Participanții și intervenția terților (Drept procesual civil): grile date la examen
112 grile oficiale de la Barou, INM și INPPA au verificat participanții și intervenția terților. Mai jos sunt toate, de la cea mai recentă, fiecare cu baremul oficial și subiectul din care provine.
Barou
69 de grile
INM
24 de grile
INPPA
19 grile
Grilele date la examen112 grile
Barou septembrie 2026 (avocați stagiari) · grila 58
Cererea de intervenție voluntară principală, formulată de terț, este inadmisibilă în cazul:
A.în care cererea principală de chemare în judecată are ca obiect desființarea/nulitatea căsătoriei;
B.în care cererea principală are ca obiect partaj judiciar cu privire la un imobil, iar terțul intervenient invocă faptul că este proprietar al imobilului respectiv;
C.litigiilor individuale de muncă, dacă terțul intervenient invocă un drept de creanță, în contradictoriu cu reclamantul, drept ce rezultă dintr-un alt raport juridic decât contractul de muncă.
Prin cererea de chemare în judecată, societatea ”XX” SRL a solicitat obligarea societății pârâte ”YY” SRL la plata sumei de 32.000 lei cu titlu de despăgubiri. Reclamanta a motivat că în timp ce livra materiale, cu autoutilitara proprie, pe șantierul organizat de pârâtă, angajatul GG al acesteia a avariat autoutilitara societății ”XX” SRL, manevrând greșit un buldozer; cererea a fost întemeiată pe prevederile legale referitoare la răspunderea comitentului pentru fapta prepusului. În termenul pentru depunerea întâmpinării, societatea pârâtă ”YY” a formulat, timbrat și depus o cerere de chemare în garanție a salariatului GG, prin care a solicitat obligarea acestuia să-i plătească despăgubirile pentru avarierea autoutilitarei, dacă pârâta va pierde procesul față de societatea reclamantă. În aceste condiții:
A.cererea de chemare în garanție a salariatului GG este formulată în termen legal;
B.cererea de chemare în garanție a salariatului GG nu este admisibilă în principiu, deoarece pârâta trebuie să răspundă personal pentru organizarea defectuoasă a șantierului, prin raportare la temeiul de drept al cererii de chemare în judecată;
C.cererea de chemare în garanție a salariatului GG este admisibilă în principiu.
Reclamanta RR a formulat o acțiune în grănițuire în contradictoriu cu pârâtul PP, prin care a solicitat stabilirea liniei de hotar între proprietățile învecinate ale părților, respectiv terenurile din localitatea X. La al doilea termen de judecată, pârâtul PP a depus la dosar copia unui contract de vânzare autentificat la Biroul Notarului Public ”NN”, din care rezultă că PP a vândut persoanei CC terenul în litigiu, înainte de formularea întâmpinării în cauză. În aceste condiții:
A.judecata va continua între părțile inițiale;
B.cumpărătorul CC poate fi introdus în cauză din oficiu;
C.procesul va continua, în toate cazurile, între reclamanta RR și cumpărătorul CC.
A.poate fi formulată de către pârât până la terminarea cercetării procesului, în fața primei instanțe;
B.nu poate fi disjunsă, în nicio situație, de cererea principală;
C.se comunică chematului în garanție împreună cu înscrisurile care o însoțesc, precum și cu copii de pe cererea de chemare în judecată, întâmpinare și de pe înscrisurile de la dosar.
Pe rolul Judecătoriei X se află un litigiu în care a fost introdus forțat un terț TT ce ar putea pretinde aceleași drepturi ca și reclamantul AA. Dacă pârâtul BB chemat în judecată pentru executarea obligației de predare a unui bun declară că va preda bunul celui al cărui drept va fi stabilit prin hotărârea judecătorească:
A.pârâtul BB va fi scos din proces, iar bunul în litigiu va fi pus sub sechestru judiciar de către instanța învestită cu judecarea cauzei;
B.judecata va continua numai între reclamant AA și terțul chemat în judecată TT;
C.judecata va continua între toate părțile (AA, BB și TT), declarația pârâtului BB având relevanță doar în scop probatoriu.
În cazul participării terților la judecată, dacă cererea principală de chemare în judecată se respinge:
A.cererea de chemare în garanție formulată de către pârât se va respinge ca fiind rămasă fără obiect;
B.se respinge întotdeauna și cererea de intervenție voluntară principală, atunci când aceasta din urmă are același obiect cu acțiunea introductivă de instanță;
C.cererea de intervenție accesorie formulată de terț în sprijinul pârâtului se va respinge ca neavenită.
Prin acțiunea în revendicare, reclamantul AA a chemat în judecată pe pârâtul BB, solicitând instanței ca pârâtul să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 6000 mp, din localitatea Z. În motivarea cererii s-a arătat că, deși s-a emis un titlu de proprietate pentru teren în favoarea numitului TT, pârâtul BB este cel care ocupă terenul, crescând animale și cultivându-l. Prin întâmpinare, pârâtul BB susține că folosește terenul cu acordul numitului TT, pe care îl consideră proprietarul imobilului. În aceste condiții:
A.pârâtul BB este îndreptățit să formuleze o cerere de chemare în garanție a numitului TT, în termenul prevăzut de lege pentru depunerea întâmpinării;
B.pârâtul BB este îndreptățit să formuleze o cerere de arătare a titularului dreptului, respectiv în persoana lui TT, în termenul prevăzut de lege pentru depunerea întâmpinării;
C.pârâtul BB poate fi scos din proces doar dacă cel arătat ca titular al dreptului recunoaște susținerile lui BB și reclamantul AA consimte înlocuirea pârâtului cu numitul TT.
A.va fi disjunsă atunci când judecarea sa ar fi întârziată de judecarea cererii principale;
B.depusă în primă instanță după închiderea dezbaterilor asupra fondului cererii principale, va determina repunerea cauzei pe rol, din oficiu, pentru discutarea admisibilității sale în principiu;
C.nu poate fi disjunsă de cererea principală pentru a fi judecată separat atunci când intervenientul pretinde pentru sine, în parte, însuși dreptul dedus judecății prin cererea principală.
Renunțarea la judecată sau la dreptul dedus judecății:
A.nu se pot face de reprezentant decât în baza unui mandat special ori cu încuviințarea prealabilă a instanței sau a autorității administrative competente;
B.nu se pot face de reprezentant în baza unui mandat general și nici cu încuviințarea prealabilă a instanței sau a autorității administrative competente;
C.afectează și cererile incidentale care au caracter de sine stătător.
A.poate fi formulată exclusiv de către pârât, această cerere având ca scop atragerea unei persoane care ar putea fi obligată la despăgubiri în cazul pierderii procesului;
B.poate fi formulată, până la terminarea cercetării procesului înaintea primei instanțe, și de către intervenientul voluntar principal, după admiterea în principiu a cererii de intervenție principală și dobândirea calității de parte;
C.va fi suspendată de drept în situația în care, după admiterea în principiu, este disjunsă de cererea principală.
În cazul reprezentării convenționale a persoanelor fizice în procesul civil:
A.avocatul care a reprezentat partea la judecarea procesului în primă instanță poate, chiar fără mandat, să introducă și să susțină orice cale de atac împotriva hotărârii pronunțate;
B.mandatarul cu procură generală poate, în toate cazurile, să reprezinte în judecată pe mandant, chiar dacă acest drept nu i-a fost anume acordat;
C.în cazul în care mandatarul persoanei fizice este soț sau o rudă până la gradul al doilea inclusiv, acesta poate pune concluzii în fața oricărei instanțe, fără să fie asistat de avocat, dacă este licențiat în drept.
A.poate fi formulată numai în fața primei instanțe, înainte de închiderea dezbaterilor în fond;
B.impune pretinderea de către intervenientul accesoriu, în tot sau în parte, a dreptului dedus judecății;
C.nu poate fi disjunsă de judecarea cererii principale, iar instanța este obligată să se pronunțe asupra acesteia prin aceeași hotărâre, odată cu fondul.
