Prescripția extinctivă și decăderea (Drept civil): grile date la examen
81 de grile oficiale de la Barou, INM și INPPA au verificat prescripția extinctivă și decăderea. Mai jos sunt toate, de la cea mai recentă, fiecare cu baremul oficial și subiectul din care provine.
Barou
54 de grile
INM
14 grile
INPPA
13 grile
Grilele date la examen81 de grile
Barou septembrie 2026 (avocați stagiari) · grila 30
La data de 02.05.2025, între Primus și Secundus, persoane fizice, a fost încheiat un contract de vânzare cu privire la un utilaj agricol, părțile convenind plata prețului în 4 tranșe lunare, care se vor achita până la data de 15 a lunii începând cu luna următoare încheierii contractului. În contract a fost prevăzut că termenul de prescripție a acțiunii vizând plata prețului este de un an. La data de 10.05.2025, Secundus achită prima rată, iar Primus o acceptă. Întrucât Secundus nu plătește ultimele trei rate din preț, Primus introduce o acțiune la data de 10.09.2026 împotriva lui Secundus în care solicită obligarea la achitarea plății prețului restant. Secundus se apără invocând că acțiunea cu privire la plata prețului este prescrisă. În aceste condiții:
A.excepția prescripției se respinge;
B.obligația de plată a prețului a devenit scadentă integral la data de 15.09.2025;
C.clauza privind durata termenului de prescripție este ineficace.
A.dacă cererea formulată împotriva fideiusorului a fost anulată prin hotărâre definitivă, dar creditorul introduce în termen de 6 luni o nouă cerere, care este admisă, prescripția se consideră întreruptă prin prima cerere și față de debitorul principal;
B.punerea în întârziere a debitorului principal întrerupe prescripția și față de fideiusor, dacă este urmată de chemarea debitorului principal în judecată în termen de 6 luni de la punerea în întârziere;
C.dacă prescripția a fost întreruptă prin recunoașterea dreptului de către fideiusor, efectele întreruperii nu pot fi opuse debitorului principal, deoarece recunoașterea nu poate fi opusă decât autorului său.
A.nu se aplică unei acțiuni prin care se cere obligarea pârâtului la încetarea încălcării dreptului la nume al reclamantului;
B.poate fi invocată din oficiu de instanță numai în interesul statului sau al unității-administrativ-teritoriale;
C.poate fi modificată prin clauzele contractuale ale părților, dacă se respectă limitele de durată prevăzute de lege, indiferent care ar fi natura contractului.
În 28 aprilie 2026, A și B încheie un contract. A (creditor) îi pune la dispoziție lui B (debitor) suma de 5.000 de lei. Cei doi stabilesc că suma va fi restituită în 28 aprilie 2027. Într-o asemenea ipoteză:
A.în măsura în care B, de bunăvoie, restituie cei 5.000 de lei în 30 aprilie 2030, el efectuează o plată nedatorată, deoarece a executat o obligație ce nu mai exista, fiind stinsă prin prescripția extinctivă;
B.obligația lui B de a restitui suma este afectată de un termen suspensiv;
C.în măsura în care, în 29 mai 2029, B plătește 2.000 de lei din cei 5.000 de lei, sumă acceptată de către A, are loc o recunoaștere tacită a dreptului creditorului A.
X este creditorul unei obligații solidare împotriva lui Y și Z. Y nu invocă prescripția, iar Z a renunțat la aceasta. Ulterior, un fideiusor al obligației, precum și un creditor al lui Y, invocă prescripția extinctivă. Care dintre următoarele afirmații sunt corecte?
A.prescripția nu mai poate fi invocată de nicio persoană dacă unul dintre debitori a renunțat la ea;
B.codebitorii sau fideiusorii pot invoca prescripția chiar dacă unul dintre debitori a neglijat să o invoce sau a renunțat la ea;
C.creditorii celui interesat sau orice altă persoană interesată pot invoca prescripția.
La data de 15 martie 2023, B încheie cu A., în formă autentică notarială, un contract de ipotecă imobiliară, în vederea garantării executării obligațiilor sale de restituire a sumei de bani împrumutate de la A, respectiv a dobânzii convenționale aferente, ambele exigibile la data de 22 august 2019. Fiindcă B nu a achitat până la data de 01 martie 2026 împrumutul acordat și nici dobânda, A:
A.are prescris dreptul la acțiunea în restituirea împrumutului și a dobânzilor, putând urmări doar imobilul care constituie obiectul dreptului de ipotecă, dar numai în limita valorii acestuia, și doar până la limita valorii capitalului împrumutat;
B.poate pretinde plata atât a capitalului, cât și a dobânzii convenționale datorate, acestea nefiind prescrise;
C.poate urmări silit imobilul ipotecat, în vederea recuperării atât a capitalului, cât și a dobânzii convenționale datorate de către B.
Prin cererea de chemare în judecată, la 10 ianuarie 2025, reclamanta, A., l-a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând să se constate neîndeplinite în mod culpabil de către pârât obligațiile contractuale asumate în contractul nr. X/2016, să se dispună obligarea pârâtului la plata de despăgubiri totale în cuantum de 100.000 euro, echivalent în lei la data plății, conform cursului BNR, formate din suma primită cu titlu de bursă reprezentând taxe de studiu, cheltuieli de cazare, masă, asigurări de sănătate și transport, respectiv din penalitățile aferente calculate până la data plății efective și integrale a debitului, în procent de 10% pe an din suma totală datorată. Reclamanta și-a întemeiat cererea atât pe prevederile contractului X/2016, care trebuia executat integral până la finele anului 2019, cât și pe cele ale tranzacției Y/2023, încheiate între părțile litigante, prin care pârâtul și-a asumat faptul că nu și-a executat obligațiile conform contractului de studii perfectat cu reclamanta, precum și că are să îi restituie acesteia suma totală de 50.000 euro. În aceste condiții:
A.dacă B va invoca stingerea dreptului material la acțiune al lui A prin prescripție, excepția prescripției extinctive va fi admisă și cererea lui A va fi respinsă ca atare;
B.dacă B va invoca stingerea dreptului material la acțiune al lui A prin prescripție, excepția prescripției extinctive va fi respinsă, cererea lui A va fi admisă în parte și B va fi obligat la plata de despăgubiri în valoare totală de 50.000 euro;
C.dacă B va invoca stingerea dreptului material la acțiune al lui A prin prescripție, excepția prescripției extinctive va fi respinsă, cererea lui A va fi admisă și B va fi obligat la plata de despăgubiri în valoare totală de 100.000 euro.
Suspendarea prescripției extinctive intervine în următoarele cazuri:
A.între soți, pe toată durata căsătoriei, chiar dacă sunt separați în fapt;
B.când debitorul nu achită creditorului datoria și cere, în ultimele șase luni înainte de expirarea termenului de prescripție, un termen de plată;
C.pe durata negocierilor purtate în scopul rezolvării pe cale amiabilă a neînțelegerilor dintre părți, dacă au fost ținute în ultimele șase luni înainte de expirarea termenului de prescripție.
