Subiecte Barou septembrie 2021 (avocați stagiari)

În ceea ce privește formele de exercitare a profesiei de avocat, este adevărat că:

1. A.cabinetele grupate pot avea și proprietate comună;
2. B.drepturile și obligațiile avocaților titulari ai unor cabinete asociate își păstrează caracterul personal și pot fi cedate;
3. C.în cabinetul individual își poate exercita profesia un singur avocat colaborator.

În cazul în care anchetarea abaterii disciplinare se efectuează de Consiliul Baroului:

1. A.avocatul consilier desemnat pentru efectuarea cercetării prealabile poate fi recuzat de avocatul cercetat, cererea de recuzare urmând a fi judecată de către Comisia de Disciplină a Baroului;
2. B.dacă abaterea disciplinară s-a săvârșit pe raza altui Barou, Consiliul Baroului poate decide efectuarea de cercetări, prin comisie rogatorie, de către Consiliul Baroului pe raza căruia s-a săvârșit fapta;
3. C.în situația în care, în urma anchetării abaterii, se decide exercitarea acțiunii disciplinare, Consiliul Baroului va desemna consilierul însărcinat cu semnarea și susținerea acesteia la instanța disciplinară.

Secretul profesional, principiu fundamental al exercitării profesiei de avocat, presupune că:

1. A.obligația avocatului de a păstra secretul profesional împiedică avocatul, în toate cazurile, să folosească informația cu privire la un fost client;
2. B.obligația avocatului de a păstra secretul profesional revine și persoanelor cu care avocatul conlucrează în exercitarea profesiei;
3. C.obligația avocatului de a păstra secretul profesional se întinde asupra tuturor activităților avocatului, ale asociaților săi, ale avocaților colaboratori, ale avocaților salarizați din cadrul formei de exercitare a profesiei, inclusiv asupra raporturilor cu alți avocați.

Avocatul:

1. A.nu poate asista sau reprezenta părți cu interese contrare în cauze conexe, decât dacă toate părțile litigante își dau acordul expres în acest sens;
2. B.nu poate fi ascultat ca martor, în nici o situație, cu privire la cauza care i-a fost încredințată;
3. C.avocatul desemnat să acorde ajutorul public judiciar nu poate refuza această sarcină profesională decât în caz de conflict de interese sau pentru alte motive justificate.

Opoziția la cererea de primire în profesia de avocat:

1. A.poate fi formulată numai de o persoană care are calitatea de avocat;
2. B.trebuie formulată în termen de 10 zile de la afișarea cererii de primire în profesia de avocat pe pagina web a Baroului și a U.N.B.R.;
3. C.se soluționează de Consiliul U.N.B.R..

Avocatul AA, membru al Baroului X, a fost suspendat din profesie, urmare a neplății totale a taxelor și a contribuțiilor profesionale către Baroul X, către U.N.B.R. și către sistemul propriu de asigurări sociale, timp de 3 luni de la scadența acestora. În acest caz:

1. A.decizia Consiliului Baroului X de suspendare a avocatului AA poate fi contestată la Consiliul U.N.B.R.;
2. B.Consiliul Baroului X poate dispune și din oficiu încetarea măsurii suspendării și ștergerea mențiunilor din tablou, dacă avocatul AA face dovada achitării taxelor și contribuțiilor prevăzute de lege;
3. C.dacă avocatul AA exercită profesia de avocat pe perioada suspendării, săvârșește o abatere disciplinară gravă.

Avocatul AA, membru al Baroului X, a fost desemnat, potrivit legii, să acorde asistență judiciară într-o cauză penală, aflată pe rolul Judecătoriei Y. În acest caz:

1. A.prin actul de încuviințare a asistenței judiciare, organul judiciar stabilește și valoarea provizorie a onorariului avocatului AA;
2. B.avocatul AA va întocmi un referat scris cu privire la prestația avocațială efectivă, conform formularului aprobat de Departamentul de coordonare a asistenței judiciare din cadrul U.N.B.R, referat supus confirmării organului judiciar;
3. C.avocatul AA nu are dreptul să primească nici un fel de sume de bani pentru asistență judiciară acordată din oficiu, avocatul fiind partener indispensabil al justiției.

În cazul în care avocatul AA încheie cu clientul BB un contract de asistență juridică nr. x/2021, atunci:

1. A.pentru activitățile prevăzute expres în cuprinsul obiectului contractului de asistență juridică nr. x/2021, acesta reprezintă un mandat special, în puterea căruia avocatul AA poate încheia, sub semnătură privată sau în formă autentică, acte de conservare, administrare ori dispoziție în numele și pe seama clientului BB;
2. B.contractul de asistență juridică nr. x/2021 dobândește dată certă prin simpla semnare a acestuia de către avocatul AA și clientul BB;
3. C.încetarea contractului prin renunțarea unilaterală a avocatului AA nu îl exonerează pe clientul BB de acoperirea cheltuielilor efectuate de avocat în interesul său.

În exercitarea activităților fiduciare prevăzute de lege, avocatul:

1. A.poate să plaseze și să valorifice, în numele său și pe seama clientului, fonduri financiare încredințate de client;
2. B.este obligat să deschidă un cont fiduciar în care vor fi depozitate sumele provenite din fondurile fiduciare și onorariile încasate de avocat de la clientul său;
3. C.va transmite clientului un extras al contului fiduciar cel puțin o dată la 3 luni, dacă în contractul de asistență juridică nu se prevede o perioadă mai scurtă.

Avocatul:

1. A.este responsabil de acțiunile și scopurile ilegale ale clientului în toate cazurile în care clientul folosește opiniile și sfaturile avocatului în scopuri ilegale;
2. B.poate denunța unilateral o prestație în curs de executare deja angajată dacă aceasta nu corespunde crezului său profesional;
3. C.nu este obligat să acționeze exclusiv în obținerea de avantaje pentru clientul său în confruntarea cu adversarii.

Contractul de asistență juridică:

1. A.poate să prevadă, într-o cauză penală, un onorariu de succes, stabilit diferențiat, atât în legătură cu latura civilă, cât și în legătură cu latura penală;
2. B.poate fi încheiat și în formă verbală cu clientul privat de libertate care a contactat avocatul telefonic, sub rezerva redactării contractului, în forma scrisă, în cel mai scurt timp posibil;
3. C.poate fi pus în executare silită cu privire la restanțele din onorariu și alte cheltuieli efectuate de avocat în interesul clientului, chiar dacă a fost reziliat unilateral de către client.

