Subiecte Barou aprilie 2022 (avocați stagiari)

Profesia de avocat:

1. A.se exercită numai de avocați înscriși în barouri componente ale U.N.B.R., barouri ce funcționează pe lângă fiecare judecătorie;
2. B.este supusă principiului autonomiei și descentralizării;
3. C.se poate desfășura, potrivit legii, în paralel cu exercitarea nemijlocită de fapte materiale de comerț.

Exercitarea profesiei de avocat:

1. A.este incompatibilă cu ocupațiile care lezează bunele moravuri;
2. B.este compatibilă cu orice activitate didactică din învățământ;
3. C.în afara formelor de organizare profesională recunoscute de lege avocaților constituie infracțiune.

Reprezintă abatere disciplinară gravă:

1. A.orice absență de la ședințele convocate de consiliul baroului;
2. B.folosirea în ședința de judecată de cuvinte sau expresii de natură a aduce atingere demnității altor avocați;
3. C.încălcarea dispozițiilor din lege sau statutul profesiei de avocat care prevăd expres astfel de calificare.

În cadrul răspunderii disciplinare, sancțiunea disciplinară care se aplică avocatului poate fi:

1. A.excluderea din profesie;
2. B.interdicția de a exercita profesia pe o perioadă de până la 5 ani;
3. C.radierea din Registrul de asistență juridică.

În cazurile în care există incompatibilitate, efectele deciziei de primire în profesia de avocat se produc:

1. A.imediat după comunicarea deciziei avocatului în cauză;
2. B.numai de la data încetării stării de incompatibilitate;
3. C.după trecerea avocatului în cauză pe tabloul avocaților incompatibili.

Avocatul X a fost suspendat din exercițiul profesiei la cerere. În acest caz:

1. A.calitatea de avocat va înceta dacă avocatul X decedează;
2. B.avocatul X va figura în continuare în tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei;
3. C.avocatul X este obligat să își asigure substituirea în termen de cel mult 30 zile de la data comunicării măsurii suspendării.

Calitatea de avocat încetează în următoarele cazuri:

1. A.în cazul aplicării sancțiunii interdicției de a profesa, dispusă printr-o hotărâre judecătorească sau disciplinară;
2. B.în caz de renunțare scrisă la exercițiul profesiei;
3. C.întotdeauna, în caz de pensionare.

Avocatul:

1. A.care profesează individual are dreptul și la sediu secundar în alt barou din străinătate unde este luat în evidență;
2. B.are dreptul de a alege organele de conducere ale profesiei doar dacă nu are datorii scadente la taxele și contribuțiile stabilite pentru formarea bugetului U.N.B.R. și al baroului;
3. C.poate desfășura activități de curatelă specială potrivit legii și statutului profesiei de avocat.

Comisia de disciplină a baroului judecă în primă instanță, în complet de trei membri:

1. A.abaterile disciplinare săvârșite de avocații înscriși în cadrul acestuia, cu excepția abaterilor săvârșite de decan și de membrii Consiliului UNBR;
2. B.abaterile disciplinare săvârșite de decanul baroului în cadrul căruia funcționează comisia de disciplină;
3. C.abaterile disciplinare săvârșite de membrii Consiliului UNBR din baroul în cadrul căruia funcționează comisia de disciplină.

Avocatul X a fost desemnat să acorde asistență judiciară inculpatului Y într-o cauză penală aflată pe rolul Tribunalului B. În această situație:

1. A.avocatul X are dreptul la un onorariu stabilit de organul judiciar;
2. B.avocatul X are dreptul la un onorariu stabilit de organul judiciar chiar dacă inculpatul Y și-a angajat un apărător ulterior acordării asistenței judiciare;
3. C.avocatul X are dreptul la acoperirea de către inculpatul Y a cheltuielilor de deplasare până la Tribunalul B.

Este nedemn de a fi avocat:

1. A.cel căruia i s-a aplicat pedeapsa interdicției de a exercita profesia, pe durata stabilită prin hotărâre judecătorească sau disciplinară;
2. B.cel care a săvârșit abateri disciplinare, oricare ar fi sancțiunea disciplinară aplicată;
3. C.cel care exercită nemijlocit fapte materiale de comerț.

Prin Decizia disciplinară nr. 3/2021 a Comisiei centrale de disciplină, avocatului X i s-a aplicat sancțiunea interdicției de a exercita profesia de avocat pe o durată de 1 an. În această situație, avocatul X:

1. A.va putea să își exercite în continuare profesia de avocat doar pentru activitățile privind asistența judiciară;
2. B.este suspendat din calitatea de avocat pe durata stabilită prin hotărâre disciplinară;
3. C.este nedemn de a fi avocat pe durata stabilită prin hotărârea disciplinară.

În exercitarea profesiei de avocat:

1. A.avocatul poate exercita nemijlocit fapte materiale de comerț;
2. B.avocatul promovează și apără drepturile, libertățile și interesele legitime ale omului;
3. C.independența avocatului poate prejudicia interesele clientului său atunci când este supus presiunii din partea autorităților sau instituțiilor publice ori a altor persoane fizice sau persoane juridice.

Contractul de asistență juridică:

1. A.se încheie în formă scrisă, ad probationem;
2. B.este titlu executoriu în privința restanțelor din onorarii;
3. C.încetează doar prin renunțarea unilaterală a clientului.

Avocatul colaborator poate activa:

1. A.în mai multe forme de exercitare a profesiei, în același timp;
2. B.în cadrul oricărei forme de exercitare a profesiei;
3. C.în paralel cu calitatea de avocat asociat în cadrul unei societăți profesionale cu răspundere limitată.

