Judecata în primă instanță (Drept procesual penal): grile date la examen
137 de grile oficiale de la Barou, INM și INPPA au verificat judecata în primă instanță. Mai jos sunt cele mai recente 120, din 2016–2026, fiecare cu baremul oficial și subiectul din care provine.
Barou
94 de grile
INM
30 de grile
INPPA
13 grile
Grilele date la examen120 de grile
Barou septembrie 2026 (avocați stagiari) · grila 94
Prin rechizitoriu, inculpatul X a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni continuate compuse din 12 acte materiale. În procedura de cameră preliminară, inculpatul a formulat cereri și excepții, însă acestea au fost respinse și s-a dispus începerea judecății, prin încheiere care a rămas definitivă. Primul termen de judecată a fost fixat pentru data de 28 septembrie 2026. Sunteți avocatul inculpatului X, iar acesta vă spune că dorește să uzeze de procedura de recunoaștere a învinuirii. Îi veți atrage atenția inculpatului asupra:
A.dispozițiilor legale privind soluția renunțării la urmărire penală;
B.dispozițiilor legale privind obligația inculpatului de a recunoaște toate cele 12 acte materiale ale infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată;
C.dispozițiilor legale care permit instanței de judecată să respingă cererea inculpatului dacă apreciază că probele existente la dosar nu sunt suficiente pentru aflarea adevărului.
Dacă în cursul judecății în primă instanță, probele administrate în cursul urmăririi penale nu sunt contestate de părți sau persoana vătămată, este adevărat că:
A.aceste probe nu vor mai fi puse în dezbaterea contradictorie a procurorului, părților și persoanei vătămate, urmând a fi avute în vedere de instanță cu ocazia deliberării;
B.aceste probe pot fi readministrate de instanță din oficiu, dacă instanța consideră necesar pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei;
C.aceste probe nu pot constitui, în măsură determinantă, temeiul unei hotărâri de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei.
În dosarul nr. 333/P/2026 se efectuează urmărirea penală față de inculpații A și B. Inculpatul A este urmărit pentru comiterea unei infracțiuni de tâlhărie, constând în aceea că, prin violență, i-a sustras telefonul mobil persoanei vătămate X. Inculpatul B este urmărit pentru infracțiunea de tăinuire, constând în aceea că a cumpărat telefonul mobil de la A. Prin rechizitoriu, inculpatul A este trimis în judecată sub aspectul comiterii infracțiunii de tâlhărie, iar față de inculpatul B se dispune clasarea, procurorul apreciind că B nu a cunoscut și nici nu a putut să prevadă că telefonul mobil pe care l-a cumpărat provenea din comiterea unei infracțiuni. Apreciați că, odată ajunsă cauza în faza judecății:
A.persoana vătămată X poate solicita primei instanțe să extindă acțiunea penală și față de B, dacă face dovada că acesta a cunoscut că telefonul mobil cumpărat provine din infracțiunea de tâlhărie comisă de inculpatul A;
B.chiar dacă se află în termenul prevăzut de lege, persoana vătămată X nu se poate constitui parte civilă împotriva lui B;
C.persoana vătămată X nu poate solicita primei instanțe să dispună reluarea procedurii de cameră preliminară pe motiv că judecătorul de cameră preliminară a omis să verifice legalitatea soluției de clasare dispusă față de B.
A.se poate pronunța o soluție de condamnare, după extinderea acțiunii penale, și față de o persoană care nu a fost trimisă în judecată, dacă din probele administrate în fața instanței rezultă că această persoană, în calitate de complice, l-a ajutat pe inculpat să comită fapta ce formează obiectul judecății;
B.se poate pronunța o soluție de achitare pe temei că fapta nu este prevăzută de legea penală, chiar dacă judecata s-a desfășurat după procedura recunoașterii învinuirii;
C.se poate pronunța o soluție de renunțare la urmărirea penală dacă instanța apreciază că nu există interes public în judecarea infracțiunii.
Aplicarea procedurii recunoașterii învinuirii este posibilă dacă:
A.avocatul ales al inculpatului declară că acesta din urmă recunoaște fapta și este de acord ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale;
B.inculpatul recunoaște doar două dintre cele trei infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată;
C.inculpatul a formulat cererea pentru aplicarea acestei proceduri până la începerea cercetării judecătorești la prima instanță.
În cursul judecății în primă instanță, schimbarea de încadrare juridică:
A.va fi urmată întotdeauna de o declinare de competență dacă, sub noua încadrare juridică, infracțiunea intră în competența altei instanțe;
B.trebuie pusă în discuția procurorului, părților și persoanei vătămate chiar dacă problema schimbării de încadrare a fost ridicată, din oficiu, de instanța de judecată;
C.dacă a fost dispusă prin încheiere, aceasta este definitivă.
Inculpatul X a fost trimis în judecată, prin rechizitoriu, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută la art. 297 alin. (1) C. pen., pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 2 la 7 ani. În procedura de cameră preliminară au fost respinse toate cererile și excepțiile formulate de inculpat și s-a dispus, prin încheiere rămasă definitivă, începerea judecății în cauză. În calitate de avocat, sunteți contactat de inculpatul X, care vă relatează că dorește să recurgă la procedura de recunoaștere a învinuirii, întrucât a auzit că astfel se vor reduce limitele de pedeapsă. Îi veți explica inculpatului X că:
A.dacă dorește să recurgă la această procedură, în declarația de recunoaștere nu va putea să susțină că a comis fapta din culpă;
B.în acest moment procesual nu mai poate recurge la procedura de recunoaștere a învinuirii, întrucât cererea ar fi trebuit formulată cel mai târziu până la începerea procedurii de cameră preliminară;
C.instanța de judecată nu este obligată să admită cererea sa de a se recurge la procedura de recunoaștere a învinuirii.
O cauză penală având ca obiect comiterea infracțiunii de furt calificat de către inculpatul X a fost soluționată în procedura simplificată a recunoașterii învinuirii. În această procedură, instanța de judecată poate dispune:
A.achitarea inculpatului X pe motiv că fapta nu este prevăzută de legea penală;
B.achitarea pe motiv că nu sunt probe că inculpatul X a săvârșit infracțiunea;
C.încetarea procesului penal pe motiv că a intervenit prescripția răspunderii penale în privința infracțiunii de furt calificat comisă de X.