Formele de exercitare a profesiei de avocat sunt supuse următoarelor principii:

1. A.avocatul titular al cabinetului individual poate avea calitatea de avocat colaborator sau avocat salarizat în interiorul profesiei;
2. B.avocatul salarizat în interiorul profesiei nu are drept la clientelă proprie;
3. C.avocatul salarizat în interiorul profesiei și avocatul colaborator pot activa, în aceeași calitate, în mai multe forme de exercitare a profesiei de avocat.

În perioada efectuării stagiului profesional, avocatul stagiar poate efectua următoarele activități:

1. A.redactarea de acte juridice, atestarea identității părților, a conținutului și a datei actelor prezentate spre autentificare;
2. B.asistență și reprezentare juridică în fața notarilor publici și a executorilor judecătorești, a organelor administrației publice și a instituțiilor publice;
3. C.activități fiduciare desfășurate în condițiile Codului civil.

Avocatului AA i s-a aplicat pedeapsa interdicției de a exercita profesia, pe durata stabilită prin hotărâre judecătorească. Această măsură se încadrează în materia:

1. A.nedemnității de a fi avocat;
2. B.suspendării calității de avocat;
3. C.răspunderii disciplinare a avocaților.

Avocatul propus ca martor într-o cauză în care este angajat în calitate de mandatar avocat al uneia dintre părți:

1. A.poate fi ascultat ca martor cu privire la cauza care i-a fost încredințată, dacă are dezlegarea prealabilă, expresă și scrisă din partea tuturor clienților săi interesați în cauză;
2. B.va fi ascultat ca martor întrucât calitatea de martor are întâietate, în toate cazurile, față de calitatea de avocat;
3. C.dacă a fost ascultat ca martor, nu mai poate desfășura nici o activitate profesională în acea cauză.

Avocatul colaborator are dreptul la:

1. A.retrocedări lunare de onorarii din partea formei de exercitare a profesiei de avocat la care își desfășoară activitatea, prevăzute în contractul de colaborare;
2. B.onorarii din contractele încheiate cu clienții personali, integral sau parțial, în limita cuantumului retrocedărilor lunare de onorarii prevăzute în contractul de colaborare;
3. C.rezultatele financiare obținute din activitatea desfășurată în cadrul asistenței judiciare a Baroului, parțial, în cuantumul prevăzut în contractul de colaborare.

Activitatea profesională de stabilire temporară a sediului unei societăți comerciale la sediul profesional al avocatului:

1. A.presupune, printre altele, utilizarea sediului profesional al avocatului pentru scopul limitat al constituirii legale și autorizării funcționării societății comerciale;
2. B.poate fi desfășurată în temeiul unui contract separat de asistență juridică semnat cu reprezentantul societății comerciale;
3. C.presupune ca sediul societății comerciale în cauză să fie stabilit la sediul profesional al avocatului cel mult 2 ani.

Contestațiile și reclamațiile privind onorariile avocaților se soluționează prin decizie motivată, după ascultarea părților, de către:

1. A.Comisia de Disciplină a Baroului;
2. B.Consiliul Baroului;
3. C.Decanul Baroului.

Exercitarea profesiei de avocat este incompatibilă cu:

1. A.calitatea de deputat sau senator, consilier în consiliile locale sau județene;
2. B.calitatea de acționar la societățile pe acțiuni;
3. C.exercitarea nemijlocită de fapte materiale de comerț.

Înscrierea avocatului în Registrul de asistență judiciară:

1. A.se efectuează în baza deciziei Consiliului Baroului;
2. B.se dispune prin decizie motivată a Decanului Baroului;
3. C.poate fi refuzată dacă avocatul solicitant este învinuit de săvârșirea unei infracțiuni de drept comun sau a fost sancționat contravențional pentru încălcarea legislației fiscale.

La data de 01.10.2020 Primus decedează. La data decesului sunt în viață părinții acestuia, fratele și sora defunctului. Fratele și sora defunctului renunță la moștenire, dar fratele are 3 copii, sora are 2 copii, toți fiind de asemenea în viață la data decesului lui Primus. Fiind sesizată instanța de judecată de către părinți cu dezbaterea moștenirii după Primus, va decide următoarele:

1. A.fiecare nepot de frate va culege câte 1/10 din moștenire;
2. B.niciunul dintre nepoți nu are vocație la moștenire întrucât fratele și sora sunt renunțători;
3. C.părinții defunctului vor culege împreună ½ din moștenire.

La data de 29.10.2020 între X in calitate de vânzător si Y în calitate de cumpărător a fost încheiat contractul de vânzare având ca obiect un autoturism; în cuprinsul contractului părțile au prevăzut că atât predarea autoturismului, cât și plata prețului de 8000 Euro vor avea loc la data încheierii contractului. X susține că, deși în ceea ce-l privește și-a îndeplinit obligația de predare a autoturismului, Y nu a plătit prețul vânzării. În raport de această situație, potrivit regulilor de drept civil substanțial, vânzătorul X, după punerea în întârziere a cumpărătorului, este îndreptățit, la alegerea sa, să solicite:

1. A.executarea silita a obligației;
2. B.rezoluțiunea vânzării;
3. C.nulitatea vânzării.

Dl. G. medic, plecând în vara anului 2019, la Paris, în voiaj de nuntă, a lăsat pacienții săi în grija unui coleg de breaslă, dl. A., convenind în scris ca toate onorariile ce vor fi încasate, pentru serviciile prestate de către dl. A, să fie împărțite în mod egal. Întors de la Paris, dl. A nu a mai vrut să-i dea nimic, iar dl. G l-a acționat în judecată solicitând plata a ½ din onorariile încasate, potrivit înțelegerii. În condițiile date:

1. A.convenția dintre părți are obiect valabil, chiar dacă la data încheierii convenției nu se cunoaște câți pacienți ai d-lui. G vor apela la servicii medicale, în perioada cât acesta va fi în voiaj de nuntă;
2. B.dl. A a gerat interesele d-lui G;
3. C.dl. G nu s-ar îmbogăți fără justă cauză, dacă ar primi partea din onorarii convenită.

În materia contractului de întreținere este adevărată afirmația:

1. A.în lipsa unei stipulații contrare, obligația de întreținere este indivizibilă atât în privința creditorilor, cât și în privința debitorilor;
2. B.dreptul la acțiunea în rezoluțiune aparținând creditorului întreținerii este transmisibil moștenitorilor;
3. C.drepturile creditorului întreținerii nu pot fi cedate, dar pot fi supuse urmăririi.

