Subiecte Barou septembrie 2020 (avocați stagiari)

Este adevărat că:

1. A.un avocat își poate exercita concomitent activitatea în două forme de exercitare a profesiei de avocat, dacă are acordul Consiliului Baroului din care face parte;
2. B.este interzisă, prin lege, exercitarea oricărei activități specifice profesiei de avocat, de către orice persoană juridică;
3. C.alegerea organelor de conducere a profesiei de avocat se face numai prin vot secret.

În ceea ce privește cererea de primire în profesia de avocat, este adevărat că:

1. A.orice persoană poate face opoziție la această cerere în termen de 10 zile de la afișarea acesteia pe pagina web a Baroului și a U.N.B.R.
2. B.opoziția la această cerere este de competența Baroului la care a fost înregistrată cererea de primire în profesie;
3. C.Decanul Baroului va pronunța o hotărâre motivată asupra cererii de primire în profesie, pe care o va comunica U.N.B.R. în termen de cel mult 15 zile de la expirarea termenului de opoziție.

Este interzis avocatului:

1. A.ca în exercitarea oricărei activități specifice profesiei de avocat să încheie contracte de asistență juridică cu persoane juridice care au calitatea de mandatari ai altor persoane juridice care sunt beneficiarii activităților profesionale ale avocatului;
2. B.fost judecător să pună concluzii la instanța unde a funcționat, timp de 7 ani de la încetarea funcției de magistrat;
3. C.ca în exercitarea oricăror activități recunoscute de lege avocatului să colaboreze în orice mod cu persoane juridice care desfășoară, fără drept, activități specifice profesiei de avocat.

Avocatul AA, avocat aflat pe tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei, dobândește calitatea de președinte al consiliului de administrație al unei societăți pe acțiuni. În acest caz:

1. A.avocatul AA devine incompatibil, această incompatibilitate putând fi constatată de Comisia de Disciplină a Baroului, chiar și din oficiu;
2. B.avocatul AA nu se află într-un caz de incompatibilitate, fiind îndreptățit să exercite profesia de avocat concomitent cu calitatea de președinte al consiliului de administrație al unei societăți pe acțiuni;
3. C.continuarea activității specifice de avocat de către avocatul AA, după dobândirea calității de președinte al consiliului de administrație al unei societăți pe acțiuni, constituie abatere disciplinară gravă, sancționată cu excluderea din profesie.

În ceea ce privește verificarea unui caz de nedemnitate a unui avocat:

1. A.această verificare se va efectua, după convocarea în scris a avocatului verificat, care se poate realiza numai prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire;
2. B.această verificare se va efectua numai după încunoștințarea avocatului cu privire la cazul de nedemnitate prin luarea la cunoștință a conținutului plângerii sau al sesizării;
3. C.această verificare este de competența Comisiei de Disciplină a Baroului din care face parte avocatul verificat.

Avocatul AA a fost desemnat, potrivit legii, să acorde asistență judiciară. În acest caz:

1. A.avocatul AA are dreptul să primească de la beneficiarul asistenței judiciare sume de bani cu titlu de acoperire a cheltuielilor de deplasare;
2. B.avocatul AA poate refuza exercitarea mandatului primit pentru motive justificate, Decanului Baroului din care face parte avocatul AA revenindu-i competența de a aprecia caracterul justificat sau nejustificat al refuzului;
3. C.avocatul AA nu are dreptul să primească de la beneficiarul asistenței judiciare niciun fel de sume de bani ori alte recompense.

Radierea unui avocat din Registrul de asistență judiciară, conform legii:

1. A.poate fi dispusă, în toate cazurile, pentru o perioadă de 3 ani;
2. B.poate fi dispusă pe o perioadă de 3 ani, dacă se constată săvârșirea consecutivă a două abateri de la obligațiile prevăzute de lege;
3. C.este de competența Consiliului Baroului din care face parte avocatul.

Avocatul AA a redactat un act juridic (contract) între B și C, atestând identitatea părților, a conținutului și a datei acestuia. În acest caz:

1. A.actul juridic poate fi prezentat notarului public spre autentificare, în baza consimțământului exprimat de B ș C;
2. B.operațiunea de atestare a actului juridic trebuie înregistrată în Registrul electronic al actelor întocmite de avocat, în termen de 3 zile de la data întocmirii actului, sub sancțiunea nulității acestuia;
3. C.operațiunea de atestare a actului juridic nu se mai înregistrează în Registrul electronic al actelor întocmite de avocat, dacă părțile renunță expres la înscrierea actului în acest registru.

Onorariul avocatului pentru activitatea desfășurată:

1. A.reprezentând dobândirea, sub orice formă, a unor aporturi din activitatea juridică realizată de avocat este permis dacă în contractul de asistență juridică a fost stipulat și un onorariu fix;
2. B.poate face obiectul unei contestații din partea clientului, ce se va soluționa de Decanul Baroului, care va pronunța o decizie motivată ce poate fi atacată la Consiliul U.N.B.R.;
3. C.poate fi stabilit și în monedă străină, sub condiția ca plata acestuia să respecte prevederile privind regimul legal al plăților.

Este adevărat că:

1. A.avocatul nu este obligat, în nicio situație, să motiveze refuzul preluării unui caz ce se propune a-i fi încredințat, dacă acesta nu corespunde crezului său profesional;
2. B.în scopul asigurării secretului profesional, avocatul trebuie să păstrează lucrările avocațiale numai la sediul profesional sau în spațiile avizate în acest sens de Decanul Baroului.
3. C.avocatul are dreptul să refuze contactul cu clientul în prezența reprezentantului oricărei autorități publice.

Avocatul AA încheie cu clientul BB un contract de asistență juridică având ca obiect reprezentarea clientului în Dosarul nr. X/2020, aflat pe rolul Judecătoriei Z. În acest caz:

1. A.dacă clientul BB este cetățean străin și nu cunoaște limba română, avocatul AA nu poate, în temeiul contractului de asistență juridică, să îndeplinească și funcția de traducător în Dosarul X/2020, aflat pe rolul Judecătoriei Z;
2. B.în cazul în care avocatul AA este împiedicat să-și îndeplinească serviciul profesional în Dosarul X/2020, acesta își va asigura substituirea cu alt avocat, chiar dacă în prealabil nu a obținut acordul clientului BB în acest scop;
3. C.avocatul AA este îndreptățit să se retragă imediat și să renunțe la reprezentarea clientului BB în Dosarul X/2020 în cazul în care acțiunile clientului, aparent legale la începutul reprezentării, se dovedesc, pe parcursul acesteia, ca fiind infracționale.

