11 grile oficiale de la Barou, INM și INPPA au verificat accesiunea. Mai jos sunt toate, de la cea mai recentă, fiecare cu baremul oficial și subiectul din care provine.
Barou
9 grile
INM
1 grilă
INPPA
1 grilă
Grilele date la examen11 grile
Barou septembrie 2025 (avocați stagiari) · grila 38
Lucrările adăugate cu caracter durabil asupra imobilului altuia:
A.dacă au fost efectuate cu bună-credință și sunt necesare, devin proprietatea proprietarului imobilului, de la data la care au fost făcute;
B.dacă sunt utile și au o valoare considerabilă, îi dau dreptul proprietarului imobilului să ceară obligarea autorului de bună-credință la cumpărarea acestuia;
C.dacă sunt necesare, îl obligă pe proprietarul imobilului să îi plătească autorului de bună-credință a acestora toate cheltuielile făcute cu realizarea lucrărilor.
Potrivit Legii nr. 71/2011, de punere în aplicare a Codului civil, în privința efectelor accesiunii imobiliare artificiale, în toate cazurile în care aceasta presupune exercitarea unui drept de opțiune de către proprietarul imobilului, acestea sunt guvernate de legea în vigoare la data:
În ceea ce privește accesiunea imobiliară artificială, în ipoteza în care lucrarea a fost realizată de proprietar cu materialele altuia:
A.proprietarul materialelor are dreptul la restituirea materialelor întrebuințate;
B.proprietarul materialelor are numai dreptul la contravaloarea materialelor, precum și la repararea oricăror prejudicii ce i-au fost cauzate, în condițiile legii;
C.proprietarul materialelor este îndreptățit să solicite desființarea construcției.
Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 16.05.2024, reclamantul a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul la ridicarea gardului din lemn amplasat pe terenul acestuia și la lăsarea în deplină proprietate a suprafeței de teren ocupate. În motivare, reclamantul a învederat că este proprietarul suprafeței de teren de 500 mp pe care este amplasat gardul pârâtului, așa cum reiese din contractul de vânzare autentificat depus la dosarul cauzei. Prin întâmpinare, pârâtul a învederat că nu a știut că reclamantul este proprietarul terenului pe care a edificat gardul, având în vedere că acest teren nu a fost deloc folosit de către reclamant și, ca atare, a solicitat respingerea acțiunii. Mai mult, arată că nu este foarte clar unde este limita dintre proprietățile învecinate, așa încât acțiunea în grănițuire trebuie respinsă. În acest caz:
A.instanța va putea califica cererea de chemare în judecată ca o acțiune în revendicare;
B.acțiunea reclamantului va putea fi admisă, cu consecința obligării pârâtului la ridicarea gardului din lemn amplasat pe terenul aflat în proprietatea reclamantului;
C.acțiunea va fi admisă doar ca o acțiune în grănițuire.
A.efectuarea cu rea-credință a unor lucrări necesare adăugate de către o altă persoană dă naștere unui drept potestativ în favoarea proprietarului, care va putea cere înlăturarea lucrării sau va putea dobândi dreptul de proprietate asupra acesteia;
B.buna-credință a autorului lucrării presupune, în toate cazurile, înscrierea sa prealabilă în cartea funciară în calitate de titular al unui drept real care îi conferă dreptul de a construi;
C.dacă lucrarea autonomă a fost efectuată de către o altă persoană decât proprietarul cu nerespectarea autorizației de construcție, autorul lucrării va putea să își ridice materialele până la data introducerii acțiunii sau a încheierii convenției, însă va datora, dacă este cazul, despăgubiri, fiind considerat autor de rea-credință.
A.autorul lucrării efectuate asupra imobilului altuia este considerat de bună-credință, dacă era înscris în cartea funciară ca proprietar al imobilului, chiar dacă titlul său de proprietate a fost anulat și indiferent dacă el cunoștea sau nu viciul titlului său;
B.proprietarul imobilului asupra căruia s-au efectuat lucrări adăugate voluptuare are dreptul să păstreze aceste lucrări și să devină astfel proprietarul acestora, fără înscriere în cartea funciară și fără nici o obligație către autorul lor, chiar dacă acesta din urmă a fost de bună-credință;
C.proprietarul imobilului are obligația de a cumpăra lucrarea autonomă cu caracter durabil efectuată asupra imobilului său de la autorul de bună-credință al acesteia, plătindu-i celui din urmă valoarea de circulație a lucrării realizate.