În cursul cercetării judecătorești la prima instanță, după ascultarea inculpatului, a persoanei vătămate și a doi martori, procurorul solicită instanței să fie audiat martorul Z, care nu fusese identificat în cursul urmăririi penale, dar a cărui identitate a rezultat din informațiile furnizate de persoanele audiate în cursul cercetării judecătorești și a cărui ascultare apare ca relevantă și utilă cauzei. În calitate de avocat al inculpatului:
A.aveți dreptul să formulați concluzii cu privire la cererea procurorului de audiere a martorului Z, iar instanța este obligată să vă acorde cuvântul;
B.dacă cererea de audiere a martorului Z a fost admisă, nu îi puteți adresa acestuia întrebări cu ocazia audierii, întrucât proba nu a fost propusă de inculpatul pe care îl apărați, ci de procuror;
C.dacă cererea de audiere a martorului Z a fost admisă, aveți dreptul de a ataca încheierea de admitere odată cu sentința pronunțată pe fondul cauzei.
Potrivit dispozițiilor Codului de procedură penală, beneficiul reducerii cu o pătrime în cazul pedepsei amenzii nu poate fi aplicat în cazul inculpatului trimis în judecată prin rechizitoriu atunci când:
A.cererea inculpatului ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți și de persoana vătămată a fost respinsă de instanța de judecată;
B.în cauză se efectuează o cercetare judecătorească în cadrul căreia sunt administrate și alte probe în afara înscrisurilor prezentate de părți și de persoana vătămată;
C.inculpatul recunoaște săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată fără a solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți și de persoana vătămată.
A.nu poate solicita în nicio situație achitarea inculpatului;
B.poate solicita stabilirea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, chiar dacă procesul penal se desfășoară ca urmare a admiterii căii extraordinare de atac a redeschiderii procesului penal în cazul condamnării în lipsă;
C.poate solicita schimbarea încadrării juridice, caz în care instanța este obligată să dispună reluarea cercetării judecătorești.
Nu constituie o modificare a obiectului judecății dacă se dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de:
A.vătămare corporală în loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, dacă decesul victimei a intervenit după sesizarea instanței;
B.furt în infracțiunile de furt și nerespectarea sancțiunilor penale, atunci când, pe parcursul cercetării judecătorești se constată că inculpatului îi fusese interzisă, ca pedeapsă complementară, prezența în localitatea unde a comis fapta;
C.furt în tâlhărie, atunci când pe parcursul cercetării judecătorești se constată că, pentru a-și însuși bunul, inculpatul a dat o palmă persoanei vătămate.
Pe rolul Tribunalului Giurgiu se află, în curs de judecată în primă instanță, dosarul penal în care este inculpat X, aflat în stare de arest preventiv, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 189 alin. (1) lit. f) C.pen. (omorul săvârșit asupra a două sau mai multe persoane), pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii de la 15 la 25 de ani. Fapta pentru care X a fost trimis în judecată a constat în aceea că ar fi ucis trei persoane, membre ale unei minorități naționale. Fapta a provocat o puternică indignare în rândul comunității locale, în special în rândul reprezentanților minorității naționale respective, aceștia încercând în repetate rânduri, în semn de protest, să pătrundă neautorizat în sediile organelor judiciare din mun. Giurgiu și să le perturbe activitatea, fiecare situație de acest gen finalizându-se cu intervenția organelor de ordine publică. În calitate de avocat, ați fost angajat de X să îi asigurați apărarea, context în care puteți să luați în considerare:
A.dispozițiile legale referitoare la desemnarea altei instanțe pentru judecarea cauzei;
B.dispozițiile legale referitoare la verificarea măsurilor preventive în cursul judecății;
C.dispozițiile legale referitoare la judecarea în lipsă a inculpatului.
În ipoteza în care instanța a admis cererea inculpatului de judecare a cauzei în procedura recunoașterii învinuirii, iar cauza a fost judecată potrivit acestei proceduri:
A.nu este posibilă pronunțarea unei soluții de achitare întemeiate pe dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C.proc.pen. (fapta nu este prevăzută de legea penală);
B.nu este posibilă pronunțarea unei soluții de achitare întemeiate pe dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C.proc.pen. (fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege);
C.nu este posibilă pronunțarea unei soluții de achitare întemeiate pe dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. c) C.proc.pen. (nu există probe că o persoană a săvârșit infracțiunea).
Cererea inculpatului ca judecata să se desfășoare în procedura simplificată a recunoașterii învinuirii:
A.se poate formula și în cursul cercetării judecătorești;
B.poate fi admisă dacă inculpatul recunoaște fapta în materialitatea ei, chiar dacă nu recunoaște și forma de vinovăție cu care procurorul a considerat că a fost comisă fapta;
C.chiar dacă a fost admisă, nu atrage în mod obligatoriu pronunțarea unei soluții de condamnare.
În situația în care, față de un inculpat minor, judecata în primă instanță s-a desfășurat conform procedurii recunoașterii învinuirii, este adevărat că:
A.în caz de condamnare la o măsură educativă neprivativă de libertate, limitele acesteia nu se reduc;
B.prima instanța nu poate dispune achitarea inculpatului;
C.sentința pronunțată de prima instanță nu poate fi atacată cu apel de inculpat.
În cazul în care inculpatul, aflat în stare de libertate, nu se prezintă la primul termen de judecată, iar instanța de judecată, verificând procedura de citare, constată că aceasta a fost legal îndeplinită, citația fiind înmânată soției inculpatului, apreciați că pentru următorul termen de judecată:
În cursul urmăririi penale, inculpatul X, cercetat pentru comiterea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani, dă o declarație prin care recunoaște fapta și acceptă încadrarea juridică dată acesteia, în vederea negocierii unui acord de recunoșatere a vinovăției cu procurorul. Acordul nu se perfectează însă întrucât procurorul nu este de acord cu stabilirea unei pedepse cu închisoarea de 2 ani, a cărei executare să fie suspendată sub supraveghere, așa cum solicită inculpatul. În aceste condiții, procurorul dispune prin rechizitoriu trimiterea în judecată a inculpatului X. Apreciați că:
A.în cursul judecății în primă instanță, inculpatul X poate să dea o nouă declarație de recunoaștere a faptei și să solicite ca judecata să aibă loc conform procedurii recunoașterii învinuirii, dacă sunt îndeplinite și celelalte condiții impuse de lege;
B.dacă judecata în primă instanță se desfășoară potrivit procedurii obișnuite, declarația prin care, în cursul urmăririi penale, inculpatul X a recunoscut fapta și a acceptat încadrarea juridică dată acesteia nu poate fi folosită, fără acordul său, la soluționarea cauzei;
C.indiferent dacă judecata în primă instanță se derulează potrivit procedurii obișnuite sau potrivit procedurii recunoașterii învinuirii, instanța trebuie să aplice o pedeapsă mai grea decât cea pe care inculpatul X o solicitase în negocierea acordului cu procurorul (închisoarea de 2 ani, a cărei executare să fie suspendată sub supraveghere).