Garanția contra viciilor ascunse în materia contractului de vânzare:

1. A.este datorată numai dacă viciul sau cauza lui exista la data încheierii contractului de vânzare;
2. B.nu este datorată în cazul vânzării silite;
3. C.se datorează, în condițiile legii, și dacă bunul afectat de viciile ascunse este deteriorat prin forță majoră;

Este valabilă următoarea afirmație:

1. A.înlocuirea cu ocazia plății, efectuată după scadență, cu acordul creditorului, a bunului datorat cu un alt bun, de natură diferită, nu are semnificația unei novații;
2. B.garanțiile obligației novate se transmit de drept, ca accesorii obligației rezultate în urma novației, chiar dacă părțile nu au prevăzut expres producerea acestui efect;
3. C.modificarea de către părți a termenului inițial de executare a obligației nu presupune prin ea însăși că părțile au înțeles să noveze raportul obligațional.

Locațiunea unui bun imobil este nulă sau anulabilă, după caz, dacă:

1. A.este încheiată de către un locator minor de 12 ani, singur, pe o durată de 2 ani, iar chiria convenită este cea practicată pe piață pentru imobile similare;
2. B.locațiunea privește un spațiu determinat dintr-un centru comercial, în curs de construire;
3. C.locatarul urmărește să desfășoare o activitate ilicită în imobil, chiar dacă locatorul nu cunoștea efectiv acest scop, însă, după împrejurări, ar fi trebuit să îl cunoască.

Obligația de a repara prejudiciul cauzat prin vătămarea corporală gravă a unei persoane:

1. A.este o obligație legală supusă legii în vigoare la data săvârșirii faptei ilicite (delictului civil);
2. B.este o obligație legală supusă legii în vigoare la data cauzării prejudiciului;
3. C.nu se stinge chiar dacă, până la data producerii prejudiciului, fapta săvârșită este dezincriminată, nemaiavând nicio relevanță penală sau contravențională.

În materia contractului de tranzacție este adevărată afirmația:

1. A.prin tranzacție se pot naște sau stinge raporturi juridice diferite de cele ce fac obiectul litigiului dintre părți;
2. B.se poate tranzacționa inclusiv asupra capacității sau stării civile a persoanelor, dar numai dacă tranzacția produce efecte strict declarative;
3. C.tranzacția este esențialmente indivizibilă în ceea ce privește obiectul său, ea neputând fi desființată în parte nici măcar prin stipulație contrară.

Vânzarea unui bun viitor:

1. A.nu dă naștere niciodată la obligația de a transfera proprietatea, ci doar la obligații de a face;
2. B.este un contract cu executare succesivă, ori de câte ori bunul viitor se confecționează prin acte materiale succesive;
3. C.este, prin natura sa, un contract comutativ.

În cazul vânzării cu rezerva proprietății:

1. A.neplata ratelor de preț poate atrage după sine rezilierea vânzării de către vânzător;
2. B.dacă bunul este predat cumpărătorului înainte de transferul proprietății, riscul bunului este transferat cumpărătorului la data achitării ultimei rate din preț;
3. C.în cazul rezoluțiunii contractului pentru neplata prețului, vânzătorul este obligat să restituie toate sumele primite dar este îndreptățit să rețină, pe lângă alte daune-interese, o compensație echitabilă pentru folosirea bunului de către cumpărător.

Dacă Ionel are 13 ani, Ionuț are 17 ani și Ion are 19 ani, atunci:

1. A.doar Ion și Ionuț pot invoca și singuri, pe cale de apărare, nulitatea relativă pentru incapacitate de exercițiu, a unui act încheiat în urmă cu 2 ani;
2. B.fiecare dintre cei trei poate dispune singur de veniturile obținute din executarea actelor juridice privind îndeletnicirile sale artistice, valabil încheiate;
3. C.actul prin care Ionuț, doar cu încuviințarea părinților săi, confirmă anulabilitatea actului de înstrăinare a unui apartament, este, la rândul lui, anulabil.

Dreptul de uzufruct:

1. A.poate fi cedat fără acordul nudului proprietar, chiar dacă această posibilitate nu a fost prevăzută în convenția prin care s-a constituit uzufructul;
2. B.nu poate avea ca obiect bunuri consumptibile;
3. C.se stinge în cazul pieirii fortuite a bunului ce face obiectul său, chiar și atunci când aceasta este parțială.

Răspunderea pentru prejudiciul cauzat prin desprinderea unei părți dintr-o construcție:

1. A.revine proprietarului construcției, chiar dacă evenimentul s-a produs ca urmare a unui viciu de construcție pe care nu îl cunoștea;
2. B.poate fi înlăturată în totalitate în ipoteza în care pericolul producerii evenimentului era semnalat printr-un anunț afișat la loc vizibil, pe fațada construcției;
3. C.este înlăturată dacă evenimentul s-a produs ca urmare a unui caz fortuit.

Servituțile:

1. A.sunt sarcini care grevează un imobil pentru uzul și utilitatea imobilului aparținând altei persoane;
2. B.sunt sarcini care grevează un bun, mobil sau imobil, pentru uzul sau utilitatea unui imobil aparținând altei persoane;
3. C.sunt continue numai atunci când sunt exercitate fără întrerupere, în mod continuu prin fapte ale titularului servituții.

Excepția de neexecutare a contractului:

1. A.ca regulă, poate fi invocată atât în contractele sinalagmatice, cât și în contractele unilaterale, care nasc obligații reciproce;
2. B.poate fi invocată chiar dacă obligațiile reciproce și exigibile ale părților sunt născute din contracte sinalagmatice diferite și fără legătură între ele;
3. C.nu poate fi invocată împotriva celui care ar putea opune beneficiul exclusiv al termenului suspensiv.

Ca regulă, cesiunea de creanță având ca obiect o sumă de bani produce efecte între cedent și cesionar:

1. A.din momentul realizării cesiunii, chiar dacă debitorul cedat nu a acceptat cesiunea sau aceasta nu i-a fost comunicată;
2. B.din momentul în care cesiunea a fost făcută opozabilă debitorului cedat printr-o comunicare scrisă;
3. C.din momentul în care debitorul cedat și-a dat acordul pentru cesiune.

Prestația prevăzută în cuprinsul clauzei penale:

1. A.poate fi redusă de către instanță, chiar dacă prin convenția părților această posibilitate a fost exclusă;
2. B.privește o obligație divizibilă în toate cazurile;
3. C.poate fi cerută de către creditor fără a fi ținut sa dovedească vreun prejudiciu.