Stingerea prin prescripție a dreptului material la acțiunea în restituirea îmbogățirii fără justă cauză născut la data de 01 noiembrie 2008:
A.trebuie să fie invocată, pe cale de excepție, de către instanța de judecată, în orice stare a procesului;
B.poate fi invocată, pe cale de excepție, numai de către îmbogățitul pârât cel târziu până la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate;
C.poate fi invocată, pe cale de excepție, inclusiv de către creditorul chirografar al îmbogățitului pârât, cel târziu până la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate.
Dacă creditorul, primind cu bună-credință plata nedatorată efectuată de către solvens, a lăsat să se împlinească termenul de prescripție care a curs în favoarea adevăratului debitor, solvens are o acțiune în regres împotriva adevăratului debitor, întemeiată pe:
A.restituirea prestațiilor;
B.subrogația legală în drepturile creditorului plătit;
A.este imprescriptibilă acțiunea în despăgubiri datorate pentru încălcarea unui drept nepatrimonial;
B.prescripția dreptului material la acțiune privind creanța principală atrage prescripția dreptului material la acțiune privind toate accesoriile acesteia;
C.împlinite, aceasta împiedică compensația pentru creanțe pe care debitorul le-ar dobândi asupra creditorului în viitor.
Negocierile purtate între părțile contractante în scopul rezolvării pe cale amiabilă a neînțelegerilor dintre ele:
A.suspendă cursul prescripției extinctive, indiferent de data la care au fost ținute în interiorul termenului de prescripție;
B.întrerup cursul prescripției extinctive, însă numai dacă au fost ținute în ultimele șase luni înainte de expirarea termenului de prescripție;
C.fac ca prescripția să se împlinească după expirarea unui termen de șase luni de la data la care acestea au încetat, dacă au fost ținute, cel puțin parțial, în ultimele șase luni înainte de expirarea termenului inițial de prescripție.
În baza promisiunii bilaterale de vânzare a unui imobil, încheiată la data de 15 martie 2012, promitentul-cumpărător G a achitat integral prețul vânzării către promitentul-vânzător H și a intrat în posesia imobilului, părțile obligându-se să încheie contractul de vânzare în formă autentică până la data de 15 martie 2013. Prin cererea de chemare în judecată, introdusă la data de 10 februarie 2016, G solicită instanței să pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare, deoarece H a refuzat în mod nejustificat să se prezinte la notarul public pentru perfectarea vânzării. În apărare, H a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune. Instanța:
A.va admite excepția invocată, constatând că este împlinit termenul de prescripție extinctivă și va respinge acțiunea;
B.va respinge excepția invocată, în considerarea faptului că imobilul se află în posesia reclamantului, și va admite acțiunea;
C.va respinge excepția invocată, reținând că termenul de prescripție a dreptului la acțiune s-ar fi împlinit pe 15 martie 2016, și va admite acțiunea.
În timpul căsătoriei dintre A și B s-a născut minorul C. Mama copilului a decedat când acesta avea 2 ani și 10 luni. La 1 an și 2 luni de la decesul mamei, pretinsul tată biologic al copilului a promovat acțiune în tăgada paternității. Pârâtul a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune. În această situație:
A.acțiunea în tăgada paternității pornită de către cel care se pretinde tatăl biologic se prescrie în termen de 3 ani de la data nașterii copilului;
B.acțiunea în tăgada paternității pornită de către cel care se pretinde tatăl biologic al copilului se prescrie în termen de 1 an de la decesul mamei;
C.acțiunea în tăgada paternității introdusă de către cel care se pretinde tatăl biologic nu se prescrie în timpul vieții acestuia.
În cazul în care A vinde lui B un imobil, iar B invocă anularea contractului de vânzare pentru ca a fost în eroare cu privire la obiectul convenției, atunci prescripția dreptului material la acțiunea în anulare:
A.are durata termenului general de prescripție;
B.curge de la data descoperirii erorii de către B, însă nu mai tarziu de împlinirea a 18 luni din ziua încheierii actului juridic;
C.curge de la data încheierii contractului de vânzare.
A.contractul de tranzacție neîncheiat în formă scrisă;
B.contractul de locațiune încheiat sub semnătură privată, după ce, în cadrul negocierilor anterior purtate, A și B au convenit expres asupra formei notariale a acestuia;
C.clauza prin care părțile vânzării declară imprescriptibil dreptul material la acțiunea pentru plata prețului.
A în calitate de vânzător, i-a transmis lui B în calitate de cumpărător, dreptul de proprietate asupra unei biciclete prin intermediul contractului de vânzare încheiat la data de 02.05.2017. Prețul a fost achitat integral la data încheierii contractului, dată la care a fost predată cumpărătorului bicicleta. Judecătoria Brașov a anulat contractul de vânzare prin sentință rămasă definitivă la data de 02.07.2018, pentru eroare. La 3 luni de la rămânerea definitivă a sentinței, respectiv la data de 02.10.2018, vânzătorul A a depus o acțiune în revendicare împotriva cumpărătorului B, solicitând restituirea bicicletei. B prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii, iar prin intermediul cererii reconvenționale, B a solicitat restituirea prețului. Raportat la situația de fapt expusă:
A.prescripția dreptului la acțiune pentru restituirea prețului plătit de B începe să curgă de la momentul introducerii acțiunii în revendicare;
B.dreptul la acțiune al lui A este imprescriptibil, iar cel al lui B este prescriptibil;
C.prescripția dreptului la acțiune pentru restituirea prețului plătit de B începe să curgă de la momentul rămânerii definitive a sentinței pronunțate de Judecătoria Brașov, respectiv 02.07.2018.
Prin contractul autentic încheiat între A și B, privind vânzarea către cel de-al doilea a imobilului teren intravilan proprietatea primului, pentru prețul de 100.000 de euro, s-a stipulat că, la data încheierii contractului, B a plătit 25.000 euro din prețul convenit, restul urmând a fi achitat în termen de cel mult 4 luni. În vederea garantării plății restului de preț rămas de achitat, s-a intabulat, în favoarea vânzătorului, un drept legal de ipotecă asupra imobilului vândut. După aproximativ trei ani și jumătate de la data autentificării contractului, B nu achitase restul de preț datorat și, fiind confruntat în acest sens de către A, a refuzat categoric să-l mai achite. În atare condiții, A:
A.are la dispoziție acțiunea ipotecară prin care să urmărească terenul vândut, pentru a-și satisface creanța privind restul de preț neachitat de către B, în valoare de 75.000 de euro;
B.poate solicita întotdeauna cu succes rezoluțiunea judiciară a contractului de vânzare-cumpărare, restituind partea din preț primită și redevenind proprietar al terenului;
C.acțiunea privind obligarea lui B la plata restului de preț neachitat este supusă termenului general de prescripție.
Între A, în calitate de împrumutător, și B, în calitate de împrumutat, s-a încheiat, la data de 29 august 2022, un contract de împrumut de bani, în temeiul căruia A i-a împrumutat lui B, pentru o lună, suma de 100.000 lei. La scadență, întrucât B i-a dovedit lui A starea sa patrimonială precară și imposibilitatea actuală de a-i restitui suma împrumutată, A nu a acceptat o prelungire a scadenței, însă a fost de acord să încheie cu B o convenție prin care cei doi au stabilit că termenul de prescripție care curge împotriva lui A, privind dreptul material la acțiunea în restituirea împrumutului acordat lui B, să nu înceapă să curgă de la data scadenței, ci după șase luni de la aceasta.