În calitate de avocat, asigurați asistența juridică a inculpatului X pe parcursul judecății în primă instanță. În timpul cercetării judecătorești procurorul propune audierea martorului A, iar instanța încuviințează cererea. Cu ocazia audierii martorului, învederați instanței că doriți să îi adresați acestuia anumite întrebări. Este adevărat că:
A.instanța poate să vă respingă cererea de a pune martorului întrebări, pe motiv că martorul a fost propus de procuror și nu de inculpatul pe care îl asistați;
B.dacă una dintre întrebările pe care ați adresat-o martorului este respinsă de instanță ca nefiind concludentă și utilă cauzei, această întrebare va trebui totuși consemnată în încheierea de ședință;
C.chiar dacă toate întrebările pe care ați vrut să le adresați martorului au fost respinse de instanță, va trebui să semnați declarația scrisă a martorului.
În dosarul nr. X/2024, aflat în faza judecății în primă instanță, inculpatul A a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte [art. 195 C.pen.], pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 6 la 12 ani. Înainte de începerea cercetării judecătorești, instanța pune în vedere inculpatului că poate solicita ca judecata să se desfășoare potrivit procedurii recunoașterii învinuirii. Inculpatul A solicită această procedură, recunoscând că a lovit victima în modalitatea descrisă în rechizitoriu, însă precizează că, în opinia sa, forma de vinovăție ce trebuie să i se rețină este culpa, fapta reprezentând infracțiunea de ucidere din culpă [art. 192 alin. (1) C.pen.], pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 1 la 5 ani. În acest caz:
A.instanța de judecată va respinge solicitarea inculpatului ca judecata să se desfășoare potrivit procedurii recunoașterii învinuirii;
B.instanța de judecată va efectua cercetarea judecătorească potrivit procedurii obișnuite și, dacă va constata în urma administrării probatoriului că inculpatul a lovit victima în modalitatea descrisă în rechizitoriu, dar din culpă, va schimba încadrarea juridică în infracțiunea de ucidere din culpă și va reduce cu o treime limitele de pedeapsă pentru această infracțiune;
C.instanța de judecată va efectua cercetarea judecătorească potrivit procedurii obișnuite și, dacă va constata în urma administrării probatoriului că inculpatul a lovit victima în modalitatea descrisă în rechizitoriu, dar din culpă, nu va schimba încadrarea juridică în infracțiunea de ucidere din culpă, dar va reduce cu o treime limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte.
Inculpatul X i-a aplicat persoanei vătămate A mai multe lovituri cu o bâtă, cauzându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 120 de zile de îngrijiri medicale. Fapta a fost motivată de aceea că inculpatul s-a enervat observând că persoana vătămată a avut o atitudine lipsită de respect față de soția sa. Prin rechizitoriul emis în dosar, procurorul a dispus trimiterea în judecată a inculpatului X pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, prevăzută de art. 32 raportat la art. 188 C.pen. După parcurgerea procedurii de cameră preliminară, dosarul a ajuns în faza judecății, iar instanța, după citirea actului de sesizare, l-a întrebat pe inculpatul X dacă recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa. Inculpatul a precizat că recunoaște că a lovit de mai multe ori persoana vătămată, dar a menționat că nu a avut intenția de a o omorî, ci doar de a-i aplica ”o corecție” pentru atitudinea avută față de soția sa. În această situație:
A.în caz de condamnare a inculpatului X, există posibilitatea ca limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă să fie reduse cu o treime;
B.procedura simplificată de recunoaștere a învinurii nu poate fi aplicată în cauză;
C.inculpatul X poate încheia, la acest moment procesual, un acord de recunoștere a vinovăției pentru fapta comisă.
Inculpatul AB a fost trimis în judecată, prin rechizitoriu, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie. La un termen în cursul cercetării judecătorești la prima instanță, avocatul ales al inculpatului AB precizează că starea de sănătate a inculpatului este una precară, motiv pentru care se impune efectuarea unei expertize medico-legale pentru a se verifica dacă se impune sau nu suspendarea judecății. Cererea formulată de către avocatul inculpatului este încuviințată și, în urma concluziilor expertizei medico-legale, prima instanță dispune, prin încheiere, suspendarea judecății până când starea de sănătate a inculpatului va permite participarea acestuia la judecată. Potrivit legii:
A.procurorul poate formula contestație împotriva încheierii de suspendare a judecății, calea de atac fiind de competența instanței superioare;
B.încheierea de suspendare a judecății este nelegală, întrucât interesele inculpatului puteau fi reprezentate, în cursul judecății, de apărătorul său ales;
C.judecătorul care a dispus suspendarea judecății nu devine incompatibil să judece aceeași cauză în continuare, după ce judecata va fi reluată.
A.este necesară formularea unui denunț cu privire la o anumită persoană (in personam) pentru a se putea dispune continuarea efectuării urmăririi penale față de suspect;
B.instanța poate dispune o soluție de achitare chiar dacă a fost sesizată prin încheierea judecătorului de cameră preliminară;
C.organul judiciar delegat nu poate avea aceeași competență teritorială cu cel care a dispus delegarea.
Întocmirea minutei este obligatorie în ipoteza în care:
A.instanța amână judecata pentru lipsă de apărare, la cererea unui inculpat arestat preventiv;
B.sentința a fost pronunțată într-o cauză în care judecata a avut loc potrivit procedurii în cazul recunoașterii învinuirii;
C.este admis apelul împotriva sentinței prin care a fost respinsă cererea de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsă a persoanei condamnate.
A.încheierea prin care judecătorul de cameră preliminară a confirmat soluția de renunțare la urmărirea penală dispusă de procuror;
B.încheierea prin care prima instanță de judecată a respins cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei;
C.încheierea prin care judecătorul de drepturi și libertăți a admis plângerea inculpatului împotriva ordonanței prin care procurorul a dispus luarea măsurii controlului judiciar.
Dacă în cursul judecății în primă instanță, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul, celelalte părți și persoana vătămată arată că nu contestă probele administrate în cursul urmăririi penale, instanța:
A.dispune ca în cauză să se urmeze procedura recunoașterii învinuirii;
B.poate decide, din oficiu, administrarea probelor necontestate, dacă apreciază necesar;
C.pronunță soluția de condamnare a inculpatului și de admitere a acțiunii civile.
