
2. B.își poate exercita profesia, în același timp, în mai multe forme de exercitare a profesiei, numai cu acordul avocatului îndrumător;
3. C.dacă a exercitat cel puțin un mandat de parlamentar, dobândește la cerere calitatea de avocat definitiv.

În exercitarea profesiei, avocații sunt parteneri indispensabili ai justiției, ocrotiți de lege, fără a putea fi asimilați funcționarilor publici, cu excepția:

1. A.situațiilor în care atestă identitatea părților, a conținutului sau datei unui act;
2. B.cazului în care desfășoară activități fiduciare, potrivit Codului civil;
3. C.cazului în care desfășoară activități de mediere.

Contactul dintre avocat și clientul său:

1. A.nu poate fi stânjenit sau controlat direct sau indirect, de niciun organ al statului;
2. B.poate fi controlat de administrația locului de arest când clientul se află în detenție;
3. C.poate fi interzis, din motive organizatorice, de administrația locului de detenție, când clientul se află în arest preventiv.

Decizia de respingere a cererii de acordare a asistenței extrajudiciare poate fi contestată:

1. A.în termen de 5 zile de la comunicarea acesteia;
2. B.la Consiliul UNBR;
3. C.la consiliul baroului unde a fost adresată cererea.

Avocatul cu drept de exercitare a profesiei:

1. A.are dreptul să renunțe, în mod unilateral, la contractul de asistență juridică, în condițiile prevăzute de statutul profesiei;
2. B.nu poate face parte din organele de conducere ale profesiei dacă are datorii scadente la taxele și contribuțiile stabilite pentru formarea bugetului U.N.B.R. și al baroului, precum și a fondurilor Casei de Asigurări a Avocaților din România și ale filialelor;
3. C.are dreptul să asiste și să reprezinte orice persoană fizică sau juridică, chiar dacă nu are un contract de asistență juridică, încheiat potrivit legii.

Examenul pentru primirea în profesia de avocat:

1. A.are la bază o metodologie elaborată și aprobată de Comisia Permanentă a U.N.B.R.;
2. B.se organizează de U.N.B.R., cel puțin anual și la nivel național, potrivit legislației profesiei de avocat;
3. C.se susține în cadrul Institutului Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților și se desfășoară în mod unitar în centrele teritoriale ale acestuia.

Este nedemn de a fi avocat:

1. A.cel condamnat prin hotărâre judecătorească definitivă la pedeapsa închisorii de un an sau mai mare pentru săvârșirea cu intenție sau culpă a oricărei infracțiuni, în condițiile legii;
2. B.a săvârșit abateri disciplinare grave, sancționate cu măsura excluderii din profesie, ca sancțiune disciplinară;
3. C.cel în sarcina căruia s-a reținut prin acte ale organelor profesiei de avocat fapta de a fi exercitat sau sprijinit, sub orice formă, exercitarea fără drept de către o persoană a profesiei de avocat.

Cabinetul individual de avocatură, potrivit legii:

1. A.se poate asocia și cu o societate civilă profesională din avocatură;
2. B.se constituie obligatoriu din doi sau mai mulți avocați definitivi, aflați în exercițiul profesiei;
3. C.se poate grupa cu alte cabinete individuale pentru a-și crea facilități tehnico-economice în vederea exercitării profesiei.

Avocatul AA, la solicitarea clientului său BB, a redactat un act juridic (împrumut de consumație) cu atestarea identității părților, a conținutului și a datei acestuia. În acest caz:

1. A.avocatul AA este asimilat funcționarului public;
2. B.actul atestat este înscris autentic;
3. C.în termen de cel mult 3 zile de la data întocmirii actului, avocatul AA este obligat să înregistreze operațiunea în Registrul electronic al actelor întocmite de avocați, sub sancțiunea inopozabilității față de terți.

În materia accesiunii imobiliare artificiale:

1. A.efectuarea cu rea-credință a unor lucrări necesare adăugate de către o altă persoană dă naștere unui drept potestativ în favoarea proprietarului, care va putea cere înlăturarea lucrării sau va putea dobândi dreptul de proprietate asupra acesteia;
2. B.buna-credință a autorului lucrării presupune, în toate cazurile, înscrierea sa prealabilă în cartea funciară în calitate de titular al unui drept real care îi conferă dreptul de a construi;
3. C.dacă lucrarea autonomă a fost efectuată de către o altă persoană decât proprietarul cu nerespectarea autorizației de construcție, autorul lucrării va putea să își ridice materialele până la data introducerii acțiunii sau a încheierii convenției, însă va datora, dacă este cazul, despăgubiri, fiind considerat autor de rea-credință.