Avocatul DC refuză în mod repetat și nejustificat să participe la ședințele convocate de Consiliul Baroului. În această situație, avocatul DC:

1. A.încalcă îndatoririle avocaților;
2. B.poate fi sancționat disciplinar;
3. C.se află într-un caz de nedemnitate.

Avocatul desemnat să acorde ajutor public judiciar în materie civilă:

1. A.poate refuza această sarcină profesională pentru motive justificate;
2. B.poate refuza această sarcină dacă onorariul stabilit este prea mic;
3. C.are dreptul să primească de la beneficiarul ajutorului public judiciar un onorariu stabilit în limitele protocolului încheiat între U.N.B.R. și Ministerul Justiției.

Dobândește calitatea de avocat asociat:

1. A.avocatul asociat într-o societate profesională cu răspundere limitată;
2. B.avocatul unui cabinet individual care este grupat cu un alt cabinet individual;
3. C.avocatul devenit avocat asociat ca urmare a transformării ori reorganizării formei de exercitare a profesiei căreia i-a aparținut în calitate de avocat titular al cabinetului individual sau în cadrul unor cabinete asociate ori de avocat asociat într-o societate civilă profesională.

Cu privire la răspunderea disciplinară a avocaților, sunt instanțe disciplinare:

1. A.Consiliul Baroului;
2. B.Comisia de Disciplină din cadrul Baroului;
3. C.Decanul Baroului.

Măsura suspendării avocatului din exercițiul profesiei o poate dispune:

1. A.Consiliului baroului din care face parte avocatul;
2. B.instanța disciplinară, în caz de abatere evidentă și gravă, până la judecarea definitivă a acțiunii disciplinare;
3. C.Consiliul UNBR constituit ca instanță disciplinară în plenul său, în toate cazurile de abateri disciplinare.

Obligația asumată sub condiția îndeplinirii unui eveniment viitor și nesigur ca realizare:

1. A.este o obligație sub condiție suspensivă dacă de îndeplinirea evenimentului depinde eficacitatea obligației;
2. B.este o obligație sub condiție suspensivă dacă îndeplinirea evenimentului determină nașterea obligației;
3. C.este o obligație sub condiție rezolutorie, prezumată relativ, dacă scadența obligației intervine anterior momentului/evenimentului la care condiția s-ar putea îndeplini.

Uzufructul asupra unui bun imobil, exercitat neîntrerupt mai mult de un an de către titularul său:

1. A.conferă uzufructuarului posibilitatea exercitării acțiunilor posesorii împotriva terților uzurpatori;
2. B.conferă uzufructuarului posibilitatea exercitării acțiunilor posesorii împotriva terților, dar niciodată împotriva nudului proprietar;
3. C.uzufructuarul nu are posibilitatea exercitării acțiunilor posesorii, ci doar a acțiunii confesorii de uzufruct.

În cazul vânzării bunului altuia, dacă vânzătorul nu asigură transmiterea dreptului de proprietate, cumpărătorul:

1. A.poate obține rezoluțiunea contractului, restituirea prețului și daune-interese;
2. B.poate obține rezilierea contractului, restituirea prețului și daune-interese;
3. C.poate cere constatarea nulității absolute a contractului, restituirea prețului și daune-interese.

Pentru garantarea tuturor creanțelor sale împotriva mandantului, creanțe izvorâte din mandat:

1. A.mandatarul are un drept de retenție asupra bunurilor primite cu ocazia executării mandatului de la mandant, dar numai dacă există stipulație expresă în acest sens;
2. B.mandatarul are un drept de retenție asupra bunurilor care se cuvin terților cu care mandatarul a contractat în numele și pe seama mandantului;
3. C.mandatarul are un drept de retenție asupra bunurilor primite cu ocazia executării mandatului de la mandant ori pe seama acestuia, chiar în absența unei stipulații exprese.

Este sancționată cu nulitatea absolută:

1. A.clauza contractuală care prevede că „vânzătorul nu datorează garanție pentru evicțiunea provenită de la un terț și necunoscută de el (vânzătorul) la data încheierii contractului”;
2. B.clauza contractuală ce recunoaște fiecărei părți dreptul de denunțare unilaterală a unui contract de închiriere încheiat pe o durată determinată;
3. C.clauza contractuală care înlătură garanția pentru vicii, în privința viciilor pe care vânzătorul pe care le-a cunoscut ori trebuia să le cunoască la data încheierii contractului.

X îi vinde lui Y o operă de artă (un tablou) la prețul de 50.000 Euro, plătibil în 10 rate egale valoric, în contractul de vânzare stipulându-se că „tabloul se predă cumpărătorului la data încheierii contractului de vânzare” și că „dreptul de proprietate se dobândește de cumpărător la data achitării ultimei rate din preț”. După plata celei de-a doua rate din preț, casa în care cumpărătorul a expus tabloul a fost inundată de o viitură, iar tabloul a fost distrus în totalitate. În acest context:

1. A.X suportă riscul bunului, în calitate de proprietar și debitor al obligației de a transmite lui Y proprietatea la data achitării ultimei rate din preț;
2. B.Y suportă riscul bunului deoarece tabloul i-a fost predat la data încheierii contractului de vânzare;
3. C.Y este obligat să plătească ratele scadente din prețul convenit până la achitarea integrală a prețului.