În cursul cercetării judecătorești la prima instanță, după ascultarea inculpatului, a persoanei vătămate și a doi martori, procurorul solicită instanței să fie audiat martorul Z, care nu fusese identificat în cursul urmăririi penale, dar a cărui identitate a rezultat din informațiile furnizate de persoanele deja audiate în cursul cercetării judecătorești și a cărui ascultare apare ca relevantă și utilă cauzei. În calitate de avocat al inculpatului:
A.aveți dreptul să formulați concluzii cu privire la cererea procurorului, iar instanța este obligată să pună în discuție această cerere;
B.dacă cererea a fost admisă, puteți adresa întrebări martorului Z cu ocazia audierii acestuia, chiar dacă audierea a fost propusă de procuror;
C.dacă cererea a fost admisă, aveți dreptul de a formula calea de atac a contestației împotriva încheierii de admitere pronunțată de prima instanță.
În calitate de avocat, asigurați asistența juridică a inculpatului X cu ocazia judecății în primă instanță. În cadrul dezbaterilor, veți putea pune concluzii pe fondul cauzei:
A.cu ocazia ultimului cuvânt al inculpatului;
B.după ce au pus concluzii procurorul, persoana vătămată și celelalte părți;
C.atât oral cât și în scris, chiar dacă instanța nu le-a solicitat pe acestea din urmă.
A.poate avea loc și în situația în care inculpatul, trimis în judecată pentru un concurs de infracțiuni, recunoaște doar una dintre faptele descrise în rechizitoriu;
B.implică și acceptarea încadrării juridice a faptei, astfel cum aceasta a fost reținută prin rechizitoriu;
C.nu conduce și la reducerea limitelor perioadei pentru care inculpatului i se aplică pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi.
În cazul în care, pe parcursul judecății de primă instanță la un tribunal, se schimbă încadrarea juridică a faptei din tentativă la omor în infracțiunea de lovire sau alte violențe:
A.tribunalul rămâne competent să judece cauza și sub noua încadrare juridică;
B.încheierea prin care s-a dispus schimbarea încadrării juridice poate fi atacată separat cu contestație;
C.judecătorul care a dispus schimbarea de încadrare devine incompatibil și trebuie să formuleze declarație de abținere.
În cauză se desfășoară judecata de primă instanță într-un dosar având ca obiect săvârșirea de către inculpatul X, aflat în stare de libertate, a unei infracțiuni de distrugere calificată, pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 7 la 15 ani. La primul termen de judecată se prezintă numai avocatul desemnat din oficiu pentru inculpatul X, acesta din urmă fiind lipsă deși se constată că a fost legal citat. Avocatul din oficiu învederează că nu a luat legătura cu inculpatul X, pe care nu îl cunoaște. La următorul termen de judecată, având în vedere dispoziția instanței, inculpatul X este adus pe baza unui mandat de aducere. La acest termen, inculpatul solicită acordarea unui nou termen pentru angajarea unui avocat, iar instanța admite această cerere, atrăgând atenția inculpatului că este singurul termen pe care îl acordă pentru angajarea unui apărător. La următorul termen de judecată inculpatul X nu se mai prezintă, iar la dosarul cauzei nu este depusă nicio împuternicire avocațială. Sunt corecte următoarele afirmații:
A.delegația avocatului din oficiu nu va înceta chiar dacă inculpatul X a solicitat termen pentru angajarea unui avocat ales;
B.este obligatorie emiterea unui nou mandat de aducere față de inculpatul X;
C.inculpatul X nu va mai fi citat pentru următorul termen întrucât are termen în cunoștință.
Inculpatul X a fost trimis în judecată, prin rechizitoriu, sub aspectul comiterii unei infracțiuni de lovire și alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. (2) C.pen., reținându-se că, aflându-se în trafic pe o arteră aglomerată, a provocat o altercație cu șoferul unui alt autoturism, aplicându-i acestuia mai multe lovituri. Dosarul se află în faza judecății de primă instanță. Deși a fost legal citat, inculpatul nu s-a prezentat, nejustificat, la primele trei termene de judecată fixate în cauză și nici nu a fost posibilă punerea în executare a mandatului de aducere emis, acesta nefiind găsit la adresa de domiciliu, motiv pentru care prima instanță a dispus începerea cercetării judecătorești în procedura de drept comun și a citat martorii din rechizitoriu. După încă două termene de judecată, la care o parte din martori au fost audiați, inculpatul X se prezintă și formulează în fața instanței o serie de cereri. Întrucât a fost deja începută cercetarea judecătorească de drept comun, apreciați că instanța va respinge următoarele cereri ale inculpatului X:
A.cererea ca judecarea cauzei să se facă potrivit procedurii simplificate a recunoașterii învinurii;
B.cererea de a fi administrate probe noi, suplimentare celor din rechizitoriu;
C.cererea de declinare a cauzei pe motiv că instanța sesizată nu este competentă teritorial;
Prin sentința primei instanțe, inculpatul X a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență. Împotriva acestei sentințe procurorul a declarat apel, dosarul aflîndu-se pe rolul unei curți de apel, la completul format din judecătorii A și B. După ce, la trei termene consecutive de judecată, au fost audiați inculpatul, martorul denunțător și alți 2 martori, cercetarea judecătorească a fost declarată încheiată, iar la termenul din 20.03.2023 s-au desfășurat dezbaterile, pronunțarea fiind amânată pentru 15 zile. Pe parcursul deliberării, la data de 22.03.2023, judecătorul A, membru în completul de apel, a fost surprins în flagrant în timp ce primea mită de la inculpatul X pentru a respinge apelul procurorului și a menține soluția primei instanțe. În aceeași zi, s-a pus în mișcare acțiunea penală atât împotriva inculpatului X, pentru infracțiunea de dare de mită, cât și împotriva judecătorului A, pentru infracțiunea de luare de mită, acesta din urmă fiind suspendat din funcție. În această situație:
A.deliberarea în cauza privind infracțiunea de trafic de influență nu va putea continua în mod legal, chiar dacă în complet va intra, alături de judecătorul B, un alt judecător din cadrul aceleiași curți de apel;
B.judecătorul B este obligat să formuleze declarație de abținere, întrucât există o suspiciune rezonabilă că va pronunța o soluție de condamnare a inculpatului X pentru infracțiunea de trafic de influență;
C.dosarul privind infracțiunea de dare de mită comisă de X nu poate fi reunit, potrivit legii, la acest moment procesual, cu dosarul privitor la infracțiunea de trafic de influență.
În ceea ce privește judecata, este corectă afirmația potrivit căreia:
A.nu poate fi desfășurată în procedura simplificată a recunoașterii învinuirii într-o cauză având ca obiect o infracțiune contra patrimoniului care a produs consecințe deosebit de grave;
B.omisiunea acordării ultimului cuvânt al inculpatului atrage sancțiunea nulității absolute;
C.participarea procurorului este obligatorie, sub sancțiunea nulității absolute, și la judecarea acțiunii civile disjunse.