Partajul are următorul efect:

1. A.copărtașii își datorează reciproc garanția de evicțiune, în limita cotelor-părți;
2. B.este declarativ;
3. C.garanțiile constituite de un coproprietar se strămută de drept asupra sumelor de bani care i-au fost atribuite prin partaj.

Dreptul de superficie se exercită:

1. A.în limita suprafeței de teren pe care urmează să fie edificată construcția, chiar dacă părțile au stipulat că dreptul de superficie se exercită pe tot terenul;
2. B.în limita suprafeței de teren pe care urmează să se construiască și în cea necesară exploatării construcției, în lipsa unei stipulații contrare;
3. C.în limita suprafeței de teren aferentă și cea necesară exploatării construcției edificate, chiar dacă părțile au stipulat că dreptul de superficie se exercită pe tot terenul.

Actul constitutiv al dreptului de servitute:

1. A.se poate încheia în vederea unei utilități viitoare a fondului dominant;
2. B.poate impune în sarcina proprietarului fondului aservit anumite obligații pentru asigurarea uzului și utilității fondului dominant;
3. C.este întotdeauna un contract cu executare succesivă, pe durata de existență a servituții.

Care dintre următoarele situații sunt moduri de încetare a persoanei juridice care presupun lichidare:

1. A.divizarea totală;
2. B.transformarea persoanei juridice;
3. C.nulitatea.

În cazul contractului de antrepriză:

1. A.dacă bunul sau lucrarea au pierit anterior recepției, fără vina beneficiarului, antreprenorul are dreptul, fără excepție, la un preț parțial atunci când el a dat materialul;
2. B.dacă beneficiarul nu ridică bunul în termen de șase luni calculate din ziua stabilită pentru recepție, antreprenorul are dreptul să vândă bunul dacă materialele au fost date de beneficiar, iar antreprenorul își va reține întreaga valoare a bunului vândut;
3. C.dacă lucrările sunt contractate pentru un preț forfetar, beneficiarul va trebui să achite prețul convenit, fără a cere o diminuare a acestuia.

În materia contractului de tranzacție:

1. A.este valabil contractul încheiat pentru executarea unui act juridic lovit de nulitate absolută, chiar dacă părțile nu au tranzacționat în mod expres asupra nulității;
2. B.este anulabil contractul încheiat asupra unui act afectat de nulitate relativă, dacă cel puțin una dintre părți nu cunoștea, la data încheierii tranzacției, cauza de anulabilitate;
3. C.tranzacția poate fi anulată pentru orice viciu de consimțământ, fără excepție.

Când A, vânzător, și B, cumpărător, convin ca plata prețului să se facă eșalonat și dreptul de proprietate asupra bunului să se strămute la data achitării ultimei tranșe din preț, dar bunul să se predea la data încheierii contractului, contractul încheiat între A și B este un contract:

1. A.cu executare succesivă;
2. B.cu executare dintr-o dată;
3. C.prin care se transferă cumpărătorului, la data predării bunului, riscul acestuia.

Dacă A, creditor, și B, debitor, încheie o convenție prin care A îl liberează pe B de datorie, în schimbul procurării, de către B, a unei anumite prestații în favoarea lui C:

1. A.între A și B s-a încheiat o convenție care are ca obiect o remitere de datorie cu titlu oneros;
2. B.între A și B s-a încheiat o convenție care are ca obiect o stipulație în beneficiul lui C;
3. C.convenția încheiată între A și B trebuie să îmbrace forma autentică notarială.

Între A, în calitate de împrumutător, și B, în calitate de împrumutat, s-a încheiat, la data de 29 august 2022, un contract de împrumut de bani, în temeiul căruia A i-a împrumutat lui B, pentru o lună, suma de 100.000 lei. La scadență, întrucât B i-a dovedit lui A starea sa patrimonială precară și imposibilitatea actuală de a-i restitui suma împrumutată, A nu a acceptat o prelungire a scadenței, însă a fost de acord să încheie cu B o convenție prin care cei doi au stabilit că termenul de prescripție care curge împotriva lui A, privind dreptul material la acțiunea în restituirea împrumutului acordat lui B, să nu înceapă să curgă de la data scadenței, ci după șase luni de la aceasta.

1. A.obligația asumată de către B este o obligație afectată de un termen suspensiv;
2. B.convenția încheiată între A și B privind modificarea cursului prescripției prin fixarea începutului acesteia este valabilă;
3. C.convenția încheiată între A și B privind modificarea cursului prescripției prin fixarea începutului acesteia este nulă absolut.

În cazul în care accipiens primește cu bună-credință plata nedatorată:

1. A.solvens nu are în nicio situație dreptul de a cere restituirea acesteia;
2. B.și renunță la garanțiile constituite pentru executarea obligației respective, accipiens poate păstra plata primită;
3. C.solvens are dreptul întotdeauna să se îndrepte împotriva adevăratului debitor cu o acțiune în regres întemeiată pe subrogația legală în drepturile creditorului plătit.