În cazul săvârșirii unei fapte ilicite de către un minor în vârstă de 16 ani care avea calitatea de prepus, iar fapta avea legătură cu atribuțiile încredințate lui în această calitate:

1. A.minorul va răspunde de prejudiciul cauzat, dacă nu dovedește că a fost lipsit de discernământ la data săvârșirii faptei;
2. B.răspunderea comitentului va fi angajată numai în ipoteza în care minorul avea discernământ la momentul săvârșirii faptei;
3. C.dacă părintele minorului este comitentul minorului, victima are dreptul de a opta asupra temeiului răspunderii.

În cazul reprezentării succesorale:

1. A.operează reprezentarea, chiar dacă reprezentantul a fost dezmoștenit de către reprezentat;
2. B.operează reprezentarea până la gradul IV inclusiv, în cazul descendenților unchilor și mătușilor defunctului;
3. C.nedemnul poate fi reprezentat numai dacă era decedat la data deschiderii succesiunii.

În ceea ce privește autoritatea de lucru judecat, este adevărat că:

1. A.părții i se poate crea, în propria cale de atac, o situație mai rea decât cea din hotărârea atacată, ca efect al admiterii acestei excepții;
2. B.poate fi invocată de instanță, în orice stare a procesului, chiar înaintea instanței de recurs;
3. C.nu poate fi invocată de părți direct înaintea instanței de recurs.

Apelul incident:

1. A.poate fi formulat cel mai târziu până la primul termen de judecată stabilit în apel;
2. B.rămâne fără efect dacă apelantul principal își retrage apelul sau dacă apelul principal este respins pentru motiv ce nu implică cercetarea fondului;
3. C.nu poate fi limitat la obiectul apelului principal, ci poate viza orice alte soluții cuprinse în dispozitivul sau considerentele hotărârii atacate.

Hotărârea care constată perimarea:

1. A.este supusă recursului, la instanța superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare;
2. B.poate fi atacată cu apel în termen de 5 zile de la comunicare;
3. C.este definitivă când perimarea s-a constatat de o secție a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Intervenția accesorie:

1. A.este admisibilă când terțul intervenient are un interes personal în soluționarea litigiului principal și invocă un drept subiectiv propriu, strâns legat de dreptul dedus judecății;
2. B.se poate formula până la închiderea dezbaterilor, în tot cursul judecății, chiar și în căile extraordinare de atac;
3. C.nu poate fi disjunsă de judecarea cererii principale.

Sunt executorii:

1. A.de drept, hotărârile pronunțate în primă instanță având ca obiect plata salariilor;
2. B.hotărârile având ca obiect revendicare imobiliară, pronunțate în primă instanță și atacate cu apel;
3. C.hotărârile pronunțate în ordonanța de plată, chiar dacă sunt atacate cu cerere în anulare.

Cererea îndreptată împotriva unei entități, fără personalitate juridică, constituită potrivit legii:

1. A.se va introduce, în toate cazurile, la instanța competentă teritorial pentru oricare din membrii entității respective;
2. B.se poate introduce la instanța competentă teritorial pentru persoana căreia, potrivit înțelegerii dintre membri, i s-a încredințat conducerea sau administrarea acesteia;
3. C.se va introduce, în toate cazurile, din punct de vedere al competenței teritoriale, la instanța de la domiciliul sau sediul reclamantului.

Împuternicirea de a reprezenta o persoană fizică, parte litigantă într-un proces civil, dată mandatarului care nu are calitatea de avocat:

1. A.se dovedește prin înscris autentic;
2. B.se poate da și prin declarație verbală, făcută în instanță și consemnată în încheierea de ședință cu arătarea limitelor și a duratei reprezentării;
3. C.se poate proba și prin înscris sub semnătură privată, atestat de avocat.

Cererea de sechestru judiciar:

1. A.se judecă de urgență, fără citarea părților;
2. B.se soluționează prin încheiere supusă, în toate cazurile, recursului în termen de 5 zile de la pronunțare;
3. C.este de competența instanței învestite cu judecarea cererii principale în cazul în care obiectul acesteia vizează proprietatea sau alt drept real principal, posesia unui bun mobil sau imobil sau folosința ori administrarea unui bun proprietate comună.

Este adevărat că:

1. A.eroarea și dolul pot fi dovedite cu proba cu martori, chiar și atunci când actul juridic a fost constatat prin înscris autentic;
2. B.cauza ilicită sau imorală nu se poate dovedi cu proba cu martori atunci când actul juridic a fost constatat prin înscris autentic;
3. C.proba cu martori este admisibilă pentru lămurirea sensului exact al unor clauze contractuale, dacă acestea sunt susceptibile de mai multe înțelesuri.

Reclamantul AA introduce o cerere de chemare în judecată, în contradictoriu cu pârâtul BB, prin care solicită plata sumei de 15000 de lei reprezentând împrumut acordat și nerestituit la scadență. Prin întâmpinare, pârâtul BB invocă excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepția lipsei calității procesuale pasive și solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui avocat. La primul termen de judecată instanța respinge ca neîntemeiată excepția prescripției și admite, așa cum a fost formulată, cererea de chemare în judecată, omițând să se pronunțe cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive și cu privire la cererea de amânare pentru angajare de avocat. În acest caz:

1. A.pârâtul BB este îndreptățit să formuleze o cerere de revizuire a hotărârii pronunțate în cauză având în vedere că instanța a omis să se pronunțe cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive;
2. B.pârâtul BB nu este îndreptățit să formuleze o cerere de revizuire împotriva hotărârii pronunțate, nefiind în ipoteza unui caz de minus petita în ceea ce privește omisiunea instanței de a se pronunța asupra cererii privind acordarea unui nou termen pentru angajare de avocat;
3. C.reclamantul AA nu are interes să formuleze apel.

Instanța de executare:

1. A.dacă prin lege nu se prevede altfel, se pronunță prin încheiere executorie care poate fi atacată numai cu apel în termen de 10 zile de la comunicare;
2. B.este tribunalul în a cărui circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel;
3. C.este, în toate cazurile, judecătoria de la domiciliul sau sediul debitorului.

Înscrisul sub semnătură privată:

1. A.este titlu executoriu, fără nici o altă formalitate, dacă părțile convin să confere respectivului înscris caracter de titlu executoriu;
2. B.este titlu executoriu numai dacă este înregistrat în registrele publice în cazurile și în condițiile anume prevăzute de lege;
3. C.recunoscut de cel căruia îi este opus, face dovada între părți până la proba contrară.