Inculpatul X este trimis în judecată pentru infracțiunea de înșelăciune în dauna părții civile Y. Cât privește cercetarea judecătorească în cauză:
A.începe întotdeauna cu audierea inculpatului X.;
B.se finalizează prin acordarea ultimului cuvânt al inculpatului;
C.până la terminarea acesteia, Y. poate mări cuantumul despăgubirilor materiale pe care le-a solicitat în cursul urmăririi penale, când s-a constituit, în scris, parte civilă.
Are termen în cunoștință și, pe cale de consecință, nu va mai fi citată pentru următorul termen de judecată:
A.persoana vătămată, care, deși a primit personal citația, nu s-a prezentat la judecată;
B.partea civilă, deținută în Penitenciarul Jilava, care a fost citată la un termen la locul de deținere prin administrația acestuia și a semnat personal de primirea citației;
C.inculpatul, care a fost prezent personal la dezbateri și a fost informat asupra datei și a modalității de pronunțare a hotărârii, iar cu ocazia deliberării instanța a hotărât repunerea cauzei pe rol în vederea reluării dezbaterilor, stabilind un nou termen de judecată.
În ceea ce privește renunțarea la probe, este corectă afirmația potrivit căreia:
A.instanța de judecată nu poate renunța din oficiu la audierea unui martor încuviințat la propunerea persoanei vătămate, dar va putea, în ciuda renunțării persoanei vătămate, să dispună audierea acestuia;
B.se va putea dispune renunțarea la audierea unui martor dacă aceasta nu mai este posibilă, iar martorul a fost audiat de către judecătorul de drepturi și libertăți în procedura audierii anticipate;
C.se va putea dispune renunțarea la audierea unui martor admis la propunerea inculpatului, în lipsa cererii acestuia, dacă se constată în timpul audierii relatarea unui fapt notoriu, iar instanța apreciază că proba este, astfel, inutilă.
Prin rechizitoriul nr. X/P/2021, inculpatul BC a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă prev. și ped. de disp. art. 233 C.pen., instanța sesizată cu judecarea cauzei fiind Judecătoria Sector 3 București. La termenul de judecată din data de 01.10.2022, instanța a declarat terminată cercetarea judecătorească și a acordat cuvântul în dezbateri, acestea fiind încheiate la același termen de judecată. Deliberarea, redactarea și pronunțarea sentinței în cauză a avut loc în data de 15.10.2022, Judecătoria Sector 3 București pronunțând condamnarea inculpatului BC la 3 ani închisoare. Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul BC, în apelul său acesta învederând faptul că pentru termenul la care au avut loc dezbaterile în fața primei instanțe de judecată nu a fost întocmită o încheiere de ședință. Raportat la această situație, considerați ca fiind corecte următoarele afirmații:
A.întocmirea încheierii de ședință pentru termenul la care au avut loc dezbaterile era obligatorie;
B.întocmirea încheierii de ședință pentru termenul la care au avut loc dezbaterile nu era obligatorie;
C.sentința pronunțată este lovită de nulitate absolută.
În data de 05.10.2021, persoana vătămată AB a sesizat prin plângere prealabilă Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova cu privire la săvârșirea, de către numitul DD, a infracțiunii de vătămare corporală din culpă, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 196 C.pen. Prin rechizitoriul nr. X/P/2021 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului DD pentru săvârșirea acestei infracțiuni, instanța sesizată cu judecarea cauzei fiind Judecătoria Craiova. La primul termen de judecată, după începerea cercetării judecătorești, instanța de judecată a procedat la audierea inculpatului DD. Raportat la stadiul procesual al cauzei, cercetarea judecătorească nefiind finalizată, considerați că:
A.inculpatul DD nu mai poate propune administrarea de noi probe la acest moment procesual;
B.inculpatul DD poate propune administrarea de noi probe la acest moment procesual;
C.persoana vătămată AB poate propune administrarea de noi probe la acest moment procesual.
A.poate schimba prin sentință încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare, inclusiv în situația în care inculpatul este judecat în procedura recunoașterii învinuirii;
B.poate dispune reunirea cauzelor în cazul în care constată că pe rolul altei instanțe se află o cauză având ca obiect o infracțiune săvârșită de notarul public X, în calitate de instigator la infracțiunea de uz de fals comisă de Y, minor în vârstă de 17 ani, ce face obiectul cauzei aflate pe rolul său, ambele cauze aflându-se în faza apelului;
C.constată încetată de drept măsura arestului la domiciliu în cursul judecății în primă instanță, dacă durata totală a acesteia (4 ani) a depășit jumătatea maximului special prevăzut de lege pentru infracțiunea care face obiectul sesizării prin acordul de recunoaștere a vinovăției, chiar dacă inculpatul este minor.
A.se dispune întotdeauna când se constată pe baza unei expertize medico-legale că inculpatul suferă de o boală gravă, care îl împiedică să participe la judecată;
B.în fața primei instanțe, atunci când s-a cerut extrădarea activă a inculpatului, se dispune prin încheiere care este supusă contestației;
C.se dispune în situația în care există un impediment legal temporar pentru punerea în mișcare a acțiunii penale față de o persoană.
prin rechizitoriul nr. X/P/2022 întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 2 București, inculpatul NN a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 194 alin. (1) C.pen., instanța sesizată cu judecarea cauzei fiind Judecătoria Sector 2 București. Prin sentința nr. Z din data de 30.08.2022, instanța de judecată a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea de vătămare corporală în infracțiunea de lovire sau alte violente, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 193 C.pen. și a dispus încetarea procesului penal în baza dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. i) - există autoritate de lucru judecat. În raport de această situație, considerați că:
A.instanța de judecată a procedat corect dispunând schimbarea încadrării juridice direct prin sentință;
B.față de soluția pronunțată, instanța de judecată va lăsa nesoluționată acțiunea civilă exercitată în procesul penal;
C.față de soluția pronunțată, instanța de judecată va constata încetarea de drept a măsurii preventive a inculpatului NN și va dispune punerea de îndată în libertate a acestuia, dacă nu este reținut ori arestat în altă cauză.
Inculpatul X a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești cu privire la infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. (2) C.pen. În cursul cercetării judecătorești, instanța dispune schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de tentativă la omor, pentru care competența de judecată revine Tribunalului Argeș. În raport de această situație:
A.Judecătoria Pitești va continua să judece cauza și sub noua încadrare juridică;
B.Judecătoria Pitești își va declina competența în favoarea Tribunalului Argeș;
C.dacă Judecătoria Pitești își declină competența în favoarea Tribunalului Argeș, această din urmă instanță va putea la rândul său să schimbe din nou încadrarea juridică în infracțiunea de lovire sau alte violențe, dar nu își va mai declina din nou competența în favoarea Judecătoriei Pitești întrucât operează progrogarea de competență.