În materia promisiunii bilaterale de vânzare:

1. A.dacă una din părți refuză nejustificat să încheie contractul, cealaltă parte poate cere pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract;
2. B.în lipsa stipulației contrare, sumele plătite nu reprezintă un avans din prețul stabilit;
3. C.a unui bun individual determinat, dacă promitentul-vânzător constituie un drept de servitute asupra bunului, înainte ca promisiunea să fi fost executată, obligația sa se consideră stinsă.

Nulitatea relativă:

1. A.intervine în cazul încheierii actului juridic cu nerespectarea unor cerințe convenționale de formă;
2. B.sancționează lipsa totală a discernământului părții care a semnat contractul;
3. C.ca regulă, poate fi opusă pe cale de apărare (excepție), chiar și după împlinirea termenului de prescripție al dreptului la acțiunea în anulare.

Copilului îi pot fi recunoscute drepturi:

1. A.numai începând cu data nașterii sale;
2. B.chiar de la concepțiune, însă numai dacă se naște viabil;
3. C.chiar de la concepțiune, însă numai dacă se naște viu, indiferent dacă este sau nu viabil.

Ca regulă, actele de administrare cu privire la un bun aflat în coproprietate obișnuită pot fi făcute cu acordul:

1. A.majorității coproprietarilor;
2. B.coproprietarilor care dețin majoritatea cotelor-părți;
3. C.tuturor coproprietarilor.

În materia contractului de vânzare:

1. A.vânzătorul este obligat să garanteze contra evicțiunii față de orice dobânditor subsecvent al bunului, fără a deosebi după cum dobândirea este cu titlu oneros ori cu titlu gratuit;
2. B.care are ca obiect un bun imobil, cumpărătorul este de plin drept în întârziere, dacă, la scadență, nici nu a plătit prețul și nici nu a intrat în stăpânirea bunului;
3. C.încălcarea interdicției de a cumpăra drepturi litigioase se sancționează cu nulitatea relativă a contractului de vânzare și repunerea părților în situația anterioară.

Este prescriptibilă:

1. A.acțiunea în constatarea inexistenței unui drept;
2. B.acțiunea prin care se valorifică nulitatea actului juridic pe motiv de absență a cauzei;
3. C.acțiunea în repararea unei pagube care a fost cauzată printr-o faptă ilicită.

T a ales în timpul vieții să dispună de bunurile sale astfel: în anul 2016 a întocmit un testament prin care a instituit legatari cu titlu universal pe doi din cei trei fii ai săi; în anul 2017 a donat un imobil către un nepot de fiu; în 2019 a donat către un frate un alt imobil. Dacă după decesul lui T se va constata că liberalitățile încalcă rezerva succesorală:

1. A.donațiile vor fi supuse reducțiunii înaintea legatelor;
2. B.primele supuse reducțiunii vor fi legatele;
3. C.prima donație care va fi supusă reducțiunii va fi cea din 2019.

La deschiderea moștenirii lui D, au rămas în viață: soțul supraviețuitor, un fiu și tatăl lui D. În acest caz:

1. A.soțul va putea culege o cotă de ¼ din moștenire;
2. B.tatăl lui D nu va putea culege nimic din moștenirea fiicei sale;
3. C.fiul va putea culege doar jumătate din moștenirea lui D, dacă vine în concurs cu soțul supraviețuitor.

Dacă, prin notificarea de punere în întârziere, debitorului i-a fost acordat un termen suplimentar de executare a obligației:

1. A.aceasta înseamnă că scadența inițială a obligației a fost modificată;
2. B.în cadrul acestuia, creditorul nu își poate exercita toate drepturile pe care le are în cazul neexecutării nejustificate a obligației de către debitor;
3. C.până la expirarea acestuia, creditorul poate suspenda executarea propriei obligații.

Cererea de lămurire a hotărârii judecătorești:

1. A.se soluționează în camera de consiliu;
2. B.se soluționează fără citarea părților;
3. C.trebuie formulată, sub sancțiunea decăderii, în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs, împotriva hotărârii judecătorești a cărei lămurire se cere.

Cererea de strămutare:

1. A.se judecă de urgență, în camera de consiliu, fără citarea părților din proces;
2. B.se poate formula, sub sancțiunea decăderii, până la încheierea cercetării judecătorești în cauza respectivă;
3. C.se soluționează printr-o încheiere care se dă fără motivare și este definitivă.

Contestația la executare:

1. A.se poate face și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii;
2. B.se poate face în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească, însă numai dacă nu s-a utilizat procedura privitoare la lămurirea respectivei hotărâri judecătorești;
3. C.presupune parcurgerea procedurii de verificare a cererii și regularizarea acesteia.