A.obligația asumată de către B este o obligație afectată de un termen suspensiv;
B.convenția încheiată între A și B privind modificarea cursului prescripției prin fixarea începutului acesteia este valabilă;
C.convenția încheiată între A și B privind modificarea cursului prescripției prin fixarea începutului acesteia este nulă absolut.
La 5.01.2020, A a cumpărat de la B un autoturism cu prețul total de 12.000 euro, plătibil în 12 rate lunare, începând din ziua încheierii contractului, datorate în ziua de 5 a fiecărei luni. Dacă A a plătit doar primele două rate, iar B îl cheamă în judecată la data de 5.09.2023 pentru plata integrală a prețului, atunci:
A.B va putea recupera ratele aferente perioadei 5.09.2020-5.12.2020, cu privire la restul ratelor operând prescripția extinctivă;
B.plata celei de-a doua rate nu întrerupe prescripția extinctivă;
C.B va putea recupera toate ratele de preț restante.
A.în cazurile în care nulitatea relativă poate fi invocată de o terță persoană, prescripția dreptului la acțiunea în anularea actului juridic începe să curgă, dacă prin lege nu se prevede altfel, de la data când terțul a cunoscut existența cauzei de nulitate, însă nu mai târziu de împlinirea a 18 luni din ziua încheierii actului juridic respectiv;
B.întreruperea prescripției împotriva fideiusorului produce efecte și în privința debitorului principal;
C.cel care a executat de bunăvoie obligația după ce termenul de prescripție s-a împlinit are dreptul să ceară restituirea prestației, dacă la data executării nu știa că termenul de prescripție era împlinit.
Suspendarea prescripției extinctive se realizează în următoarele cazuri:
A.când debitorul nu achită creditorului datoria și cere, în ultimele șase luni înainte de expirarea termenului de prescripție, un termen de plată;
B.pe durata negocierilor purtate în scopul rezolvării pe cale amiabilă a neînțelegerilor dintre părți, dacă au fost ținute în ultimele șase luni înainte de expirarea termenului de prescripție;
C.între soți, pe toată durata căsătoriei, chiar dacă sunt separați în fapt.
La 16.03.2020, Primus vinde lui Secundus un autoturism nou. La 12.06.2020, autoturismul este implicat într-un accident de circulație și, în urma verificării tehnice efectuate, se constată lipsa din fabricație a unor piese drept cauză a accidentului. Având în vedere această situație, Secundus promovează la 17.03.2023 o acțiune redhibitorie, solicitând desființarea contractului și obligarea lui Primus la plata unor daune-interese în cuantum de 10.000 euro, daune dovedite. Prin întâmpinare, Primus solicită respingerea acțiunii întrucât nici el nu a cunoscut lipsa pieselor, iar Secundus a preluat riscul pieirii fortuite de la predare. În speță:
A.instanța va admite cererea în rezoluțiune, reținând îndeplinite condițiile garanției contra viciilor;
B.instanța va respinge cererea privind obligarea la plata daunelor-interese întrucât vânzătorul nu a cunoscut viciile bunului vândut;
C.instanța va respinge acțiunea, reținând întemeiate apărările pârâtului.
În ipoteza executării de bunăvoie a unei obligații după ce termenul de prescripție s-a împlinit:
A.debitorul are dreptul să ceară restituirea prestației ce constituie obiectul obligației executate numai dacă la data executării nu știa că termenul de prescripție era împlinit;
B.debitorul are dreptul să ceară restituirea prestației ce constituie obiectul obligației executate chiar dacă la data executării știa că termenul de prescripție era împlinit;
C.debitorul nu are dreptul să ceară restituirea prestației ce constituie obiectul obligației executate indiferent și independent de faptul cunoașterii dacă termenul de prescripție era sau nu împlinit la data executării.
Între A și B, s-a încheiat, la data de 15 ianuarie 2019, un contract de vânzare a unui apartament, cu plata prețului la 6 luni de la data vânzării. La scadență, B nu a achitat prețul, promițându-i lui A că o va face în cel mai scurt timp posibil. La data de 10 ianuarie 2022, B îi vinde la rândul său lui A un alt imobil, cu plata prețului la 6 luni de la data vânzării. La aproximativ un an de la împlinirea acestui termen, B îl acționează în judecată pe A solicitându-i plata prețului imobilului vândut, al cărui cuantum era egal cu cel al prețului apartamentului pe care B l-a cumpărat de la A.
A.A îi poate opune lui B stingerea datoriei sale prin compensație;
B.A nu îi poate opune lui B stingerea datoriei sale prin compensație;
C.dacă A îi plătește lui B, în cursul procesului, prețul datorat, ulterior, el nu va mai putea să îl urmărească, cu succes, pe B pentru prețul pe care acesta i-l datorează , dacă acesta din urmă va invoca prescripția extinctivă.
F. în calitate de reclamant, se adresează instanței, la data de 1.09.2021 pentru a se constata că nu este tatăl minorei M. și pentru a fi înlăturat numele său de la secțiunea "tată" din certificatul de naștere al minorei, respectiv pentru ca acesteia să-i fie modificat numele de familie în consecință. F. arată în motivarea cererii de chemare în judecată că la data la care s-a pronunțat divorțul, 1.03.2021, fosta soție, numita G., mama minorei M., în vârstă de 6 ani, i-a spus că el nu este tatăl biologic al acesteia. Ca urmare, fostul soț a făcut investigații medicale care au confirmat că acesta suferea din naștere de o afecțiune care îl împiedica să aibă urmași. În acest context, instanța de judecată:
A.va respinge acțiunea, constatând prescrisă acțiunea, astfel cum a fost invocat prin întâmpinare;
B.va respinge excepția de prescripție, constatând că termenul de prescripție de 3 ani nu s-a împlinit;
C.va examina pe fond acțiunea și o va admite dacă probele administrate confirmă susținerile reclamantului.
În anul 2016, soții A și B , împreună cu cei trei copii minori ai lor, se mută în casa dobândită de B prin moștenire legală, bun propriu. Soții efectuează lucrări de renovare și amenajare a locuinței, cumpărând mobilă și obiecte de artă pentru decorarea ei. Începând cu anul 2019, B, suferind de alcoolism cronic, începe să vândă, fără știrea lui A, obiecte din casă, iar în decembrie 2020 înstrăinează fratelui său C, pe o sumă derizorie, două tablouri pictate de un artist plastic renumit. Deși A sesizează a doua zi dispariția tablourilor, abia în februarie 2022 A află cine este adevăratul cumpărător, drept pentru care introduce, în martie 2022, o acțiune în anularea vânzării și restituirea bunurilor, motivând că imobilul în care se aflau tablourile este locuința familiei. C se apără susținând că oricare dintre soți poate înstrăina cu titlu oneros bunuri comune a căror înstrăinare nu este supusă unor formalități de publicitate, că nu este notat în cartea funciară că imobilul este locuință a familiei, că nu există un refuz scris din partea lui A cu privire la vânzare și că el este de bună-credință, deoarece nu știa că imobilul în care locuiau A și B este locuința familiei. În schimb, A face dovada că C, împreună cu familia acestuia, îi vizitaseră adesea pe soții A și B în acea casă, fiind prezenți la principalele evenimente de familie. Instanța:
A.va respinge acțiunea lui A ca prescrisă;
B.va respinge acțiunea lui A în anularea vânzării, îndrumând partea să solicite plata unor daune interese;
C.va admite acțiunea lui A și dispune anularea vânzării și restituirea tablourilor.