Formele de exercitare a profesiei de avocat:

1. A.pot fi înstrăinate prin acte între vii numai între avocații definitivi și aflați în exercițiul profesiei;
2. B.pot păstra denumirea individualizată, potrivit legii, după decesul unui dintre asociați, cu acordul tuturor moștenitorilor celui decedat, exprimat în formă autentică sau sub semnătură privată;
3. C.pot stabili, între ele, raporturi de conlucrare profesională, prin încheierea unei convenții în acest sens, înregistrată la Barou.

Asemănător avocatului colaborator, avocatul salarizat în cadrul profesiei:

1. A.este subordonat formei de exercitare a profesiei în care activează în legătură cu determinarea condițiilor concrete de muncă;
2. B.își desfășoară activitatea avocațială în baza unui contract scris, încheiat cu forma de exercitare a profesiei în care activează;
3. C.în lipsa unei dispoziții contractuale mai favorabile, poate denunța contractul în baza căruia își desfășoară activitatea avocațială, prin înștiințarea formei de exercitare a profesiei unde activează, cu cel puțin 3 luni înainte.

Dobândește calitatea de avocat asociat:

1. A.avocatul, titular al cabinetului individual, cabinet care se grupează cu alt cabinet individual pentru a-și crea facilități tehnico-economice în vederea exercitării profesiei;
2. B.avocatul, titular al cabinetului individual, cabinet care se transformă potrivit legii în societate civilă profesională de avocatură;
3. C.avocatul, titular al cabinetului individual, cabinet care se asociază cu alt cabinet individual, în scopul exercitării în comun a profesiei.

Avocatul AA și avocatul BB, ambii din Baroul X, împreună cu avocatul CC din Baroul Y, decid constituirea, în condițiile legii, a unei societăți civile profesionale de avocatură. În acest caz:

1. A.societatea civilă profesională va avea dreptul să-și stabilească sediul profesional numai în circumscripția Baroului X sau a Baroului Y;
2. B.societatea civilă profesională va avea dreptul să-și stabilească sedii secundare în circumscripția Baroului unde va avea sediul principal, cu aprobarea Consiliului acestui Barou;
3. C.societatea civilă profesională își va putea deschide unul sau mai multe birouri de lucru în circumscripția altor Barouri decât cel unde își are sediul principal, cu condiția ca aceste birouri să fie avizate de Consiliul Baroului unde își are sediul principal.

În legislația profesiei de avocat, este prevăzut expres că reprezintă o abatere disciplinară gravă:

1. A.refuzul nejustificat al avocatului de a acorda asistență juridică gratuită, atunci când este desemnat în acest sens;
2. B.nerespectarea imputabilă a îndatoririi avocatului de a studia temeinic cauza care i-a fost încredințată;
3. C.exercitarea, de către avocat, a oricărei activități profesionale în cazul în care există sau survine un conflict de interese.

Încetarea calității de avocat:

1. A.se constată prin decizie a Consiliului Baroului și are drept consecință radierea celui în cauză din tabloul avocaților;
2. B.prin renunțare scrisă la exercițiul profesiei are drept consecință directă radierea celui în cauză din tabloul avocaților, fără a mai fi necesară intervenția organelor de conducere ale profesiei de la nivelul Baroului;
3. C.intervine în cazul în care avocatul a fost condamnat definitiv pentru o faptă prevăzută de lege penală și care îl face nedemn de a fi avocat, potrivit legii.

În cazul suspendării calității de avocat:

1. A.Baroul are obligația, indiferent de cauza de suspendare, de a verifica trimestrial, precum și înainte de data întocmirii tabloului anual al avocaților, menținerea situației care a justificat suspendarea;
2. B.aceasta se decide, în toate cazurile, după ascultarea avocatului în cauză;
3. C.aceasta se dispune prin decizia Consiliului Baroului, care poate fi contestată la Consiliul U.N.B.R.

Acțiunea disciplinară cu privire la un avocat:

1. A.poate fi exercitată în termen de 1 an de la data luării la cunoștință, de către Comisia de Disciplină a Baroului, despre săvârșirea abaterii, dar nu mai târziu de 3 ani de la data săvârșirii acesteia;
2. B.se semnează de către Decanul Baroului sau, după caz, de Președintele U.N.B.R.;
3. C.va fi exercitată, potrivit legii, de Consiliul U.N.B.R., dacă vizează un Decan de Barou.

În caz de abatere disciplinară evidentă și gravă:

1. A.avocatul cercetat este suspendat de drept din exercițiul profesiei, fără a fi necesară intervenția instanțelor disciplinare;
2. B.avocatul cercetat poate fi suspendat din exercițiul profesiei, de către instanța disciplinară, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac;
3. C.instanța disciplinară poate lua măsura suspendării avocatului cercetat din exercițiul profesiei până la judecarea definitivă a cauzei.

Obligația de a preda un bun individual determinat:

1. A.îl va libera pe debitor doar dacă bunul este predat în starea în care se găsește la data la care obligația era exigibilă;
2. B.implică și obligația de conservare a bunului până la predare, chiar dacă nu a fost convenit expres acest lucru;
3. C.decurge din obligația de a strămuta proprietatea, chiar dacă părțile nu au convenit expres acest lucru.

Excepția de neexecutare:

1. A.poate fi invocată și atunci când neexecutarea este cauzată de forță majoră;
2. B.poate fi invocată în cazul obligațiilor afectate de un termen suspensiv numai dacă ambele obligații sunt afectate de același termen;
3. C.poate fi opusă numai dacă debitorul a fost pus în întârziere

Acțiunea în rezoluțiune:

1. A.va putea fi admisă, chiar dacă debitorul nu a fost pus în întârziere anterior introducerii acțiunii, dacă debitorul nu execută obligația într-un termen rezonabil, calculat de la data când cererea de chemare în judecată i-a fost comunicată;
2. B.este prescriptibilă și în cazul în care obligația neexecutată s a născut dintr un contract translativ de proprietate, iar scopul urmărit de creditor este redobândirea dreptului de proprietate asupra bunului transmis;
3. C.are un caracter subsidiar, în sensul că poate fi promovată numai dacă părțile sau legea au interzis rezoluțiunea unilaterală.