În luna august 2021, X se prezintă la avocatul Y pentru o consultație juridică în materie civilă. X susține că în luna februarie 2021 a încheiat o tranzacție constatată printr-o hotărâre judecătorească prin care a pus capăt unui proces început în anul 2019, tranzacție prin care pârâtul Z s-a obligat ca, pentru un utilaj agricol să-i plătească lui X în fiecare lună și pentru o perioadă de 1 an suma de 10.000 lei, iar Z nu a mai plătit nicio rată din luna mai 2021, utilajul agricol fiind înstrăinat în luna iunie 2021 către Q care cunoștea conținutul hotărârii prin s-a constatat tranzacția. În calitate de avocat îi prezentați lui X, ca fiind corecte juridic, următoarea/următoarele afirmație/afirmații:

1. A.tranzacția poate fi desființată prin acțiune în rezoluțiune;
2. B.tranzacția nu poate fi desființată decât prin acțiune în constatarea nulității absolute deoarece a fost constatată printr-o hotărâre judecătorească;
3. C.hotărârea prin care s-ar desființa tranzacția face ca hotărârea judecătorească prin care tranzacția fusese constatată să fie lipsită de orice efect.

În ipoteza înstrăinării bunului imobil dat în locațiune, când contractul de locațiune a fost notat în cartea funciară:

1. A.dobânditorul bunului nu preia răspunderea locatorului pentru prejudiciile cauzate locatarului anterior înstrăinării;
2. B.dobânditorul bunului se subrogă în drepturile izvorând din garanțiile oferite de locatar locatorului inițial, în condițiile legii;
3. C.locatarul are dreptul să rezilieze contractul de locațiune pe motivul schimbării locatorului, fără acordul său.

Contractul de vânzare a unei moșteniri:

1. A.se încheie în formă autentică sub sancțiunea nulității absolute, indiferent de natura drepturilor incluse în moștenire;
2. B.se încheie în formă scrisă sub sancțiunea nulității absolute, numai dacă din moștenire fac parte și bunuri imobile;
3. C.se încheie în formă scrisă, prescrisă de către lege exclusiv ad probationem.

În materia prescripției extinctive:

1. A.prescripția împotriva moștenitorilor se întrerupe cât timp aceștia nu au acceptat moștenirea;
2. B.aceasta se suspendă cât timp, în mod deliberat, debitorul ascunde creditorului existența datoriei sau exigibilitatea acesteia;
3. C.aceasta se suspendă cât timp cel împotriva căruia curge prescripția este împiedicat de un caz de forță majoră temporară să facă acte de întrerupere, cât timp nu a încetat această împiedicare, oricând ar surveni cazul de forță majoră în cursul termenului de prescripție.

Dacă beneficiarul gestiunii de afaceri se opune:

1. A.cel care continuă o gestiune trebuind să cunoască împotrivirea titularului afacerii poate cere numai restituirea cheltuielilor necesare;
2. B.cel care continuă o gestiune cunoscând împotrivirea titularului afacerii este răspunzător pentru prejudiciile cauzate chiar și din cea mai ușoară culpă;
3. C.cel care continuă o gestiune trebuind să cunoască împotrivirea titularului afacerii poate cere restituirea cheltuielilor necesare precum și cheltuielile utile în limita sporului de valoare.

Uzufructuarul unui teren agricol:

1. A.dobândește recolta culeasă după constituirea uzufructului doar dacă lucrările de însămânțare au fost efectuate de el însuși;
2. B.va putea exercita servitutea de trecere constituită de nudul-proprietar în favoarea terenului asupra fondului vecinului, chiar ulterior constituirii uzufructului;
3. C.este obligat la respectarea limitelor legale privind distanța plantațiilor impuse proprietarului asupra terenului obiect al uzufructului.

În cazul stingerii dreptului de superficie:

1. A.având drept cauză expirarea termenului, în lipsă de stipulație contrară, proprietarul terenului dobândește dreptul de proprietate asupra construcției edificate de superficiar, cu obligația de a plăti valoarea de circulație a acesteia de la data expirării termenului.
2. B.prin pieirea construcției, drepturile reale care grevează dreptul de superficie se sting, dacă legea nu prevede altfel;
3. C.dreptul de uzufruct consimțit de către superficiar continuă până la încetarea sa.

În ipoteza unei acțiuni în revendicare a unui bun aflat în coproprietate obișnuită, aceasta:

1. A.poate fi introdusă de mai mulți coproprietari doar dacă aceștia au fost în imposibilitate de a obține consimțământul tuturor celorlalți coproprietari;
2. B.poate fi introdusă, în toate cazurile, doar de unul dintre coproprietari;
3. C.poate fi introdusă numai cu acordul coproprietarilor care dețin majoritatea cotelor-părți.

Rezoluțiunea:

1. A.judiciară a contractului nu se poate obține de către creditorul dintr-un contract cu executare dintr-o dată, dacă neexecutarea este de mică însemnătate;
2. B.în temeiul unui pact comisoriu își produce efectele, în toate cazurile, fără punerea în întârziere a debitorului;
3. C.unilaterală presupune ca declarația de rezoluțiune să fie realizată în termenul de prescripție prevăzut de lege pentru acțiunea în rezoluțiune corespunzătoare, sub sancțiunea decăderii;

În materia transmisiunii moștenirii, termenul de opțiune succesorală este:

1. A.un termen de decădere;
2. B.un termen de prescripție;
3. C.calculat de la data deschiderii succesiunii, fără excepție.

Urmare a unor manopere dolosive, săvârșite de A, B cumpără un tablou la data de 08.12.2017. Presupunând că viciul de consimțământ al dolului a fost descoperit la data de 08.12.2019, și că nu au existat cauze de suspendare/întrerupere a prescripției, termenul de prescripției a acțiunii în anularea contractului, pentru dol, s-a împlinit la data de:

1. A.08.12.2022;
2. B.08.06.2021;
3. C.08.12.2020;

A și B încheie un contract de locațiune, pentru o perioadă determinată cuprinsă între 1.01.2021- 1.01.2027. Contractul încheiat între A și B este:

1. A.un act juridic de dispoziție;
2. B.un act juridic de administrare;
3. C.un contract sinalagmatic, netranslativ de proprietate.

