Cheltuielile de judecată și taxele judiciare (Drept procesual civil): grile date la examen
27 de grile oficiale de la Barou, INM și INPPA au verificat cheltuielile de judecată și taxele judiciare. Mai jos sunt toate, de la cea mai recentă, fiecare cu baremul oficial și subiectul din care provine.
Barou
21 de grile
INM
2 grile
INPPA
4 grile
Grilele date la examen27 de grile
Barou septembrie 2026 (avocați definitivi) · grila 55
Reclamantul AA formulează, în contradictoriu cu pârâtul BB, o cerere având ca obiect plata sumei de 45.000 de lei, reprezentând debit principal. La momentul sesizării instanței, dobânzile și cheltuielile de judecată determină o valoare totală mai mare, însă debitul principal este de 45.000 de lei. Reclamantul AA dorește soluționarea cauzei potrivit procedurii cererilor de valoare redusă. În acest caz:
A.procedura aleasă de reclamantul AA poate fi utilizată deoarece valoarea cererii, fără dobânzi, cheltuieli de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește 50.000 de lei;
B.procedura se aplică numai cererilor sub 10.000 de lei;
C.procedura de judecată se va desfășura, în întregul ei, în camera de consiliu.
Reclamanta societate ”X” S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta PP (persoană fizică), solicitând obligarea acesteia la plata prețului pentru materialele de construcție livrate pârâtei și neachitate la scadență, precum și la plata cheltuielilor de judecată, anexând la cerere și dovada achitării taxei judiciare de timbru. La al doilea termen de judecată, fixat pentru administrarea unor probe, pârâta PP a recunoscut că datorează suma solicitată. La același termen de judecată, instanța a rămas în pronunțare și a amânat pronunțarea pentru două săptămâni. În perioada de amânare a pronunțării, reclamanta ”X” S.R.L. a depus la dosar dovada achitării onorariului avocațial. Admițând acțiunea reclamantei, instanța de judecată:
A.va obliga pe pârâta PP la plata cheltuielilor de judecată constând în taxă de timbru și onorariu de avocat;
B.nu va obliga pe pârâta PP la plata niciunei cheltuieli de judecată, având în vedere că aceasta a recunoscut pretențiile reclamantei;
C.va obliga pe pârâta PP doar la plata cheltuielii reprezentând taxa de timbru.
Reclamanta AA a chemat-o în judecată pe pârâta BB, solicitând obligarea acesteia la predarea unui utilaj agricol împrumutat pârâtei. În fața instanței de fond, reclamanta AA a solicitat cheltuieli de judecată, dar nu a putut face dovada acestora. Prima instanță a admis capătul principal al cererii și a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată. Reclamanta AA a formulat apel împotriva soluției de respingere a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, depunând dovada achitării acestora aferente judecății în primă instanță, odată cu cererea de apel. În acest caz, instanța de apel va dispune:
A.respingerea apelului reclamantei AA, deoarece cheltuielile de judecată trebuiau cerute și dovedite în fața primei instanțe;
B.admiterea apelului reclamantei AA;
C.admiterea apelului reclamantei AA doar dacă aceasta dovedește că nu a putut depune dovada în fața primei instanțe, pentru motive temeinic justificate.
Reclamantul AA formulează o cerere de chemare în judecată împotriva pârâtului BB solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 50.000 lei reprezentând chirii restante și cheltuieli de judecată ocazionate de proces. Prin sentința pronunțată în cauză, instanța admite în parte cererea și obligă pârâtul la plata sumei de 30.000 de lei reprezentând chirii și omite să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. În acest caz, reclamantul AA:
A.poate să facă apel cu privire la suma neacordată de instanță reprezentând chirii restante;
B.poate să facă cerere de completare a hotărârii cu privire la cheltuielile de judecată;
C.poate să facă apel atât cu privire la suma neacordată de instanță, cât și cu privire la cheltuielile de judecată.
Prin acțiunea formulată de reclamantul AA împotriva pârâtului BB, s-a solicitat instanței de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună evacuarea pârâtului BB din imobilul ocupat abuziv și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces, respectiv taxă de timbru în cuantum de 100 lei și onorariu avocat în cuantum de 2500 lei. Prin hotărârea pronunțată, instanța de fond a admis acțiunea. Cu privire la cererea accesorie de obligare la plata cheltuielilor de judecată:
A.dacă instanța nu s-a pronunțat asupra acestei cereri, reclamantul AA este îndreptățit să formuleze, potrivit legii, o cerere de completare a hotărârii judecătorești;
B.dacă instanța nu s-a pronunțat asupra acestei cereri, reclamantul AA poate formula apel, putând critica în apel această omisiune;
C.reclamantul are deschisă calea de atac a apelului, dacă instanța a respins această cerere reținând că la dosar nu se află dovada plății acestora, iar în actele dosarului se regăsesc aceste dovezi.