În materia plății:

1. A.chitanța care consemnează primirea prestației principale nu face să se prezume și executarea prestațiilor accesorii;
2. B.dacă părțile nu au prevăzut expres altfel, debitorul este întotdeauna liber să execute obligația, chiar înaintea scadenței;
3. C.executarea făcută în favoarea unui creditor incapabil să o primească nu liberează pe debitor decât în măsura în care profită creditorului.

La data de 01.11.2019 A încheie cu B un „antecontract de vânzare” privind un imobil teren situat în București, părțile obligându-se reciproc să încheie contractul de vânzare la prețul de 200.000 lei, fără a prevedea un termen. A a plătit cu ocazia semnării suma de 20.000 lei. În contract este stipulată următoarea clauză: „În cazul în care promitentul vânzător nu își execută obligația de a încheia contractul de vânzare, el va putea fi obligat să restituie dublul sumei primite; în cazul în care promitentul cumpărător nu își execută obligația de a încheia contractul de vânzare, promitentu vânzător va putea păstra suma de 20.000 lei, primită”. Dacă la scadență promitentul vânzător refuză să încheie contractul de vânzare:

1. A.el are dreptul să se libereze de obligația de a vinde oferind dublul sumei primite;
2. B.promitentul cumpărător are dreptul să pretindă rezoluțiunea antecontractului și restituirea dublului avansulu
3. C.promitentul cumpărător are dreptul să obțină o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare, chiar dacă antecontractul de vânzare nu este încheiat în formă autentică.

Ca efect al admiterii acțiunii în revendicare:

1. A.proprietarul poate fi obligat, la cerere, la restituirea cheltuielilor necesare pe care posesorul neproprietar le- a efectuat;
2. B.la cererea posesorului, cheltuielile utile se vor restitui în limita sporului de valoare, dacă prin lege nu se prevede altfel;
3. C.hotărârea judecătorească definitivă corespunzătoare va putea fi opusă exclusiv pârâtului, în contra căruia a fost pronunțată.

Potrivit contractului de locațiune încheiat, A are obligația ca, la data de 01.05.2016, să restituie necondiționat către B imobilul dat în locațiune. La data de 01.05.2017 s-a admis definitiv acțiunea prin care A a fost obligat la restituirea bunului către B, ca urmare a obligației mai sus menționate, nejustificat neexecutată de către debitor. Prin acțiunea intentată la data de 01.07.2018, B cere obligarea lui A la plata contravalorii lipsei de folosință a imobilului, pe perioada 02.05.2016- 30.04.2017, în cuantum de 100.000 lei, ca urmare a neexecutării obligațiilor asumate, sub acest aspect hotărârea pronunțată la data de 01.05.2017 având putere de lucru judecat între părți. În raport de situația de fapt expusă:

1. A.sunt incidente dispozițiile privind răspunderea civilă delictuală, întrucât contractul de locațiune era încetat pe toată perioada pentru care sunt pretinse despăgubirile;
2. B.sunt incidente dispozițiile privind răspunderea civilă contractuală;
3. C.vinovăția pârâtului este prezumată.

În materia coproprietății obișnuite, în absența unui contract de administrare a proprietății comune:

1. A.locațiunea încheiată pe o durată de 4 ani necesită acordul tuturor coproprietarilor;
2. B.pentru încheierea unui contract de comodat, cu termen de 2 ani, este suficient acordul coproprietarilor care dețin majoritatea cotelor-părți.
3. C.actele prin care urmărește exclusiv înfrumusețarea bunului se încheie cu acordul majorității coproprietarilor și a cotelor părți, sub sancțiunea nulității.

În cazul locațiunii:

1. A.dacă bunul este distrus în întregime contractul încetează de (plin) drept, indiferent dacă imposibilitatea de folosire a bunului este fortuită sau este cauzată de culpa locatorului;
2. B.locatorul, în principiu, răspunde și pentru viciile care sunt aparente la data predării, chiar dacă locatarul nu le-a reclamat fără întârziere, pentru că el este obligat să asigure folosința utilă a lucrului pe toată durata locațiunii, atât în raport de viciile care existau înaintea locațiunii, cât și a celor care au survenit în cursul acesteia;
3. C.în cazul în care locatarul nu execută, fără justificare, obligația de a nu schimba destinația bunului aflat în locațiune, locatorul nu poate obține, de regulă, rezilierea contractului prin declarație unilaterală.

Tranzacția:

1. A.asupra unui proces soluționat anterior printr-o hotărâre judecătorească intrată în autoritatea lucrului judecat este nulă absolut;
2. B.poate fi încheiată și prin mandatar, dar pentru aceasta cel din urmă trebuie să fie împuternicit în mod expres;
3. C.care, punând capăt unui proces început, este constatată printr-o hotărâre judecătorească, nu poate fi desființată prin acțiune în nulitate.

În materia vânzării:

1. A.în lipsa unei convenții contrare, fructele bunului vândut se cuvin cumpărătorului din ziua dobândirii proprietății, iar nu din ziua predării;
2. B.deși dreptul de preempțiune se exercită, de regulă, a posteriori, vânzătorul poate oferi contractul preemptorului înaintea încheierii convenției cu terțul ales de către vânzător;
3. C.în cazul promisiunii sinalagmatice de vânzare, promitentul-vânzător are un drept de creanță împotriva celeilalte părți, drept afectat de condiția pur potestativă din partea promitentului-cumpărător care constă în manifestarea dorinței acestuia de a cumpăra.

La data de 01.05.2018 Primus îi cesionează lui Secundus, „gratis”, prin înscris sub semnătură privată, creanța sa de 10.000 lei în contra prietenului său, Tertius, creanță rezultată dintr-un contrac de împrumut. Odată cu semnarea cesiunii cedentul a remis material cesionarului și înscrisul constatator ale creanței. Datoria este scadentă la data de 01.06.2015. Niciuna dintre părți nu notifică debitorului cesiunea creanței. La data de 01.09.2018 Secundus îl cheamă în judecată pe Tertius solicitând obligarea lui la plata celor 10.000 lei. În aceste condiții de fapt:

1. A.dacă Tertius invocă prescripția, acțiunea ar trebui respinsă ca prescrisă;
2. B.dacă Terțius invocă prescripția, excepția ar trebui respinsă, întrucât dreptul material la acțiune al lui Secundus nu s-a născut decât odată cu cesiunea, până la acest moment el neputând acționa;
3. C.cesiunea este nulă absolut, chiar dacă Primus a remis material lui Secundus înscrisul constatator al împrumutului.