AA formulează o cerere de revizuire a deciziei definitive pronunțată de Tribunalul X, într-un litigiu având ca obiect grănițuire, pe motiv că aceasta este potrivnică, la nivelul dispozitivului, deciziei definitive a Curții de Apel X, prin care i-a fost admis recursul formulat, litigiul având ca obiect revendicare. În această situație:

1. A.cererea de revizuire este de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție;
2. B.cererea de revizuire trebuie formulată în termen de 15 zile de la data la care lui AA îi este comunicată decizia Tribunalului X;
3. C.împotriva hotărârii prin care se soluționează cererea de revizuire se va putea formula recurs care este de competența Completului de 5 judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Întâmpinarea:

1. A.nu este obligatorie în procedura soluționării contestației la executare;
2. B.dacă nu este depusă în procedura ordonanței de plată, instanța, față de împrejurările cauzei, poate considera aceasta ca o recunoaștere a pretențiilor creditorului;
3. C.în cazul în care privește cererea prin care reclamantul își modifică cererea de chemare în judecată, trebuie depusă la dosar, sub sancțiunea decăderii, cu cel puțin 10 zile înaintea termenului fixat, urmând a fi cercetată de reclamant la dosarul cauzei.

Potrivit legii, se atacă numai cu apel:

1. A.hotărârea prin care a fost respinsă, în primă instanță, cererea formulată pe calea ordonanței președințiale, indiferent de instanța care a pronunțat-o;
2. B.încheierea prin care instanța respinge cererea creditorului privind ordonanța de plată, pe motiv că apărările de fond formulate de debitor presupun administrarea altor probe, în afara înscrisurilor;
3. C.încheierea prin care instanța de executare respinge cererea de încuviințare a executării silite, apel ce poate fi formulat exclusiv de creditor, în termen de 15 zile de la comunicarea acestei încheieri.

Sunt de competența materială a judecătoriei:

1. A.cererile în materie de moștenire și de împărțeală judiciară, indiferent de valoarea lor;
2. B.cererile de evacuare;
3. C.cererile evaluabile în bani, indiferent de valoarea lor.

AA formulează o cerere de chemare în judecată, de competența Tribunalului X, împotriva pârâtului BB, solicitând obligarea acestuia la plata sumelor ce rezultă dintr-un contract, pe baza devizelor de lucrări efectuate. În același timp, reclamantul AA solicită, în baza contractului respectiv, înființarea unui sechestru asigurător cu privire la bunurile pârâtului BB, cerere care este, de asemenea, potrivit legii, de competența Tribunalului X. În acest context:

1. A.creditorul AA nu este dator să individualizeze bunurile asupra cărora solicită să se înființeze sechestrul asigurător;
2. B.încheierea prin care se admite cererea de sechestru asigurător va fi comunicată debitorului de către executorul judecătoresc, odată cu luarea măsurii;
3. C.încheierea prin care se soluționează cererea de sechestru poate fi atacată cu recurs, în termen de 5 zile de la comunicare.

Mărturisirea judiciară:

1. A.nu poate fi divizată împotriva autorului decât în cazurile când cuprinde fapte distincte și care nu au legătură între ele;
2. B.nu poate fi revocată, afară numai dacă se face dovada că a fost urmarea unei erori de drept scuzabile;
3. C.nu produce efecte dacă a fost făcută de o persoană lipsită de discernământ.

Judecarea cauzelor se suspendă de drept:

1. A.când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea, dacă legea nu prevede altfel;
2. B.prin încetarea funcției tutorelui sau curatorului, până la numirea unui nou tutore sau curator;
3. C.când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.

Când pârâtul a recunoscut pretențiile reclamantului:

1. A.instanța, din oficiu, va da o hotărâre în măsura recunoașterii;
2. B.instanța este obligată, în toate cazurile, să închidă dosarul și să respingă cererea de chemare în judecată ca rămasă fără obiect, ca urmare a recunoașterii pârâtului;
3. C.dacă recunoașterea este parțială, la cererea reclamantului, instanța va da o hotărâre în măsura recunoașterii, iar judecata va continua cu privire la pretențiile rămase nerecunoscute, urmând a se pronunța o nouă hotărâre asupra acestora.

Indicați care dintre următoarele motive de revizuire presupun, în mod obligatoriu, o hotărâre care evocă fondul, sub sancțiunea inadmisibilității revizuirii:

1. A.după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților;
2. B.s-a casat, s-a anulat ori s-a schimbat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere;
3. C.partea a fost împiedicată să se înfățișeze la judecată și să înștiințeze instanța despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa.