A.excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu a reclamantului înaintea primei instanțe, invocată pentru prima oară în apel;
B.excepția de necompetență teritorială de ordine privată invocată la primul termen de judecată, în fața primei instanțe, dacă întâmpinarea, a cărei formulare era obligatorie, nu a fost depusă la dosarul cauzei;
C.excepția lipsei dovezii calității de reprezentant înaintea primei instanțe, invocată pentru prima oară în apel.
Într-un proces civil, în caz de reprezentare judiciară convențională a persoanei fizice:
A.dacă mandatarul este rudă până la gradul al doilea inclusiv cu partea pe care o reprezintă, acesta poate să pună concluzii în fața oricărei instanțe, fără să fie asistat de avocat și fără nicio altă formalitate;
B.împuternicirea dată mandatarului care nu este avocat se dovedește prin înscris sub semnătură privată;
C.mandatul este presupus dat pentru toate actele procesuale îndeplinite în fața aceleiași instanțe, însă acesta poate fi restrâns, în mod expres, la anumite acte.
Cu privire la introducerea forțată în cauză, din oficiu, a altor persoane:
A.cel introdus în proces va lua procedura în starea în care se află în momentul introducerii în proces, neputând solicita readministrarea probelor care au fost administrate anterior introducerii sale;
B.dacă instanța constată necesitatea introducerii în cauză a terțului cu ocazia deliberării, va dispune repunerea cauzei pe rol, fără a mai fi necesară citarea părților;
C.cel introdus în proces va fi citat, odată cu citația comunicându-i-se, în copie, printre altele, cererea de chemare în judecată, întâmpinarea, precum și înscrisurile anexate acestora.
Judecătoria X a pronunțat o hotărâre prin care îl obligă pe pârâtul BB la plata unor despăgubiri în favoarea reclamantului AA. Împotriva acestei hotărâri pârâtul BB formulează apel, solicitând schimbarea în tot a acesteia, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată. La primul termen de judecată în fața instanței de apel, apelantul-pârât BB depune o cerere de renunțare la calea de atac a apelului, solicitând a se lua act de renunțare. În acest caz:
A.cererea de renunțare este inadmisibilă, deoarece aceasta poate fi depusă numai la instanța a cărei hotărâre se atacă;
B.instanța nu poate lua act de renunțare decât dacă intimatul-reclamant AA este de acord cu renunțarea;
C.dacă cererea de renunțare la apel este depusă prin mandatar neavocat, este necesară o procură de reprezentare judiciară autentică și specială care să prevadă dreptul mandatarului de a renunța la apel.
AA formulează și depune o cerere de intervenție accesorie, în favoarea revizuentului, în dosarul constituit ca urmare a cererii de revizuire formulată de către BB împotriva hotărârii prin care a fost obligat să îi achite o sumă de bani lui CC. În acest context:
A.cererea de intervenție accesorie a lui AA este admisibilă, chiar dacă este formulată într-o cale extraordinară de atac;
B.odată admisă în principiu cererea de intervenție, AA devine parte în proces și poate oricând renunța, fără acordul revizuentului, la propria cerere de intervenție formulată;
C.odată admisă în principiu cererea de intervenție, intervenientul accesoriu AA va prelua procedura în starea în care se află la momentul admiterii cererii de intervenție, dar va putea solicita administrarea de probe prin cererea de intervenție sau cel mai târziu până la primul termen de judecată ulterior admiterii cererii de intervenție.
Reclamantul AA l-a chemat în judecată pe pârâtul BB, printr-o acțiune în pretenții. La al doilea termen de judecată, în fața primei instanțe, în luna aprilie 2024, s-a dispus suspendarea cauzei ca urmare a decesului reclamantului la data 20 februarie 2024. Ulterior, în luna iunie 2024, avocatul reclamantului AA a formulat cerere de repunere pe rol, indicând numele moștenitorilor acestuia pentru a fi introduși în proces, fără a primi o nouă împuternicire de la aceștia, context în care s-a fixat termen de judecată. În acest caz:
A.instanța va pune în discuția părților excepția lipsei calității de reprezentant a avocatului reclamantului AA, în raport cu moștenitorii acestuia, excepție pe care o va admite, motivat de faptul că avocatul nu a depus o nouă împuternicire, de la moștenitori, chiar dacă moștenitorii nu au retras mandatul avocatului;
B.excepția lipsei calității de reprezentant a avocatului, în raport cu moștenitorii reclamantului, invocată din oficiu de instanță, este neîntemeiată, având în vedere că moștenitorii nu au retras mandatul avocatului;
C.excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a avocatului înaintea primei instanțe nu va putea fi invocată, pentru prima dată, în fața instanței de apel.
Prin cererea înregistrată la tribunal, reclamanta RR a solicitat obligarea pârâtului PP să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în municipiul X. În termen legal, pârâtul PP a formulat cerere de chemare în garanție solicitând ca, în cazul admiterii cererii principale, să fie obligat chematul în garanție GG să îi plătească suma de 270.000 lei, reprezentând valoarea imobilului ce face obiectul cererii principale; în motivare, pârâtul a arătat că imobilul în litigiu a fost cumpărat de la chematul în garanție GG și că acesta este obligat să îl garanteze pentru evicțiune. Prin încheiere, tribunalul a admis în principiu cererea de chemare în garanție; ulterior, constatând că soluționarea acesteia întârzie judecarea cererii principale, a dispus disjungerea cererii de chemare în garanție pentru a o judeca separat, formând un dosar distinct. În aceste condiții:
A.în cadrul dosarului nou format cu privire la cererea de chemare în garanție, este facultativă suspendarea cauzei până la soluționarea cererii principale;
B.în cadrul dosarului nou format cu privire la cererea de chemare în garanție, judecarea cererii de chemare în garanție va fi suspendată până la soluționarea cererii principale;
C.în cadrul dosarului nou format cu privire la cererea de chemare în garanție, nu mai trebuie pronunțată o nouă încheiere de admitere în principiu a cererii de chemare în garanție.
Reclamantul AA cheamă în judecată pârâtul BB, cererea având ca obiect revendicare bunuri mobile. La primul termen de judecată terțul CC formulează cerere de intervenție voluntară principală în procesul pornit de reclamantul AA împotriva pârâtului BB. Instanța de fond respinge ca inadmisibilă cererea de intervenție a terțului CC. După pronunțarea hotărârii pe fond, împotriva încheierii prin care a fost respinsă în principiu cererea de intervenție, în condițiile legii, terțul CC formulează apel. În acest caz:
A.instanța de apel va respinge apelul ca fiind lipsit de interes, întrucât terțul CC nu a devenit parte în procesul civil pornit între AA și BB;
B.dacă instanța de apel admite calea de atac exercitată împotriva încheierii prin care instanța a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție, hotărârea pronunțată este desființată de drept;
C.terțul CC are calitate procesuală activă pentru a formula apel împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii sale de intervenție.
Prin sentința civilă nr. x/2024, Judecătoria a admis acțiunea reclamantului AA și a obligat pârâta BB la plata împrumutului nerestituit și a cheltuielilor de judecată ocazionate de proces. Împotriva sentinței nr. x/2024 a declarat apel numai intervenientul accesoriu CC (intervenient în favoarea pârâtei BB, cererea acestuia fiind admisă în principiu în fața primei instanțe), care a criticat cuantumul cheltuielilor de judecată acordat de instanța de fond. În acest caz, instanța de apel:
A.respinge apelul intervenientului accesoriu, ca neavenit;
B.constată că cererea de apel nu trebuie timbrată;
C.admite apelul intervenientului accesoriu CC, acesta justificând interesul și dreptul de a promova calea de atac a apelului.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul AA cheamă în judecată pe pârâtul BB, solicitând instanței să constate nulitatea absolută a contractului de locațiune dintre BB și CC. La primul termen de judecată, cu procedura de citare legal îndeplinită, judecătorul cauzei a pus în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a persoanei CC, care semnase contractul în litigiu. În acest context:
A.dacă cel puțin una din părți solicită participarea lui CC în proces, instanța va dispune introducerea terțului, prin încheiere interlocutorie, ce poate fi atacată numai odată cu fondul;
B.după dezbaterile dintre părți, judecătorul pronunță o încheiere de admitere în principiu cu privire la introducerea în cauză a lui CC, încheiere ce poate fi atacată cu apel, în termen de 5 zile ce curge de la pronunțare pentru partea prezentă și de la comunicare pentru partea lipsă;
C.dacă ambele părți se opun introducerii în cauză a persoanei CC, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluționată fără participarea terțului, va respinge cererea, fără a se pronunța pe fond, printr-o hotărâre supusă numai apelului.