Dacă legea nouă, intrată în vigoare la data de 01.04.2015, restrânge capacitatea de folosință a persoanei juridice:

1. A.ea nu se va putea aplica niciodată persoanelor juridice deja înființate;
2. B.se va aplica pentru viitor și persoanelor juridice deja înființate, dar numai dacă legea are prevederi tranzitorii/de drept intertemporal în acest sens;
3. C.se va aplica pentru viitor și persoanelor juridice deja înființate, chiar dacă legea nu are prevederi tranzitorii/de drept intertemporal în acest sens.

Confirmarea actului anulabil:

1. A.produce întotdeauna efecte erga omnes de la data încheierii actului;
2. B.de vânzare a unui apartament, încheiat de un minor de 17 ani în calitate de vânzător, se poate realiza valabil de către persoana care este ocrotitorul său legal la data realizării actului confirmativ;
3. C.presupune în mod necesar cunoașterea cauzei de nulitate, iar, în caz de violență, încetarea violenței.

În cazul încetării superficiei prin consolidare, dacă legea nu prevede altfel:

1. A.dezmembrămintele, consimțite de către superficiar, pentru care au fost realizate formalitățile de publicitate imobiliară, se sting, dacă nudul proprietar este cel care a dobândit superficia;
2. B.dezmembrămintele, pentru care au fost realizate formalitățile de publicitate imobiliară, consimțite de către superficiar, se mențin pe durata pentru care au fost constituite, dar nu mai târziu de termenul inițial al superficiei;
3. C.orice dezmembrăminte consimțite de superficiar se sting pentru că nu mai există suportul lor necesar– dreptul de superficie.

Reducțiunea liberalităților excesive:

1. A.poate fi invocată în fața instanței de judecată atât pe cale de acțiune, cât și pe cale de excepție, dar, în ambele cazuri, numai într-un termen de prescripție de 3 ani;
2. B.operează, în cazul pluralității de moștenitori rezervatari, numai în limita cotei de rezervă cuvenite celui care a cerut-o și profită numai acestuia;
3. C.poate fi cerută de către moștenitorul rezervatar, chiar dacă acesta nu a pierdut posesia bunurilor ce fac obiectul liberalităților.

În materia ofertei de a contracta afectată de termen (irevocabile):

1. A.ca regulă, tăcerea destinatarului înăuntrul termenului echivalează cu neîncheierea contractului;
2. B.tăcerea destinatarului are semnificația dată de voința exprimată în ofertă și va antrena considerarea contractului încheiat;
3. C.acceptarea destinatarului, chiar după expirarea termenului, este valabilă, dacă oferta era avantajoasă și emisă în interesul său exclusiv.

În ipoteza unui contract cu executare succesivă, în care una dintre părți a urmărit obținerea unei cauzei ilicite:

1. A.contractul este nul absolut, dar partea care a dat ceva urmărind un rezultat ilicit nu poate cere restituirea prestației deja efectuate;
2. B.contractul este nul absolut, dar, urmare a nulității, actului efectele nulității se produc pentru viitor, lăsând neafectate prestațiile succesive anterioare;
3. C.caracterul ilicit al cauzei se poate proba prin orice mijloc de probă, indiferent de valoarea actului.

Obligația civilă:

1. A.de a nu face, odată încălcată, ca regulă, îl pune pe debitor de plin drept în întârziere;
2. B.dacă are ca obiect efectuarea, de către proprietarul fondului aservit, a lucrărilor necesare pentru exercitarea unei servituți, nu se transmite și terților dobânditori ai acestui fond, chiar dacă obligația a fost notată în cartea funciară;
3. C.trebuie calificată automat drept una de rezultat, ori de câte ori debitorul contractual promite obținerea acelu rezultat.

Reprezentantul legal al minorului:

1. A.are dreptul de a solicita anularea contractului de locațiune a unui imobil, încheiat pe o durată de 1 an, pe care minorul l-a încheiat, în calitate de locator, singur, chiar fără a fi ținut să dovedească un prejudiciu;
2. B.poate încheia valabil, în numele minorului, acte de conservare, chiar dacă acesta din urmă le poate încheia singur, având capacitatea necesară;
3. C.nu poate confirma niciun act juridic al minorului, pentru că actul confirmativ este un act de renunțare la un drept patrimonial, deci un act de dispoziție, pentru care este necesară și încuviințarea autorității tutelare.

Excepția conexității:

1. A.poate fi invocată de părți sau de instanță din oficiu, în orice stare a procesului, înaintea instanței ulterior sesizate;
2. B.va fi soluționată prin încheiere care nu este supusă nici unei căi de atac;
3. C.poate fi admisă dacă pricinile ce urmează a fi conexate sunt între aceleași părți sau chiar împreună cu alte părți și al căror obiect și cauză au o strânsă legătură, pricini ce se află în curs de judecată, în primă instanță, chiar dacă una dintre cereri este judecată de tribunal, iar cealaltă de judecătorie.

Societatea cu răspundere limitată AA, cu sediul în București, încheie contractul nr. Y/2020 cu societatea de asigurări X cu sediul în Ploiești, contract de asigurare facultativă a unui bun imobil aflat în Constanța. Contractul nr. Y/2020 nu conține nicio clauză atributivă de competență. În acest caz, cererea de constatare a nulității absolute a contractului Y/2020, formulată de reclamanta AA, în contradictoriu cu pârâta X, este de competența teritorială a:

1. A.instanței de la sediul pârâtei societăți de asigurare X sau a instanței în circumscripția căreia se află bunul asigurat;
2. B.instanței de la sediul pârâtei societăți de asigurare X sau a instanței de la sediul reclamantei AA;
3. C.instanței de la sediul pârâtei societăți de asigurare X sau a instanței de la locul prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației.

Spre deosebire de excepția lipsei calității de reprezentant, excepția lipsei calității procesuale active a pârâtului:

1. A.poate fi invocată și direct în apel;
2. B.se soluționează prin încheiere interlocutorie;
3. C.are efect peremptoriu, dacă este admisă.

Excepția privind lipsa capacității de exercițiu a drepturilor procedurale:

1. A.poate fi invocată și direct în apel;
2. B.dacă este admisă, va avea drept consecință anularea actelor de procedură săvârșite de cel care nu are exercițiul drepturilor procedurale;
3. C.nu poate fi invocată de instanță din oficiu.