Sunt titluri executorii și pot fi puse în executare silită:

1. A.hotărârile arbitrale, numai în cazul în care nu sunt atacate cu acțiunea în anulare;
2. B.cambia, dacă îndeplinește condițiile prevăzute de legea specială;
3. C.înscrisurile sub semnătură privată, numai dacă sunt înregistrate în registrele publice, în cazurile și condițiile anume prevăzute de lege.

Prezumția legală:

1. A.scutește de orice dovadă pe acela în folosul căruia este stabilită;
2. B.poate fi înlăturată prin proba contrară, dacă legea nu dispune altfel;
3. C.poate fi primită numai în cazurile în care legea admite dovada cu martori.

Recuzarea expertului judiciar:

1. A.trebuie cerută, sub sancțiunea decăderii, în termen de 15 zile de la numirea expertului, dacă motivul recuzării există la această dată;
2. B.se judecă cu citarea părților și a expertului;
3. C.se poate solicita pentru aceleași motive ca și în cazul judecătorilor.

Spre deosebire de renunțarea la drept, renunțarea la judecată:

1. A.se poate face și verbal, în ședința de judecată;
2. B.produce efecte numai cu acordul pârâtului, dacă se face după primul termen la care părțile sunt legal citate;
3. C.se constată prin hotărâre supusă recursului, când renunțarea se face în fața tribunalului ca primă instanță.

Hotărârea judecătorească:

1. A.poate fi redactată și de asistenți judiciari sau magistrați-asistenți când în compunerea completului de judecată intră și aceștia, dacă există o desemnare a președintelui completului, în acest sens;
2. B.nu se semnează de către grefier;
3. C.se redactează și semnează în termen de cel mult 30 de zile de la data pronunțării, sub sancțiunea nulității acesteia.

Autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești:

1. A.privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă;
2. B.sub aspect negativ, poate fi invocată numai de către părți;
3. C.este suspendată când hotărârea este atacată cu contestația în anulare.

În ceea ce privește apelul, este adevărat că:

1. A.apelul constituie prin el însuși un act de acceptare a moștenirii;
2. B.termenul de apel se întrerupe și prin moartea mandatarului căruia i s-a făcut comunicarea;
3. C.termenul de apel nu suspendă executarea hotărârii de primă instanță, cu excepția cazurilor anume prevăzute de lege.

Judecătoria X a pronunțat o ordonanță de plată prin care a obligat pe pârâtul-debitor BB să achite, în termen de 15 zile, reclamantului-creditor AA, suma de 15.000 de lei reprezentând prestări servicii efectuate și neplătite la scadență. În acest context, având în vedere că pârâtul-debitor BB consideră că soluția pronunțată de Judecătoria X este nelegală și netemeinică, formulează cerere în anulare împotriva ordonanței de plată, cerere care:

1. A.trebuie introdusă, sub sancțiunea decăderii, în termen de 10 zile de la data înmânării sau comunicării ordonanței de plată;
2. B.se soluționează de către instanța superioară celei care a pronunțat ordonanța de plată, în complet format din 2 judecători;
3. C.nu suspendă de drept executarea ordonanței de plată.

În cazul infracțiunii de șantaj:

1. A.autorul poate urmări dobândirea unui folos patrimonial sau nepatrimonial;
2. B.răspunderea penală a autorului este înlăturată dacă persoana vătămată își retrage plângerea prealabilă;
3. C.dacă constrângerea se realizează prin amenințare, această infracțiune se va reține în concurs cu cea de șantaj.

Conform legii penale, are calitatea de membru de familie:

1. A.soția fratelui;
2. B.fiul surorii;
3. C.părinții soțului care locuiesc în altă țară.

În cazul cauzei justificative a stării de necesitate:

1. A.efectele se produc și cu privire la participanți;
2. B.pericolul poate să nu fie imediat;
3. C.pot fi luate măsuri de siguranță cu privire la autorul care acționează în stare de necesitate.

Spre deosebire de infracțiunea continuată, infracțiunea continuă presupune:

1. A.existența unității de subiect activ;
2. B.prelungirea în timp, în chip natural, a acțiunii sau inacțiunii ce constituie elementul material al infracțiunii;
3. C.rezoluție infracțională unică.

Potrivit Codului penal, sunt infracțiuni contra patrimoniului:

1. A.furtul și tăinuirea;
2. B.abuzul de încredere și tâlhăria;
3. C.înșelăciunea și șantajul.

În cazul măsurilor de siguranță:

1. A.operează prescripția executării;
2. B.acestea nu pot avea ca scop preîntâmpinarea săvârșirii faptelor prevăzute de legea penală;
3. C.acestea se pot lua și în situația în care făptuitorului nu i se aplică o pedeapsă.