Cererea inculpatului de judecare a cauzei în procedura recunoașterii învinuirii:
A.poate fi formulată până la începerea dezbaterilor în fața primei instanțe;
B.nu poate fi admisă dacă inculpatul recunoaște fapta în materialitatea ei, dar nu recunoaște forma de vinovăție reținută în rechizitoriu;
C.trebuie încuviințată de reprezentantul legal al inculpatului dacă acesta era minor la data săvârșirii infracțiunii, chiar dacă împlinise 18 ani la data formulării cererii.
Inculpatul X este judecat în primă instanță de Tribunalul Iași pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, constând în aceea că, în contextul unei altercații într-un bar, a lovit victima în mod repetat cu o bâtă. În cursul cercetării judecătorești, la termenul din 22.03.2022, instanța admite cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat și, pe cale de consecință, schimbă încadrarea juridică în infracțiunea de lovire sau alte violențe, pentru care este necesară plângerea prealabilă a persoanei vătămate și pentru care competența de judecată în primă instanță aparține Judecătoriei Iași. Față de această situație, Tribunalul Iași dispune citarea persoanei vătămate pentru termenul următor (din 08.05.2022) pentru a o întreba dacă înțelege sau nu să facă plângere prealabilă. La data de 25.03.2022, inculpatul X depune la dosarul cauzei o cerere prin care solicită ca Tribunalul Iași să-și decline competența către Judecătoria Iași. De asemenea, tot la data de 25.03.2022, procurorul depune la dosar o cerere prin care solicită ca judecata în fața Tribunalul Iași să fie suspendată până la prezentarea persoanei vătămate, invocând riscul ca, în raport de noua încadrare juridică dată faptei, să intervină prescripția răspunderii penale. Apreciați ca fiind corecte următoarele afirmații:
A.ambele cereri depuse la data de 25.03.2022 vor fi respinse de către instanță;
B.dacă persoana vătămată nu formulează plângere prealabilă, instanța va dispune încetarea procesului penal;
C.cererea inculpatului X de declinare a competenței trebuie respinsă, dar cererea procurorului de suspendare a judecății trebuie admisă.
În calitate de avocat îl asistați pe inculpatul X, care este judecat în primă instanță de Tribunalul București sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență. La termenul din data de 01.10.2021, în cursul cercetării judecătorești la prima instanță, formulați o cerere de schimbare a încadrării juridice date faptei, prin care argumentați că aceasta întrunește în realitate elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune. Completul învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță respinge, prin încheiere, cererea de schimbare a încadrării juridice. Îi veți explica inculpatului X că:
A.puteți ataca încheierea cu contestație, în termen de 3 de zile de la motivarea acesteia;
B.încheierea este definitivă, întrucât legea nu prevede nicio cale de atac în această ipoteză;
C.încheierea poate fi atacată cu apel, dar numai odată cu sentința pe care prima instanță o va pronunța asupra fondului.
Inculpatul X a fost trimis în judecată, prin rechizitoriu, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută la art. 297 alin. (1) C. pen., pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 2 la 7 ani. În procedura de cameră preliminară au fost respinse toate cererile și excepțiile formulate de inculpat și s-a dispus, prin încheiere rămasă definitivă, începerea judecății în cauză. În calitate de avocat, sunteți contactat de inculpatul X, care vă relatează că dorește să recurgă la procedura de recunoaștere a învinuirii, întrucât a auzit că astfel se vor reduce limitele de pedeapsă. Îi veți explica inculpatului X că:
A.dacă recurge la procedura de recunoaștere a învinuirii, nu va putea obține o soluție de achitare;
B.dacă recurge la procedura de recunoaștere a învinuirii, va mai putea să propună spre administrare în fața instanței de judecată numai proba cu înscrisuri;
C.instanța de judecată nu este obligată să admită cererea sa de a se recurge la procedura de recunoaștere a învinuirii.
Procedura în cazul recunoașterii învinuirii nu este aplicabilă atunci când:
A.inculpatul major a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de omor, pentru care limitele de pedeapsă sunt de la 10 la 20 ani închisoare și interzicerea exercitării unor drepturi;
B.pentru inculpatul minor solicitarea în acest sens a fost formulată, prin înscris autentic, de către reprezentantul legal al acestuia;
C.instanța a fost sesizată cu un acord de recunoaștere a vinovăției încheiat cu inculpatul.
În cursul cercetării judecătorești derulate în fața primei instanțe se dispune schimbarea încadrării juridice într-o infracțiune pentru care, conform legii, competența de judecată revine unei instanțe inferioare. În această ipoteză, instanța care a schimbat încadrarea juridică:
A.își va declina în mod obligatoriu competența de soluționare a cauzei către instanța inferioară;
B.va continua întotdeauna să judece cauza și sub noua încadrare juridică;
C.va continua să judece cauza și sub noua încadrare juridică, dar numai dacă fapta are legătură cu atribuțiile de serviciu ale inculpatului.
Tribunalul București judecă în primă instanță o cauză privitoare la o infracțiune de luare de mită. În cursul cercetării judecătorești, la termenul din 23.08.2021, instanța procedează la audierea martorului U.T., care fusese audiat și în cursul urmăririi penale. Observând că martorul face declarații parțial diferite față de cele date în cursul urmăririi penale, procurorul de ședință declară în fața instanței că începe urmărirea penală împotriva martorului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă. În această situație:
A.instanța de judecată nu își va putea întemeia hotărârea pe care o va da asupra fondului pe niciuna dintre declarațiile date în cauză de martorul U.T.;
B.instanța de judecată nu va putea să extindă obiectul judecății și la infracțiunea de mărturie mincinoasă comisă de U.T.;
C.instanța de judecată nu va putea să refuze consemnarea declarațiilor pe care martorul U.T. le-a dat în fața sa, pe motiv că nu sunt conforme adevărului.
Inculpatul V.I. este judecat în primă instanță într-o cauză penală aflată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București. La termenul din 25.05.2021, instanța admite cererea inculpatului și dispune, prin încheiere, suspendarea judecății întrucât inculpatul suferă de o boală gravă ce necesită efectuarea unei intervenții chirugicale în străinătate. Împotriva acestei încheieri procurorul formulează contestație. Sunt adevărate următoarele afirmații:
A.procurorul depune contestația la instanța care a pronunțat încheierea atacată;
B.competența de soluționare a contestației procurorului aparține Tribunalului București;
C.contestația procurorului va fi respinsă ca inadmisibilă.
Într-o cauză în care inculpatul este un minor de 17 ani se admite de către instanță aplicarea procedurii privind recunoașterea învinuirii. În această situație:
A.nu este posibilă pronunțarea unei soluții de achitare;
B.dacă instanța alege să aplice inculpatului minor o măsură educativă neprivativă de libertate, limitele speciale ale duratei acesteia nu se reduc;
C.inculpatul nu a recunoscut toate faptele pentru care a fost trimis în judecată.