Judecătoria X pronunță sentința nr. Y/2021 care este comunicată părților în data de marți, 20 iulie 2021. Având în vedere că, în acest caz, legea prevede că se poate formula apel în termen de 3 (trei) zile de la comunicarea hotărârii, termenul de apel:

1. A.se va împlini vineri, 23 iulie 2021;
2. B.se va împlini luni, 26 iulie 2021;
3. C.se va împlini miercuri, 22 iulie 2021.

În procedura civilă specială a evacuării din imobilele folosite sau ocupate fără drept:

1. A.locatarul și ocupantul imobilului sunt socotiți ca având domiciliul lor obligatoriu la imobilul pe care îl ocupă fără nici un drept;
2. B.cererea de evacuare se judecă, în toate cazurile, cu citarea părților;
3. C.hotărârea de evacuare este executorie și poate fi atacată cu recurs în 5 zile de la pronunțare dacă s-a dat cu citarea părților.

Când pârâtul a recunoscut pretențiile reclamantului, judecătoria ca instanță de fond:

1. A.va da, din oficiu, o hotărâre în măsura recunoașterii;
2. B.va continua judecata, dacă recunoașterea este parțială, cu privire la pretențiile rămase nerecunoscute;
3. C.va pronunța o hotărâre, la cererea reclamantului, care poate fi atacată cu apel la instanța ierarhic superioară.

Judecătoria X a pronunțat sentința civilă nr. Y/2021 prin care a admis, în totalitate, cererea de chemare în judecată, formulată de reclamantul AA în contradictoriu cu pârâtul BB. Având în vedere că reclamantul AA a solicitat și acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum total de 13000 de lei, compuse din 1000 de lei taxă judiciară de timbru, 10000 de lei onorariu avocat și 2000 de lei onorariu expert judiciar:

1. A.instanța nu va putea, din oficiu, să reducă motivat cheltuielile de judecată privind onorariul de avocat de 10000 de lei, chiar dacă acesta este vădit disproporționat în raport cu complexitatea cauzei și activitatea desfășurată de avocat;
2. B.instanța, la cererea pârâtului BB, va putea să reducă motivat cheltuielile de judecată privind onorariul expertului judiciar în cuantum de 2000 de lei dacă acesta este vădit disproporționat în raport cu activitatea desfășurată de expert;
3. C.instanța nu va putea micșora cheltuielile de judecată având ca obiect plata taxei judiciare de timbru.

Cererea de lămurire a înțelesului, întinderii sau aplicării dispozitivului hotărârii judecătorești:

1. A.se soluționează prin încheiere, fără citarea părților;
2. B.se soluționează prin încheiere supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea în legătură cu care s-a solicitat lămurirea;
3. C.trebuie formulată, sub sancțiunea decăderii, în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs, împotriva hotărârii a cărei lămurire se cere.

Sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept:

1. A.se face prin încheiere care este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunțare;
2. B.se poate face direct și de partea litigantă interesată dacă obiectul sesizării vizează o chestiune de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare;
3. C.se soluționează prin decizie ce se va motiva în termen de 30 de zile de la pronunțare.

Cererea de chemare în judecată a altor persoane:

1. A.formulată de intervenientul principal, se va depune cel mai târziu până la terminarea cercetării procesului înaintea primei instanțe;
2. B.formulată de pârât, se va depune, în toate cazurile, cel mai târziu la primul termen de judecată în fața primei instanțe;
3. C.împreună cu înscrisurile care o însoțesc se va comunica atât celui chemat în judecată, cât și părții potrivnice.

În lipsa părții nelegal citate:

1. A.neregularitatea privind procedura de citare poate fi invocată și de celelalte părți, însă numai la termenul la care s-a produs;
2. B.neregularitatea privind procedura de citare poate fi invocată și de instanță din oficiu, în orice stare a pricinii;
3. C.neregularitatea privind procedura de citare nu poate fi invocată de instanță din oficiu.

În situația cauzei justificative a stării de necesitate:

1. A.pericolul poate viza integritatea corporală a altei persoane decât autorul faptei prevăzute de legea penală comise într-o astfel de stare;
2. B.se va reține această cauză justificativă chiar dacă urmările faptei sunt vădit mai grave decât cele care s- ar fi putut produce dacă pericolul nu era înlăturat;
3. C.pericolul poate să nu fie imediat.

În materia prescripției răspunderii penale:

1. A.aceasta nu operează în cazul infracțiunii de viol;
2. B.în cazul suspendării cursului prescripției, aceasta își reia cursul din ziua în care a încetat cauza de suspendare;
3. C.în cazul infracțiunii de abandon de familie comisă prin neplata, cu rea-credință, timp de 3 luni, a pensiei de întreținere stabilite pe cale judecătorească, termenul de prescripție curge întotdeauna de la data consumării infracțiunii și niciodată de la cea a epuizării acesteia.

Infracțiunea de ultraj:

1. A.poate avea ca subiect pasiv secundar un polițist local;
2. B.poate fi comisă prin lovirea fiului unui jandarm, dacă fapta este comisă în scop de răzbunare pe respectivul jandarm, în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu ale acestuia;
3. C.nu poate fi comisă prin amenințare.

Constituie circumstanță agravantă:

1. A.săvârșirea infracțiunii în stare de intoxicație parțială accidentală cu alcool;
2. B.săvârșirea infracțiunii de către trei sau mai multe persoane în cazul în care autorul comite infracțiunea de tăinuire a bunurilor sustrase de alte două persoane, la două săptămâni după consumarea infracțiunii de furt comise de acestea din urmă;
3. C.săvârșirea infracțiunii de către un infractor major, dacă aceasta a fost comisă împreună cu un minor, chiar dacă minorul avea 12 ani.

În ceea ce privește tentativa:

1. A.aceasta nu este niciodată posibilă la infracțiunile comise cu intenție indirectă;
2. B.ori de câte ori legea penală folosește sintagma „săvârșirea unei infracțiuni” sau „comiterea unei infracțiuni”, aceasta nu se referă și la tentativă, ci doar la infracțiunea consumată;
3. C.când pentru infracțiunea consumată legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață, iar instanța s-ar orienta spre aceasta, tentativa se sancționează cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani.