Infracțiunea de ultraj judiciar:

1. A.poate fi săvârșită de către un avocat;
2. B.nu poate fi reținută atunci când se săvârșește o infracțiune de distrugere a bunurilor unui avocat, în scop de intimidare a acestuia, în legătură cu exercitarea profesiei;
3. C.va fi reținută în cazul săvârșirii unei infracțiuni de amenințare împotriva unui grefier, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

În cazul infracțiunii de dare de mită, mituitorul nu se pedepsește dacă denunță fapta:

1. A.înainte de reținerea, arestarea preventivă sau punerea în mișcare a acțiunii penale față de funcționarul mituit;
2. B.înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta;
3. C.oricând înainte de a se fi pronunțat o hotărâre în cauza penală.

Constituie principiu al aplicării legii penale în spațiu:

1. A.principiul răspunderii penale bazate pe vinovăție;
2. B.principiul universalității legii penale;
3. C.principiul legalității legii penale.

Fapta comisă din culpă:

1. A.presupune în toate cazurile prevederea de către făptuitor a rezultatului faptei;
2. B.constituie infracțiune în toate cazurile când elementul material constă într-o inacțiune;
3. C.poate fi comisă și prin inacțiune.

Inculpatul a pătruns prin efracție, în timpul nopții, în locuința persoanei vătămate, în timp ce aceasta era în vacanță, de unde a sustras un laptop și suma de 5000 lei. În această situație:

1. A.se va reține tentativa la infracțiunea de furt dacă, până la primul termen de judecată, inculpatul restituie laptopul și suma sustrasă;
2. B.nu se va reține un concurs de infracțiuni;
3. C.violarea de domiciliu va fi absorbită în infracțiunea de furt calificat reținută în sarcina inculpatului.

Săvârșirea unui omor de trei persoane împreună, fără a fi incidente alte circumstanțe de agravare:

1. A.constituie o infracțiune de omor simplu;
2. B.constituie o infracțiune de omor calificat;
3. C.atrage aplicarea circumstanței agravante generale constând în săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună.

În cazul în care un minor în vârstă de 17 ani sustrage bani din portmoneul tutorelui său pentru a-și achiziționa un telefon:

1. A.minorul comite infracțiunea de furt;
2. B.acțiunea penală pentru infracțiunea de furt se poate pune în mișcare doar dacă tutorele formulează plângere prealabilă;
3. C.minorul nu răspunde penal, întrucât nu a luat banii în scopul însușirii pe nedrept.

Fapta persoanei care, aflând de comiterea unui viol ce are ca subiect pasiv un minor în vârstă de 5 ani, nu înștiințează de îndată autoritățile:

1. A.constituie infracțiunea de nedenunțare;
2. B.se pedepsește dacă persoana care nu înștiințează este membru de familie al minorului, dar nu și al făptuitorului;
3. C.nu este incriminată.

Infracțiunea de violarea sediului profesional se reține în variantă agravată în cazul în care este săvârșită:

1. A.de o persoană înarmată;
2. B.prin folosirea unei chei mincinoase sau folosirea fără drept a cheii adevărate;
3. C.prin folosirea unor calități mincinoase.

În cazul pluralității intermediare:

1. A.primul termen poate consta și într-o condamnare pentru un concurs de infracțiuni;
2. B.infracțiunea care constituie al doilea termen al pluralității intermediare poate fi comisă după executarea completă a pedepsei aplicate de instanță pentru o infracțiune anterioară, dar înainte să fi intervenit reabilitarea pentru aceasta;
3. C.în cazul în care al doilea termen constă într-un concurs de infracțiuni, contopirea tuturor pedepselor stabilite nu se realizează potrivit regulilor de sancționare ale recidivei postcondamnatorii.

Subiectul pasiv nu este circumstanțiat (calificat), ci general, în cazul infracțiunii de:

1. A.omor calificat, indiferent de elementul circumstanțial agravant aplicabil;
2. B.însușirea bunului găsit sau ajuns din eroare la făptuitor;
3. C.lipsire de libertate în mod ilegal în varianta tip.

Achitarea integrală a obligațiilor civile în condițiile în care persoana dispune de fondurile necesare constituie condiție în cazul:

1. A.reabilitării judecătorești;
2. B.reabilitării de drept;
3. C.liberării condiționate.

Nu constituie cauză de suspendare a cursului termenului prescripției răspunderii penale:

1. A.îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului;
2. B.constatarea faptului că autorul infracțiunii este o persoană gravidă;
3. C.existența unei dispoziții legale care împiedică continuarea procesului penal.

Infracțiunea de abandon de familie:

1. A.nu poate fi niciodată comisă în formă continuată;
2. B.în modalitatea neplății, cu rea-credință, timp de 3 luni, a pensiei de întreținere stabilite pe cale judecătorească sau notarială, este o infracțiune continuă;
3. C.nu se pedepsește dacă, înainte de terminarea urmăririi penale, inculpatul își îndeplinește obligațiile.