A.reprezentând taxele judiciare de timbru pot fi reduse motivat, de către instanță, atunci când acestea sunt vădit disproporționate cu valoarea sau complexitatea cauzei;
B.în caz de admitere a cererii de lămurire a dispozitivului hotărârii judecătorești, vor fi suportate de către stat, din fondul constituit potrivit legii;
C.pot fi dovedite cel mai târziu până la terminarea cercetării judecătorești.
Prin sentința civilă nr. x/2024, Judecătoria a admis acțiunea reclamantului AA și a obligat pârâta BB la plata împrumutului nerestituit și a cheltuielilor de judecată ocazionate de proces. Împotriva sentinței nr. x/2024 a declarat apel numai intervenientul accesoriu CC (intervenient în favoarea pârâtei BB, cererea acestuia fiind admisă în principiu în fața primei instanțe), care a criticat cuantumul cheltuielilor de judecată acordat de instanța de fond. În acest caz, instanța de apel:
A.respinge apelul intervenientului accesoriu, ca neavenit;
B.constată că cererea de apel nu trebuie timbrată;
C.admite apelul intervenientului accesoriu CC, acesta justificând interesul și dreptul de a promova calea de atac a apelului.
Reclamantul AA a introdus, la Judecătoria X, o cerere prin care a solicitat obligarea pârâtului BB la plata cheltuielilor de judecată, reprezentate de onorariul avocațial, făcute de AA în legătură cu un alt dosar soluționat de Tribunalul X (hotărâre rămasă definitivă prin neapelare). În acest caz:
A.având în vedere că cererea care a făcut obiect al dosarului soluționat prin hotărârea Tribunalului X era scutită de la plata taxei judiciare de timbru (era un litigiu de muncă), este scutită de la plata taxei de timbru și cererea depusă la Judecătoria X;
B.competența se determină după valoarea pretențiilor reprezentate de cheltuielile de judecată solicitate de AA, cererea nefiind, în mod necesar, de competența Tribunalului X;
C.instanța competentă va putea admite în parte cererea lui AA dacă apreciază că onorariul avocațial este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ce a făcut obiect al dosarului soluționat de Tribunalul X ori cu activitatea desfășurată de avocat în cauza respectivă, ținând cont de circumstanțele acesteia.
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul AA a solicitat obligarea pârâtului BB la efectuarea lucrărilor asumate în temeiul contractului de antrepriză încheiat între aceștia. În timpul susținerii concluziilor pe fondul cauzei, avocatul reclamantului AA depune dovada cheltuielilor de judecată a căror acordare a solicitat-o și prin cererea introductivă. În acest caz:
A.instanța nu va putea reduce, din oficiu, cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocațial, decât dacă pârâtul BB solicită expres acest lucru, astfel încât să fie respectat principiul disponibilității;
B.potrivit legii, instanța va putea reduce motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocațial achitat de către reclamantul AA, chiar și din oficiu, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei;
C.dovada cheltuielilor de judecată a fost făcută în termen legal.
A.aferente judecății în primă instanță, trebuie dovedite de partea care le solicită, sub sancțiunea decăderii, până la primul termen de judecată cu procedura de citare legal îndeplinită;
B.privind onorariul avocațial, pot fi reduse motivat de instanță numai la cererea părții interesate;
C.asupra cărora prima instanță a omis să se pronunțe, pot fi solicitate prin procedura completării hotărârii.
Reclamanții AA, BB și CC au chemat în judecată pe DD, pentru a fi obligat pârâtul să le lase în deplină proprietate și posesie imobilul situat în sectorul 1 București. Prima instanță a respins acțiunea ca neîntemeiată. În ipoteza în care împotriva acestei sentințe declară apel doar reclamantul AA:
A.apelul exercitat doar de AA nu poate profita, în nici o situație, reclamanților BB și CC;
B.apelul exercitat de AA va profita și reclamanților BB și CC, în cazul în care va fi admis;
C.consecințele respingerii căii de atac cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată pentru faza apelului vor fi suportate numai de către coparticipantul care a exercitat respectiva cale de atac.