Reclamantul AA cheamă în judecată pârâtul BB pentru rezilierea contractului de locațiune încheiat cu 3 ani în urmă. Pârâtul BB formulează și depune la dosar atât întâmpinare, cât și cerere reconvențională, însoțite de înscrisuri doveditoare. Reclamantul AA, prin întâmpinarea la cererea reconvențională, invocă excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a avocatului semnatar al cererii reconvenționale. În acest caz:
A.se va admite excepția, dacă lipsurile privind dovada calității de reprezentant nu se acoperă în termenul de judecată acordat de instanță în acest sens și se va anula cererea reconvențională;
B.excepția lipsei dovezii calității de reprezentant nu se va uni cu fondul;
C.fiind o excepție ce are un caracter absolut, această excepție poate fi invocată pentru prima dată direct în calea de atac.
Reclamantul AA introduce, în contradictoriu cu pârâtul BB, o cerere de ieșire din indiviziune (partaj succesoral) având ca obiect un imobil situat în localitatea X, a cărui valoare impozabilă este, potrivit certificatului de atestare fiscală depus la dosarul cauzei, de 250.000 lei. În acest caz:
A.competența teritorială aparține, în toate cazurile, instanței în a cărei circumscripție se află imobilul, respectiv Judecătoriei X;
B.competența materială revine, în primă instanță, judecătoriei, neavând relevanță valoarea impozabilă a imobilului, stabilită potrivit legislației fiscale;
C.în cazul în care calitatea de comoștenitor revine și lui CC, care nu este parte în proces, iar instanța pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a acestuia, însă nici AA, nici BB nu înțeleg să solicite introducerea în cauză a lui CC, instanța va respinge cererea de partaj fără a se pronunța pe fond.
În cazul reprezentării convenționale a unei persoane fizice în procesul civil:
A.dreptul de reprezentare poate fi dat prin declarație verbală, făcută în instanță și consemnată în încheierea de ședință, cu arătarea limitelor și a duratei reprezentării;
B.mandatul încetează prin moartea celui care l-a dat;
C.mandatarul neavocat poate pune concluzii în fața oricărei instanțe dacă este soț sau rudă până la gradul al doilea inclusiv cu partea pe care o reprezintă, fără nici o altă condiționalitate.
Prin sentința civilă nr.10/2023, pronunțată de Judecătoria P., a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul RR în contradictoriu cu pârâtul PP, acesta fiind obligat să evacueze imobilul în litigiu. Împotriva acestei hotărâri judecătorești pârâtul PP a declarat apel. La primul termen de judecată în apel, apelantul-pârât PP a depus la dosar o cerere de chemare în garanție a numitului GG, legal timbrată, prin care a solicitat obligarea acestuia la restituirea sumei de 10.000 lei, cu titlu de chirii achitate de apelantul-pârât PP numitului GG în perioada martie 2021 – iulie 2021. Tribunalul P a înmânat intimatului-reclamant RR, prezent la termen, un exemplar al cererii de chemare în garanție și a dispus amânarea judecării cauzei în vederea comunicării cererii de chemare în garanție către numitul GG, însoțită de copiile principalelor înscrisuri din dosar. La al doilea termen de judecată, s-au prezentat ambele părți, precum și chematul în garanție. Aceștia și-au exprimat acordul expres în sensul judecării cererii de chemare în garanție în această etapă procesuală. În acest caz:
A.Tribunalul P va respinge, ca inadmisibilă, cererea de chemare în garanție;
B.încheierea pronunțată asupra admisibilității în principiu a chemării în garanție nu se poate ataca decât odată cu fondul;
C.Tribunalul P va admite în principiu cererea de chemare în garanție.
Într-o acțiune în anularea unui contract de locațiune, reclamantul locator învederează instanței că vrea să se judece doar cu unul dintre soții locatari, deși ambii soți sunt părți semnatare ale contractului de locațiune. În aceste condiții:
A.coparticiparea procesuală are un caracter facultativ, instanța fiind ținută de cadrul procesual astfel fixat de reclamant, sens în care va admite cererea de anulare a contractului de locațiune dacă din probe rezultă existența cauzei de nulitate invocată de reclamant;
B.există un litisconsorțiu procesual necesar, ceea ce înseamnă că eventuala hotărâre de desființare a contractului trebuie să fie pronunțată în raport cu toate părțile contractante;
C.instanța va pune în discuția părților introducerea în cauză și a celuilalt soț-locatar, iar dacă niciuna din părțile inițiale nu solicită o astfel de lărgire a cadrului procesual, instanța va respinge cererea, fără a se pronunța pe fond.
La al doilea termen de judecată, într-un litigiu având ca obiect acțiune în revendicare, aflat pe rolul Judecătoriei X, pârâtul BB invocă excepția lipsei calității procesuale pasive, cu motivarea că a înstrăinat lui CC dreptul de proprietate al terenului care face obiect al litigiului cu reclamantul AA. La dosar se depune contractul de vânzare încheiat între BB și CC, contract încheiat ulterior introducerii cererii de chemare în judecată, din care rezultă că BB nu mai este posesorul terenului, posesia fiind predată lui CC la momentul încheierii contractului. În contract se face mențiune cu privire la faptul că pe rolul Judecătoriei X se află litigiul având ca obiect acțiunea în revendicare introdusă de AA. În acest context:
A.instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive, deoarece pârâtul în cadrul unei acțiuni în revendicare nu poate fi decât posesorul sau detentorul precar care deține imobilul fără titlu;
B.CC are obligația de a interveni în cauză, iar dacă face acest lucru instanța va aprecia dacă BB va rămâne, ori, după caz, va fi scos din proces, ținând seama de poziția celorlalte părți și de împrejurările concrete ale cauzei;
C.instanța va pune în discuția părților recalificarea excepției lipsei calității procesuale pasive ca fiind o cerere de arătare a titularului dreptului.
În ceea ce privește reprezentarea convențională a părților în judecată:
A.în cazul mandantului care beneficiază de consiliere judiciară, mandatul poate fi retras de către persoana ocrotită, cu încuviințarea tutorelui acesteia;
B.mandatarul neavocat al persoanei fizice, licențiat în drept și frate al acesteia, nu poate pune concluzii, fără a fi asistat de avocat, decât în fața judecătoriei;
C.împuternicirea de a reprezenta o persoană fizică dată mandatarului care nu are calitatea de avocat se dovedește, în toate cazurile, prin înscris sub semnătură privată.
A.se taxează după regulile aplicabile obiectului cererii, dacă aceasta ar fi fost exercitată pe cale principală;
B.se poate face și în instanța de recurs, cu acordul expres al părților;
C.va fi admisă în principiu doar dacă este dovedită condiția interesului intervenientului de a interveni în proces, spre deosebire de cererea de intervenție voluntară accesorie, în privința căreia legea nu prevede această condiție.
În ipoteza în care cererea de chemare în judecată este formulată de mai mulți reclamanți:
A.judecătorul nu poate dispune introducerea forțată în cauză, din oficiu, a altor persoane, decât cu acordul tuturor reclamanților;
B.ca regulă, actele de procedură, apărările și concluziile unuia dintre reclamanți nu le pot profita celorlalți și nici nu îi pot prejudicia;
C.împotriva aceluiași pârât, fiind solicitate pretenții proprii în temeiul unor raporturi juridice distincte și fără legătură între ele, determinarea instanței competente se face ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.
