Incompatibilitatea și strămutarea (Drept procesual civil): grile date la examen
50 de grile oficiale de la Barou și INM au verificat incompatibilitatea și strămutarea. Mai jos sunt toate, de la cea mai recentă, fiecare cu baremul oficial și subiectul din care provine.
Barou
34 de grile
INM
16 grile
Grilele date la examen50 de grile
Barou septembrie 2026 (avocați stagiari) · grila 60
Într-un litigiu civil derulat între reclamantul AA și pârâtul BB, aflat în etapa apelului pe rolul Tribunalului Dolj, din circumscripția Curții de Apel Craiova, AA formulează o cerere de strămutare pentru bănuială legitimă, invocând existența unor relații conflictuale locale de natură să creeze îndoieli cu privire la imparțialitatea judecătorilor. În acest context:
A.competența de soluționare a cererii de strămutare aparține Curții de Apel Craiova;
B.cererea de strămutare se va soluționa de un complet format din 2 judecători;
C.în cazul admiterii cererii, procesul va fi trimis spre judecată unui tribunal aflat în circumscripția uneia dintre curțile de apel învecinate celei competente să soluționeze cererea de strămutare.
A.se poate face și verbal în ședință, arătându-se cazul de incompatibilitate și probele de care partea înțelege să se folosească;
B.este inadmisibilă, dacă este îndreptată împotriva aceluiași judecător pentru același motiv de incompatibilitate, context în care inadmisibilitatea este constatată de un alt complet al instanței respective în compunerea căruia nu poate intra judecătorul recuzat;
Prin hotărârea pronunțată asupra fondului, instanța de judecată a respins acțiunea civilă promovată de către reclamantul AA, în sensul respingerii atât a pretenției principale solicitate, cât și a cererii accesorii de acordare a penalităților. Instanța de apel, admițând apelul reclamantului AA împotriva hotărârii în primă instanță, anulează hotărârea apelată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond, deoarece judecata s-a făcut în lipsa apelantului-reclamant, care nu a fost legal citat, dosarul fiind repartizat aceluiași complet de judecată. În acest caz:
A.reclamantul AA va putea invoca, în condițiile legii, în orice stare a pricinii, incompatibilitatea judecătorului, fiind un caz de incompatibilitate absolută;
B.reclamantul AA va putea invoca incompatibilitatea judecătorului numai la primul termen la care părțile au fost citate, dat fiind că situația îi este cunoscută încă de la acel moment;
C.judecătorul este obligat să se abțină de la rejudecarea pricinii.
Prin hotărârea pronunțată asupra fondului, instanța de judecată a admis în parte acțiunea civilă promovată de către reclamantul AA, în sensul admiterii pretenției principale solicitate și a respins cererea accesorie de acordare a penalităților. Instanța de apel, admițând apelul reclamantului AA împotriva hotărârii în primă instanță, anulează hotărârea apelată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond, dosarul fiind repartizat aceluiași complet de judecată. În acest caz:
A.reclamantul AA va putea invoca, în condițiile legii, în orice stare a pricinii, incompatibilitatea judecătorului, fiind un caz de incompatibilitate absolută;
B.reclamantul AA va putea invoca incompatibilitatea judecătorului numai la primul termen la care părțile au fost citate, dat fiind că situația îi este cunoscută încă de la acel moment;
C.judecătorul este obligat să se abțină de la rejudecarea pricinii.
La primul termen de judecată în apel, apelantul-reclamant AA formulează cerere de recuzare împotriva judecătorului X din completul de judecată învestit cu soluționarea apelului pe motiv că acesta este nașul de cununie al avocatului părții adverse, iar judecătorul X formulează cerere de abținere, deoarece soția sa a pronunțat hotărârea atacată cu apel. În acest context:
A.declarația de abținere formulată de judecătorul X se va soluționa cu prioritate;
B.dacă declarația de abținere formulată de judecătorul X va fi apreciată ca întemeiată, cererea de recuzare va fi respinsă ca rămasă fără obiect;
C.dacă declarația de abținere formulată de judecătorul X va fi apreciată ca întemeiată, cererea de recuzare va fi respinsă, pe fond, ca neîntemeiată.