Împăcarea:

1. A.intervenită între persoana juridică ce a săvârșit infracțiunea și persoana vătămată produce efecte față de persoanele fizice care au participat la comiterea aceleiași fapte;
2. B.intervenită în condițiile legii stinge acțiunea civilă;
3. C.poate opera în cazul tuturor infracțiunilor pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Potrivit Codului penal, însușirea ca element material al laturii obiective poate caracteriza infracțiunea de:

1. A.distrugere;
2. B.abuz de încredere;
3. C.delapidare.

Infracțiunea de omor în formă consumată și cea de ucidere din culpă:

1. A.se comit întotdeauna cu forme de vinovăție diferite;
2. B.nu pot fi comise niciodată prin inacțiune;
3. C.au o urmare imediată diferită.

Infracțiunea de tâlhărie calificată:

1. A.se va reține în situația în care furtul ce intră în conținutul infracțiunii are ca obiect cabluri, linii, echipamente sau instalații de telecomunicații, radiocomunicații ori componente de comunicații, chiar dacă, în momentul sustragerii, acestea nu erau efectiv integrate într-o rețea sau într-un sistem de comunicații;
2. B.dacă se comite prin violare de domiciliu, se reține în concurs formal cu această infracțiune;
3. C.se va reține în situația în care făptuitorul sustrage un scaun dintr-un autobuz aflat în stație dacă, în timp ce cobora din autobuz cu scaunul în mână, pentru a-și asigura scăparea, lovește cu pumnul o persoană care l-a apucat de braț și i-a spus că va chema poliția.

În aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei:

1. A.dacă legea nouă este mai favorabilă numai sub aspectul pedepselor complementare sau măsurilor de siguranță, acestea se execută în conținutul și limitele prevăzute de legea nouă;
2. B.în cazul infracțiunilor continuate, prin sintagma „maxim special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită” se înțelege maximul special prevăzut de lege pentru infracțiune, cu luarea în considerare a cauzei de majorare a pedepsei prevăzută pentru infracțiunea continuată;
3. C.pentru ipoteza unei infracțiuni comise în stare de recidivă postexecutorie judecată definitiv înainte de intrarea în vigoare a Codului penal din anul 2014, pedeapsa aplicată prin hotărârea de condamnare se va compara cu maximul special prevăzut în legea nouă pentru infracțiunea săvârșită prin luarea în considerare a dispozițiilor legale care prevăd majorarea cu jumătate a limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune comisă în stare de recidivă.

În cazul răspunderii penale a persoanelor juridice:

1. A.infracțiunea trebuie comisă în realizarea obiectului lor de activitate, în interesul ori în numele acestora;
2. B.coautoratul este întotdeauna exclus pentru persoanele juridice;
3. C.nu este exclusă răspunderea penală a persoanei fizice care a contribuit la săvârșirea aceleiași fapte.

În cazul măsurii de siguranță a confiscării speciale:

1. A.potrivit prevederilor exprese ale Codului penal în materia infracțiunii de luare de mită, confiscarea specială vizează și bunurile pretinse de autorul acestei infracțiuni;
2. B.confiscarea specială nu poate viza bunurile produse printr-o infracțiune dacă autorul acesteia este condamnat la pedeapsa închisorii a cărei executare este suspendată sub supraveghere;
3. C.în cazul bunurilor făptuitorului care au fost folosite, imediat după săvârșirea faptei, pentru a asigura scăparea acestuia, dacă valoarea bunurilor supuse confiscării este vădit disproporționată față de natura și gravitatea faptei, se dispune confiscarea în parte, prin echivalent bănesc, ținând seama de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce și de contribuția bunului la aceasta.

Dacă, în urma unui accident de circulație produs din cauza depășirii vitezei legale de către conducătorul unui autovehicul, o altă persoană suferă leziuni corporale ce necesită pentru vindecare 10 zile de îngrijiri medicale:

1. A.se va reține infracțiunea de vătămare corporală din culpă dacă conducătorul autovehiculului se afla în desfășurarea unei activități ce constituie prin ea însăși infracțiune;
2. B.se va reține infracțiunea de vătămare corporală din culpă dacă conducătorul autovehiculului se afla sub influența băuturilor alcoolice, indiferent de alcoolemia acestuia;
3. C.se va reține infracțiunea de lovire sau alte violențe în varianta agravată.

În cazul infracțiunii de violarea sediului profesional:

1. A.acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate;
2. B.se va reține varianta agravată dacă fapta este comisă prin folosirea de calități mincinoase;
3. C.elementul material nu poate consta decât în pătrunderea fără drept în oricare din sediile unde o persoană juridică sau fizică își desfășoară activitatea profesională.

În cazul liberării condiționate:

1. A.măsurile de supraveghere se dispun obligatoriu de către instanță, indiferent de durata restului de pedeapsă rămas neexecutat;
2. B.în cazul detențiunii pe viață, liberarea condiționată nu poate fi niciodată dispusă;
3. C.în cazul închisorii, una din condițiile prevăzute de lege pentru ca liberarea condiționată să poată fi dispusă este ca persoana condamnată să se afle în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis.

Fiind audiat într-o cauză penală privindu-l pe inculpatul A care a provocat un accident de circulație, martorul B, care se aflase în mașină cu A, a făcut declarații contrare realității arătând că autoturismul în care se aflau staționa în momentul producerii accidentului. Acest fapt a fost dezmințit de martorii C și D, precum și de înregistrarea video a camerei montate pe un stâlp din intersecție. B nu a întreprins și alte acțiuni concrete de ajutorare a lui A. Fapta comisă de B:

1. A.constituie infracțiunea de mărturie mincinoasă;
2. B.constituie infracțiunea de favorizare a făptuitorului;
3. C.nu se va reține în concurs cu infracțiunea de inducere în eroare a organelor judiciare.

Dacă X, funcționar public angajat la primărie, primește bani de la un contribuabil:

1. A.se va putea reține infracțiunea de trafic de influență dacă X promite că, în schimbul banilor respectivi, va interveni pe lângă primar pentru ca acesta să emită un aviz ce intră în îndatoririle de serviciu ale acestuia din urmă;
2. B.indiferent de destinația banilor, nu se va putea reține niciodată complicitate la infracțiunea de dare de mită, întrucât aceasta nu poate fi comisă de un funcționar public;
3. C.se va putea reține infracțiunea de luare de mită dacă banii sunt primiți pentru ca X să urgenteze îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu.