Reclamantul a construit pe terenul său, dar depășind suprafața acestuia și, prin urmare, încălcând terenul proprietatea pârâtului, un hotel cu 4 etaje. Reclamantul a solicitat să i se recunoască un drept de superficie asupra suprafeței de teren proprietatea pârâtului, întrucât a construit cu bună- credință hotelul, neștiind că o parte din teren aparține pârâtului. A acceptat chiar ca instanța să stabilească suma datorată pârâtului sub forma unor rate lunare egale cu chiria stabilită pe piața liberă, pentru folosința acestei suprafețe de teren. Pârâtul s-a apărat cu aceea că reclamantul a construit hotelul fără a avea nici o convenție cu el și prin urmare a solicitat prin cerere reconvențională ca reclamantul să fie obligat să desființeze construcția ridicată. În subsidiar a cerut ca reclamantul să fie obligat să cumpere suprafața sa de teren ocupată de hotelul reclamantului la valoarea de circulație pe care acesta ar fi avut-o, dacă hotelul nu s-ar fi ridicat. În acest caz instanța:
A.va recunoaște dreptul de superficie al reclamantului, care a construit cu bună-credință hotelul, obligându-l să-i achite pârâului sub forma de rate lunare o sumă egală cu chiria stabilită pe piața liberă, așa cum reglementează Codul civil cazul neînțelegerii dintre părți privind suma datorată de superficiar;
B.va respinge acțiunea reclamantului precum și cererea pârâtului ca reclamantul să desființeze construcția ridicată de el, pentru că o asemenea soluție nu este prevăzută în cazul construcției ridicate cu bună- credință;
C.va respinge acțiunea reclamantului și va admite numai cererea subsidiară formulată de pârât prin acțiunea reconvențională, obligând reclamantul să cumpere suprafața sa de teren ocupată de hotelul reclamantului la valoarea de circulație pe care acesta ar fi avut-o dacă hotelul nu s-ar fi ridicat.
Între F și M, proprietarii a doua terenuri învecinate, se încheie o convenție prin care F constituie în favoarea lui M un drept de uzufruct asupra terenului său. M realizează o construcție-locuință parțial pe terenul său și parțial pe terenul lui F. La încetarea dreptului de uzufruct F poate pretinde:
A.ridicarea construcției de pe terenul său;
B.înscrierea în cartea funciară a unui drept de coproprietate al vecinilor asupra imobilului rezultat, cotele părți fiind stabilite tinându-se seama de valoarea terenului său și de jumatate din valoarea contribuției lui M;
C.înscrierea sa în cartea funciară ca proprietar al construcției realizată de M, urmând a-i plăti acestuia jumătate din valoarea materialelor și a manoperei.
În anul 2014, X a început construirea unei locuințe pe terenul dobândit prin cumpărare de la un terț. Printr-o notificare expediată la două luni de la începerea lucrărilor, vecinul său Z l-a somat să înceteze construirea, deoarece o suprafață de teren de 23 mp, aflată sub viitoarea construcție, i-ar aparține. X a continuat lucrările și a finalizat clădirea. Z a invocat accesiunea, dovedind dreptul de proprietate asupra terenului menționat mai sus, precum și faptul că X a construit fără autorizațiile cerute de lege. În raport de situația descrisă, Z va putea solicita:
A.înscrierea sa în cartea funciară ca proprietar unic al lucrării edificate pe terenul său cu plata a jumătate din valoarea materialelor și a manoperei;
B.ridicarea lucrării de pe terenul său, cu plata de daune interese;
C.înscrierea în cartea funciară a unui drept de coproprietate, cu luarea în calcul a valorii terenului și a jumătate din valoarea contribuției lui X.
Clientul X este proprietarul terenului pe care Y a construit în anul 2013, cu bună-credință, o casă de locuit. Pentru acest motiv, X l-a chemat în judecată pe Y pentru a fi recunoscut proprietar al construcției și a fi înscris în cartea funciară, optând pentru plata sporului de valoare adus terenului de către pârât. Acțiunea este în curs de soluționare dar X dorește să știe de când este considerat proprietar al construcției, având în vedere faptul că aceasta a fost distrusă recent, în proporție de 90%, de un incendiu izbucnit dintr-o cauză necunoscută. În raport de datele speței și având în vedere că înscrierea în cartea funciară se face doar în scop de opozabilitate față de terți, X va fi considerat proprietar:
A.de la momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătorești;
B.de la momentul introducerii acțiunii, dacă aceasta este admisă;
În materia lucrărilor adăugate voluptuare cu caracter durabil asupra imobilului altuia, proprietarul imobilului:
A.când valoarea lucrării este considerabilă, are dreptul să ceară obligarea autorului să cumpere imobilul la valoarea de circulație pe care acesta ar fi avut-o dacă lucrarea nu s-ar fi efectuat;
B.are dreptul să ceară obligarea autorului de rea-credință la desființarea lucrării, cu readucerea imobilului în situația anterioară și plata de daune-interese;
C.are dreptul să devină proprietarul lucrării, numai prin înscriere în cartea funciară, fără nicio obligație către autorul lucrării.