Măsurile asigurătorii:

1. A.se pot lua doar asupra bunurilor suspectului sau inculpatului, atunci când au în vedere garantarea confiscării speciale sau confiscării extinse;
2. B.se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului și ale persoanei responsabile civilmente, atunci când au în vedere repararea pagubei produse prin infracțiune;
3. C.sunt facultative în cazul în care persoana vătămată este lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă.

Acțiunea penală:

1. A.se stinge în cursul judecății prin rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de încetare a procesului penal, în cazul în care există o cauză de neimputabilitate;
2. B.se stinge în cursul urmăririi penale prin clasare, în cazul în care există autoritate de lucru judecat;
3. C.se stinge în cursul procedurii de cameră preliminară, în cazul în care se constată că rechizitoriul a fost neregulamentar întocmit.

Propunerea de arestare preventivă a inculpatului, în cursul urmăririi penale:

1. A.nu poate fi formulată decât dacă, în prealabil, față de inculpat a fost luată măsura preventivă a reținerii;
2. B.poate fi soluționată și în lipsa inculpatului, însă doar în măsura în care apărarea acestuia este asigurată de un avocat, ales sau numit din oficiu;
3. C.va fi respinsă dacă judecătorul de drepturi și libertăți constată că propunerea nu a fost verificată sub aspectul temeiniciei și legalității de procurorul ierarhic superior celui care a formulat-o.

Renunțarea la urmărire penală:

1. A.nu se poate dispune dacă autorul infracțiunii este necunoscut;
2. B.nu se poate dispune față de un suspect minor în vârstă de 13 ani;
3. C.nu se poate dispune decât dacă inculpatului i se impune îndeplinirea unor obligații prevăzute de lege.

Împrejurarea că, în cursul urmăririi penale, inculpatul minor nu a fost asistat de către avocat:

1. A.atrage sancțiunea nulității doar atunci când se dovedește că s-a produs o vătămare a drepturilor procesuale ale inculpatului;
2. B.poate fi invocată, pentru prima dată, în cadrul contestației împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară de la instanța sesizată cu rechizitoriul a dispus începerea judecății;
3. C.poate fi constatată din oficiu doar în ipoteza în care reprezentantul legal al minorului nu a invocat-o în fața judecătorului de cameră preliminară.

Judecata potrivit procedurii recunoașterii învinuirii:

1. A.poate avea loc și în situația în care inculpatul, trimis în judecată pentru un concurs de infracțiuni, recunoaște doar una dintre faptele descrise în rechizitoriu;
2. B.implică și acceptarea încadrării juridice a faptei, astfel cum aceasta a fost reținută prin rechizitoriu;
3. C.nu conduce și la reducerea limitelor perioadei pentru care inculpatului i se aplică pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi.

Un dosar penal aflat în cursul judecății de primă instanță pe rolul Tribunalul București este reunit cu un dosar penal aflat în cursul judecății de primă instanță pe rolul Curții Militare de Apel București. Dosarul reunit va fi judecat, în primă instanță, de:

1. A.Curtea de Apel București;
2. B.Tribunalul București;
3. C.Curtea Militară de Apel București.

Judecătorul care, pe parcursul urmăririi penale, a admis propunerea de prelungire a arestării preventive a inculpatului:

1. A.este incompatibil să soluționeze cererea ulterioară prin care, pe parcursul urmăririi penale în aceeași cauză, inculpatul solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu;
2. B.este incompatibil să soluționeze cererea ulterioară prin care inculpatul solicită să se constate că rechizitoriul prin care a fost trimis în judecată, în acea cauză, a fost emis de un procuror necompetent material;
3. C.este incompatibil să dispună achitarea inculpatului în aceeași cauză penală, dacă acesta a fost trimis în judecată prin rechizitoriu.

Inculpatul care se află în stare de deținere pe parcursul judecății în primă instanță:

1. A.nu are termen în cunoștință;
2. B.nu poate formula cerere de judecare în lipsă;
3. C.nu poate fi asistat de apărător din oficiu.

Acțiunea civilă în procesul penal:

1. A.poate fi exercitată împotriva părții responsabile civilmente, doar dacă a fost exercitată și împotriva inculpatului;
2. B.va fi judecată cu participarea obligatorie a procurorului, chiar dacă a fost disjunsă de acțiunea penală;
3. C.va fi lăsată nesoluționată în toate cazurile în care se pronunță o soluție de achitare.

Redeschiderea urmăririi penale:

1. A.este supusă, în toate situațiile, confirmării judecătorului de cameră preliminară;
2. B.se dispune și atunci când, după confirmarea unei soluții de renunțare la urmărirea penală de către judecătorul de cameră preliminară, se constată că au intervenit împrejurări noi din care rezultă că există interes public în urmărirea infracțiunii;
3. C.nu poate fi dispusă, în nicio situație, de organul de cercetare penală.