Clauza penală:

1. A.se poate cumula cu executarea în natură atunci când a fost stipulată pentru neexecutarea obligației la timp sau la locul stabilit;
2. B.nu înlătură dreptul creditorului de a opta pentru executarea în natură atunci când a fost stipulată pentru neexecutarea fără justificare a obligației principale;
3. C.sancționată cu nulitatea absolută atrage automat și nulitatea obligației principale.

Incapacitățile persoanei fizice de a încheia acte juridice, atunci când acestea se sancționează cu nulitatea, atrag:

1. A.întotdeauna numai cu nulitatea relativă;
2. B.întotdeauna numai cu nulitatea absolută;
3. C.nulitatea relativă sau nulitatea absolută, după caz.

Excepția privind lipsa capacității de exercițiu a drepturilor procedurale:

1. A.nu poate fi invocată direct în apel;
2. B.dacă este admisă, va avea drept consecință anularea actelor de procedură săvârșite de cel care nu are exercițiul drepturilor procedural;
3. C.nu poate fi invocată de instanță din oficiu.

Arătarea titularului dreptului, spre deosebire de cererea de chemare în garanție:

1. A.nu parcurge etapa admisibilității în principiu;
2. B.nu trebuie făcută în forma unei cereri de chemare în judecată;
3. C.poate fi făcută doar de către pârât.

În etapa verificării și regularizării cererii de chemare în judecată:

1. A.împotriva încheierii de anulare a cererii de chemare în judecată, reclamantul va putea formula numai cerere de reexaminare, care se va soluționa în camera de consiliu, cu citarea reclamantului și a pârâtului, de către un alt complet al instanței respective;
2. B.cererea de reexaminare se va admite și se va reveni asupra măsurii anulării cererii de chemare în judecată dacă aceasta (anularea) a fost dispusă eronat;
3. C.poate interveni anularea cererii de chemare în judecată pentru neîndeplinirea procedurii prealabile impuse de o normă de ordine publică.

Dacă legea nu prevede altfel, nulitatea relativă a actelor de procedură trebuie invocată:

1. A.la primul termen de judecată, pentru neregularitățile săvârșite până la începerea judecății, dacă întâmpinarea nu este obligatorie;
2. B.pentru neregularitățile săvârșite în cursul judecății, până la termenul imediat următor termenului la care s- a săvârșit neregularitatea, dacă partea este prezentă;
3. C.pentru neregularitățile săvârșite în cursul judecății, la termenul de judecată imediat următor și înainte de a pune concluzii pe fond, dacă partea nu este prezentă.

Într-un proces civil, împuternicirea de a reprezenta o persoană fizică, dată mandatarului:

1. A.care nu are calitatea de avocat, se dovedește prin înscris sub semnătură legalizată;
2. B.care nu are calitatea de avocat, poate fi dată și prin declarație verbală, făcută în instanță și consemnată în încheierea de ședință, cu arătarea limitelor și a duratei reprezentării;
3. C.care nu are calitatea de avocat, dă dreptul acestuia de a pune concluzii asupra excepțiilor procesuale, fără să fie asistat de avocat, în cazul în care mandatarul este rudă de gradul al treilea cu partea pe care o reprezintă, dacă este licențiat în drept.

În materia sechestrului asigurător, este adevărat că:

1. A.încheierea, de primă instanță, prin care a fost admisă cererea de sechestru asigurător, poate fi atacată de debitor în termen de 5 zile de la comunicarea acesteia;
2. B.fixarea unei cauțiuni, de către instanța judecătorească, este obligatorie în toate cazurile de instituire a măsurii asigurătorii;
3. C.creditorul nu este dator să individualizeze bunurile asupra cărora solicită să se înființeze sechestrul asigurător.

Intervenientul voluntar accesoriu:

1. A.devine parte în proces numai cu acordul părții pentru care a intervenit;
2. B.poate solicita disjungerea cererii sale de intervenție de judecarea cererii principale, dacă probatoriul administrat pentru judecarea cererii principale întârzie judecata;
3. C.devine parte în proces numai după admiterea în principiu a cererii de intervenție accesorie printr-o încheiere motivată.

În cazul achiesării pârâtului la pretențiile reclamantului:

1. A.hotărârea primei instanțe, date în baza recunoașterii pârâtului, este executorie de drept de la data pronunțării;
2. B.hotărârea primei instanțe, date la solicitarea reclamantului, în baza recunoașterii pârâtului, poate fi atacată numai cu apel la instanța ierarhic superioară;
3. C.când recunoașterea pretențiilor s-a făcut în fața instanței de apel, hotărârea primei instanțe va fi anulată în măsura recunoașterii, dispunându-se admiterea, în mod corespunzător a cererii.

Neregularitatea privind procedura de citare:

1. A.poate fi invocată de partea nelegal citată și lipsă la termenul când s-a produs neregularitatea, la orice termen următor producerii ei, la care este prezentă;
2. B.trebuie invocată de pârâtul nelegal citat și lipsă la termenul când s-a produs neregularitatea, cel târziu la termenul următor producerii ei, chiar dacă la respectivul termen pârâtul lipsește, fiind legal citat;
3. C.a pârâtului care nu se prezintă la un termen, poate fi invocată și de reclamant la termenul următor producerii neregularității.

Cheltuielile de judecată:

1. A.pot fi dovedite, cel mai târziu, până la finalizarea cercetării judecătorești;
2. B.sunt suportate de partea care pierde procesul, la cererea părții care a câștigat acel proces;
3. C.vor fi suportate în mod egal, proporțional sau solidar, dacă în cauză sunt mai mulți reclamanți sau pârâți, potrivit cu poziția lor în proces ori cu natura raportului juridic existent între ei.