A.renunțarea la beneficiul prescripției, făcută de unul dintre debitori, produce efecte și în privința codebitorilor, în cazul obligațiilor solidare;
B.părțile care au capacitatea deplină de exercițiu pot, prin acord expres, să convină asupra unei clauze contractuale prin care declară drept imprescriptibilă acțiunea în anularea actului juridic în caz de violență;
C.când este vorba de prestații succesive, prescripția dreptului la acțiune începe să curgă de la data la care fiecare prestație devine exigibilă, iar dacă prestațiile alcătuiesc un tot unitar, de la data la care ultima prestație devine exigibilă.
La data de 14 martie 2020 AB încheie un contract cu arhitectul CD prin care acesta din urmă se angajează să îi proiecteze o vilă în Municipiul M, contra sumei de 30.000 lei. În 25 august 2021 AB încheie un nou contract cu CD având ca obiect proiectarea unei case de vacanță în stațiunea Vatra Dornei, pentru un onorariu de 15.700 lei. Ambele onorarii urmau să fie achitate la finalizarea fiecărei lucrări în parte. CD termină proiectarea primei construcții și predă planurile aferente lui AB la data de 13 iunie 2021 (acesta acceptându-le fără obiecții), odată cu factura aferentă de 30.000 lei; planurile finale ale casei de vacanță sunt predate lui AB (și acceptate fără obiecții de către acesta) la data de 1 iulie 2022, odată cu factura aferentă de 15.700 lei. Cu toate acestea, ulterior, AB se arată nemulțumit de întârzierile arhitectului CD și refuză plata ambelor onorarii, arătând că din cauza întârzierilor a pierdut o finanțare cu fonduri europene. La data de 01 septembrie 2022, arhitectul CD introduce o acțiune în obligarea lui AB la plata sumelor restante izvorâte din ambele contracte de proiectare. Prin întâmpinare, pârâtul AB invocă prescripția extinctivă a dreptului la acțiune față de ambele capete de cerere, raportat la data încheierii contractelor de proiectare și invocă excepția de neexecutare a contractelor, având în vedere executarea lor cu întârziere. În aceste condiții:
A.excepția de neexecutare este neîntemeiată;
B.capătul de cerere privind plata sumei de 30.000 lei este prescris extinctiv;
C.ambele capete ale cererii de chemare în judecată sunt prescrise extinctiv.
Clauza contractuală sau convenția prin care părțile stipulează că acțiunea în plata prețului dintr-un contract de vânzare este imprescriptibilă extinctiv:
A.este interzisă, considerându-se o clauză nescrisă;
B.este interzisă, fiind lovită de nulitate absolută;
C.este valabilă, însă termenul de prescripție se reduce la 10 ani.
A.prescripția împotriva moștenitorilor se întrerupe cât timp aceștia nu au acceptat moștenirea;
B.aceasta se suspendă cât timp, în mod deliberat, debitorul ascunde creditorului existența datoriei sau exigibilitatea acesteia;
C.aceasta se suspendă cât timp cel împotriva căruia curge prescripția este împiedicat de un caz de forță majoră temporară să facă acte de întrerupere, cât timp nu a încetat această împiedicare, oricând ar surveni cazul de forță majoră în cursul termenului de prescripție.
Urmare a unor manopere dolosive, săvârșite de A, B cumpără un tablou la data de 08.12.2017. Presupunând că viciul de consimțământ al dolului a fost descoperit la data de 08.12.2019, și că nu au existat cauze de suspendare/întrerupere a prescripției, termenul de prescripției a acțiunii în anularea contractului, pentru dol, s-a împlinit la data de:
La 10 august 2017, D a fost diagnosticat cu o boală gravă și supus unei îngrijiri medicale efectuate chiar de vărul său primar medic N. După un an, D a transmis lui N cu intenție liberală un imobil. La 3 ani de la diagnosticare, perioadă în care a beneficiat de îngrijiri medicale constante, D a decedat, pierzând lupta cu boala. Cu ocazia deschiderii succesiunii, F, fiica lui D și unica moștenitoare, află de existența contractului și la 20 noiembrie 2021 cheamă în judecată pe N solicitând anularea contractului întrucât N era incapabil să primească donații în timpul îngrijirilor medicale. Prin întâmpinare, N a invocat excepția prescripției dreptului la acțiunea în anulare, iar pe fondul cauzei a arătat că legea permite încheierea acestuia contract din moment ce medicul este rudă cu defunctul. În aceste circumstanțe de fapt:
A.instanța admite excepția prescripției dreptului la acțiune și respinge acțiunea în anulare, întrucât termenul de prescripție de un an a început să curgă de la deschiderea succesiunii ;
B.instanța respinge excepția prescripției dreptului la acțiune întrucât termenul de 3 ani a început să curgă de la data când D a luat cunoștință de existența contractului;
C.pe fondul cauzei, instanța admite acțiunea în anulare, constatând incapacitatea lui N la încheierea contractului cu D.
Soții X și Y erau separați în fapt, la data de 15.05.2015, când X a încheiat contractul de vânzare al unui bun comun, un apartament. Soțul nu a avut consimțământul expres al soției la încheierea acestui act juridic. La sfârșitul anului 2018, la o lună de la data la care Y a aflat că bunul a fost înstrăinat, cei doi au divorțat. În acest caz dacă sunteți consultat de Y în legătură cu posibilitatea desființării contractului de vânzare și admițând prin ipoteză că potrivit legii vânzarea menționată este anulabilă, opinia dumneavoastră va fi în sensul că:
A.între soții X și Y, prescripția dreptului la acțiune începe să curgă cât timp durează căsătoria;
B.în cazul în care nulitatea relativă poate fi invocată de o terță persoană (Y), prescripția începe să curgă, dacă prin lege nu se dispune altfel, de la data când terțul a cunoscut cauza de nulitate;
C.în niciun caz, prescripția dreptului la acțiune nu curge între soți pe durata căsătoriei.