A.poate fi formulată în orice fază a procesului civil, inclusiv în recurs, până la închiderea dezbaterilor;
B.în situația în care este admisă în principiu, intervenientul va prelua procedura în starea în care se află în momentul admiterii intervenției, dar va putea solicita administrarea de probe prin cererea de intervenție sau cel mai târziu până la primul termen de judecată ulterior admiterii cererii de intervenție;
C.în situația în care este admisă în principiu, se va judeca odată cu cererea principală, iar în cazul în care judecarea cererii principale ar fi întârziată prin cererea de intervenție, instanța poate dispune disjungerea ei, în afara cazului în care intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, însuși dreptul dedus judecății.
A.se aplică, în toate cazurile, principiul independenței procesuale;
B.regula o constituie coparticiparea facultativă;
C.reclamanții sau pârâții care nu s-au înfățișat ori nu au îndeplinit un act de procedură în termen nu vor continua să fie citați chiar dacă, potrivit legii, nu au termen în cunoștință.
În ceea ce privește participarea terților la procesul civil, este adevărat că:
A.cererea de chemare în judecată a altei persoane se va depune de intervenientul principal cel mai târziu până la terminarea cercetării procesului înaintea primei instanțe;
B.cererea de intervenție accesorie poate fi făcută direct în fața instanței de recurs;
C.împotriva încheierii prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de intervenție voluntară principală se poate formula separat recurs.
Prin cererea de chemare în judecată formulată, reclamantul AA a solicitat să se dispună rezilierea contractului de locațiune întrucât pârâtul BB, în calitate de locatar, nu a achitat sumele cuvenite cu titlu de chirie în ultimele două luni anterioare introducerii cererii. Cererea este respinsă, iar împotriva hotărârii pronunțate avocatul lui AA formulează, în numele și pe seama reclamantului AA, apel împotriva hotărârii de primă instanță, justificându-și calitatea de reprezentant, pentru a semna și depune apelul, în temeiul împuternicirii avocațiale depuse în fața primei instanțe. În acest context:
A.avocatul lui AA este îndreptățit, potrivit legii, să formuleze apel;
B.împuternicirea avocațială depusă pentru reprezentarea în primă instanță dă dreptul avocatului reclamantului AA atât să formuleze și să depună cererea de apel, cât și să-l reprezinte pe apelant pe durata soluționării apelului;
C.toate actele de procedură se vor îndeplini numai față de apelantul-reclamant AA.
Renunțarea la mandatul judiciar de reprezentare convențională a unei părți – persoană fizică, în cadrul unui proces civil:
A.nu poate fi opusă celeilalte părți decât de la comunicare, în toate cazurile;
B.nu poate fi făcută de mandatar în cursul termenului de exercitare a căilor de atac;
C.nu poate fi opusă părții adverse decât de la comunicare, afară numai dacă a fost făcută în ședința de judecată, chiar dacă partea adversă nu este prezentă la acea ședință de judecată.
Reclamanții AA, BB și CC au chemat în judecată pe pârâtul DD, pentru a fi obligat să le lase în deplină proprietate și posesie imobilul situat în sectorul 1, București. Prima instanță a respins acțiunea ca neîntemeiată. În ipoteza în care împotriva acestei sentințe declară apel doar reclamantul AA:
A.instanța de apel poate invoca, din oficiu, inadmisibilitatea apelului exercitat numai de către unul dintre coparticipanți, iar după punerea în dezbaterea contradictorie a părților, va respinge apelul în baza excepției invocate;
B.apelul exercitat doar de către unul dintre coparticipanți va profita și celorlalți, în cazul în care va fi admis;
C.consecințele respingerii căii de atac a apelului vor fi suportate numai de către coparticipantul care a exercitat respectiva cale de atac.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei X, reclamantul AA a chemat în judecată pe pârâtul BB, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să se constate nulitatea absolută a contractului autentic de vânzare încheiat între vânzătorul BB și cumpărătorul CC. La primul termen de judecată, instanța a încuviințat probatoriul solicitat și a dispus amânarea judecății în vederea atașării tuturor înscrisurilor existente în dosarul notarial aferent contractului de vânzare. La al doilea termen de judecată, instanța a pus în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a cumpărătorului CC. Reclamantul AA a fost de acord cu această extindere a cadrului procesual, iar pârâtul BB s-a opus, motivat de faptul că a fost depășit termenul până la care este permisă modificarea cererii de chemare în judecată. În aceste condiții, instanța de judecată:
A.va respinge cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă, motivat de lipsa litisconsorțiului necesar și a acordului ambelor părți pentru introducerea lui CC în proces;
B.va dispune introducerea în cauză a cumpărătorului CC și citarea acestuia;
C.va soluționa pe fond cererea de chemare în judecată, fără a-l introduce în cauză pe CC, motivat de faptul că primul termen de judecată a fost depășit și nu există acordul expres al pârâtului BB pentru modificarea cererii de chemare în judecată.
AB a formulat o acțiune în revendicare imobiliară în contradictoriu cu CD, acțiune depusă la Judecătoria X. Odată cu întâmpinarea, pârâtul CD a formulat o cerere de chemare în garanție a terțului EF de la care cumpărase imobilul revendicat de AB. În acest context:
A.cererea de chemare în garanție se va soluționa, în toate cazurile, de Judecătoria X, care este instanța în circumscripția căreia se găsește bunul imobil revendicat, având în vedere că valoarea impozabilă a acestuia este mai mică de 200.000 lei;
B.în cazul în care soluționarea acțiunii în revendicare ar fi întârziată de soluționarea cererii de chemare în garanție, aceasta din urmă va fi disjunsă, iar instanța poate dispune, prin încheiere definitivă, suspendarea judecării ei, până la soluționarea definitivă a acțiunii în revendicare;
C.în cazul în care EF recunoaște pretențiile formulate de CD prin cererea de chemare în garanție și AB consimte, CD va fi scos din proces, iar judecata va continua între AB și EF.
Cererea de intervenție voluntară principală formulată în primă instanță prin care un terț solicită să i se lase în deplină proprietate un bun ce face obiectul procesului de partaj:
A.nu poate fi formulată după pronunțarea încheierii de admitere în principiu a cererii de partaj judiciar;
B.după ce a fost admisă în principiu, ar putea fi disjunsă, dacă judecata acesteia ar întârzia judecata în cererea principală;
C.dacă este respinsă ca inadmisibilă, încheierea de respingere poate fi atacată de cel care a formulat cerere de intervenție odată cu fondul.
A.poate înceta prin revocarea mandatului în cursul termenului pentru exercitarea căilor de atac;
B.a persoanei juridice se poate realiza numai prin consilier juridic sau avocat, în condițiile legii;
C.poate conferi mandatarului dreptul de a răspunde la interogatoriu în locul părții, dacă procura autentică cuprinde o mențiune expresă în acest sens, iar partea, persoana fizică, se află în străinătate.
În caz de reprezentare judiciară convențională a persoanei fizice:
A.dreptul de reprezentare, în cazul mandatarului neavocat, nu poate fi dat și prin declarație verbală, făcută în instanță și consemnată în încheierea de ședință;
B.mandatul încetează prin moartea celui care l-a dat;
C.mandatul poate fi restrâns, în mod expres, la anumite acte.
Reclamanții AA, BB și CC au chemat în judecată pe DD, pentru a fi obligat pârâtul să le lase în deplină proprietate și posesie imobilul situat în sectorul 1 București. Prima instanță a respins acțiunea ca neîntemeiată. În ipoteza în care împotriva acestei sentințe declară apel doar reclamantul AA:
A.apelul exercitat doar de AA nu poate profita, în nici o situație, reclamanților BB și CC;
B.apelul exercitat de AA va profita și reclamanților BB și CC, în cazul în care va fi admis;
C.consecințele respingerii căii de atac cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată pentru faza apelului vor fi suportate numai de către coparticipantul care a exercitat respectiva cale de atac.