Procurorul efectuează urmărirea penală față de inculpatul C.R. pentru săvârșirea unei infracțiuni de ucidere din culpă în formă simplă [art. 192 alin. (1) C.pen.], pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 1 la 5 ani. Într-o asemenea situație:
A.procurorul poate încheia un acord de recunoaștere a vinovăției cu inculpatul C.R.;
B.procurorul poate dispune renunțarea la urmărirea penală față de inculpatul C.R.;
C.dacă este trimis în judecată prin rechizitoriu, inculpatul C.R. poate recurge la procedura de recunoaștere a învinuirii.
Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpaților AB și CD pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă. Ca urmare a rămânerii definitive a încheierii judecătorului de cameră preliminară prin care s-a dispus începerea judecății, în cauză se fixează termen de judecată la data 14 mai 2020. La acest termen, după citirea actului de sesizare, instanța deschide cercetarea judecătorească și procedează la audierea inculpatului AB în procedură obișnuită. După finalizarea audierii, la același termen de judecată:
A.moștenitorii persoanei decedate se pot constitui părți civile în cauză împotriva celor doi inculpați;
B.cererea lui CD de judecare potrivit procedurii simplificate în cazul recunoașterii învinuirii trebuie respinsă, fiind tardiv formulată;
C.AB nu mai poate invoca excepția de necompetență teritorială a instanței sesizate prin rechizitoriu.
Prin încheierea rămasă definitivă ca urmare a respingerii contestației formulate de inculpatul XA, judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria A a dispus începerea judecății față de inculpatul XA pentru infracțiunea de distrugere pentru care Ministerul Public a sesizat instanța de judecată. La primul termen de judecată fixat în cauză, se procedează la citirea actului prin care s-a dispus trimiterea în judecată. În acest moment procesual:
A.inculpatul nu mai poate cere să fie judecat potrivit procedurii în cazul recunoașterii învinuirii;
B.partea responsabilă civilmente poate interveni voluntar în proces dacă în cauză se exercită și o acțiune civilă;
C.instanța poate invoca din oficiu excepția de necompetență materială dacă apreciază că în cauză competența ar aparține Curtii de Apel.
Prin rechizitoriul nr. X/P/2018 din data de 29.11.2018, întocmit de Parchetul de pe lângă Judecatoria Sectorului 3, inculpatul AB a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt, faptă prev. și ped. de disp.art. 228 C.pen., instanța sesizată cu judecarea cauzei fiind Judecătoria Sectorului 3. În cursul judecării cauzei în primă instanță:
A.inculpatul poate cere administrarea de probe noi și în cursul cercetării judecătorești;
B.instanța nu poate administra probe din oficiu în nicio situație;
C.suspendarea judecății pe motiv că inculpatul suferă de o boală gravă se dispune prin încheiere ce poate fi atacată separat cu contestație și de către persoana vătămată.
În cauza privind inculpații AB și CD, judecați pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, instanța, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de lege, a declarat terminată cercetarea judecătorească. După terminarea cercetării judecătorești, în cadrul dezbaterilor președintele completului a dat cuvântul pentru a pune concluzii procurorului, persoanei vătămate, celorlalte părți, cu precizarea că:
A.durata concluziilor acestora nu poate fi limitată de instanță, întrucât ar aduce atingere exercitării dreptului la apărare;
B.dezbaterile nu pot fi întrerupte, având caracter continuu;
C.președintele completului are dreptul să îl întrerupă pe cel care are cuvântul dacă în susținerile lui, depășește limitele cauzei;
Inculpatul AB a fost trimis în judecată de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, pentru comiterea infracțiunii de omor, prev. de art. 188 alin. 1 cp, de competența tribunalului. În cursul cercetării judecătorești, la cererea inculpatului, tribunalul a pus în discuție schimbarea încadrării juridice, din omor, în ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. 1 cp, infracțiune de competența judecătoriei. În cazul în care se va dispune schimbarea încadrării juridice:
A.cauza va fi declinată judecătoriei competente să soluționeze cauza potrivit regulilor de competență materială;
B.tribunalul va continua judecarea cauzei.
C.cauza va fi declinată judecătoriei competente numai dacă părțile sunt de acord.
În urma judecării apelului declarat de inculpatul AB, condamnat în primă instanță pentru comiterea infracțiunii de ultraj, curtea de apel a decis achitarea acestuia. Referitor la pronunțarea și redactarea hotărârii instanței de apel:
A.hotărârea va fi redactată de unul dintre judecătorii care au soluționat cauza și se semnează numai de aceștia;
B.la pronunțarea hotărârii părțile se citează;
C.hotărârea va fi pronunțată în ședință publică, de președintele completului de judecată, asistat de grefier.
Inculpatul A.C. este judecat în primă instanță la Judecătoria Pitești. Prin sentința pe care o pronunță, instanța:
A.revocă, întotdeauna, măsurile asigurătorii luate pe parcursul judecății dacă îl achită pe inculpat pe motiv că fapta nu este prevăzută de legea penală;
B.constată că arestul la domiciliu a încetat de drept și dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză, în cazul în care îl condamnă la pedeapsa închisorii cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere;
C.poate dispune restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale.
La primul termen de judecată, inculpatul A.C., arestat preventiv, a fost prezent și a formulat în scris cerere de a fi judecat în lipsă, arătând că nu dorește să participe la niciun termen de judecată. Judecata la următoarele termene se poate desfășura în mod legal în lipsa inculpatului A.C.:
A.dacă inculpatul, legal citat, este reprezentat de avocatul său ales;
B.dacă instanța a dispus, la cerere, ca inculpatul legal citat să poată pune concluzii în cadrul dezbaterilor și să i se dea cuvântul prin intermediul videoconferinței în prezența avocatului său ales;
C.numai dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care este judecat A.C., este mai mică de 10 ani.