A.judecătorul care a pronunțat o hotărâre prin care a admis excepția lipsei de interes nu poate judeca aceeași pricină după casarea cu trimitere, dacă în recurs s-a reținut că în cauză excepția a fost greșit admisă;
B.judecătorul care a pronunțat o hotărâre în primă instanță este incompatibil să soluționeze cauza în revizuire;
C.judecătorul care a pronunțat decizia din apel este incompatibil absolut să soluționeze cererea de revizuire sau contestația în anulare exercitată împotriva deciziei date în recursul declarat împotriva deciziei sale din apel.
A.se soluționează prin încheiere care se dă fără motivare și este definitivă;
B.se depune la instanța care are pe rol cauza a cărei strămutare se solicită;
C.întemeiată pe motive de bănuială legitimă, poate fi formulată doar de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Reclamantul AA cheamă în judecată pe pârâtul BB, cererea având ca obiect revendicare imobiliară. Părțile au cerut, în condițiile legii, administrarea probei cu expertiză tehnică judiciară. Instanța, la al doilea termen de judecată, încuviințează pentru părți proba cu expertiză tehnică, pronunțând încheierea prin care numește și expertul judiciar. La al treilea termen de judecată, pârâtul BB depune la dosarul cauzei o cerere de recuzare a expertului numit de către instanța de judecată. În acest context, recuzarea expertului:
A.se judecă și cu citarea părților;
B.se judecă numai cu citarea expertului, nu și a părților;
C.este de competența instanței de judecată învestită cu soluționarea cauzei în care a fost desemnat expertul.
A.privitoare la alți judecători decât cei care fac parte din completul de judecată căruia pricina i-a fost repartizată spre soluționare va fi judecată de instanța ierarhic superioară;
B.a grefierului va arăta, printre altele, și probele de care partea înțelege să se folosească în dovedirea acesteia;
C.a judecătorului, formulată verbal, va fi anulată pentru nerespectarea formei scrise prevăzute de lege.
A.se judecă de instanța ierarhic superioară, când, din pricina abținerii sau recuzării, nu se poate alcătui completul de judecată;
B.se judecă, în toate cazurile, de instanța ierarhic superioară;
C.se soluționează, de îndată, în camera de consiliu, fără prezența părților, ascultând judecătorul recuzat sau care a declarat că se abține ori părțile, numai dacă se apreciază că este necesar.
AA a formulat o cerere de chemare în judecată prin care a solicitat obligarea lui BB la plata unei sume de bani, reprezentând contravaloarea chiriei datorată pentru o perioadă de trei luni, conform contractului încheiat între părți. Cererea este introdusă la Judecătoria X. Ulterior introducerii cererii de chemare în judecată și verificării competenței de către instanța sesizată, BB devine judecător la Judecătoria X, motiv pentru care AA formulează o cerere de strămutare, pe motiv de bănuială legitimă prin raportare la calitatea de judecător al lui BB. În acest context:
A.cererea de strămutare este de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție;
B.formularea cererii de strămutare nu suspendă de drept judecarea cauzei;
C.cererea de strămutare se va soluționa în camera de consiliu, fără citarea părților.
A.judecătorul care, pronunțând o hotărâre asupra fondului în primă instanță, este chemat să rejudece aceeași cauză ca urmare a trimiterii spre rejudecare, în urma admiterii căii de atac, pe motiv că judecata la prima instanță a avut loc fără legala citare a părților;
B.procurorul care, participând la judecata cauzei în primă instanță, pune concluzii în apelul formulat în respectiva cauză;
C.judecătorul care este investit să judece apelul împotriva hotărârii prin care a respins cererea de chemare în judecată având ca obiect o cerere de partaj, fără a se pronunța pe fond, deoarece părțile nu au solicitat introducerea în cauza a terțului care avea calitatea de coproprietar al bunurilor supuse împărțelii.
Cererea de strămutare pentru motiv de bănuială legitimă:
A.nu poate fi formulată direct în căile de atac, dacă motivul exista și era cunoscut încă de la momentul judecății în primă instanță;
B.dacă se întemeiază pe calitatea de parte a tribunalului, revine în competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, care se va pronunța printr-o încheiere definitivă;
C.va fi respinsă ca inadmisibilă atunci când se întemeiază pe calitatea de judecător a reclamantului, dacă pârâtul nu a invocat mai întâi încălcarea normelor de competență facultativă.
A.se depune la instanța competentă să o soluționeze;
B.se formulează, în toate cazurile, indiferent de motivul invocat, numai de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție;
C.se soluționează prin încheiere care se dă fără motivare și este definitivă.