După pronunțarea încheierii de admitere în principiu a cererii de intervenție:
A.intervenientul principal nu poate solicita administrarea de probe, acesta preluând procedura în starea în care se află în momentul admiterii intervenției;
B.intervenientul principal poate solicita administrarea de probe cel mai târziu până la primul termen de judecată ulterior admiterii cererii de intervenție;
C.cererea de intervenție accesorie poate fi disjunsă dacă judecarea cererii principale ar fi întârziată de administrarea probelor propuse de intervenientul accesoriu.
Cererea de chemare în judecată promovată de reclamantul AA în contradictoriu cu pârâtul BB a fost formulată, în numele său, de o altă persoană care nu a făcut dovada acestei calități, în condițiile legii. Prin sentința primei instanțe, cererea de chemare în judecată a fost admisă. În acest caz:
A.pârâtul BB nu este îndrituit să invoce excepția lipsei dovezii calității de reprezentant înaintea primei instanțe pentru prima dată prin motivele de apel;
B.pârâtul BB poate invoca în apel lipsa dovezii calității de reprezentant, dacă acesta a invocat lipsa dovezii calității de reprezentant în fața primei instanțe, însă aceasta nu s-a pronunțat asupra excepției invocate;
C.instanța de apel poate invoca din oficiu, ca motiv de apel, lipsa dovezii calității de reprezentant din prima instanță, chiar dacă acest aspect nu a fost invocat la prima instanță.
Într-un proces civil, împuternicirea de a reprezenta o persoană fizică, dată mandatarului:
A.care nu are calitatea de avocat, se dovedește prin înscris sub semnătură legalizată;
B.care nu are calitatea de avocat, poate fi dată și prin declarație verbală, făcută în instanță și consemnată în încheierea de ședință, cu arătarea limitelor și a duratei reprezentării;
C.care nu are calitatea de avocat, dă dreptul acestuia de a pune concluzii asupra excepțiilor procesuale, fără să fie asistat de avocat, în cazul în care mandatarul este rudă de gradul al treilea cu partea pe care o reprezintă, dacă este licențiat în drept.
A.devine parte în proces numai cu acordul părții pentru care a intervenit;
B.poate solicita disjungerea cererii sale de intervenție de judecarea cererii principale, dacă probatoriul administrat pentru judecarea cererii principale întârzie judecata;
C.devine parte în proces numai după admiterea în principiu a cererii de intervenție accesorie printr-o încheiere motivată.
Mandatarul BB cu domiciliul în România, în numele și pe seama persoanei AA, cu domiciliul în Germania și fără reședință în România, i-a chemat în judecată pe pârâții CC și DD, cerând evacuarea lor din apartamentul proprietatea mandantului AA. Prin cererea de chemare în judecată se învederează faptul că pârâții CC și DD ocupă fără titlu apartamentul respectiv, în care au fost tolerați de către persoana AA pentru o durată de câteva luni, după expirarea căreia au refuzat să elibereze locuința. Atașat cererii de chemare în judecată, mandatarul BB a depus o procură autentică generală de administrare, emanând de la AA, proprietarul imobilului. În acest caz:
A.mandatarul BB are dreptul să reprezinte în judecată pe mandantul AA;
B.procura autentică generală de administrare dă dreptul mandatarului BB să semneze și să depună cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâții CC și DD;
C.în baza procurii autentice de administrare, mandatarul BB este îndreptățit să formuleze cerere de chemare în judecată a pârâților CC și DD, dar nu are dreptul să reprezinte în judecată pe reclamantul AA, dacă nu a fost mandatat expres în acest sens.
Spre deosebire de cererea de intervenție accesorie, cererea de intervenție principală:
A.va fi făcută în forma prevăzută pentru cererea de chemare în judecată;
B.poate fi disjunsă de cererea principală pentru a fi judecată separat, atunci când judecarea cererii principale ar fi întârziată prin cererea de intervenție, în afară de cazul în care intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, însuși dreptul dedus judecății;
C.va fi încuviințată în principiu printr-o încheiere motivată care nu se poate ataca decât odată cu fondul.
A.dacă în cauză sunt mai mulți reclamanți sau pârâți, ei vor fi obligați, în toate cazurile, să plătească cheltuielile de judecată în mod egal;
B.în cazul în care sunt mai mulți reclamanți sau pârâți împreună, cererea de perimare ori actul de procedură întrerupător de perimare al unuia folosește și celorlalți;
C.în procesele în care sunt mai mulți reclamanți sau pârâți, judecătorul, ținând cont de numărul foarte mare al acestora, de necesitatea de a asigura desfășurarea normală a activității de judecată, cu respectarea drepturilor și intereselor legitime ale părților, va putea dispune, prin rezoluție, reprezentarea lor prin mandatar și îndeplinirea procedurii de comunicare a actelor de procedură numai pe numele mandatarului, la domiciliul sau sediul acestuia.
A.este admisibilă când terțul intervenient are un interes personal în soluționarea litigiului principal și invocă un drept subiectiv propriu, strâns legat de dreptul dedus judecății;
B.se poate formula până la închiderea dezbaterilor, în tot cursul judecății, chiar și în căile extraordinare de atac;
C.nu poate fi disjunsă de judecarea cererii principale.
Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 4 aprilie 2019, reclamantul AA a solicitat obligarea pârâtului BB la plata sumei de 189943 de lei. În data de 16 august 2019, terțul CC formulează o cerere de intervenție voluntară principală prin care solicită instanței obligarea pârâtului BB la plata sumei de 90000 de lei, către el. La data de 4 decembrie 2020 cererea de intervenție voluntară principală a terțului CC este respinsă în principiu, prin încheiere, ca inadmisibilă. În acest caz:
A.numai terțul CC are interes să promoveze calea de atac, în condițiile legii, împotriva încheierii de respingere a cererii de intervenție voluntară principală ca inadmisibilă;
B.pârâtul BB are interes să exercite calea de atac, în condițiile legii, împotriva încheierii de respingere a cererii de intervenție voluntară principală ca inadmisibilă;
C.încheierea de respingere a cererii de intervenție voluntară principală ca inadmisibilă nu se poate ataca decât odată cu fondul.
Terțul CC formulează o cerere de intervenție voluntară accesorie în litigiul ce se desfășoară între reclamantul AA și pârâtul BB, după momentul procedural la care probele încuviințate părților litigante inițiale au fost administrate. În caz de admitere în principiu a cererii de intervenție voluntară accesorie, intervenientul CC:
A.poate solicita administrarea de probe cel mai târziu la primul termen de judecată ulterior admiterii în principiu a cererii de intervenție voluntară accesorie;
B.va prelua procedura în starea în care află în momentul admiterii în principiu a cererii de intervenție voluntară accesorie;
C.poate solicita disjungerea cererii de intervenție în vederea administrării de probe.
Reclamantul AA formulează o cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâtul BB având ca obiect plata sumei de 5000 de lei cu titlu de împrumut acordat și nerestituit la scadență. În termen legal, pârâtul BB formulează o cerere de chemare în judecată a altei persoane, respectiv a terțului CC, cerere întemeiată pe art. 68 și urm. NCPC. În acest caz este adevărat că:
A.interesul exercitării apelului, odată cu fondul, împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată a terțului CC aparține și terțului cu privire la care se urmărește atragerea forțată în proces;
B.încheierea prin care se instanța se pronunță cu privire la admisibilitatea în principiu a cererii de chemare în judecată a terțului CC nu se poate ataca decât odată cu fondul;
C.pârâtul BB poate fi scos din proces în temeiul art. 71 alin. 1 NCPC, însă hotărârea pronunțată în cauză îi va fi opozabilă.
Dacă pârâtul a introdus o cerere de chemare în garanție, iar prima instanță a admis atât cererea de chemare în judecată, cât și cererea de chemare în garanție, atunci potrivit legii:
A.chematul în garanție este îndrituit să intenteze apel contra reclamantului, apel în care poate invoca netemeinicia cererii de chemare în judecată;
B.pârâtul poate declara apel împotriva reclamantului numai dacă chematul în garanție introduce apel împotriva pârâtului;
C.chematul în garanție este îndrituit să intenteze apel contra pârâtului, apel în care poate invoca inexistența obligației sale de garanție.