Pe rolul Judecătoriei Galați a fost introdusă la 15.01.2018 o cerere de chemare în judecată prin care reclamantul A a solicitat obligarea pârâtului B la restituirea unui telefon mobil. Reclamantul a motivat că a pierdut telefonul în data de 14.02.2015 în parcul central al orașului, în timp ce se juca cu copilul său; ulterior, în data de 19.12.2017, complet întâmplător, aflându-se la o grădiniță, a observat că telefonul se găsea în posesia pârâtului; a recunoscut imediat telefonul după un mic defect pe care acesta îl avea. În data de 27.06.2018, Judecătoria Galați a dispus prin încheiere anularea cererii de chemare în judecată ca netimbrată. Ulterior, reclamantul a introdus o nouă cerere de chemare în judecată la data de 14.07.2018, timbrând corespunzător. Pârâtul a formulat întâmpinare la cererea de chemare în judecată, prin intermediul căreia a invocat decăderea reclamantului din dreptul de proprietate asupra telefonului mobil, dată fiind trecerea unui interval de timp de 3 ani de la data la care reclamantul a pierdut stăpânirea materială a acestuia. În plus, pârâtul a susținut că a cumpărat telefonul de la vărul său și că nu a știut că acesta nu este adevăratul proprietar al bunului. Având în vedere că părțile au probat susținerile de mai sus, Judecătoria Galați:
A.reținând că termenul de decădere de 3 ani a fost întrerupt la data de 15.01.2018, va admite cererea de chemare în judecată;
B.reținând că termenul de prescripție de 3 ani a fost întrerupt la data de 14.07.2018, va admite cererea de chemare în judecată;
C.va respinge cererea de chemare în judecată, apreciind că reclamantul este decăzut din dreptul de proprietate asupra telefonului mobil.
A.dreptului la acțiune în restituirea prestațiilor făcute în temeiul unui act desființat pentru rezoluțiune, termenul de prescripție curge, în toate situațiile, de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a desființat actul;
B.dreptului la acțiune în repararea unei pagube care a fost cauzată printr-o faptă ilicită, termenul de prescripție începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea;
C.începute și neîmplinite, dacă partea îndreptățită, având capacitatea de a înstrăina sau de a se obliga, renunță la beneficiul termenului scurs, sunt aplicabile dispozițiile privitoare la întreruperea prescripției prin recunoașterea dreptului.
La data 22.12.2017 devenea exigibilă obligația lui Y față de X constând în plata sumei de 150.000 lei reprezentând prețul unui autoturism vândut de X către Y la data de 01.08.2017. Y nu și-a executat obligația de plată a prețului, iar la data de 21.12.2020, X formulează o cerere de chemare în judecată prin care solicită instanței obligarea lui Y la plata sumei de 150.000 lei reprezentând prețul autoturismului vândut. Ca urmare a neconformării lui X de a plăti taxa judiciară de timbru, instanța a anulat cererea de chemare în judecată, hotărârea rămânând definitivă la data de 10.03.2021. La data de 09.09.2021, X formulează o nouă cerere de chemare în judecată împotriva lui Y solicitând instanței obligarea acestuia la plata sumei de 150.000 lei reprezentând prețul autoturismului vândut. În acest context:
A.prescripția este considerată întreruptă prin prima cererea de chemare în judecată, dacă a doua cerere de chemare în judecată este admisă;
B.prescripția este considerată întreruptă prin a doua cerere de chemare în judecată, cu condiția ca această nouă cerere să fie admisă;
C.trebuie considerată prescrisă o a treia cerere de chemare în judecată, introdusă într-un termen de 6 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a anulat și ce-a de-a doua cerere de chemare în judecată.
La data de 16.12.2018 V îl cheamă în judecată pe Z solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 6.000 lei reprezentând suma pe care i-a împrumutat-o lui Z și pe care acesta trebuia, potrivit convenției părților, să o restituie la data de 13.04.2017. Z se apară invocând compensația între creanța pretinsă de V și suma pe care acesta i-o datora cu titlu de chirie în baza unui contract de locațiune a unui imobil încheiat între părți pentru perioada 01.05.2014-01.04.2015, în care părțile conveniseră o chirie lunară de 500 de lei, fără a stabili scadenta ratelor de chirie. V invocă prescripția extinctivă față de creanța pretinsă de Z, arătând că nu mai poate invoca la acest moment compensația și, de asemenea, arată că nu a plătit suma datorată cu titlu de chirie deoarece aceasta a fost acoperită de îmbunătățirile aduse de către el imobilului, păstrate de Z chiar dacă nu își dăduse acordul pentru efectuarea lor. Față de aceasta situație, instanța:
A.va admite în totalitate cererea de chemare în judecată;
B.va admite în parte cererea de chemare în judecată, obligându-l pe Z la plata sumei de 500 lei;
C.va respinge în totalitate cererea de chemare în judecată.
La data de 19.12.2010, între Z și C se încheie o cesiune de creanță, stabilindu-se că prețul acesteia va fi achitat de către C la data de 27.03.2011. C refuză să plătească prețul cesiunii motivând că debitorul cedat a devenit insolvabil. În urma repetatelor solicitări ale lui Z pentru plata prețului cesiunii, părțile poartă, în perioada 19.12.2013-19.02.2014, negocieri în scopul rezolvării pe cale amiabilă a neînțelegerii dintre ele, însă acestea se finalizează fără rezultat. La data de 03.08.2014 Z cheamă în judecată pe C solicitând obligarea acestuia la plata prețului cesiunii. Instanța :
A.va respinge cererea de chemare în judecată, invocând din oficiu prescripția extinctivă și stabilind că termenul acesteia s-a împlinit înainte de introducerii cererii de chemare în judecată;
B.nu va putea invoca din oficiu prescripția extinctivă, stabilind ca fiind aplicabilă în întregime reglementarea Codului civil 2009 în materia prescripției extinctive;
C.va respinge cererea de chemare în judecată ca urmare a admiterii excepției de prescripție extinctivă invocată de către C prin întâmpinare.
Prin contractul încheiat la 1 aprilie 2016, Primus i-a vândut lui Secundus un autoturism, predarea bunului vândut și plata prețului făcându-se la data încheierii contractului. Contractul a fost anulat, pentru eroare, prin hotărârea judecătorească rămasă definitiva la 1 iunie 2017. Primus a formulat la 1 septembrie 2017 o acțiune în revendicare solicitând obligarea lui Secundus la restituirea autoturismului. Prin cerere reconvențională Secundus solicită restituirea prețului. În aceste circumstanțe de fapt:
A.dacă autoturismul a pierit fortuit într-un incendiu la data de 15 august 2017, incendiu care a afectat doar garajul lui Secundus, atunci acesta poate fi obligat la restituirea contravalorii autoturismului;
B.prescripția dreptului lui Secundus la acțiunea în restituirea prețului plătit începe să curgă la data de 1 iunie 2017;
C.prescripția dreptului lui Secundus la acțiunea în restituirea prețului plătit începe să curgă la data de 1 septembrie 2017;
Dacă, prin contractul încheiat la 1 aprilie 2017, domnul X i-a vândut doamnei Y un autoturism, cu plata prețului (60,000 de lei), în 3 rate anuale egale, plătibile pe 1 aprilie ale fiecărui an începând cu data încheierii contractului. Pârțile prevăd ca vânzarea se va desființa dacă, până la 1 mai 2019, domnul X se va angaja ca salariat la un angajator cu sediul în afara orașului în care locuiește (ceea ce până la urma nu s-a întâmplat). În aceste condiții:
A.prescripția dreptului domnului X la acțiunea în plata prețului s-a împlinit, pentru cele trei rate, la 1 aprilie 2020, 1 aprilie 2021, respectiv 1 aprilie 2022;
B.domnul X a fost, după încheierea contractului, proprietar sub condiție suspensivă;
C.prescripția domnului X la acțiunea în plata prețului s-a împlinit la 1 aprilie 2022.