Dacă după ce s-a respins cererea de strămutare formulată pentru motiv de bănuială legitimă, se solicită din nou strămutarea pentru același motiv, invocându-se împrejurări necunoscute la data soluționării cererii de strămutare anterioare:
A.cererea de strămutare poate fi admisă, dacă este întemeiată;
B.cererea de strămutare va fi respinsă ca tardivă;
Prin cererea de recuzare formulată împotriva judecătorului învestit cu soluționarea cauzei, reclamantul AA a arătat că acesta este incompatibil întrucât se află în relații de prietenie cu partea adversă. La același termen de judecată, judecătorul învestit cu soluționarea cauzei a declarat că se abține, întrucât în primul ciclu procesual, anterior trimiterii spre rejudecare a pronunțat o încheiere interlocutorie în cauză. În acest caz:
A.declarația de abținere va fi soluționată cu prioritate, iar dacă va fi admisă, cererea de recuzare va fi respinsă ca rămasă fără obiect;
B.ascultarea judecătorului care a declarat că se abține va fi efectuată numai dacă va fi apreciată necesară de către completul învestit cu soluționarea incidentului procedural;
C.cererea de recuzare se va soluționa cu prioritate față de declarația de abținere.
În cazul în care s-a formulat o cerere de strămutare, se poate suspenda judecarea procesului a cărei strămutare se solicită:
A.la cerere, cu darea unei cauțiuni în cuantum de 1000 de lei, fără citarea părților, dacă există motive temeinice, chiar înainte de primul termen de judecată;
B.prin încheiere motivată și care nu este supusă nici unei căi de atac;
C.de instanța competentă să judece cererea de strămutare.
Judecătorul X admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul AA, în contradictoriu cu pârâtul BB, cu privire la obligarea acestuia la restituirea unui împrumut de 10.000 de lei, pronunțând sentința Y/2020. Pârâtul BB formulează apel. În apel cauza este repartizată unui complet de judecată din care face parte și judecătorul X care, între timp, a promovat, la instanța superioară. Apelul este respins ca nefondat de completul de judecată din care face parte și judecătorul X. În acest caz, decizia din apel:
A.este lovită de nulitate relativă, fiind pronunțată și de judecătorul incompatibil X;
B.este lovită de nulitate absolută având în vedere că judecătorul X a fost incompatibil;
C.este lovită de nulitate necondiționată de vătămare prin raportare la incompatibilitatea judecătorului X.
A.a pronunțat o încheiere interlocutorie la prima instanță, iar în prezent este membru în completul instanței superioare învestite cu apelul declarat inclusiv împotriva acelei încheieri interlocutorii;
B.a pus în discuția părților chestiuni de fapt sau de drept relevante pentru soluționarea cauzei;
C.a fost membru în completul care a soluționat recursul, situație în care nu poate participa la judecarea contestației în anulare îndreptate împotriva deciziei date în recurs.
A.a expertului, aceasta se judecă cu citarea părților și a expertului;
B.ȋncheierea de respingere a cererii de recuzare, formulată ȋntr-o cerere de stabilire a filiației, pe motiv că unul din judecători este soțul procurorului care a participat la judecata cauzei ȋn prima instanță, este definitivă;
C.aceasta se respinge ca rămasă fără obiect, dacă s-a admis declarația de abținere formulată de judecător, chiar dacă aceasta a fost ȋntemeiată pe alt motiv, ȋncheierea nefiind supusă niciunei căi de atac.
Dacă procesul a fost strămutat de la Judecătoria Alba Iulia la Judecătoria Sibiu, pe motive de bănuială legitimă:
A.apelul împotriva hotărârii pronunțate de Judecătoria Sibiu va fi judecat de Tribunalul Alba;
B.apelul împotriva hotărârii pronunțate de Judecătoria Sibiu va fi judecat de Tribunalul Sibiu;
C.în caz de admitere a apelului împotriva hotărârii pronunțate de Judecătoria Sibiu, trimiterea spre rejudecare, atunci când legea o prevede, se va face la o instanță din circumscripția Tribunalului Sibiu.
În cazul în care fostul soț al judecătorului este afin de gradul II cu una dintre părți:
A.partea interesată poate cere recuzarea judecătorului înainte de începerea oricărei dezbateri, dacă motivul i- a fost cunoscut anterior acestui moment;
B.judecătorul nu poate participa la judecată, chiar dacă nu s-a abținut ori nu a fost recuzat;
C.judecătorul este incompatibil, fiind incident un caz de incompatibilitate absolută.