A.în cazul obligațiilor solidare și indivizibile, efectele admiterii apelului nu vor fi extinse și asupra coparticipanților care nu au declarat apel;
B.atunci când calea de atac exercitată numai de unul dintre coparticipanți se respinge, cheltuielile de judecată datorate pentru această etapă procesuală vor fi suportate și de ceilalți coparticipanți, care nu au exercitat calea de atac;
C.dacă un imobil este revendicat de două persoane, care pretind că sunt coproprietare ale imobilului, iar instanța respinge cererea de chemare în judecată, apelul uneia dintre părți va profita celeilalte, în cazul în care va fi admis.
În ceea ce privește chemarea în garanție, este adevărat că:
A.terțul chemat în garanție trebuie să depună întâmpinare într-un termen ce urmează a fi stabilit de instanța care judecă cererea principală, după admiterea în principiu a cererii de chemare în garanție;
B.cererea de chemare în garanție făcută de pârât se va depune, în toate cazurile, înaintea primei instanțe, ce mai târziu la primul termen de judecată;
C.intervenientul principal poate să formuleze o cerere de chemare în garanție cel mai târziu până la terminarea cercetării procesului, înaintea primei instanțe.
Reclamantul AA formulează o cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâtul BB. În termen legal, pârâtul BB formulează o cerere de chemare în judecată a altei persoane, respectiv a tețului CC care ar putea pretinde același drept ca și reclamantul AA. După încuviințarea în principiu a cererii de chemare în judecată a altei persoane, terțul CC:
A.va prelua procedura în starea în care aceasta se află în momentul încuviințării în principiu a intervenției, actele de procedură îndeplinite anterior fiindu-i opozabile;
B.va putea să renunțe la judecarea cererii de intervenție;
C.va putea fi scos din proces, dacă obiectul cererii de chemare în judecată constă într-o datorie bănească, iar terțul CC recunoaște datoria și vrea să o execute față de cel căruia îi va fi stabilit dreptul pe cale judecătorească, dacă a consemnat la dispoziția instanței suma datorată.
Creditorul cesionar AA formulează o cerere de chemare în judecată a debitorului cedat BB prin care solicită instanței de judecată plata creanței de 20.000 de lei. Prin întâmpinare, debitorul cedat BB se apără invocând interdicția de a plăti pe care i-a notificat-o creditorul cedent CC. În acest context:
A.instanța de judecată poate dispune introducerea, în proces, din oficiu, a creditorului cedent CC, în condițiile art. 78 NCPC, având în vedere că raportul juridic dedus judecății impune această introducere;
B.pârâtul debitor cedat BB are interes să introducă în cauză pe creditorul cedent CC în condițiile art. 68 NCPC (chemare în judecată a altor persoane) cel mai târziu la primul termen de judecată;
C.reclamantul creditorul cesionar AA are interes să-l introducă în cauză pe creditorul cedent CC în condițiile art. 68 NCPC (chemare în judecată a altor persoane) până la terminarea cercetării procesului înaintea primei instanțe.
În cursul judecății apelului declarat împotriva hotărârii primei instanțe, de către apelantul- reclamant AA, în contradictoriu cu intimatul-pârât BB, terțul intervenient CC, formulează o cerere de intervenție accesorie în favoarea intimatului-pârât BB. După admiterea în principiu a cererii de intervenție, intervenientul CC formulează o cerere de chemare în garanție a terțului DD pentru ca acesta să suporte despăgubirile la care ar urma să fie obligat intimatul-pârât BB în eventualitatea în care ar cădea în pretenții față de apelantul-reclamant AA. În acest context:
A.cererea de chemare în garanție este admisibilă în principiu, întrucât este promovată de intervenientul care poate formula cerere de intervenție accesorie în apel;
B.cererea de chemare în garanție formulată de intervenientul accesoriu CC este inadmisibilă;
C.cu privire la cererea de chemare în garanție formulată de intervenientul accesoriu CC, instanța o va respinge ca lipsită de interes, după admiterea în principiu a acesteia.
A.judecata cererii principale este întârziată de cererea de intervenție principală prin care se pretinde, în tot sau în parte, însuși dreptul dedus judecății;
B.judecata cererii principale ar fi întârziată de soluționarea cererii de chemare în garanție;
C.anterior s-a dispus conexarea cererilor cu privire la care se ridică problema disjungerii, dacă numai una dintre ele este în stare de judecată.
În cazul ȋn care instanța admite ȋn principiu cererea de intervenție voluntară principală prin care se pretinde un drept strâns legat de cel din cererea de chemare ȋn judecată:
A.reclamantul poate formula o cerere de chemare ȋn judecată a altei persoane care ar putea să pretindă aceleași drepturi ca și intervenientul, până la terminarea cercetării procesului ȋnaintea primei instanțe;
B.intervenientul principal poate solicita administrarea de probe cel mai târziu până la primul termen de judecată ulterior admiterii ȋn principiu;
C.după admiterea cererii, instanța dispune comunicarea ȋnscrisurilor de la dosar intervenientului principal, care este ȋn drept a formula o cerere de chemare ȋn garanție până la terminarea cercetării procesului ȋn fața primei instanțe.
În ceea ce privește chemarea în judecată altor persoane:
A.terțul poate fi introdus în proces și de intervenientul principal, devenit parte, ca urmare admiterii în principiu a cererii de intervenție;
B.aceasta trebuie făcută de reclamant până la închiderea dezbaterilor, înaintea primei instanțe;
C.terțul chemat în judecată prin intermediul acestei cereri de intervenție dobândește poziția procesuală de pârât, iar hotărârea își va produce efectele și în privința sa.
În cazul în care partea a depus cererea de chemare în judecată prin mandatar și și-a ales domiciliul la mandatarul său, arătându-l pe acesta ca persoană însărcinată cu primirea actelor de procedură, iar mandatarul a semnat de primirea citației pentru un termen de judecată:
A.partea nu va mai fi citată în tot cursul judecății la acea instanță, chiar dacă nu se înfățișează la termenul pentru care a fost citată, afară de cazul în care prin lege se prevede altfel;
B.partea trebuie să fie citată pentru termenele ulterioare dacă nu se înfățișează la termenul pentru care a fost citată;
C.partea care se înfățișează înaintea instanței la termenul pentru care a fost citată nu va mai fi citată în tot cursul procesului, inclusiv în căile de atac.
AA, în calitate de reclamant, introduce prin mandatar neavocat MM, în contradictoriu cu pârâtul BB, o cerere de chemare în judecată prin care solicită lăsarea în deplină proprietate și pașnică folosință imobilul situat la adresa Y. La cerere nu se anexează și înscrisul doveditor al calității de mandatar neavocat a lui MM. După comunicarea cererii de chemare în judecată, pârâtul BB:
A.este obligatoriu să invoce prin întâmpinare excepția lipsei dovezii calității de reprezentant pentru a evita sancțiunea decăderii, excepția fiind de ordine privată;
B.este în drept să invoce excepția lipsei dovezii calității de reprezentant în tot cursul judecății în primă instanță, cât și direct în calea de atac;
C.este în drept să invoce excepția lipsei dovezii calității de reprezentant în tot cursul judecății în primă instanță.
A.cererii principale de cererea de intervenție principală, când judecarea cererii principale ar fi întârziată prin cererea de intervenție;
B.cererii principale de judecarea cererii de chemare în garanție, când judecarea cererii principale ar fi întârziată prin cererea de chemare în garanție;
C.atunci când judecarea cererii de intervenție principală ar fi întârziată de cererea principală.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul A, în calitate de moștenitor al defunctului D, solicită obligarea pârâtului B la restitutirea unei sume împrumutate de la defunctul D, ajunsă la scadență. Pârâtul B vă solicită o consultanță juridică, explicând că a încheiat contractul de împrumut nu cu D, ci cu un alt moștenitor al acestuia – numitul C. În aceste condiții, pârâtul ar fi îndreptățit să formuleze:
A.o cerere de arătare a titularului dreptului, indicând că adevăratul creditor este persoana C;
B.o cerere de chemare în judecată a altor persoane, respectiv a terțului C, care trebuie depusă în termenul prevăzut pentru formularea întâmpinării;
C.o cerere de chemare în garanție a terțului C, deoarece pârâtul B se află în raport obligațional cu moștenitorul C.