În urma deliberării într-un complet format din trei judecători, judecătorul A. opinează pentru condamnarea inculpatului la 3 ani de închisoare, judecătorul B. pentru 4 ani de închisoare, iar judecătorul C. pentru 5 ani de închisoare. În acest caz, se va dispune:
Completul de judecată din cadrul Judecătoriei Constanța a dispus, prin încheiere, suspendarea judecății în primă instanță. Competența de soluționare a contestației împotriva încheierii de suspendare a judecății:
A.revine Tribunalului Constanța;
B.revine Curții de Apel Constanța, întrucât aceasta este instanța care va soluționa apelul exercitat împotriva sentinței prin care Judecătoria Constanța soluționează cauza pe fond;
Curtea de Apel București îl judecă în primă instanță pe inculpatul C.R. Inculpatul este arestat preventiv într-o altă cauză, aflată în curs de judecată pe rolul Tribunalului Argeș. În această situație:
A.Curtea de Apel București nu este obligată să îl citeze pe inculpatul C.R. la fiecare termen de judecată, întrucât privarea de libertate nu a fost dispusă în cauza pe care o judecă;
B.inculpatul poate cere să fie judecat în lipsă în cauza aflată pe rolul Curții de Apel București, dar numai dacă a formulat o cerere similară și în cauza aflată pe rolul Tribunalului Argeș, întrucât doar în această din urmă cauză a fost arestat preventiv;
C.este obligatorie aducerea inculpatului aflat în stare de deținere la judecarea cauzei aflată pe rolul Curții de Apel București, dacă acesta nu a formulat cerere de a fi judecat în lipsă în această cauză, chiar dacă a formulat o asemenea cerere în cauza aflată pe rolul Tribunalului Argeș.
Pe rolul Tribunalului București a fost înregistrată cauza privind săvârșirea de către inculpatul RT a unei tentative la infracțiunea de omor. La termenul din data de 13.10.2017 președintele de complet a dispus ca grefierul să dea citire actului prin care s-a dispus trimiterea în judecată și a procedat la audierea inculpatului. În raport cu stadiul procesual al cauzei, potrivit normelor procesuale:
A.inculpatul nu mai poate cere administrarea de probe noi;
B.instanța nu mai poate invoca din oficiu excepția de necompetență teritorială;
C.inculpatul nu mai poate cere să fie judecat potrivit procedurii în cazul recunoașterii învinuirii.
Audierea inculpatului în cursul cercetării judecătorești:
A.nu mai este posibilă în faza apelului, dacă acesta a refuzat să dea declarații în fața instanței de fond;
B.vizează inclusiv exprimarea poziției acestuia cu privire la posibilitatea desfășurării unei munci în folosul comunității, în cazul în care va fi găsit vinovat pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe;
C.nu este obligatorie, dacă acesta, arestat preventiv în cauză, și-a manifestat dorința de a nu participa la procesul penal.
Dacă în cursul urmării penale s-a luat măsura sechestrului asigurător asupra unui imobil ce aparține surorii inculpatului, în vederea aplicării măsurii de siguranță a confiscării extinse, în fața instanței de judecată:
A.este obligatorie citarea persoanei al cărei imobil a fost sechestrat;
B.persoana al cărei imobil a fost sechestrat în vederea confiscării poate formula cereri, ridica excepții și pune concluzii cu privire la toate aspectele privind soluționarea acțiunii penale;
C.este obligatorie asistența juridică a persoanei căreia îi aparține imobilul sechestrat, dacă este arestată în altă cauză.
În cauza având ca obiect judecarea infracțiunii de abuz în serviciu imputată inculpatului AB, prima instanță de judecată, după audierea inculpatului și a celorlalte părți, procedează la audierea martorului CD. Cauza este înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală, ca urmare a calității speciale a inculpatului. Cu ocazia audierii martorului, potrivit legii:
A.și ceilalți membri ai completului pot adresa întrebări martorului, nu doar președintele completului;
B.în anumite situații, președintele de complet poate da citire, în tot sau în parte, declarațiilor anterioare ale martorului;
C.martorul nu poate citi vreun înscris în instanță în nicio situație.
A.va administra probe și va soluționa cauza și în ceea ce privește infracțiunea pentru care, prin actul de sesizare a instanței, s-a dispus clasarea, având în vedere faptul că partea civilă a solicitat despăgubiri și pentru prejudiciul cauzat prin aceasta;
B.va soluționa cauza în procedura simplificată a recunoașterii învinuirii, constatând că inculpatul, trimis în judecată pentru infracțiunea de tăinuire, prevăzută de art. 270 Cod penal, recunoaște că a primit bunul de la autorul furtulu, dar arată că nu a știut că provine din furt;
C.nu va suspenda judecata atunci când din actele medicale eliberate de medicul de familie, rezultă că inculpatul, din cauza bolii, nu se poate prezenta la judecată.
A.inculpatul care a solicitat în scris instanței să fie judecat în lipsă poate fi adus la termen cu mandat de aducere;
B.suspendarea judecății pe motiv că inculpatul suferă de o boală gravă se dispune prin încheiere ce poate fi atacată separat cu contestație și de către persoana vătămată;
C.instanța poate dispune extinderea acțiunii penale cu privire la alte acte materiale.
A.nu înlătură obligația instanței de a verifica periodic subzistența temeiurilor care au determinat luarea măsurii controlului judiciar;
B.se dispune prin încheiere ce poate fi atacată cu contestație și de către persoana vătămată, dacă este provocată de declanșarea procedurii de mediere, în condițiile legii;
C.este o măsură obligatorie în caz de extrădare activă.
Prin rechizitoriul nr. 16/P/2016 Judecatoria Sector 1 a fost sesizata cu judecarea cauzei avand ca obiect savarsirea infractiunii prev. si ped. de disp.art. 229 C.pen.-furt calificat. In cadrul procedurii de camera preliminara, inculpatul RR a invocat nelegalitatea probelor administrate prin declaratiile de martor apartinand lui AA, SS si CC . Persoana vatamata si partea civila nu au formulat cereri si exceptii in camera preliminara. Solutionand cauza, judecatorul de camera preliminara a respins cererile si exceptiile invocate de inculpatul RR si constatand legalitatea sesizarii instantei, a administrarii probelor si a efectuarii actelor de urmaire penala, a dispus inceperea judecatii. Celelalte probe administrate in cursul urmaririi penale si necontestate de catre inculpatul RR:
A.nu pot fi administrate din oficiu de catre instanta de judecata;
B.pot fi administrate din oficiu de catre instanta de judecata, daca apreciaza ca este necesar pentru aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei;
C.sunt avute in vedere de instanta la deliberare fara a mai fi puse in dezbaterea contradictorie a partilor, a persoanei vatamate si a procurorului, chiar daca nu au fost readministrate in cursul cercetarii judecatoresti.
Inculpatul nu se mai citează pentru termenele ulterioare, având termenul în cunoștință, în cazul în care:
A.citația a fost primită de soția inculpatului, iar la termenul de judecată stabilit se prezintă doar apărătorul desemnat din oficiu, care declară că a luat legătura cu inculpatul;
B.citația pentru acel termen a fost înmânată funcționarului însărcinat cu primirea corespondenței din cadrul instituției publice, aceasta fiind inculpata în cauză;
C.la termenul stabilit, acesta se prezintă personal, în stare de arest preventiv, fiind asistat de apărătorul ales.