Renunțarea reclamantului la judecată:

1. A.se constată, în toate cazurile, prin hotărâre definitivă;
2. B.nu va produce efecte, niciodată, fără acordul expres al pârâtului;
3. C.dacă se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză.

Reclamantul AA a formulat o acțiune în revendicare privitoare la un teren aflat în municipiul Galați, în contradictoriu cu pârâtul BB, cererea fiind depusă, spre competentă soluționare, la Judecătoria Galați. Prin cererea de chemare în judecată și pe baza înscrisurilor depuse inițial, bunul imobil a fost evaluat la suma de 180.000 lei. În etapa cercetării procesului, ca urmare a expertizării imobilului, a rezultat o valoare de peste 200.000 lei. În aceste condiții, după administrarea probei cu expertiza, pârâtul BB a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Galați, cerând ca aceasta să își decline competența în favoarea Tribunalului Galați. În acest caz:

1. A.Judecătoria Galați va rămâne competentă să judece pricina;
2. B.instanța nu este îndreptățită să invoce, din oficiu, excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Galați;
3. C.excepția de necompetență materială va fi admisă și se va declina cauza către Tribunalul Galați, deoarece după învestirea instanței, valoarea terenului a depășit pragul de 200.000 de lei ca urmare a valorii rezultate din expertiză.

Dacă la data introducerii cererii de chemare în judecată pârâtul era decedat, instanța, aducându-i- se la cunoștință această situație:

1. A.va dispune suspendarea judecății până la introducerea în cauză a moștenitorilor;
2. B.instanța va acorda obligatoriu un termen de judecată pentru a fi introduși în cauză succesorii pârâtului decedat;
3. C.va constata lipsa capacității procesuale de folosință a pârâtului, dacă reclamantul nu își modifică, până la primul termen de judecată, cererea de chemare în judecată, în sensul indicării succesorilor pârâtului decedat.

Hotărârea prin care instanța constată perimarea:

1. A.nu este supusă nici unei căi de atac;
2. B.este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare;
3. C.este supusă recursului care va fi judecat de Completul de 5 judecători, când perimarea se constată de o secție a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înscrisul autentic:

1. A.face dovada, până la declararea sa ca fals, cu privire la declarațiile părților cuprinse în înscris;
2. B.face dovada, până la proba contrară, față de oricare alte persoane, cu privire la declarațiile părților cuprinse în înscris;
3. C.face dovada, până la declararea sa ca fals, cu privire la valabilitatea consimțământului părților din înscris.

Mandatarul BB cu domiciliul în România, în numele și pe seama persoanei AA, cu domiciliul în Germania și fără reședință în România, i-a chemat în judecată pe pârâții CC și DD, cerând evacuarea lor din apartamentul proprietatea mandantului AA. Prin cererea de chemare în judecată se învederează faptul că pârâții CC și DD ocupă fără titlu apartamentul respectiv, în care au fost tolerați de către persoana AA pentru o durată de câteva luni, după expirarea căreia au refuzat să elibereze locuința. Atașat cererii de chemare în judecată, mandatarul BB a depus o procură autentică generală de administrare, emanând de la AA, proprietarul imobilului. În acest caz:

1. A.mandatarul BB are dreptul să reprezinte în judecată pe mandantul AA;
2. B.procura autentică generală de administrare dă dreptul mandatarului BB să semneze și să depună cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâții CC și DD;
3. C.în baza procurii autentice de administrare, mandatarul BB este îndreptățit să formuleze cerere de chemare în judecată a pârâților CC și DD, dar nu are dreptul să reprezinte în judecată pe reclamantul AA, dacă nu a fost mandatat expres în acest sens.

În procedura ordonanței de plată:

1. A.creditorul poate pretinde daune-interese suplimentare pentru toate cheltuielile făcute pentru recuperarea sumelor ca urmare neexecutării la timp a obligațiilor de către debitor;
2. B.citația, pentru primul termen de judecată, va fi înmânată părților cu 3 zile înaintea termenului de judecată;
3. C.întâmpinarea nu este obligatorie.

AA formulează o cerere de chemare în judecată împotriva pârâtului BB solicitând obligarea acestuia la repararea prejudiciului creat de acesta printr-o faptă ilicită. Pârâtul BB invocă, prin întâmpinare, excepția prescripției dreptului la acțiune. Instanța respinge excepția prescripției ca neîntemeiată, încuviințează probele solicitate de ambele părți și, după administrarea acestora, respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată. Reclamantul AA formulează apel împotriva sentinței solicitând schimbarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată. În acest caz:

1. A.pârâtul BB este îndreptățit să formuleze apel incident solicitând admiterea excepției prescripției și respingerea cererii ca prescrisă;
2. B.pârâtul BB nu are interes să formuleze apel principal;
3. C.dacă pârâtul BB formulează apel incident și, ulterior, își va retrage apelul incident, apelul reclamantului AA rămâne fără efect.

În procedura contestației la executare:

1. A.nu este obligatorie întâmpinarea;
2. B.suspendarea executării este obligatorie dacă debitorul face dovada cu orice mijloc de probă că a obținut de la creditor o amânare ori beneficiază de un termen de plată;
3. C.ca regulă, contestatorul își poate modifica cererea inițială adăugând motive noi de contestație dacă, în privința acestora din urmă, este respectat termenul de exercitare a contestației la executare.

În cazul în care executorul judecătoresc refuză deschiderea procedurii de executare:

1. A.executorul judecătoresc va redacta o încheiere prin care va refuza motivat deschiderea procedurii execuționale;
2. B.creditorul poate face plângere, în termen de 15 zile de la comunicarea încheierii executorului judecătoresc prin care refuză deschiderea procedurii de executare;
3. C.executorul judecătoresc va sesiza instanța de executare în vederea pronunțării acesteia cu privire la legalitatea executării.