Creditorul cedent A.A. (reclamant) introduce o cerere de chemare în judecată a debitorului cedat B.B. (pârât), solicitând plata creanței constând într-o sumă de bani, sumă ce era datorată în temeiul unui contract de împrumut. Pârâtul B.B., prin întâmpinare, se apără, invocând că, anterior sesizării instanței, i s-a notificat, de către un terț creditor cesionar C.C., cesiunea creanței respective, sens în care susține că nu poate fi obligat la plata creanței către A.A.. Pentru dovedirea acestei situații de fapt, pârâtul B.B. solicită administrarea probei cu înscrisuri, probă ce a fost încuviințată. După administrarea probei cu înscrisuri, prin care se dovedește faptul că există această notificare a terțului creditor cesionar C.C., în etapa de dezbaterilor:
A.reclamantul A.A. este în drept să formuleze o cerere de chemare în judecată a altor persoane, în persoana terțului creditor cesionar C.C., având interesul de a-l atrage în judecată pe cel despre care se afirmă că ar fi creditor cesionar;
B.reclamantul A.A. este în drept să formuleze, fără acordul pârâtului B.B., o cerere de modificare a cererii inițiale, prin chemarea în judecată, în calitate de pârât, și a terțului creditor cesionar C.C., alături de pârâtul B.B., pentru a se stabili cine are calitatea de creditor;
C.instanța nu poate să introducă, în cauză, din oficiu, pe terțul cesionar C.C.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție:
A.dacă pârâtul a introdus cererea de chemare în garanție, iar prima instanță a admis atât cererea de chemare în judecată, cât și cererea de chemare în garanție, chematul în garanție poate formula apel și contra reclamantului, invocând netemeinicia cererii de chemare în judecată;
B.dacă pârâtul a formulat cererea de chemare în garanție, iar prima instanță a respins atât cererea de chemare în judecată neîntemeiată, cât și cererea de chemare în garanție ca lipsită de obiect, dacă reclamantul face apel, pârâtul-intimat dobândește interesul de a introduce un apel provocat pentru a repune în discuție și cererea de chemare în garanție;
C.dacă reclamantul a formulat o cerere de chemare în garanție, iar prima instanță a respins cererea de chemare în judecată și a admis cererea de chemare în garanție, chematul în garanție nu este în drept să formuleze apel împotriva pârâtului.
Excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a avocatului semnatar al cererii reconvenționale formulate în primă instanță:
A.poate fi invocată numai de către reclamantul-pârât;
B.constituie o excepție de procedură;
C.se va admite dacă lipsurile privind dovada calității de reprezentant nu se acoperă în termenul de judecată acordat de instanță în acest sens și se va anula cererea reconvențională.
În ceea ce privește soluționarea unui proces civil:
A.în cazul în care probele propuse de părți nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, judecătorul este obligat, sub sancțiunea nulității hotărârii, să administreze probe din oficiu, cu punerea prealabilă în discuția părților a acestui aspect;
B.judecătorul are dreptul de a invoca din oficiu încălcarea oricăror norme de procedură care au legătură cu procesul;
C.în cazurile expres prevăzute de lege, precum și în procedura necontencioasă, judecătorul va dispune din oficiu introducerea în cauză a altor persoane, chiar dacă părțile se împotrivesc.
Împuternicirea de a reprezenta, într-un proces civil, o persoană fizică, dată mandatarului:
A.care nu are calitatea de avocat, se dovedește prin înscris sub semnătură legalizată;
B.care nu are calitatea de avocat, poate fi dată și prin declarație verbală, făcută în instanță și consemnată în încheierea de ședință;
C.care nu are calitatea de avocat, dă dreptul acestuia de a pune concluzii asupra excepțiilor procesuale, fără să fie asistat de avocat, în cazul în care mandatarul este rudă până la gradul al treilea inclusiv cu partea pe care o reprezintă, dacă este licențiat în drept.
A.intervenientul voluntar principal poate să solicite administrarea de probe, prin cererea de intervenție sau cel mai târziu până la primul termen de judecată ulterior admiterii cererii de intervenție;
B.se va dispune disjungerea atunci când judecarea cererii de intervenție voluntare principale ar fi întârziată de cererea principală;
C.cererea de intervenție voluntară principală este inadmisibilă în cazul unui proces de divorț, cu privire la desfacerea căsătoriei.
Reclamantul AA l-a chemat în judecată pe pârâtul BB, solicitând sistarea stării de indiviziune asupra unui imobil. La primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate, BB a învederat instanței că, după formularea cererii de chemare în judecată, a înstrăinat cota-parte ce- i revenea din dreptul de proprietate asupra imobilului lui CC și a formulat o cerere de arătare a titularului dreptului în persoana lui CC, solicitând scoaterea sa din proces. În acest context, instanța:
A.va admite în principiu cererea de arătare a titularului dreptului;
B.va dispune introducerea în cauză din oficiu a lui CC, chiar dacă părțile se împotrivesc;
C.va respinge ca tardivă cererea de arătare a titularului dreptului, chiar dacă părțile solicită ca aceasta să fie judecată împreună cu cererea principală.
De la regula potrivit căreia mandatarul neavocat al persoanei fizice nu poate pune concluzii asupra excepțiilor procesuale și asupra fondului decât prin avocat sunt exceptați:
A.mandatarul neavocat, rudă până la gradul al doilea cu partea pe care o reprezintă, chiar dacă nu este licențiat în drept, dar numai dacă reprezentarea are loc în fața judecătoriei;
B.mandatarul neavocat, soț cu partea pe care o reprezintă, chiar dacă nu este licențiat în drept, dar numai dacă reprezentarea are loc în fața instanțelor de fond;
C.mandatarul neavocat, rudă până la gradul al doilea cu partea pe care o reprezintă, dacă este licențiat în drept, chiar dacă reprezentarea are loc în fața instanțelor de control judiciar.
În ceea ce privește calea de atac împotriva unei hotărâri prin care s-a soluționat atât cererea de chemare în judecată principală, cât și cererea de chemarea în garanție, sunt adevărate următoarele afirmații:
A.dacă pârâtul a formulat o cerere de chemare în garanție și prima instanță a admis atât cererea de chemare în judecată, cât și chemarea în garanție, atunci pârâtul este îndreptățit să declare cale de atac împotriva reclamantului, iar chematul în garanție este îndreptățit să introducă cale de atac împotriva pârâtului, dar nu și contra reclamantului;
B.dacă reclamantul a formulat o cerere de chemare în garanție și prima instanță a respins cererea de chemare în judecată și a admis cererea de chemare în garanție, atunci reclamantul este îndreptățit să declare cale de atac împotriva pârâtului, iar chematul în garanție este îndreptățit să declare cale de atac fie împotriva reclamantului, fie contra pârâtului, fie împotriva ambilor;
C.dacă pârâtul a formulat o cerere de chemare în garanție și prima instanță a admis cererea de chemare în judecată și a respins cererea de chemare în garanție, atunci pârâtul este îndreptățit să declare cale de atac fie împotriva reclamantului, fie împotriva chematului în garanție, fie împotriva ambilor.
A.- coproprietar, în calitate de reclamant, introduce o cerere de partaj, în contradictoriu cu pârâții B. și C.-coproprietari, cu privire la partajarea bunurilor aflate în coproprietate. În termen legal, T. introduce o cerere de intervenție voluntară principală prin care solicită instanței, în contradictoriu cu A., B. și C., să-i recunoască dreptul de proprietate cu privire la unul dintre bunurile ce fac obiectul partajului. În calitate de avocat al terțului intervenient principal T:
A.prin cererea de intervenție voluntară principală trebuie să solicitați ca, înainte de admiterea în principiu a acesteia, să se comunice intervenientului T. o copie de pe cererea de chemare în judecată, înscrisurile anexate, precum și eventual de pe întâmpinări, pentru a se putea discuta admisibilitatea în principiu;
B.după admiterea în principiu a cererii de intervenție principală, sunteți îndreptățiți să solicitați instanței comunicarea unei copii de pe cererea de chemare în judecată și de pe înscrisurile anexate și, în acest caz, puteți solicita amânarea judecății pentru a lua cunoștință de aceste înscrisuri;
C.puteți solicita, până cel mai târziu la primul termen de judecată, ulterior admiterii în principiu a cererii de intervenție principală, administrarea de probe.