Judecata poate avea loc dacă, pentru primul termen de judecată, inculpatul aflat în stare de libertate nu a fost legal citat, însă:

1. A.este prezent în fața instanței;
2. B.nu este prezent în fața instanței, dar este reprezentat prin avocatul său ales;
3. C.nu este prezent în fața instanței, dar este prezent avocatul din oficiu care învederează instanței că nu l-a putut contacta pe inculpat.

În cadrul procesului penal, inculpatul beneficiază de următoarele drepturi:

1. A.dreptul neîngrădit de a consulta dosarul după punerea în mișcare a acțiunii penale;
2. B.dreptul de a nu da nicio declaratie;
3. C.dreptul de a fi informat cu privire la fapta pentru care este cercetat și încadrarea juridică a acesteia.

Prin sentința de condamnare, prima instanță a dispus și menținerea măsurii arestului la domiciliu față de inculpat. Dispoziția de menținere a arestului la domiciliu:

1. A.este executorie, chiar dacă inculpatul a declarat, în termenul legal, apel împotriva sentinței;
2. B.este nelegală, în ipoteza în care soluția de condamnare a fost la o pedeapsă cu închisoarea a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere;
3. C.este obligatorie, în ipoteza în care soluția de condamnare a fost la o pedeapsă cu închisoarea cu executare în regim de detenție.

Spre deosebire de apel, contestația:

1. A.se poate exercita uneori și împotriva unei ordonanțe a procurorului;
2. B.nu poate fi introdusă niciodată împotriva unei sentințe;
3. C.poate fi formulată doar de inculpat.

Judecătorul de drepturi și libertăți dispune prin încheiere definitivă:

1. A.atunci când soluționează propunerea procurorului de autorizare a unei percheziții domiciliare;
2. B.atunci când soluționează plângerea inculpatului împotriva ordonanței prin care procurorul a dispus luarea măsurii controlului judiciar;
3. C.atunci când soluționează cererea inculpatului de revocare a măsurii arestării preventive.

Persoana vătămată X formulează apel, în termen legal, împotriva sentinței penale nr. 147/2024 pronunțată de Judecătoria Ploiești, arătând că această sentință este nelegală întrucât nu a primit citație pentru termenul când au avut loc dezbaterile și, în consecință, nu s-a prezentat la acest termen. În termen legal, împotriva aceleiași sentințe formulează apel și inculpatul Y, invocând același motiv de nelegalitate privitor la lipsa citării persoanei vătămate X. Pentru soluționarea apelurilor, instanța de apel va trebui să verifice:

1. A.aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor legale referitoare la efectul extensiv al apelului, întrucât motivul de apel invocat de inculpat este același cu motivul de apel invocat de persoana vătămată;
2. B.aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor legale referitoare la admiterea apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța care a pronunțat sentința apelată;
3. C.aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor legale referitoare la prezumția termenului în cunoștință pe parcursul judecății în primă instanță.

Prin rechizitoriu, inculpatul X a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă la omor, prevăzută de art. 32 alin. (1) C.pen. raportat la art. 188 alin. (1) C.pen. Până la termenul ce urmează a fi fixat pentru soluționarea eventualelor cereri și excepții cu privire la legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, judecătorul de cameră preliminară trebuie să aibă în vedere dispozițiile legale privitoare la:

1. A.verificarea măsurilor preventive în procedura de cameră preliminară;
2. B.procedura audierii anticipate a persoanei vătămate;
3. C.asistența juridică obligatorie a inculpatului în procedura de cameră preliminară.

Organul de cercetare penală dispune, prin ordonanță, efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspectul X, sub aspectul comiterii infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (1) C.pen., produsă în contextul unui accident de circulație. Ordonanța este supusă spre confirmare procurorului care supraveghează urmărirea penală, însă acesta o infirmă. Pentru infirmare, apreciați că procurorul putea avea în vedere:

1. A.dispozițiile legale referitoare la criteriile de apreciere a lipsei interesului public, ca și condiție pentru renunțarea la urmărirea penală;
2. B.dispozițiile legale referitoare la cazul fortuit, ca și cauză care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale;
3. C.dispozițiile legale referitoare la lipsa probelor din care să reiasă bănuiala rezonabilă că suspectul a comis fapta de ucidere din culpă.

În cursul urmăririi penale, percheziția domiciliară:

1. A.poate fi începută în toate cazurile numai după ora 6.00;
2. B.poate fi efectuată și la domiciliul unui martor;
3. C.poate fi efectuată și în lipsa martorilor asistenți.