Dreptul de proprietate (Drept civil): grile date la examen
31 de grile oficiale de la Barou, INM și INPPA au verificat dreptul de proprietate. Mai jos sunt toate, de la cea mai recentă, fiecare cu baremul oficial și subiectul din care provine.
Barou
17 grile
INM
12 grile
INPPA
2 grile
Grilele date la examen31 de grile
Barou septembrie 2026 (avocați stagiari) · grila 40
În activitatea de exploatare a unei cariere de piatră, Societatea exploatatoare, din pricina diferenței semnificative de nivel dintre terenul reclamanților și cel pe care se află cariera, se face vinovată de căderea, în timpul transportului, a unor cantități importante de piatră, din autocamioanele utilizate în acest scop, pe terenul proprietatea reclamanților, acoperindu-l pe o suprafață însemnată și împiedicându-i astfel pe reclamanți să îl folosească în întregimea acestuia. În această situație, reclamanții, pentru a redobândi utilitatea întregului teren, se pot adresa instanței de judecată cu o acțiune:
A.hotărârea judecătorească prin care s-a admis acțiunea în revendicare este opozabilă și poate fi executată și împotriva terțului dobânditor, în condițiile Codului de procedură civilă;
B.proprietarul unui bun are dreptul la despăgubiri, în toate cazurile;
C.hotărârea judecătorească prin care s-a admis acțiunea în revendicare nu poate fi executată și împotriva terțului dobânditor.
Ca efect al admiterii acțiunii în revendicare, în cazul în care bunul a pierit din culpa pârâtului, acesta va fi obligat la despăgubiri, care vor fi evaluate în raport cu momentul:
A.poate fi instituită pentru o durată de cel mult 49 de ani, doar prin convenția părților;
B.este subînțeleasă în antecontracte având ca obiect transmiterea în viitor, prin încheierea de contracte, a dreptului de proprietate asupra unui bun mobil sau imobil, după caz, dacă prin lege nu se prevede altfel;
C.în lipsa înscrierii în cartea funciară este lovită de nulitate relativă.
A.bunurile proprietate publică pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituțiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate, în condițiile legii organice;
B.bunurile proprietate publică pot fi date în folosință gratuită instituțiilor de utilitate publică sau asociațiilor fără scop patrimonial;
C.bunurile proprietate publică pot aparține statului, unităților administrativ-teritoriale, regiilor autonome ori instituțiilor publice.
Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 16.05.2024, reclamantul a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul la ridicarea gardului din lemn amplasat pe terenul acestuia și la lăsarea în deplină proprietate a suprafeței de teren ocupate. În motivare, reclamantul a învederat că este proprietarul suprafeței de teren de 500 mp pe care este amplasat gardul pârâtului, așa cum reiese din contractul de vânzare autentificat depus la dosarul cauzei. Prin întâmpinare, pârâtul a învederat că nu a știut că reclamantul este proprietarul terenului pe care a edificat gardul, având în vedere că acest teren nu a fost deloc folosit de către reclamant și, ca atare, a solicitat respingerea acțiunii. Mai mult, arată că nu este foarte clar unde este limita dintre proprietățile învecinate, așa încât acțiunea în grănițuire trebuie respinsă. În acest caz:
A.instanța va putea califica cererea de chemare în judecată ca o acțiune în revendicare;
B.acțiunea reclamantului va putea fi admisă, cu consecința obligării pârâtului la ridicarea gardului din lemn amplasat pe terenul aflat în proprietatea reclamantului;
C.acțiunea va fi admisă doar ca o acțiune în grănițuire.
A, B și C sunt, de mai mulți ani, coproprietari ai unui imobil (apartament), A deținând o cotă de proprietate de 5/8, B, una de 1/8 și C, una de 2/8. Printr-un contract încheiat între B și C, pe de o parte, respectiv D, pe de altă parte, primii i-au închiriat celui de-al doilea întregul apartament, pentru o perioadă de 30 de luni. Imediat după încheierea contractului, D a preluat apartamentul și s-a mutat în acesta. În această situație, A, care obișnuia, cu consimțământul lui B și al lui C, să folosească apartamentul în fiecare iarnă, dorind să se mute în acesta pentru aceeași perioadă:
A.poate intenta împotriva lui D o acțiune posesorie, dacă nu a trecut un an de la data încheierii contractului de închiriere;
B.poate intenta împotriva lui D o acțiune în revendicare, dacă a trecut un an de la data încheierii contractului de închiriere;
C.nu are la dispoziție decât o acțiune în despăgubiri îndreptată împotriva lui B și a lui C, pentru repararea întregului prejudiciu cauzat prin încheierea contractului de închiriere.
A.cheltuielile utile efectuate de pârât se restituie la cererea acestuia, în limita sporului de valoare, dacă în lege nu se prevede altfel;
B.cheltuielile necesare efectuate de pârât pentru producerea și culegerea productelor se restituie la cererea acestuia;
C.cheltuielile voluptuare efectuate de pârât se restituie, la cererea acestuia, dacă ridicarea lucrărilor realizate cu aceste cheltuieli ar deteriora bunul revendicat.