X obține un telefon mobil în urma unei infracțiuni de înșelăciune a cărei victimă este Y. În această situație:

1. A.în sarcina lui Z nu se poate reține infracțiunea de tăinuire dacă a fost instigator la înșelăciunea comisă de X, iar apoi primește bunul cadou de la acesta;
2. B.dacă soția lui X îl ajută pe acesta să vândă telefonul mobil, aceasta nu poate fi pedepsită pentru infracțiunea de tăinuire;
3. C.Y va răspunde pentru infracțiunea de inducere în eroare a organelor judiciare dacă formulează plângere penală împotriva lui X, indicând în mod corect ceea ce s-a întâmplat, dar menționând în mod eronat încadrarea juridică în infracțiunea de furt, întrucât nu avea cunoștințe de specialitate.

În materia reabilitării:

1. A.pentru cei condamnați la pedeapsa amenzii, termenul de reabilitare curge din momentul în care amenda a fost achitată integral sau executarea ei s-a stins în orice alt mod;
2. B.cererea de reabilitare judecătorească nu poate fi niciodată admisă dacă cel condamnat nu și-a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, nici măcar atunci când partea civilă a renunțat la despăgubiri;
3. C.reabilitarea de drept are efecte asupra măsurilor de siguranță.

Instanța penală lasă nesoluționată acțiunea civilă în procesul penal atunci când:

1. A.dispune achitarea inculpatului pe motiv că fapta nu există;
2. B.dispune achitarea inculpatului pe motiv că acesta a comis fapta în legitimă apărare;
3. C.dispune încetarea procesului penal întrucât inculpatul a decedat în cursul judecății.

În cursul cercetării judecătorești derulate în fața primei instanțe se dispune schimbarea încadrării juridice într-o infracțiune pentru care, conform legii, competența de judecată revine unei instanțe inferioare. În această ipoteză, instanța care a schimbat încadrarea juridică:

1. A.își va declina în mod obligatoriu competența de soluționare a cauzei către instanța inferioară;
2. B.va continua întotdeauna să judece cauza și sub noua încadrare juridică;
3. C.va continua să judece cauza și sub noua încadrare juridică, dar numai dacă fapta are legătură cu atribuțiile de serviciu ale inculpatului.

În dosarul nr. 24/P/2020 se efectuează urmărirea penală pentru o infracțiune de omor comisă în coautorat de un inculpat militar și un inculpat civil. Procurorul emite rechizitoriul prin care dispune trimiterea în judecată a ambilor inculpați. Pentru această situație legea prevede că:

1. A.procurorul care a efectuat urmărirea penală este un procuror militar;
2. B.procedura de cameră preliminară se va desfășura la o instanță militară;
3. C.judecata se va desfășura la o instanță civilă.

Nu poate face parte din completul care judecă în primă instanță o cauză penală:

1. A.judecătorul care, în cursul urmăririi penale în calitate de judecător de drepturi și libertăți, a respins propunerea de luare a unei măsuri preventive în dosar, apreciind că nu sunt probe privind săvârșirea infracțiunii;
2. B.judecătorul care, în cursul procedurii de cameră preliminară, a dispus începerea judecății în cauză, întrucât a respins ca neîntemeiate toate cererile și excepțiile formulate de inculpat;
3. C.judecătorul care, în calitatea sa anterioară de avocat, a acordat asistență juridică inculpatului într-o altă cauză penală, soluționată prin clasare.

După punerea în mișcare a acțiunii penale, judecătorul de drepturi și libertăți este sesizat de procuror cu o cerere de încuviințare a unei percheziții la domiciliul inculpatului. Sunt adevărate următoarele afirmații:

1. A.odată cu cererea, procurorul trebuie să înainteze judecătorului de drepturi și libertăți și dosarul cauzei;
2. B.cererea se soluționează cu participarea obligatorie a procurorului, dar fără citarea inculpatului;
3. C.dacă judecătorul de drepturi și libertăți respinge cererea prin încheiere, pentru procuror este prevăzut de lege dreptul de a exercita calea de atac a contestației.

Cu privire la măsura preventivă a controlului judiciar sunt adevărate următoarele afirmații:

1. A.organul judiciar care a dispus măsura va impune întotdeauna inculpatului obligația să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme;
2. B.calitatea procesuală a persoanei față de care s-a dispus măsura este întotdeauna cea de inculpat;
3. C.calea de atac împotriva actului prin care s-a dispus măsura este întotdeauna plângerea.

Dacă judecata în primă instanță are ca obiect o infracțiune pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 5 ani la 8 ani și se desfășoară față de un inculpat arestat preventiv încă din cursul urmăririi penale:

1. A.durata maximă a arestării preventive a inculpatului în cursul judecății în primă instanță este de 8 ani;
2. B.în calculul duratei maxime a arestării preventive a inculpatului în cursul judecății în primă instanță nu se include și perioada cât acesta a fost arestat preventiv în cursul urmăririi penale;
3. C.din cel mult 60 în 60 de zile, prima instanță este obligată să verifice din oficiu dacă se mai justifică menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului.

Măsura preventivă a controlului judiciar încetează de drept atunci când:

1. A.procurorul dispune renunțarea la urmărirea penală;
2. B.prima instanță dispune, prin sentință, o soluție de condamnare;
3. C.procurorul încheie cu inculpatul un acord de recunoaștere a vinovăției.

Sancțiunea nulității absolute intervine:

1. A.în ipoteza în care accesul publicului este permis la o ședință de judecată declarată nepublică;
2. B.în ipoteza în care un dosar privind o infracțiune de omor se judecă în primă instanță la o judecătorie;
3. C.în ipoteza în care persoana vătămată minoră nu este adusă la ședința de judecată în prima instanță.

Identificați care dintre următoarele organe judiciare poate dispune clasarea unei cauze penale:

1. A.instanța de judecată;
2. B.judecătorul de cameră preliminară;
3. C.judecătorul de drepturi și libertăți.

Un procuror din cadrul parchetului de pe lângă tribunal emite un rechizitoriu. Identificați ipotezele în care, pentru a sesiza în mod legal instanța de judecată, acest rechizitoriu trebuie verificat, sub aspectul legalității și temeiniciei, de prim-procurorul parchetului de pe lângă tribunal:

1. A.atât în cauzele în care urmărirea penală a fost efectuată chiar de procurorul care a întocmit rechizitoriul, cât și în cauzele în care urmărirea penală a fost efectuată de organele de cercetare penală, sub supravegherea procurorului care a întocmit rechizitoriul;
2. B.doar în cauzele în care urmărirea penală a fost efectuată de organele de cercetare penală, sub supravegherea procurorului care a întocmit rechizitoriul;
3. C.doar în cauzele în care, anterior rechizitoriului, nu s-a întocmit un referat de terminare a urmăririi penale.