X este creditor al codebitorilor solidari D1 și D2 pentru o datorie de 700.000 lei, garantată de Z în calitate de fideiusor. Datoria a devenit scadentă la data de 10 februarie 2015. Între timp, D1 a contractat o altă datorie la W în sumă de 500.000 lei, la data de 15 mai 2017, cu termen de restituire de 3 ani. D1, D2 și Z au fost chemați în judecată de X, la data de 17 iulie 2018, pentru restituirea sumei de 700.000 lei cu dobândă legală și penalități de întârziere, potrivit contractului. Prin întâmpinare, D1 a arătat că nu a achitat împrumutul din cauza faptului că s-a aflat într-o situație materială precară. În raport de situația descrisă, excepția de prescripție a dreptului material la acțiune ar putea fi invocată:
La data de 1 aprilie 2010, L și F au încheiat un contract de locațiune prin care L a închiriat lui F un apartament pentru o perioadă de 2 ani, convenind o chirie lunară de 800 de lei, ce trebuia plătită la data de 15 a fiecărei luni pentru luna în curs. Întrucât F nu și-a îndeplinit obligația de plata a chiriei pentru lunile ianuarie 2011 - aprilie 2012, la data de 22 aprilie 2015 acesta a fost chemat în judecată de L pentru a fi obligat de către instanță la plata chiriei aferente intervalului menționat. În raport de această situație:
A.instanța invocă din oficiu excepția de prescripție a dreptului material la acțiune cu privire la întreaga creanță și respinge în tot acțiunea;
B.dacă pârâtul invocă prin întâmpinare excepția de prescripție a dreptului material la acțiune, instanța respinge excepția invocată și admite acțiunea așa cum a fost formulată;
C.instanța poate admite în parte acțiunea, dacă pârâtul nu invocă excepția prescripției dreptului material la acțiune.
La data de 10 februarie 2018, T l-a notificat pe F iar ulterior, la data de 15 iunie 2018, l-a chemat în judecată pentru predarea unui utilaj sau plata contravalorii acestuia, conform contractului de vânzare încheiat între părți la data de 1 martie 2015. Prin întâmpinare, F a invocat prescripția dreptului la acțiune și în subsidiar, caracterul neîntemeiat al acțiunii reclamantului, arătând că utilajul a fost distrus integral în urma unui incendiu produs la data de 25 martie 2015, ulterior notificării sale prin care l-a pus în întârziere pe T pentru ridicarea bunului. În raport de situația descrisă, instanța:
A.va admite excepția de prescripție a dreptului material la acțiune și va respinge acțiunea;
B.va respinge excepția de prescripție, va admite acțiunea și-l va obliga pe F la plata contravalorii utilajului către T;
C.va respinge excepția de prescripție, precum și acțiunea ca neîntemeiată.
În cursul derulării contractului de locațiune, încheiat la data de 17 iunie 2012 pe o durată de 10 ani, cu o chirie lunară care trebuia plătită până la data de 15 a lunii în curs în baza facturii locatorului Societatea M SRL, locatarul Societatea W SRL nu a plătit chiria cu începere de la 1 iulie până la 1 octombrie 2013, dar această încălcare a obligațiilor nu a fost semnalată din cauza unor disfuncțiuni în contabilitatea locatorului. După această dată, chiria a fost plătită regulat la termenele stipulate. La data de 15 iunie 2017, M SRL a notificat-o pe W SRL, cerându-i să plătească chiria restantă pentru perioada 1 iulie - 1 octombrie 2013 în termen de 15 zile lucrătoare, în caz contrar contractul fiind reziliat unilateral de la data expirării termenului. W SRL a plătit chiria restantă în termen de 30 de zile și a continuat să folosească imobilul și după 1 iulie 2017. Văzând acest lucru, M SRL a introdus o acțiune, la data de 30 iulie 2017, prin care a cerut să se constate rezilierea unilaterală a contractului și să se dispună obligarea pârâtei la predarea spațiului închiriat. W SRL a invocat excepția de prescripție a dreptului la rezilierea unilaterală a contractului și a cerut, prin cerere reconvențională, restituirea sumei reprezentând chiria restantă pe care a plătit-o din eroare, întrucât era împlinit termenul de prescripție a dreptului la acțiune. În raport de această situație, instanța:
A.va admite acțiunea și va respinge cererea reconvențională;
B.va respinge acțiunea și va admite cererea reconvențională;
C.va respinge acțiunea și cererea reconvențională.
De teamă să nu-și pericliteze relația de familie prin dezvăluirea secretelor pe care F le știa despre ea, la data de 1 aprilie 2016, G i-a vândut lui F un inel cu diamante, fără să cunoască valoarea reală a acestuia, la prețul oferit de F. Ulterior, căsătoria lui G a fost desfăcută din vina acesteia prin hotărâre rămasă definitivă la data de 15 septembrie 2017. Fiind revoltată pe lipsa de discreție din partea lui F și aflând despre valoarea reală a inelului vândut care era de aproximativ 3 ori mai mare decât prețul primit, G intenționează să o cheme în judecată pe F pentru anularea contractului. Dacă, la data de 25 noiembrie 2018, ați formula o astfel de acțiune pentru reclamantă, care ar fi temeiul de drept al anulării pe care l-ați putea invoca eficient în instanță?
A.termenul de decădere nu se socotește împlinit decât după o lună de la data când suspendarea cauzată de forța majoră a încetat;
B.atunci când realizarea dreptului presupune exercitarea unei acțiuni în justiție, termenul de decădere este întrerupt pe data introducerii cererii de chemare în judecată, dispozițiile privitoare la întreruperea prescripției fiind aplicabile în mod corespunzător;
C.neexercitarea dreptului subiectiv înăuntrul termenului de decădere atrage pierderea lui, iar în cazul actelor unilaterale, împiedicarea, în condițiile legii, a săvârșirii lor.
În baza promisiunii bilaterale de vânzare a unui imobil, încheiată la data de 15 martie 2012, promitentul-cumpărător G a achitat integral prețul vânzării către promitentul-vânzător H și a intrat în posesia imobilului, părțile obligându-se să încheie contractul de vânzare în formă autentică până la data de 15 martie 2013. Prin cererea de chemare în judecată, introdusă la data de 10 februarie 2016, G solicită instanței să pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare, deoarece H a refuzat în mod nejustificat să se prezinte la notarul public pentru perfectarea vânzării. În apărare, H a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune. Instanța:
A.va admite excepția invocată, constatând că este împlinit termenul de prescripție extinctivă și va respinge acțiunea;
B.va respinge excepția invocată, în considerarea faptului că imobilul se află în posesia reclamantului, și va admite acțiunea;
C.va respinge excepția invocată, reținând că termenul de prescripție a dreptului la acțiune s-ar fi împlinit pe 15 martie 2016, și va admite acțiunea.