Este adevărat că:

1. A.în cazul obligațiilor solidare și indivizibile, efectele admiterii apelului nu vor fi extinse și asupra coparticipanților care nu au declarat apel;
2. B.atunci când calea de atac exercitată numai de unul dintre coparticipanți se respinge, cheltuielile de judecată datorate pentru această etapă procesuală vor fi suportate și de ceilalți coparticipanți, care nu au exercitat calea de atac;
3. C.dacă un imobil este revendicat de două persoane, care pretind că sunt coproprietare ale imobilului, iar instanța respinge cererea de chemare în judecată, apelul uneia dintre părți va profita celeilalte, în cazul în care va fi admis.

În ceea ce privește chemarea în garanție, este adevărat că:

1. A.terțul chemat în garanție trebuie să depună întâmpinare într-un termen ce urmează a fi stabilit de instanța care judecă cererea principală, după admiterea în principiu a cererii de chemare în garanție;
2. B.cererea de chemare în garanție făcută de pârât se va depune, în toate cazurile, înaintea primei instanțe, ce mai târziu la primul termen de judecată;
3. C.intervenientul principal poate să formuleze o cerere de chemare în garanție cel mai târziu până la terminarea cercetării procesului, înaintea primei instanțe.

Sunt nulități relative și virtuale ale actelor de procedură:

1. A.nulitatea ce intervine în cazul ascultării ca martor, în ciuda opunerii părții adverse celei care a propus proba a unei rude de gradul II, în alte procese decât cele privitoare la filiație, divorț și alte raporturi de familie;
2. B.nulitatea cererii de apel atunci când apelul a fost depus la instanța superioară instanței a cărei hotărâre se atacă;
3. C.nulitatea actului de procedură îndeplinit de cel care nu are exercițiul drepturilor procedurale.

În ceea ce privește repunerea în termen, este adevărat că:

1. A.dacă a pierdut termenul imperativ pentru îndeplinirea oricărui act de procedură, partea interesată trebuie să solicite repunerea în termen în cel mult 15 zile de la data încetării împiedicării;
2. B.în caz de nerespectare a termenului de formulare a cererii de repunere în termen intervine decăderea părții din dreptul de a mai solicita repunerea în termen;
3. C.în cazul în care s-a cerut repunerea în termen cu privire la un act de procedură care trebuie îndeplinit înainte de pronunțarea hotărârii, instanța se va pronunța cu privire la cererea de repunere în termen printr- o încheiere interlocutorie.

Reclamantul AA formulează o cerere de chemare în judecată, în contradictoriu cu pârâtul BB, solicitând instanței să-l oblige pe acesta la predarea bunului mobil X aflat în depozit. Pe parcursul procesului, după al treilea termen de judecată, cu procedura de citare legal îndeplinită la toate termenele, bunul X dispare din cauză de forță majoră. În acest caz:

1. A.reclamantul AA este îndreptățit să-și modifice cererea de chemare în judecată, solicitând contravaloarea bunului X, dar numai cu acordul expres al pârâtului BB;
2. B.reclamantul AA, pentru a obține contravaloarea bunului X, este obligat, în condițiile legii, să-și modifice cererea în procesul aflat pe rol, un alt demers procedural nefiind admisibil;
3. C.reclamantul AA își va preciza cererea de chemare în judecată, în sensul obligării pârâtului BB la plata contravalorii bunului X, instanța fiind legal învestită cu această nouă solicitare, fără să fie necesar acordul pârâtului BB.

Dacă într-un proces civil, pe rol, se formulează cerere reconvențională, este adevărat că:

1. A.pârâtul, pe calea cererii reconvenționale, poate formula orice pretenții proprii, în raport cu reclamantul;
2. B.pârâtul își poate îndrepta cererea reconvențională și împotriva altor persoane decât reclamantul din cererea principală, persoane ce dobândesc calitatea de pârâți în cererea reconvențională;
3. C.dacă reclamantul din cererea inițială devine pârât în cererea reconvențională, acesta poate formula cerere reconvențională la cererea reconvențională a pârâtului inițial.

În materie de sechestru asigurător, potrivit legii, se va judeca fără citarea părților:

1. A.desființarea de drept a sechestrului asigurător ca urmare a nedepunerii cauțiunii în termenul fixat de instanță;
2. B.ridicarea sechestrului asigurător, la cererea debitorului, dacă acesta va da o garanție îndestulătoare;
3. C.ridicarea sechestrului asigurător, la cererea debitorului, în cazul în care cererea principală în temeiul căreia a fost încuviințată măsura asigurătorie, a fost perimată printr-o hotărâre definitivă.

Instanța de judecată se va pronunța prin hotărâre definitivă:

1. A.când reclamantul renunță la judecată în fața unei secții a Înaltei Curți de Casație și Justiție;
2. B.când reclamantul renunță la dreptul subiectiv civil dedus judecății în fața unei secții a Înaltei Curți de Casație și Justiție;
3. C.când perimarea se constată de o secție a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În cazul înscrisurilor sub semnătură privată, formalitatea „bun și aprobat” nu este necesară:

1. A.în cazul chitanțelor liberatorii;
2. B.atunci când mai multe persoane fizice se obligă distinct, prin același act, către un singur creditor persoană fizică, cu privire la diferite sume de bani;
3. C.în cazul încheierii unui contract sinalagmatic, în care una dintre părți se obligă la plata unei sume de bani.

Termenul de grație:

1. A.poate fi acordat la cererea debitorului sau din oficiu, numai de instanța care soluționează cauza în fond;
2. B.nu poate fi acordat pe calea contestației la executare;
3. C.se va acorda în favoarea debitorului, în considerarea situației sale patrimoniale, fără ca legea să ceară consimțământul creditorului.

Partea care a pierdut procesul, în primă instanță, nu mai are dreptul de a face apel principal, cu privire la întreaga hotărâre, atunci când:

1. A.a renunțat expres la apel cu privire la hotărârea pronunțată de prima instanță;
2. B.a pus în executare, în mod voluntar, hotărârea executorie de primă instanță;
3. C.a pus în executare de bunăvoie integral hotărârea de primă instanță, deși aceasta nu era susceptibilă de executare provizorie.

Termenul de revizuire este:

1. A.de 15 zile de la comunicarea hotărârii în cazul în care instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s- au cerut;
2. B.de 15 zile de la data care partea a luat la cunoștință de hotărârea prin care a fost sancționat disciplinar definitiv judecătorul, dar nu mai târziu de 1 an de la data rămânerii definitive a hotărârii de sancționare disciplinară;
3. C.de 15 zile de la încetarea împiedicării, în cazul în care partea a fost împiedicată să se înfățișeze la judecată și să înștiințeze instanța despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa.