Fapta prevăzută de legea penală:

1. A.comisă din culpă constituie infracțiune întotdeauna dacă se comite prin omisiune;
2. B.nu este suficient a fi comisă, pentru a justifica luarea unei măsuri de siguranță, fiind obligatoriu și ca fapta să fie imputabilă persoanei care a săvârșit-o;
3. C.care a fost dezincriminată nu poate constitui prim termen al recidivei.

Constituie circumstanță atenuantă legală:

1. A.depășirea limitelor stării de necesitate;
2. B.eforturile depuse de infractor pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii;
3. C.excesul neimputabil.

În materia răspunderii penale a minorilor:

1. A.constituie măsură educativă privativă de libertate consemnarea la sfârșit de săptămână;
2. B.în cazul infracțiunilor săvârșite în timpul minorității, cauzele de atenuare și agravare sunt avute în vedere la alegerea măsurii educative și produc efecte între limitele prevăzute de lege pentru fiecare măsură educativă;
3. C.în caz de concurs de infracțiuni săvârșite în timpul minorității, care se judecă împreună, se pot stabili și lua mai multe măsuri educative neprivative de libertate, care vor fi executate una după alta, în funcție de natura lor.

În materia cauzelor care înlătură răspunderea penală:

1. A.amnistia postcondamnatorie înlătură și executarea pedepsei pronunțate, precum și celelalte consecințe ale condamnării;
2. B.prescripția înlătură răspunderea penală în cazul infracțiunii de act sexual cu un minor;
3. C.retragerea plângerii prealabile poate interveni doar până la momentul trimiterii în judecată a inculpatului, în cazul infracțiunilor pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale este condiționată de introducerea unei plângeri prealabile.

În cazul infracțiunii de omor calificat:

1. A.se va reține premeditarea ori de câte ori există acte de pregătire pentru comiterea omorului, fără a fi necesară îndeplinirea altor condiții;
2. B.se va reține elementul circumstanțial agravant constând în comiterea infracțiunii din interes material dacă făptuitorul înjunghie victima, cu consecința decesului acesteia, pentru a-i putea sustrage telefonul mobil și portofelul pe care victima le avea asupra sa;
3. C.se va reține elementul circumstanțial agravant constând în comiterea faptei de către o persoană care a mai comis anterior o infracțiune de omor sau o tentativă la infracțiunea de omor chiar dacă a intervenit reabilitarea ori împlinirea termenului de reabilitare cu privire la persoana condamnată definitiv care a comis anterior respectiva infracțiune.

În cazul infracțiunii de viol:

1. A.este exclusă reținerea de circumstanțe atenuante;
2. B.dacă elementul material constă în alte acte de penetrare vaginală decât raportul sexual, se va reține o variantă atenuată;
3. C.acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu dacă fapta a avut ca urmare vătămarea corporală sau a pus în pericol viața victimei în orice alt mod.

Infracțiunea de ultraj și cea de ultraj judiciar:

1. A.au același subiect pasiv secundar;
2. B.pot fi comise și din culpă;
3. C.pot fi comise și prin loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.

Infracțiunea de trafic de influență:

1. A.poate avea ca subiect activ un funcționar public;
2. B.poate avea ca element material, potrivit dispozițiilor exprese ale Codului penal, și nerespingerea promisiunii unor sume de bani sau alte foloase;
3. C.presupune în mod obligatoriu comiterea unei infracțiuni de cumpărare de influență de o altă persoană.

Infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale:

1. A.poate fi comisă și cu privire la bilete, tichete sau orice alte imprimate producătoare de consecințe juridice;
2. B.va fi absorbită în infracțiunea de înșelăciune dacă făptuitorul folosește înscrisul falsificat în scopul obținerii unui folos patrimonial injust;
3. C.nu se pedepsește în forma tentativei.

În cazul infracțiunii de abandon de familie:

1. A.acțiunea penală se pune în mișcare întotdeauna din oficiu;
2. B.elementul material poate consta în neexecutarea, cu rea-credință, de către cel condamnat a prestațiilor periodice stabilite prin hotărâre judecătorească, în favoarea persoanelor îndreptățite la întreținere din partea victimei infracțiunii;
3. C.subiectul pasiv este întotdeauna un minor.

În ceea ce privește aplicarea legii penale în spațiu, pentru aplicarea principiului personalității legii penale:

1. A.infracțiunea poate fi comisă și de o persoană juridică română;
2. B.dubla incriminare este întotdeauna necesară, indiferent de pedeapsa prevăzută de legea română pentru infracțiunea comisă în afara teritoriului țării;
3. C.punerea în mișcare a acțiunii penale se face cu autorizarea prealabilă a procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărei rază teritorială se află parchetul mai întâi sesizat sau, după caz, a procurorului general al parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În cazul pedepsei amenzii aplicabile persoanei fizice:

1. A.numărul zilelor-amendă se stabilește potrivit criteriilor generale de individualizare a pedepsei;
2. B.dacă prin infracțiunea săvârșită s-a urmărit obținerea unui folos patrimonial, iar pedeapsa prevăzută de lege este numai amenda ori instanța optează pentru aplicarea acestei pedepse, limitele speciale ale zilelor-amendă se pot majora cu o treime;
3. C.dacă persoana condamnată, cu rea-credință, nu execută pedeapsa amenzii, în tot sau în parte, cu consimțământul acesteia, instanța înlocuiește obligația de plată a amenzii neexecutate cu obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, persoana condamnată nu poate presta această muncă.

În materia răspunderii penale a persoanei juridice:

1. A.instituțiile publice nu răspund penal pentru infracțiunile săvârșite în exercitarea unei activități ce nu poate face obiectul domeniului privat;
2. B.cuantumul amenzii se stabilește prin sistemul zilelor-amendă;
3. C.pot fi aplicate pedepse accesorii.