Dacă, din compunerea completului de recurs, face parte soțul unuia dintre judecătorii care au pronunțat hotărârea recurată, iar partea a formulat cerere de recuzare pentru acest motiv:
A.ȋn cazul ȋn care instanța de recurs respinge cererea de recuzare, contestația ȋn anulare prin care partea critică încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței, formulată împotriva deciziei pronunțate în recurs, va fi admisă;
B.formularea cererii de recuzare nu determină suspendarea judecății;
C.ȋmpotriva ȋncheierii de respingere a cererii de recuzare partea poate formula recurs, la instanța ierarhic superioară, ȋn termen de 5 zile de la comunicarea acestei încheieri.
A.cererea se judecă în camera de consiliu, citarea părților și a judecătorului recuzat fiind obligatorie;
B.formularea unei cereri de recuzare determină suspendarea judecății;
C.încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată de către partea interesată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, când hotărârea prin care s-a soluționat cauza este definitivă.
A.este competentă să soluționeze cererea de strămutare întemeiată pe motiv de siguranță publică, la cererea formulată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție;
B.este competentă să soluționeze cererea de strămutare întemeiată pe motiv de bănuială legitimă dacă instanța de la care se cere strămutarea este un tribunal;
C.va putea, la primirea cererii de strămutare, să solicite dosarul cauzei de la instanța de la care se cere strămutarea.
A.se va dispune de către Înalta Curte de Casație și Justiție, la cererea părții interesate, către o altă instanță de același grad cu instanța competentă care este împiedicată un timp mai îndelungat să funcționeze din cauza unor împrejurări excepționale;
B.se va dispune de președintele curții de apel în circumscripția căreia se află instanța împiedicată să funcționeze;
C.se va dispune de către instanța sesizată atunci când, din motive obiective, administrarea probelor nu se poate face decât în afara localității de reședință a instanței.
A.judecătorul căruia, într-un proces de partaj, judecat definitiv, îi este repartizată spre soluționare contestația în anulare declarată împotriva încheierii de admitere în principiu pronunțată de acesta și împotriva sentinței pronunțate de alt judecător în aceeași pricină, al cărei motiv constă în nelegala citare a contestatorului reclamant pe parcursul întregului proces, la care nu a fost prezent;
B.judecătorul, fost avocat, care a reprezentat partea doar la primul termen de judecată, în aceeași cauză, ce i-a fost repartizată în prezent spre soluționare;
C.judecătorul care a soluționat anterior o cauză similară, între alte părți, în care s-a pus în discuție aceeași problemă de drept.
Declarația de abținere a judecătorului împotriva căruia s-a formulat o cerere de recuzare, de către una dintre părți, pentru același motiv de incompatibilitate:
A.se pune în discuția contradictorie a părților;
B.se poate formula atât în scris, cât și verbal în ședință, fiind consemnată în încheiere;
C.se judecă după soluționarea cererii de recuzare, pentru a se putea cerceta dacă declarația de abținere a rămas sau nu fără obiect.
A.cererea se soluționează de instanța ierarhic superioară, atunci când, din pricina recuzării, nu se poate alcătui completul de judecată pentru soluționarea recuzării la instanța respectivă;
B.încheierea de admitere a recuzării va arăta în ce măsură actele îndeplinite de judecătorul recuzat urmează să fie anulate;
C.încheierea prin care s-a admis cererea de recuzare poate fi atacată odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza.
A.până la soluționarea cererii de strămutare, instanța poate dispune, dacă este cazul, suspendarea judecății, putând obliga partea care solicită suspendarea la plata unei cauțiuni în cuantumul fixat de instanță;
B.în cazul în care instanța de la care s-a dispus strămutarea a procedat între timp la judecarea procesului, hotărârea pronunțată este desființată de drept prin efectul admiterii cererii de strămutare;
C.hotărârea prin care se respinge cererea de strămutare este definitivă.
Cererea de recuzare a unui judecător din completul de judecată învestit cu soluționarea cererii:
A.determină suspendarea judecății dacă se invocă un motiv de incompatibilitate absolută;
B.se depune ȋntr-un singur exemplar;
C.pentru motive de incompatibilitate cunoscute de parte de la ȋnceputul procesului nu poate fi formulată după discutarea mijloacelor de probă, tardivitatea putând fi ȋnsă constatată numai de către un complet din care nu face parte judecătorul recuzat.