Potrivit legii, instanța va judeca fără citarea părților:

1. A.în procedura ordonanței președințiale, în caz de urgență deosebită, dacă instanța apreciază că nu este necesară citarea, raportat la situația concretă dedusă judecății;
2. B.în cazul procedurii ordonanței de plată, dacă s-a făcut dovada recunoașterii de către debitor a creanței solicitate;
3. C.în cazul procedurii de evacuare din imobilele folosite fără drept, atunci când evacuarea se solicită pentru neplata chiriei datorate în baza unui contract care constituie, pentru plata acesteia, titlu executoriu, potrivit legii.

În cazul procedurii necontencioase judiciare, ca regulă:

1. A.instanța își verifică din oficiu competența, chiar dacă este de ordine privată, putând cere părții lămuririle necesare;
2. B.cererea se judecă în ședință publică, cu citarea petentului și a persoanelor indicate în cerere, dacă legea o impune;
3. C.apelul împotriva încheierii de primă instanță poate fi făcut de orice persoană interesată, chiar dacă nu a fost citată la soluționarea cererii.

Sumele datorate constând în cheltuieli de executare silită:

1. A.se stabilesc de instanța de executare, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii;
2. B.pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare, formulată de partea interesată
3. C.se stabilesc prin încheiere care constituie titlu executoriu atât pentru creditor, cât și pentru executorul judecătoresc.

Cererea de repunere în termenul de prescripție a dreptului de a obține executarea silită:

1. A.se introduce la instanța de executare competentă, în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării;
2. B.se soluționează, cu citarea părților, prin hotărâre supusă recursului, potrivit dreptului comun;
3. C.dacă a fost admisă, dă dreptul creditorului de a formula cererea de executare silită în termen de 6 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii de repunere în termen.

În cazul în care, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei cu închisoarea aplicate pentru o infracțiune unică, a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară:

1. A.dacă legea nouă prevede un maxim special al pedepsei cu închisoarea mai mic decât sancțiunea aplicată, aceasta din urmă se reduce la acel maxim;
2. B.în cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru o tentativă, limita maximă a pedepsei prevăzute de legea nouă ce trebuie avută în vedere este maximul special al pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea consumată, fără ca acesta să fie redus sau înlocuit conform dispozițiilor privind tratamentul sancționator al tentativei;
3. C.dacă legea nouă prevede doar pedeapsa amenzii, pedeapsa aplicată se înlocuiește cu amenda, fără a se putea depăși maximul special prevăzut în legea nouă.

Consimțământul persoanei vătămate:

1. A.nu produce efecte atunci când legea exclude efectul justificativ al acestuia;
2. B.reprezintă o cauză de neimputabilitate doar dacă persoana vătămată putea să dispună în mod legal de valoarea socială lezată sau pusă în pericol;
3. C.nu produce niciodată efecte în cazul infracțiunilor contra integrității corporale sau sănătății.

În ceea ce privește aplicarea pedepsei:

1. A.în cazul infracțiunii complexe, se va aplica pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, la care se poate adăuga un spor de până la 3 ani în cazul închisorii;
2. B.în cazul infracțiunii continuate, se va aplica pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, la care se poate adăuga un spor de cel mult o treime din maximul special în cazul amenzii;
3. C.în cazul concursului de infracțiuni, dacă s-au stabilit doar pedepse cu închisoarea, se va aplica pedeapsa cea mai grea, cu posibilitatea adăugării unui spor de până la o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite

Măsura de siguranță a confiscării speciale:

1. A.poate fi luată chiar dacă făptuitorului nu i se aplică o pedeapsă;
2. B.presupune în toate situațiile săvârșirea unei infracțiuni;
3. C.poate viza, în condițiile legii, și bunurile folosite, în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, care aparțin altei persoane – iar nu făptuitorului - dacă aceasta a cunoscut scopul folosirii lor.

În materia răspunderii penale a minorilor:

1. A.minorul cu vârsta între 14 și 16 ani beneficiază de o prezumție relativă de discernământ;
2. B.minorul cu vârsta între 16 și 18 ani beneficiază de o prezumție absolută de discernământ;
3. C.față de minorul cu vârsta între 14 și 16 ani poate fi luată, după caz, o măsură educativă neprivativă de libertate sau o măsură educativă privativă de libertate, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.

Persoanele juridice:

1. A.potrivit dispozițiilor exprese ale Codului penal, răspund doar pentru faptele comise de organele sau reprezentanții lor;
2. B.pot răspunde doar pentru infracțiunile în cazul cărora Codul penal prevede în mod expres că pot fi reținute în sarcina lor;
3. C.pot răspunde atât pentru infracțiuni intenționate, cât și pentru infracțiuni comise din culpă.

În materia prescripției răspunderii penale:

1. A.în cazul infracțiunilor progresive, termenul de prescripție a răspunderii penale începe să curgă de la data săvârșirii acțiunii sau inacțiunii și se calculează în raport cu pedeapsa corespunzătoare rezultatului definitiv produs;
2. B.răspunderea penală pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal urmată de moartea victimei nu se prescrie;
3. C.în cazul întreruperii cursului termenului de prescripție, aceasta își reia cursul din ziua în care a încetat cauza de întrerupere.

Reabilitarea:

1. A.poate fi solicitată pe cale judecătorească dacă a trecut un termen cuprins între 4 și 10 ani, calculat de la data comiterii infracțiunii;
2. B.are loc de drept în cazul condamnării la pedeapsa amenzii, la pedeapsa închisorii care nu depășește 2 ani sau la pedeapsa închisorii a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, dacă în decurs de 3 ani calculați potrivit legii condamnatul nu a săvârșit o altă infracțiune;
3. C.poate interveni pe cale judecătorească în cazul condamnatului decedat până la împlinirea termenului de reabilitare dacă instanța, evaluând comportarea condamnatului până la deces, apreciază că merită acest beneficiu.

Fapta comisă din culpă:

1. A.constituie infracțiune numai când legea o prevede în mod expres;
2. B.presupune că făptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale, întrucât nu trebuia și nu putea să îl prevadă;
3. C.atunci când este pedepsită de legea penală, nu constituie infracțiune dacă este săvârșită de o persoană care, în momentul comiterii acesteia, nu cunoștea existența unei stări, situații ori împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei, iar necunoașterea stării, situației ori împrejurării respective nu este ea însăși rezultatul culpei.