A introduce o acțiune împotriva lui B prin care îi solicită acestuia din urmă să îi lase în deplină proprietate și posesie terenul agricol situat în comuna F. A se prevalează de un extras de carte funciară al respectivului teren din care rezultă că este proprietar, cu titlu de cumpărare. Care este opinia Dvs în acest caz:
A.acțiunea se va respinge, dacă B dovedește că titlul lui A este lovit de nulitate absolută;
B.dacă B nu poate proba că are la rândul său un titlu opozabil, acțiunea lui A se va admite;
C.dacă este posesor de bună-credință, B va câștiga procesul.
A.caracterul său determinant la încheierea contractului cu titlu gratuit este prezumat, până la proba contrară;
B.în cazul încălcării ei de către dobânditor, înstrăinătorul este îndreptățit să ceară anularea contractului în care s-a prevăzut clauza de inalienabilitate;
C.dobânditorul poate fi autorizat de către instanță să dispună de bun dacă interesul care a justificat clauza de inalienabilitate a bunului a dispărut sau dacă un interes superior o impune.
Prin cererea de chemare în judecată din data de 29.03.2016, Primus solicită instanței obligarea lui Secundus să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie o suprafață de 1.000 mp ce face parte din terenurile înscrise în titlul de proprietate eliberat în anul 1999, pe numele mamei sale, în intravilanul orașului Z, arătând, în susținerea cererii, că are calitatea de moștenitor acceptant al acesteia din urmă, conform certificatului de moștenitor emis de BNP “X”, în data de 15.02.2016. Prin întâmpinare, Secundus solicită respingerea acțiunii, motivând că terenul în litigiu este proprietatea sa, conform Sentinței nr. Y din 26 februarie 2013, rămasă definitivă, dosar în care, în acțiunea în revendicare, părți au fost el, în calitate de reclamant, și Tertius, fratele reclamantului din procesul pendinte, în calitate de pârât. Care dintre următoarele afirmații este adevărată:
A.instanța va respinge acțiunea, reținând puterea de lucru judecat a Sentinței Y din 26 februarie 2013;
B.raportat la dispozițiile C.civ., hotărârile judecătorești potrivnice unui coproprietar nu sunt opozabile celorlalți coproprietari;
C.instanța va respinge acțiunea, reținând că Sentința nr. Y din 26 februarie 2013 este opozabilă lui Primus, în calitate de terță persoană, atât timp cât aceasta din urmă nu a făcut, în condițiile legii, dovada contrară.
La data de 10 iunie 2015, M l-a chemat în judecată pe N într-o acțiune în revendicare a unui teren intravilan. La data de 15 decembrie 2015, în cursul procesului de fond, profitând de faptul că litigiul nu era notat în cartea funciară, N a vândut terenul lui S. Acțiunea în revendicare a fost admisă și hotărârea a rămas definitivă la data de 20 septembrie 2016. În raport de situația descrisă?
A.M are dreptul să pună în executare hotărârea numai împotriva lui N;
B.M are dreptul să pună în executare hotărârea împotriva lui S;
C.în cazul în care este evins, S este îndreptățit să ceară angajarea răspunderii pentru evicțiune a lui N.
În materia acțiunii în revendicare a unui bun proprietate privată:
A.dreptul la acțiune este imprescriptibil, în toate cazurile;
B.hotărârea judecătorească prin care aceasta a fost admisă este opozabilă și poate fi executată și împotriva terțului dobânditor, în condițiile Codului de procedură civilă;
În legătură cu vederea asupra proprietății vecinului:
A.nu este permis, în niciun caz, să se facă fereastră în zidul comun;
B.este interzis balconul neparalel cu linia de hotar spre fondul învecinat la o distanță mai mică de 2 metri de linia de hotar;
C.proprietarul are dreptul de a-și deschide, fără limită de distanță, ferestre de lumină dacă sunt astfel construite încât să împiedice vederea spre fondul învecinat.
Consiliul Local al orașului V a constituit un drept de administrare Regiei autonome de apă asupra unui teren extravilan aflat în domeniul public al orașului, în scopul construirii unei stații de epurare ape uzate. T, proprietarul vecin, a chemat în judecată Regia într-o acțiune în revendicare, contestând și dreptul de administrare al pârâtei, motivând acțiunea în sensul că există o suprapunere reală între terenul proprietatea sa și terenul deținut în administrare de către pârâtă. Având în vedere natura juridică a acțiunii, pârâta:
A.este obligată să introducă în proces pe titularul dreptului de proprietate publică, în condițiile prevăzute în Codul de procedură civilă;
B.are în exclusivitate obligația apărării în justiție a dreptului de proprietate publică;
C.are obligația de a apăra în justiție dreptul de administrare în calitate de titular al dreptului.