A.reclamantul minor cu capacitate de exercițiu restrânsă, chiar dacă nu are ocrotitor legal;
B.intervenientul accesoriu, de la data pronunțării încheierii prin care este admisă în principiu cererea sa de intervenție, chiar dacă este formulată într-o contestație în anulare;
C.curatorul special, citat la dezbateri pentru reprezentarea intereselor pârâtului, atunci când instanța a încuviințat citarea acestuia din urmă prin publicitate.
Într-un proces având ca obiect încetarea stării de coproprietate asupra unui bun:
A.procurorul nu poate să pună concluzii, chiar dacă apreciază că este necesar pentru apărarea ordinii de drept, a drepturilor și intereselor cetățenilor;
B.este admisibilă cererea de arătare a titularului dreptului formulată de pârâtul care pretinde că deține bunul pentru altul;
C.instanța va pune în discuție necesitatea introducerii în cauză a celorlalți coproprietari, dacă aceștia nu au fost chemați în judecată de către părțile inițiale.
În etapa verificării admisibilității în principiu, termenul de exercitare a apelului împotriva încheierii date în primă instanță de respingere ca inadmisibilă a cererii de chemare în garanție, pronunțate în data de 22 august 2016 (luni) și comunicate în data de 23 august 2016 (marți), se împlinește la data de:
A.26 august 2016 (vineri), pentru toate părțile;
B.29 august 2016 (luni), pentru partea care a lipsit;
C.29 august 2016 (luni), pentru partea care a fost prezentă.
În cazul intervenției principale, spre deosebire de cea accesorie:
A.cererea de intervenție principală poate fi făcută chiar și în căile extraordinare de atac ;
B.cererea de intervenție principală nu poate fi disjunsă de judecarea cererii principale, instanța fiind obligată să se pronunțe asupra acesteia prin aceeași hotărâre, odată cu fondul ;
C.cererea de intervenție principală poate fi făcută numai în fața primei instanțe, înainte de închiderea dezbaterilor în fond, precum și în instanța de apel, însă numai cu acordul expres al părților.
Împuternicirea de a reprezenta o persoană fizică dată mandatarului, care nu are calitatea de avocat:
A.se dovedește numai prin înscris autentic;
B.poate fi dată și prin declarație verbală, făcută în instanță și consemnată în încheierea de ședință, cu arătarea limitelor și a duratei reprezentării;
C.poate fi dată prin declarație verbală consemnată de avocat în cuprinsul unui act certificat de către acesta.
Persoana A, în numele și pentru persoana B, a chemat în judecată pe C și D, pentru partajarea unei suprafețe de 10 ha de teren. Acțiunea a fost admisă și pârâții au formulat apel. Aceștia au arătat că, după introducerea acțiunii, în timp ce cauza era pendinte la judecătorie, mandantul B a încetat din viață, dar persoana A nu a adus acest fapt la cunoștința primei instanțe. În aceste condiții:
A.mandatarul A va motiva că mandatul nu a încetat prin moartea celui care l-a dat, iar moștenitorii nu l-au retras; prin urmare, apelul va fi respins ca nefondat;
B.hotărârea primei instanțe este nelegală, astfel încât apelul va fi admis și cauza rejudecată în fond, după introducerea moștenitorilor mandantului inițial;
C.apelul urmează a fi respins ca lipsit de interes, deoarece apelanții critică o atitudine procesuală a mandatarului A și nu a mandantului B.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj având ca obiect acțiune confesorie de servitute, A l-a chemat în judecată pe B solicitând să îi fie permisă trecerea pe terenul acestuia atât cu autovehiculul cât și cu piciorul, pentru uzul și utilitatea terenului proprietatea sa, calificat ca fiind „loc înfundat”. În timpul litigiului, B înstrăinează dreptul de proprietate asupra imobilului lui C, situație adusă la cunoștința instanței de către A. Instanta consideră că citarea lui C în proces este indispensabilă soluționării cauzei, motiv pentru care îl introduce forțat în proces, în ciuda opoziției părților. Măsura luată de către instanța de judecată:
A.încalcă în mod vădit principiul disponibilitatii, instanța neputând introduce fortat o terță persoană în proces;
B.este legală, în concordanță cu principiul rolului activ întrucât, în această situație, există posibilitatea instanței de a introduce forțat tertul dobânditor cu titlul particular în proces;
C.încalcă principiul contradictorialitatii întrucât instanța avea posibilitatea introducerii forțate a unui tert în proces numai în situația în care cel putin una dintre parti este de acord.
În cursul judecății apelului declarat împotriva hotărârii primei instante de reclamantul A.A. în contradictoriu cu intimatul-pârât B.B., tertul intervenient C.C. formulează o cerere de intervenție accesorie în favoarea intimatului B.B. După admiterea în principiu a cererii de intervenție, intervenientul C.C. formulează o cerere de chemare în garantie a terțului D.D. pentru ca acesta să suporte despăgubirile la care ar urma să fie obligat intimatul-pârât B.B. în eventualitatea în care ar cădea în pretenții fata de reclamantul-apelant A.A. In acest context:
A.cererea de chemare în garanție este admisibilă în principiu, întrucât este promovată de intervenientul care poate formula cerere de intervenție accesorie în apel;
B.cererea de chemare în garantie formulată de intervenientul accesoriu C.C. este inadmisibilă, având în vedere titularul cererii și motivat de faptul că o cerere de chemare în garanție se poate promova numai în fața primei instanțe, nu și în apel;
C.cererea de chemare în garanție este lipsită de interes fiind formulată de intervenientul accesoriu C.C.
A.poate pune concluzii în fața oricărei instanțe, fără a fi asistat de avocat, dacă este rudă de gradul al treilea cu partea și este licențiat în drept;
B.poate reprezenta în judecată pe mandant în baza unei procuri generale, atunci când procura este dată unui prepus;
C.poate să își justifice calitatea printr-o procură sub forma unui înscris sub semnătură privată.
În cazul intervenției voluntare accesorii, spre deosebire de cazul intervenției voluntare principale:
A.cererea de intervenție accesorie poate fi făcută, în primă instanță, până la închiderea dezbaterilor;
B.intervenientul accesoriu va putea solicita administrarea de probe cel mai târziu până la primul termen de judecată ulterior admiterii în principiu a cererii sale de intervenție;
C.cererea de intervenție accesorie poate fi făcută și în căile extraordinare de atac.
A.nu poate înceta prin revocare sau renunțare ȋn cursul termenului pentru exercitarea căilor de atac;
B.conferit unui avocat pentru reprezentarea la prima instanță dă dreptul acestuia de a introduce orice cale de atac ȋmpotriva hotărârii pronunțate, aceasta netrebuind să fie supusă ratificării de către partea ȋnsăși;
C.ȋn absența unei prevederi exprese, este presupus a fi dat pentru tot procesul iar nu numai pentru o anumită etapă procesuală.
Incheierea prin care se respinge ca inadmisibilă cererea de intervenție voluntară:
A.are caracter interlocutoriu, este motivată și nu poate fi atacată decât odată cu fondul;
B.are caracter interlocutoriu, este motivată și poate fi atacată separat numai cu apel, atunci când cererea de intervenție s-a făcut în fața primei instanțe;
C.nu este supusă nici unei căi de atac.
Vezi baremul oficial
Răspuns corect (barem oficial): B
Legislația s-a modificat după acest examen: baremul oficial reflectă legea în vigoare la data examenului.