Profitând de vârsta înaintată și starea de nevoie în care se afla Q, cumpărătorul W l-a determinat pe primul să-i vândă, la data de 25 iulie 2016, cu un preț de aproximativ 40% din valoarea reală de piață a bunului, un teren pe care vânzătorul îl recuperase de la stat în procesul de restituire. La data de 10 martie 2018, cumpărătorul a fost chemat în judecată de Q pentru anularea contractului de vânzare pentru leziune. Pârâtul W a formulat o singură apărare arătând că, între timp, prețul de piață al terenului a scăzut, la data introducerii acțiunii fiind chiar mai mic decât cel plătit vânzătorului în anul 2016. Instanța:
A.va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
B.va admite acțiunea;
C.va respinge acțiunea ca fiind prescris dreptul material la acțiune.
Având în vedere că au încetat cauzele care au provocat instituirea interdicției judecătorești, M s- a adresat instanței pentru ridicarea interdicției, iar, la data de 15 octombrie 2017, instanța i-a admis acțiunea. Între timp, la data de 1 septembrie 2017, tutorele lui M l-a chemat în judecată pe N pentru anularea unui contract de vânzare cu privire la un tablou de valoare, pe care N l-a cumpărat de la M, la data de 10 ianuarie 2012, pe motiv că la data încheierii contractului M se afla sub interdicție. Tutorele pretinde că a aflat despre acest contract abia la data de 15 septembrie 2014. În apărare, N a invocat prescripția dreptului la acțiune și, în subsidiar, caracterul neîntemeiat al acțiunii, pretinzând că, la data încheierii actului, M avea discernământ, iar, în prezent, interdicția a fost ridicată de către instanță, chiar dacă sentința nu a fost comunicată. Ce credeți că va dispune instanța cu privire la acțiunea introdusă de tutorele lui M?
A.va respinge acțiunea ca neîntemeiată;
B.va admite excepția de prescripție a dreptului la acțiune și va respinge acțiunea;
C.va admite acțiunea și va dispunea anularea contractului de vânzare.
A.atunci când obiectul acțiunii constă în repararea prejudiciului cauzat prin vătămarea integrității corporale, se suspendă până la stabilirea pensiei ce s-ar cuveni, în cadrul asigurărilor sociale, celui îndreptățit la reparație;
B.începe, atât în caz de eroare, cât și în caz de dol, la data la care a fost cunoscută cauza de nulitate relativă, dar nu mai târziu de 18 luni de la data încheierii actului juridic;
C.în cazul acțiunii privind stabilirea judiciară a termenului pentru restituirea împrumutului de consumație, începe la data încheierii contractului.
La data de 15 august 2014, A dobândește prin cumpărare de la minorul B, în vârstă de 17 ani, un ceas valoros, achitând prețul său de catalog. La data de 13 februarie 2016, A îl notifică pe B, somându-l să confirme actul anulabil sau să introducă acțiunea în anulare. Prin cererea de chemare în judecată, introdusă la data de 14 august 2017, B solicită anularea contractului și restituirea bunului vândut, cu daune interese, arătând că refuză să confirme vânzarea. În apărare, A invocă prescripția dreptului la acțiune și, în subsidiar, decăderea din dreptul de a cere anularea vânzării. Instanța:
A.va admite acțiunea în anularea vânzării;
B.va respinge acțiunea în anularea vânzării, considerând împlinită prescripția extinctivă;
C.va constata că reclamantul B este decăzut din dreptul de a cere anularea vânzării și va respinge acțiunea.
Efectul special al suspendării cursului prescripției extinctive:
A.se produce în toate cazurile în care intervine o cauză de suspendare;
B.determină amânarea împlinirii termenului de prescripție extinctivă în ipoteza în care, după încetarea cauzei de suspendare, a rămas mai puțin de o lună până la împlinirea termenului de prescripție;
C.se aplică atunci când au rămas mai puțin de 6 luni până la împlinirea termenului de prescripție, dacă acesta este de 6 luni.
La data de 12.08.2012, L, amenințată de către F cu dezvăluirea relației dintre ei, îi predă acestuia un tablou al unui pictor celebru, evaluat la suma de 400.000 lei, primind dovezile pe care F își întemeia amenințarea. La data de 04.03.2016, L vă solicită o consultație pentru a identifica modalitatea în care poate obține recuperarea tabloului, precizându-vă că acesta era bunul său propriu, că nu a fost întocmit niciun înscris la data predării către F, că i-a mărturisit soțului său toată întâmplarea imediat după externarea din spital, unde a fost internată în perioada 02.02.2015 – 28.06.2015. Veți recomanda formularea unei cereri:
A.în declararea nulității relative a transferului, însoțită de o cerere de repunere în termenul de prescripție, întemeiată pe spitalizarea lui L în perioada 02.02.2015 – 28.06.2015;
B.în declararea nulității relative a actului juridic, considerând că termenul de prescripție a început să curgă la data la care L i-a mărturisit soțului său transferul tabloului și motivul acestuia;
C.în constatarea nulității absolute a transferului.
La data de 07.12.2014, O l-a chemat în judecată pe T solicitând obligarea acestuia la restituirea împrumutului în suma de 10.000 lei, contractat la data de 15.10.2011 pentru un termen de două luni. Cererea de chemare în judecată este anulată prin hotărâre rămasă definitivă la data de 07.03.2015. Față de o nouă cerere introdusă de O la data de 08.08.2015:
A.dacă, prin întâmpinare, T va invoca excepția prescripției extinctive, aceasta va fi admisă;
B.nu va putea fi considerat împlinit termenul de prescripție extinctivă;
C.instanța va putea invoca din oficiu excepția prescripției extinctive.
Cu două luni înainte de împlinirea unui termen de prescripție de trei ani, C l-a pus în întârziere pe D, cu privire la executarea unei obligații de plată a unei sume de bani. D nu a răspuns la notificare, motiv pentru care, trei luni mai târziu, C a introdus o cerere de chemare în judecată împotriva lui D prin care solicită obligarea acestuia la plata sumei datorate. D invocă prin întâmpinare prescripția dreptului material la acțiune, arătând că termenul de prescripție s-a împlinit cu o lună înainte de introducerea acțiunii. În calitate de avocat al reclamantului veți invoca:
A.suspendarea cursului prescripției extinctive pe o durată de șase luni, ca urmare a punerii în întârziere;
B.repunerea în termenul de prescripție extinctivă, întrucât reclamantul a crezut că va obține executarea obligației de plată pe cale amiabilă;
C.întreruperea cursului prescripției extinctive, întrucât cererea de chemare în judecată a fost introdusă în termen de șase luni de la data punerii în întârziere.
A.acțiunea confesorie de habitație, acțiunea în repararea patrimonială a unui prejudiciu moral cauzat unei persoane prin tortură și acțiunea în anularea recunoașterii de filiație pentru eroare;
B.acțiunea de partaj, acțiunea în ațada paternității introdusă de cel ce se pretinde tată biologic și acțiunea în simulație;
C.acțiunea confesorie de superficie, acțiunea în constatarea dreptului de uzufruct și acțiunea în nulitatea relativă a unui act juridic nepatrimonial.