Procurorul a dispus renunțarea la urmărirea penală față de un inculpat și a sesizat judecătorul de cameră preliminară cu cererea de confirmare a acestei soluții. Sunt adevărate următoarele afirmații:

1. A.dacă a infirmat soluția, judecătorul de cameră preliminară nu poate dispune începerea judecății chiar dacă apreciază, contrar procurorului, că fapta constituie infracțiune, a fost săvârșită de inculpat și există interes public în urmărirea acesteia;
2. B.dacă judecătorul de cameră preliminară a confirmat soluția, procurorul nu mai poate ulterior să dispună redeschiderea urmăririi penale;
3. C.ședința de judecată în fața judecătorului de cameră preliminară este contradictorie, chiar dacă soluția de renunțare la urmărirea penală, dispusă de procuror, este favorabilă inculpatului.

În cuprinsul unei ordonanțe de clasare pot fi întâlnite și următoarele:

1. A.dispoziția de sesizare a judecătorului de cameră preliminară cu propunerea de renunțare la urmărirea penală;
2. B.dispoziția de menținere a măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului;
3. C.dispoziția de menținere a măsurii preventive a controlului judiciar asupra inculpatului.

Procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești efectuează urmărirea penală cu privire la comiterea unei infracțiuni de înșelăciune de către suspectul I.V. în dauna persoanei vătămate A.T. Prin ordonanța din data de 25.03.2021, procurorul dispune clasarea cauzei, apreciind că I.V. nu a comis fapta cu forma de vinovăție prevăzută de lege. Persoana vătămată A.T., dorind să formuleze plângere împotriva ordonanței de clasare, consultă un avocat. Pentru a stabili în ce termen trebuie introdusă plângerea, avocatul consultat de persoana vătămată A.T.:

1. A.va avea în vedere modul de calcul al termenelor substanțiale pe zile;
2. B.va avea în vedere modul de calcul al termenelor procedurale pe zile;
3. C.nu va avea în vedere data ordonanței de clasare, ci data comunicării față de suspect a acestei ordonanțe.

Prin rechizitoriul procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, inculpatul D.A. este trimis în judecată sub aspectul comiterii unei infracțiuni de luare de mită. În procedura de cameră preliminară desfășurată în fața judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul București, inculpatul formulează cerere de excludere din probatoriu a declarațiilor date, în faza de urmărire penală, de doi martori cu identitate protejată, precum și a interceptărilor și înregistrărilor care privesc convorbirile sale telefonice. Judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul București respinge cererile formulate de inculpat și dispune începerea judecății. Împotriva acestei încheieri, inculpatul D.A. introduce contestație. În cuprinsul contestației, inculpatul critică modul în care judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul București a soluționat cererile pe care le-a formulat și, suplimentar, formulează și o excepție pe care nu o ridicase în fața judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul București. Pe calea acestei noi excepții, inculpatul solicită să se constate că urmărirea penală a fost efectuată de un organ necompetent, motivând că, la data faptei, deținea o funcție de control în cadrul unei instituții publice centrale, calitate ce atrage în mod obligatoriu competența de urmărire penală a Direcției Naționale Anticorupție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În soluționarea contestației, judecătorul de cameră preliminară va avea în vedere și următoarele dispoziții legale:

1. A.cele din materia nulității absolute, prevăzute la art. 281 C.p.p;
2. B.cele privind soluționarea contestației prin decizie, prevăzute la art. 425 indice 1 alin. (7) C.p.p.;
3. C.cele privind soluționarea contestației în cameră de consiliu, prevăzute la art. 347 alin. (3) C.p.p..

La judecata în primă instanță este întotdeauna obligatorie:

1. A.participarea procurorului;
2. B.aducerea inculpatului aflat în stare de deținere;
3. C.asistența juridică a inculpatului.

Dacă judecata în primă instanță s-a desfășurat conform procedurii de recunoaștere a învinuirii, instanța poate dispune:

1. A.achitarea pe temei că fapta nu există;
2. B.achitarea pe temei că fapta nu este prevăzută de legea penală;
3. C.încetarea procesului penal pentru existența unei cauze de nepedepsire.

Identificați care dintre următoarele instanțe are competența funcțională de a judeca în primă instanță, dar nu are competența funcțională de a judeca apeluri:

1. A.judecătoria;
2. B.tribunalul;
3. C.curtea de apel.

Judecătoria sectorului 3 București îl condamnă pe inculpatul D.R.C. la o pedeapsă cu închisoarea de 5 ani. Inculpatul introduce apel împotriva sentinței de condamnare. Învestită cu soluționarea apelului, Curtea de Apel București îl admite, desființează sentința și trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria sectorului 3 București. Soluția instanței de apel este legală dacă aceasta a constatat încălcarea de către prima instanță a următoarelor dispoziții legale:

1. A.dispozițiile legale privind competența materială a Judecătoriei sectorului 3 București;
2. B.dispozițiile legale privind asistența juridică obligatorie pentru inculpat la judecata în primă instanță;
3. C.dispozițiile legale privind publicitatea ședințelor de judecată în primă instanță.

Procurorul și inculpatul încheie un acord de recunoaștere a vinovăției cu privire la două infracțiuni recunoscute de inculpat. Procurorul face, în ceea ce privește pedeapsa, aplicarea dispozițiilor privind sancționarea concursului de infracțiuni. Instanța sesizată cu acordul de recunoaștere a vinovăției constată însă că, în ceea ce privește una dintre infracțiuni, procurorul a omis să facă aplicarea dispozițiilor privitoare la reducerea limitelor de pedeapsă, prevăzute la art. 480 alin. (4) C.p.p., astfel că pedeapsa rezultantă stabilită prin acord pentru concursul de infracțiuni este nelegală. În această situație, instanța:

1. A.va proceda la aplicarea dispozițiilor privitoare la reducerea limitelor de pedeapsă și în privința infracțiunii omise de procuror, va recalcula pedeapsa rezultantă și va admite acordul de recunoaștere a vinovăției, condamnându-l pe inculpat la pedeapsa rezultantă corectă;
2. B.va admite acordul de recunoaștere a vinovăției doar în privința infracțiunii pentru care procurorul a aplicat dispozițiile legale privind reducerea limitelor de pedeapsă și va respinge acordul de recunoaștere a vinovăției în privința infracțiunii pentru care procurorul a omis să aplice dispozițiile legale privind reducerea limitelor de pedeapsă;
3. C.va respinge în integralitate acordul de recunoaștere a vinovăției.