A.poate fi introdusă de către un singur coproprietar, situație în care pârâtul poate cere instanței introducerea în cauză a celorlalți coproprietari în calitate de reclamanți;
B.dacă va fi admisă, va avea ca efect obligarea pârâtului la plata de despăgubiri dacă bunul a pierit din culpa sa, acestea fiind evaluate în raport cu momentul restituirii;
La data de 01.02.2012, X închiriază lui Y un imobil pentru o perioadă de 10 ani, stabilindu-se desființarea contractului în ipoteza în care imobilul va fi expropriat. În urma declanșării unei proceduri de expropriere, Y a părăsit imobilul la data de 01.01.2013. La data de 04.03.2013, posesia imobilului este preluată de către expropriator. În această situație:
A.Y va putea obține, în considerarea condiției rezolutorii inserate de părți în contract, obligarea lui X la restituirea chiriei încasată anterior exproprierii;
B.contractul de locațiune va fi considerat încetat chiar și în ipoteza în care, ulterior exproprierii, X a obținut în instanța retrocedarea imobilului ca urmare a neutilizării acestuia în scopul pentru care fusese expropriat;
C.X va putea pretinde expropriatorului, cu titlu de despăgubire, inclusiv chiria aferentă lunilor ianuarie și februarie 2013, pe care Y a refuzat să o achite.
Reclamantul R a introdus, la data de 1 iulie 2015, o acțiune în revendicare a unui imobil împotriva lui P. După rămânerea definitivă a hotărârii de admitere a acțiunii, în cursul formalităților de executare, R a aflat că imobilul era ocupat, în realitate, de D, cu începere de la 30 octombrie 2012. D pretinde un drept de uzufruct asupra imobilului. Dacă R vă consultă, în calitate de avocat, ce opțiuni legale credeți că are?
A.să pună în executare hotărârea judecătorească împotriva lui D;
B.să introducă o nouă acțiune în revendicare împotriva lui D;
C.să introducă o acțiune negatorie împotriva lui D.
În anul 2014, F a introdus o acțiune în revendicare mobiliară împotriva lui B, având ca obiect un utilaj agricol, acțiune care, în anul 2015, a fost admisă de instanța de judecată prin hotărâre definitivă. Potrivit hotărârii judecătorești, B a fost obligat să restituie bunul lui F. Profitând de faptul că F nu a pus de îndată în executare hotărârea judecătorească, în anul 2016, B a înstrăinat lui C bunul care a făcut obiectul litigiului. C a intrat în posesia bunului, având cunoștință de existența hotărârii judecătorești. Alegeți varianta optimă care asigură protecția eficientă și rapidă a dreptul de proprietate privată a lui F:
A.să formuleze o nouă acțiune în revendicare împotriva lui C;
B.să formuleze o acțiune în nulitate absolută a contractului de vânzare, încheiat între B și C, invocând cauza ilicită;
C.să pună în executare împotriva lui C hotărârea judecătorească prin care s-a admis acțiunea sa în revendicare formulată împotriva lui B.
În cazul admiterii acțiunii în revendicare, conform Noului Cod civil:
A.pârâtul are un drept de retenție asupra bunului frugifer până la restituirea cheltuielilor necesare pentru producerea și culegerea fructelor;
B.posesorul are dreptul de a-și însuși lucrările efectuate cu cheltuieli voluptuare, care nu se concretizează într- o lucrare nouă, numai dacă prin aceasta bunul nu se deteriorează;
C.hotărârea judecătorească este opozabilă și poate fi executată și împotriva terțului dobânditor, în condițiile Codului de procedură civilă.
D.R. locuiește în străinătate de câțiva ani și a moștenit un imobil, situat în orașul P, de la tatăl său. Întrucât nu a fost în măsură să se ocupe de această proprietate, la sfatul unui avocat, a dat o declarație în formă autentică prin care a renunțat la dreptul de proprietate iar declarația a fost înregistrată în cartea funciară, la data de 10.08.2015. Din câte știe, consiliul local al orașului P a luat act de renunțarea lui printr-o hotărâre. Recent, D.R. a găsit un posibil cumpărător al imobilului și s-a răzgândit cu privire la renunțare. Întrucât în cartea funciară este inregistrată doar declarația lui și nu figurează un alt proprietar, vă întreabă dacă poate reveni asupra declarației de renunțare pentru a vinde imobilul. Selectați răspunsul/rile pe care îl/le considerați corect/e din cele de mai jos:
A.imobilul la care D.R. a renunțat a intrat în domeniul privat al orașului P prin hotărârea consiliului local;
B.imobilul la care D.R. a renunțat nu poate fi dobândit de orașul P fără înscriere în cartea funciară;
C.dreptul de proprietate al lui D.R. s-a stins prin înscrierea în cartea funciară, în condițiile legii, a declarației de renunțare.