A.poate fi opusă numai de cel în folosul căruia curge, personal sau prin reprezentant, și fără a fi ținut să producă vreun titlu contrar ori să fi fost de bună-credință;
B.curge contra moștenitorilor defunctului, de la data acceptării moștenirii, în privința creanțelor pe care aceștia le au asupra moștenirii;
C.curge contra creditorilor defunctului în privința creanțelor pe care le au asupra moștenirii, de la data cunoașterii de către creditori a identității succesibililor, chiar dacă aceștia din urmă încă nu au acceptat moștenirea.
La data de 12.09.2011 X îi acordă lui Y un împrumut fără dobândă, în sumă de 100.000 lei, stabilindu- se că acesta va restitui întreaga sumă la data de 12.09.2012. La data de 03.08.2012 părțile încheie un act adițional la contractul de împrumut prin care convin plata unei dobânzi și, totodată, stabilesc că termenul de prescripție aplicabil va fi de 6 luni. Față de cererea de chemare în judecată introdusă de către X, la data de 12.09.2015, Y se apără invocând prescripția extinctivă. Pronunțându-se asupra excepției prescripției, instanța:
A.o va admite, considerând că s-a împlinit prescripția conform convenției părților;
B.o va respinge, considerând că este aplicabilă reglementarea în vigoare la momentul încheierii contractului de împrumut, potrivit căreia termenul de prescripție nu putea fi modificat de părți;
C.o va respinge, invocând din oficiu nulitatea clauzei actului adițional prin care părțile stabileau termenul de prescripție.
La data de 10.08.2012, X și Y încheie un contract prin care primul îi vinde celui de-al doilea o ambarcațiune, stabilindu-se că prețul va fi achitat în 12 rate lunare, scadente în prima zi a fiecărei luni, începând cu data de 01.09.2012. La data de 03.06.2016, X îl notifică pe Y, solicitând-i plata întregului preț, iar, ulterior, la data de 12.12.2016, îl cheamă în judecată pe cumpărător pentru ca acesta să fie obligat să achite prețul. Y se apară invocând pieirea fortuită a bunului produsă la data de 29.08.2012, după cinci zile de la predarea către el a ambarcațiunii, precum și prescripția extinctivă. Prin raportare la situația de fapt:
A.instanța va respinge cererea de chemare în judecată, întrucât riscul pieirii bunului este suportat de către X, din moment ce se convenise transferul dreptului de proprietate la data achitării ultimei rate din preț;
B.instanța va respinge cererea de chemare în judecată, apreciind că s-a împlinit prescripția extinctivă;
C.instanța va admite în parte cererea de chemare în judecată, apreciind că prescripția a intervenit în ceea ce privește ratele scadente înainte de data de 03.06.2013.
La data de 1 octombrie 2012, persoana A l-a împrumutat pe unchiul său B cu suma de 1.000 de euro, cu scadența la 1 noiembrie 2012. La data de 3 noiembrie 2015, creditorul introduce o acțiune în justiție, prin care solicită restituirea sumei împrumutate. Instanța invocă din oficiu, la primul termen de judecată, excepția prescripției extinctive. Pârâtul învederează instanței că are cunoștință că acțiunea este prescrisă, dar solicită ca instanța să se pronunțe asupra fondului cauzei. Instanța admite excepția și respinge acțiunea ca prescrisă. Față de această soluție:
A.reclamantul va putea ataca hotărârea, motivând că doar pârâtul este îndreptățit să invoce excepția prescripției extinctive;
B.doar pârâtul are calitate procesuală și interes de a ataca hotărârea, motivat de admiterea excepției, deoarece doar el, nu și reclamantul sau instanța, este îndreptățit să invoce prescripția extinctivă;
C.nu este admisibilă o cale de atac, deoarece raportat la situația de fapt enunțată, normele privind prescripția sunt de ordine publică și, atunci când constată incidența lor, instanța este obligată să facă aplicarea acestor norme imperative.
Soții A și B, aflați sub regimul comunității legale de bunuri, locuiesc în apartamentul situat în orașul T. Deoarece apartamentul fusese cumpărat exclusiv de către A din fonduri proprii anterior încheierii căsătoriei cu B, A înstrăinează prin act autentic la data de 13 martie 2012 nuda proprietate lui C, păstrându-și uzufructul viager. Prin cererea de chemare în judecată introdusă la data de 2 mai 2015, B solicită anularea vânzării, arătând că a aflat de aceasta la data de 25 ianuarie 2013, când C, care este nepotul lui A, s-a prezentat în apartament exhibându-și calitatea de nud proprietar. B arată ca prin sentința pronunțată la data de 30 aprilie 2014, de Judecătoria T, rămasă definitivă prin neexercitarea căilor de atac, s-a desfăcut prin divorț căsătoria sa cu A, și că, deși calitatea de locuință a familiei nu era notată în cartea funciară, C cunoștea aceste aspecte. A vă cere o opinie juridică asupra spetei. Care va fi solutia/solutiile corecta/e din punct de vedere legal pe care o/le oferiți lui A?
A.acțiunea în anularea vânzării va fi respinsă ca prescrisă;
B.termenul general de prescripție nu este îndeplinit, A va trebui să probeze buna credință a lui C;
C.prevederile legale referitoare la locuința familiei si protecția soțului prejudiciat se aplică doar înstrăinărilor.
A.părțile nu pot modifica termenele de decădere de ordine publică, micșorându-le sau mărindu-le, după caz;
B.organul de jurisdicție este obligat, în toate cazurile, să invoce și să aplice din oficiu termenele de decădere;
C.este lovită de nulitate relativă clauza prin care se stabilește un termen de decădere ce ar face excesiv de dificilă exercitarea dreptului de către partea interesată.
A.întreruperea prescripției împotriva debitorului principal sau contra fideiusorului produce efecte împotriva amândurora;
B.prescripția se întrerupe, printre altele, prin depunerea cererii de intervenție în cadrul urmăririi silite pornite de alți creditori;
C.în cazul în care nulitatea relativă poate fi invocată de o terță persoană, prescripția începe să curgă în cel mult 18 luni de la data când terțul a cunoscut, putea sau trebuia să cunoască existența cauzei de nulitate.
A.se întrerupe prin invocarea, pe cale de excepție, a dreptului a cărui acțiune se prescrie;
B.nu se întrerupe prin începerea urmăririi penale, dacă nu a avut loc constituirea ca parte civilă, chiar dacă despăgubirile se acordă, potrivit legii, din oficiu;
C.se reia după încetarea cauzei de suspendare, dar nu se va împlini mai înainte de expirarea unui termen de o lună de la data când suspendarea a încetat pentru prescripțiile de 6 luni sau mai scurte.
B.în răspundere pentru viciile ascunse ale unei lucrări executate, alta decât o construcție, curge de la împlinirea unui an de la data recepției finale a lucrării, chiar dacă viciul a fost descoperit mai înainte;
C.nu poate fi aplicată de organul de jurisdicție chiar dacă ar fi în interesul statului sau al unităților sale administrativ-teritoriale.