În materia tentativei:

1. A.va răspunde pentru tentativă la infracțiunea de tâlhărie cel care lovește victima pentru a-i putea lua geanta, însă nu reușește să o sustragă, întrucât victima i-a opus rezistență;
2. B.nu va răspunde pentru tentativă la infracțiunea de omor cel care încearcă să ucidă victima dându-i un pahar cu apă și spunând o formulă pe care o consideră magică pentru ca victima să moară;
3. C.va răspunde pentru tentativă la infracțiunea de furt cel care sustrage un portofel, însă, în timp ce fugea cu acesta de la locul săvârșirii faptei, îl aruncă pe jos, păstrând doar banii pe care i-a găsit în portofel.

În situația în care făptuitorul, pentru a se răzbuna pe o persoană care îl pălmuise într-un supermarket, urmărind să o ucidă prin înfometare, știind că aceasta este gravidă, o răpește și o încuie într-un beci izolat, fără apă și fără mâncare, părăsind țara imediat după momentul răpirii:

1. A.se va putea reține și infracțiunea de omor calificat dacă victima moare după 7 zile ca urmare a lipsei apei ș a mâncării;
2. B.se va putea reține și infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal în variantă agravată dacă victima era minoră, iar făptuitorul cunoștea vârsta victimei;
3. C.se va putea reține și infracțiunea de ucidere din culpă în variantă agravată dacă victima, disperată că nu poate părăsi beciul respectiv, își pune capăt zilelor prin spânzurare.

Amenințarea:

1. A.este infracțiune doar dacă îi produce victimei o stare de temere;
2. B.cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromițătoare pentru persoana amenințată ori pentru un membru de familie al acesteia reprezintă întotdeauna șantaj;
3. C.atunci când constituie infracțiune, presupune că pedeapsa aplicată autorului nu poate depăși sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea care a format obiectul amenințării, dacă amenințarea a fost comisă în această modalitate.

Dacă făptuitorul, aflat într-un parc, sustrage un bun din posesia unui minor cu care nu era rudă și pe care nu îl cunoștea, fără consimțământul acestuia din urmă, în scopul însușirii pe nedrept:

1. A.se va reține infracțiunea de tâlhărie dacă o altă persoană, prietenă cu făptuitorul, îl ține de vorbă pe minor în timp ce bunul era sustras;
2. B.acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu;
3. C.se va reține infracțiunea de furt calificat dacă, în timpul comiterii faptei, făptuitorul avea în rucsac un pistol adevărat, încărcat.

În cazul infracțiunii de ultraj (art. 257 C.pen.):

1. A.amenințarea ca modalitate a elementului material în varianta tip trebuie săvârșită nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă;
2. B.fapta se poate comite și prin lovire îndreptată asupra unui membru de familie al funcționarului public care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, în scop de intimidare sau de răzbunare, în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu ale funcționarului public;
3. C.polițistul sau jandarmul nu poate fi subiect pasiv secundar.

În cazul infracțiunii de favorizarea făptuitorului:

1. A.situația premisă constă în mod obligatoriu în comiterea unei infracțiuni de către o altă persoană;
2. B.pedeapsa aplicată favorizatorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârșită de autorul faptei ce constituie situație premisă;
3. C.favorizarea săvârșită de un membru de familie reprezintă o cauză de reducere a pedepsei.

Infracțiunea de luare de mită (art. 289 C.pen.):

1. A.presupune întotdeauna săvârșirea corelativă a unei infracțiuni de dare de mită;
2. B.se pedepsește și în forma tentativei;
3. C.are un subiect activ calificat (circumstanțiat).

În condițiile prevăzute de lege, lovirea unei persoane poate întruni elementele constitutive ale infracțiunii de:

1. A.ultraj judiciar;
2. B.purtare abuzivă;
3. C.tăinuire.

Infracțiunea de delapidare (art. 295 C.pen.):

1. A.potrivit Codului penal, se poate comite în modalitatea înlesnirii valorificării unor bunuri;
2. B.este o infracțiune de serviciu;
3. C.se pedepsește și atunci când e comisă din culpă.

Falsificarea efectuată în timpul serviciului de către un funcționar public a unei autorizații de construcție emise în numele instituției unde acesta lucrează poate întruni, după caz, elementele constitutive ale infracțiunii de:

1. A.fals material în înscrisuri oficiale;
2. B.fals intelectual;
3. C.fals privind identitatea.

Raportul sexual consimțit între frate și soră, dacă ambele persoane sunt majore:

1. A.întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de incest;
2. B.întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol;
3. C.nu reprezintă niciodată infracțiune.

Nu poate participa în procesul penal:

1. A.în calitate de persoană vătămată, o persoană juridică;
2. B.în calitate de avocat al unei părți, martorul citat în cauză;
3. C.în calitate de martor, un minor care nu a împlinit vârsta de 18 ani.

După începerea urmăririi penale:

1. A.secretul profesional al avocatului este opozabil procurorului;
2. B.organele de cercetare penală nu pot efectua acte de cercetare care privesc o cauză pentru care nu au competența de a efectua urmărirea penală, în nicio situație;
3. C.dreptul la consultarea dosarului de către avocat nu poate fi restricționat de procuror în nicio situație.

Plângerea prealabilă:

1. A.trebuie introdusă în termen de 3 luni de la data săvârșirii faptei indiferent de situație;
2. B.nu poate fi adresată direct instanței de judecată;
3. C.poate fi făcută și prin mandatar dacă mandatul este special, caz în care procura rămâne atașată plângerii.

După începerea cercetării judecătorești:

1. A.nu mai poate fi invocată excepția de necompetență materială a instanței superioare celei competente potrivit legii;
2. B.partea civilă nu mai poate renunța la pretențiile civile formulate;
3. C.persoana vătămată nu se mai poate constitui parte civilă în procesul penal.

În cazul în care, pe baza actelor medicale, se constată că cel arestat preventiv suferă de o boală care nu poate fi tratată în rețeaua medicală a Administrației Naționale a Penitenciarelor, organul competent dispune:

1. A.încetarea de drept a măsurii arestării preventive;
2. B.înlocuirea, în mod obligatoriu, a măsurii arestării preventive cu o măsură neprivativă de libertate;
3. C.efectuarea tratamentului sub pază permanentă în rețeaua medicală a Ministerului Sănătății.