Potrivit dispozițiilor Codului penal, grațierea în cazul persoanei fizice:

1. A.nu are efecte asupra pedepselor complementare, în afară de cazul când se dispune altfel prin actul de grațiere;
2. B.are efecte asupra drepturilor persoanei vătămate;
3. C.nu are efecte asupra pedepselor a căror executare este suspendată sub supraveghere, în afară de cazul în care se dispune altfel prin actul de grațiere.

Față de autorul unei infracțiuni, are calitatea de membru de familie potrivit legii penale:

1. A.soția fratelui mamei;
2. B.copilul adoptat al surorii;
3. C.străbunica.

Dacă X îi cere lui Y să îi dea o sumă de bani cel târziu peste 5 zile, amenințându-l că, în caz contrar, fiul lui Y va fi răpit și supus unor bătăi crunte:

1. A.fapta reprezintă infracțiune chiar dacă Y decide să nu remită suma de bani respectivă;
2. B.fiul lui Y este subiect pasiv al infracțiunii de tentativă la lipsire de libertate;
3. C.în sarcina lui X nu se poate reține infracțiunea de tâlhărie, chiar dacă Y face rost de bani și îi remite în aceeași zi, la câteva ore după solicitare.

Dacă X pătrunde fără drept, noaptea, în domiciliul lui Y pentru a-l speria pe acesta, însă Y nu este acasă, astfel încât X decide să-i distrugă cu un ciocan mai multe bunuri din casă (un televizor, un laptop și o cafetieră) și procedează astfel, în sarcina lui X se poate reține, printre altele:

1. A.infracțiunea de violare de domiciliu în variantă tip;
2. B.infracțiunea de violare de domiciliu în variantă agravată;
3. C.infracțiunea de distrugere în variantă tip.

X a încheiat cu Y un contract de împrumut pentru o bicicletă care-i aparținea lui Y, pentru o durată de 3 luni, cu obligația de a-i plăti acestuia din urmă 200 de lei lunar pentru folosința bicicletei. În a doua lună, X a decis să nu mai plătească suma respectivă. La expirarea celor 3 luni, la cererile repetate ale lui Y, X a refuzat să restituie bicicleta, mințind că aceasta i-a fost furată. În această situație, în sarcina lui X:

1. A.se va reține infracțiunea de abuz de încredere;
2. B.nu se va reține infracțiunea de înșelăciune;
3. C.nu se va reține nicio infracțiune, fapta reprezentând un litigiu civil.

Infracțiunea de delapidare:

1. A.are subiect activ necircumstanțiat;
2. B.poate fi reținută în concurs real cu o infracțiune de abuz în serviciu;
3. C.poate fi comisă și prin traficarea de bani, bunuri sau alte valori.

În cazul infracțiunii de însușirea bunului găsit sau ajuns din eroare la făptuitor:

1. A.forma de vinovăție poate fi și culpa;
2. B.împăcarea înlătură răspunderea penală;
3. C.elementul material poate consta și în însușirea pe nedrept a unui bun mobil ce aparține altuia, ajuns din eroare sau în mod fortuit în posesia făptuitorului.

Prin rechizitoriul din data de 11.01.2021 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților A și B sub aspectul săvârșirii, în coautorat, a infracțiunii de tâlhărie. Inculpații solicită judecarea cauzei în procedura recunoașterii învinuirii, iar prima instanță admite această cerere. Prin sentința din data de 16.06.2021 se dispune condamnarea celor doi inculpați pentru infracțiunea cu care a fost sesizată instanța. Împotriva acestei sentințe declară apel numai soția inculpatului A, pe considerentul că fapta pentru care s-a dispus condamnarea nu este prevăzută de legea penală. În verificarea admisibilității apelului, în această cauză, instanța de apel va avea în vedere, printre altele și:

1. A.instituția acordului de recunoaștere a vinovăției, prevăzută la art. 478 – 488 C.p.p.;
2. B.instituția renunțării la apel, prevăzută la art. 414 C.p.p.;
3. C.instituția substituților procesuali, prevăzută la art. 409 alin. (2) C.p.p..

Apelul:

1. A.va fi de competența unei curți de apel, dacă a fost declarat împotriva sentinței de condamnare pronunțată de o judecătorie;
2. B.nu va suspenda executarea dispozițiilor de luare a măsurilor asigurătorii cuprinse în sentința de condamnare;
3. C.poate fi formulat de procuror, dar numai cu privire la soluția din latura penală a cauzei.

Cererea de strămutare:

1. A.poate fi soluționată de Înalta Curte de Casație și Justiție sau de către Curtea de Apel, după caz;
2. B.nu poate fi formulată în faza de urmărire penală;
3. C.se soluționează prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac.

Inculpatul X a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești cu privire la infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. (2) C.pen. În cursul cercetării judecătorești, instanța dispune schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de tentativă la omor, pentru care competența de judecată revine Tribunalului Argeș. În raport de această situație:

1. A.Judecătoria Pitești va continua să judece cauza și sub noua încadrare juridică;
2. B.Judecătoria Pitești își va declina competența în favoarea Tribunalului Argeș;
3. C.dacă Judecătoria Pitești își declină competența în favoarea Tribunalului Argeș, această din urmă instanță va putea la rândul său să schimbe din nou încadrarea juridică în infracțiunea de lovire sau alte violențe, dar nu își va mai declina din nou competența în favoarea Judecătoriei Pitești întrucât operează progrogarea de competență.

Prin sentința din 10.02.2020, Judecătoria Ploiești a dispus condamnarea inculpatului B.E., judecat în stare de arest preventiv în acea cauză, la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, fapta prevăzută de art. 336 alin. (1) C.pen. Instanța a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Prin aceeași sentință, instanța a dispus și menținerea arestării preventive față de inculpatul B.E., motivând că sentința nu este definitivă, putând fi atacată cu apel. Sunt corecte următoarele enunțuri:

1. A.sentința este nelegală sub aspectul menținerii măsurii arestării preventive a inculpatului B.E.;
2. B.împotriva sentinței se poate exercita calea de atac a apelului;
3. C.sentința este nelegală în privința dispoziției de suspendare a executării pedepsei, întrucât inculpatul a fost judecat în stare de arest preventiv în acea cauză.

Încheierea prin care prima instanță de judecată a luat măsura arestării preventive a inculpatului este executorie:

1. A.numai din momentul când rămâne definitivă;
2. B.din momentul pronunțării;
3. C.numai din momentul comunicării.

Măsură preventivă a reținerii:

1. A.poate fi luată de organul de cercetare penală sau de procuror;
2. B.se poate dispune de judecătorul de cameră preliminară;
3. C.poate fi atacată cu plângere la judecătorul de drepturi și libertăți.

Instanța va dispune achitarea inculpatului dacă:

1. A.a intervenit prescripția răspunderii penale;
2. B.s-a constatat incidența legitimei apărări;
3. C.a fost retrasă plângerea prealabilă.

Extinderea urmăririi penale:

1. A.dacă a fost dispusă de organul de cercetare penală, se supune întotdeauna confirmării motivate a procurorului care supraveghează urmărirea penală;
2. B.dacă a fost dispusă de procuror, nu se supune niciodată confirmării procurorului ierarhic superior;
3. C.indiferent dacă a fost dispusă de procuror sau de organul de cercetare penală, conduce întotdeauna la atribuirea calității de suspect față de o persoană.

În cursul urmăririi penale, avocatul suspectului:

1. A.are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală;
2. B.are întotdeauna dreptul de a consulta declarațiile pe care le-a dat în cauză suspectul pe care îl reprezintă;
3. C.nu poate formula obiecțiuni cu privire la felul în care s-a desfășurat audierea suspectului pe care îl reprezintă.

Cererea inculpatului de judecare a cauzei în procedura recunoașterii învinuirii:

1. A.poate fi formulată până la începerea dezbaterilor în fața primei instanțe;
2. B.nu poate fi admisă dacă inculpatul recunoaște fapta în materialitatea ei, dar nu recunoaște forma de vinovăție reținută în rechizitoriu;
3. C.trebuie încuviințată de reprezentantul legal al inculpatului dacă acesta era minor la data săvârșirii infracțiunii, chiar dacă împlinise 18 ani la data formulării cererii.

Măsurile asiguratorii pentru garantarea executării pedepsei amenzii:

1. A.pot privi numai bunurile suspectului sau inculpatului;
2. B.pot privi și bunurile părții responsabile civilmente;
3. C.nu sunt obligatorii cu excepția cazului în care persoana vătămată este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu.

Renunțarea la urmărire penală:

1. A.poate fi dispusă în cazul oricărei infracțiuni;
2. B.nu poate fi dispusă dacă infracțiunea a avut ca urmare moartea victimei;
3. C.poate fi dispusă și atunci când autorul faptei nu este cunoscut.

Percheziția domiciliară:

1. A.poate fi dispusă în mod provizoriu de procuror, urmând a fi confirmată de judecătorul de drepturi și libertăți;
2. B.poate fi autorizată chiar dacă locuința ce urmează a fi percheziționată nu aparține inculpatului;
3. C.poate începe și fără înmânarea prealabilă a copiei mandatului de percheziție.

În procedura camerei preliminare:

1. A.judecătorul poate constata și din oficiu neregularitatea actului de sesizare;
2. B.termenul în care inculpatul poate formula în scris cereri și excepții cu privire la legalitatea actelor de urmărire penală este un termen imperativ, prevăzut sub sancțiunea decăderii;
3. C.copia certificată a rechizitoriului este comunicată din oficiu tuturor părților și persoanei vătămate.

Dacă prima instanță a dispus disjungerea acțiunii civile exercitate în procesul penal, sunt adevărate următoarele afirmații:

1. A.acțiunea civilă va fi soluționată de instanța civilă;
2. B.încheierea de disjungere poate fi atacată cu contestație;
3. C.instanța penală va putea respinge ulterior acțiunea civilă disjunsă.

Soluționând o plângere împotriva unei soluții de clasare dispusă față de un suspect, judecătorul de cameră preliminară nu poate:

1. A.să admită plângerea și să dispusă schimbarea temeiului de drept al soluției de clasare;
2. B.să respingă plângerea ca rămasă fără obiect;
3. C.să admită plângerea, să desființeze soluția de clasare și să dispună începerii judecății.

Judecătorul de cameră preliminară poate dispune:

1. A.clasarea;
2. B.achitarea;
3. C.începerea judecății.

În desfășurarea aceluiași proces penal:

1. A.calitatea de judecător de drepturi și libertăți este întotdeauna incompatibilă cu cea de judecător de cameră preliminară;
2. B.calitatea de judecător de cameră preliminară poate fi incompatibilă cu cea de judecător din completul care judecă în primă instanță;
3. C.calitatea de judecător de drepturi și libertăți nu este niciodată incompatibilă cu cea de judecător din completul care judecă în apel.

În procesul penal, contestația:

1. A.este o cale de atac ce se exercită numai atunci când legea o prevede;
2. B.este o cale de atac ce poate fi exercitată și împotriva unei ordonanțe a procurorului;
3. C.este o cale de atac ce se soluționează întotdeauna în ședința publică.