În procedura de cameră preliminară:

1. A.nu se verifică temeinicia dispoziției de trimitere în judecată;
2. B.este obligatorie citarea inculpatului la termenul fixat pentru discutarea cererilor și excepțiilor invocate;
3. C.cauza se restituie la parchet ori de câte ori judecătorul de cameră preliminară a constatat nulitatea unor acte de urmărire penală.

Prin ordonanța nr. X/P/2017, procurorul de caz din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția urmărire penală și criminalistică a dispus clasarea cauzei în ceea ce îl privește pe suspectul AB în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I – fapta nu este prevăzută de legea penală, în legătură cu acuzația de distrugere calificată. Procurorul a dispus și comunicarea în copie a ordonanței de clasare suspectului AB, precum și persoanei care a făcut sesizarea. În aceste condiții:

1. A.eventuala plângere împotriva soluției de clasare formulată de persoana care a făcut sesizarea va fi soluționată de către Procurorul Șef de Secție urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție;
2. B.față de cazul de clasare reținut, suspectul nu poate cere continuarea urmăririi penale;
3. C.suspectul nu poate face plângere împotriva soluției de clasare.

Cererea de strămutare:

1. A.nu poate fi cerută decât de procuror;
2. B.poate privi și o cauză aflată în procedura de cameră preliminară;
3. C.odată introdusă, nu determină suspendarea obligatorie a judecării cauzei.

În cursul cercetării judecătorești în primă instanță:

1. A.un martor nu poate fi audiat în prezența altor martori;
2. B.părțile nu mai pot cere administrarea de probe noi dacă nu au fost cerute înainte de începerea cercetării judecătorești;
3. C.probele administrate în cursul urmăririi penale și necontestate de părți nu vor mai putea fi readministrate în nicio situație.

Potrivit procedurii în cazul acordului de recunoaștere a vinovăției:

1. A.asistența juridică a inculpatului este obligatorie la încheierea acordului de recunoaștere a vinovăției indiferent de situația acestuia;
2. B.acordul de recunoaștere a vinovăției poate fi inițiat și de către inculpat;
3. C.sentința pronunțată de instanța sesizată prin acord nu poate fi atacată cu apel de inculpatul care a semnat acordul.

Prin sentința penală pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București s-a dispus declinarea cauzei spre competentă judecare către Tribunalul Cluj. După înregistrarea dosarului, Tribunalul Cluj, analizând criteriile de competență incidente, apreciază că în cauză competența aparține Judecătoriei Sectorului 1 București astfel că dispune declinarea cauzei către această instanță. În raport cu această situație:

1. A.sesizarea instanței competente să soluționeze conflictul negativ de competență se poate face și de procuror;
2. B.instanța competentă să soluționeze conflictul de competență este Înalta Curte de Casație și Justiție;
3. C.instanța competentă se va pronunța asupra conflictului de competență printr-o decizie supusă apelului.

Prin sentința penală nr. 25 din 10.04.2019, pronunțată de Tribunalul X, s-a dispus condamnarea inculpatului RT, avocat în Baroul X din anul 2010, la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu executare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, faptă săvârșită în luna iulie 2017. Judecând apelul inculpatului RT, singurul apel declarat în cauză, instanța de apel:

1. A.este obligată să readministreze declarațiile pe care prima instanță și-a întemeiat soluția de condamnare;
2. B.este obligată să examineze cauza și sub aspectul competenței instanței care a pronunțat hotărârea atacată chiar dacă apelantul nu a invocat acest aspect;
3. C.dacă admite apelul pe motiv de necompetență, va desființa sentința și va dispune rejudecarea cauzei de către Curtea de Apel.

Pentru o hotărâre de condamnare pronunțată în primă instanță de o judecătorie, rămasă definitivă prin respingerea apelului, instanța de executare va fi:

1. A.Judecătoria;
2. B.Tribunalul;
3. C.Curtea de Apel.

În cazul controlului judiciar:

1. A.în cursul urmăririi penale, măsura poate fi prelungită doar de către judecătorul de drepturi și libertăți;
2. B.măsura poate fi luată, în cursul judecății, pentru cel mult 30 de zile și poate fi prelungită în condițiile legii;
3. C.încheierea prin care judecătorul de drepturi și libertăți soluționează plângerea împotriva ordonanței de luare a măsurii este definitivă.

Tribunalul:

1. A.soluționează cereri de strămutare;
2. B.judecă în primă instanță infracțiuni pentru care urmărirea penală s-a efectuat de către Direcția Națională Anticorupție;
3. C.judecă apelurile împotriva hotărârii pronunțate în primă instanță de judecătorii.

Se sancționează cu nulitatea absolută încălcarea dispozițiilor referitoare la:

1. A.competența teritorială a instanței de judecată;
2. B.compunerea completului de judecată;
3. C.redactarea hotărârii judecătorești penale în termenul prevăzut de lege.

Percheziția domiciliară:

1. A.poate fi dispusă în cursul urmăririi penale și de organul de cercetare penală;
2. B.nu poate fi efectuată la sediul unei autorități publice în nicio situație;
3. C.nu poate fi începută înainte de ora 6:00, cu excepția infracțiunilor flagrante sau când percheziția urmează să se efectueze într-un local deschis publicului la acea oră.

Potrivit dispozițiilor referitoare la judecarea cauzei în primă instanță:

1. A.participarea procurorului la judecarea cauzei nu este obligatorie dacă instanța a fost sesizată cu un acord de recunoaștere a vinovăției;
2. B.după audierea unui martor, inculpatul nu mai poate cere judecarea potrivit procedurii în cazul recunoașterii învinuirii;
3. C.în cazul unei hotărâri luate cu majoritate, motivarea opiniei separate este obligatorie.

Nu poate fi atacată cu nicio cale de atac:

1. A.hotărârea de declinare de competență;
2. B.încheierea prin care judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în fond admite propunerea procurorului și dispune arestarea preventivă a inculpatului;
3. C.încheierea prin care judecătorul de cameră preliminară de la instanța sesizată cu rechizitoriu dispune începerea judecății.

În cazul apelului:

1. A.pentru procuror, termenul de apel este de 10 zile și curge de la comunicarea copiei minutei;
2. B.la judecarea apelului instanța de apel poate administra și probe noi;
3. C.pentru inculpat, termenul de apel este de 10 zile și curge de la comunicarea hotărârii redactate în ansamblul ei.