Prin Sentința nr. X/2022, instanța a admis cererea de chemare în judecată formulată de AA împotriva pârâților BB și CC. Pe lângă capătul principal de cerere, AA a formulat și un capăt accesoriu privind acordarea cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru, onorariu avocat și onorariu expert, înscrisurile care atestă efectuarea acestor cheltuieli fiind depuse la dosarul cauzei înainte de deschiderea dezbaterilor asupra fondului cauzei. Prin Sentința nr. X/2022, instanța nu a soluționat și capătul accesoriu privitor la acordarea cheltuielilor de judecată. AA a formulat cerere de completare a Sentinței X/2022, în termenul în care putea declara apel împotriva sentinței. În această situație:
A.instanța va admite cererea de completare, întrucât cererea de acordare a cheltuielilor de judecată a fost formulată în termen, iar dovada efectuării acestora a fost depusă până la închiderea dezbaterilor asupra fondului cauzei;
B.instanța va respinge cererea de completare, întrucât aceasta se poate formula numai în cazul în care instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal;
C.în situația în care instanța va admite cererea de completare, cheltuielile făcute de AA în cererea de completare vor fi suportate de stat, din fondul constituit potrivit legii.
A.pot fi dovedite, cel mai târziu, până la finalizarea cercetării judecătorești;
B.sunt suportate de partea care pierde procesul, la cererea părții care a câștigat acel proces;
C.vor fi suportate în mod egal, proporțional sau solidar, dacă în cauză sunt mai mulți reclamanți sau pârâți, potrivit cu poziția lor în proces ori cu natura raportului juridic existent între ei.
Executorul judecătoresc AA a introdus la Judecătoria B. o cerere prin care a solicitat validarea popririi înființată în dosarul execuțional yyy/2021, împotriva debitorului BB. Poprirea a fost înființată la cererea creditorului Banca TT, pentru recuperarea creanței debitorului poprit CC. Cu privire la cheltuielile de judecată din dosarul de validare a popririi:
A.în cazul în care se renunță la judecata cererii de validare, cheltuielile de judecată vor fi suportate de executorul judecătoresc;
B.dovada cheltuielilor de judecată poate fi făcută cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cererii de validare;
C.în cazul în care Judecătoria B. omite să se pronunțe asupra cheltuielilor de judecată, cel interesat poate formula o cerere de completare a hotărârii, în termen de 5 zile de la comunicarea acesteia.
Judecătoria X a pronunțat sentința civilă nr. Y/2021 prin care a admis, în totalitate, cererea de chemare în judecată, formulată de reclamantul AA în contradictoriu cu pârâtul BB. Având în vedere că reclamantul AA a solicitat și acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum total de 13000 de lei, compuse din 1000 de lei taxă judiciară de timbru, 10000 de lei onorariu avocat și 2000 de lei onorariu expert judiciar:
A.instanța nu va putea, din oficiu, să reducă motivat cheltuielile de judecată privind onorariul de avocat de 10000 de lei, chiar dacă acesta este vădit disproporționat în raport cu complexitatea cauzei și activitatea desfășurată de avocat;
B.instanța, la cererea pârâtului BB, va putea să reducă motivat cheltuielile de judecată privind onorariul expertului judiciar în cuantum de 2000 de lei dacă acesta este vădit disproporționat în raport cu activitatea desfășurată de expert;
C.instanța nu va putea micșora cheltuielile de judecată având ca obiect plata taxei judiciare de timbru.
Cererea de chemare în judecată, formulată de reclamantul AA în contradictoriu cu pârâtul BB, a fost admisă prin sentința civilă nr. X/2019 pronunțată în dosarul nr. Y/2019. Cu această ocazie, cererea reclamantului AA de obligare a pârâtului BB la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu avocațial, a fost respinsă ca neîntemeiată având în vedere că reclamantul nu a depus la dosarul cauzei înscrisuri justificative ale acestor cheltuieli. Reclamantul AA formulează apel împotriva soluției de respingere a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată. Apelul se respinge ca nefondat, iar părțile nu formulează recurs. Ulterior, reclamantul AA formulează o nouă cerere de chemare în judecată, constituindu-se dosarul nr. Z/2021 prin care solicită obligarea pârâtului BB la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat provenite din dosarul nr. Y/2019. În acest context:
A.întrucât a câștigat procesul în dosarul nr. Y/2019, reclamantul AA este îndreptățit să obțină în dosarul nr. Z/2021 obligarea pârâtului BB la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat aferent dosarului nr. Y/2019;
B.pentru apelul promovat de reclamantul AA împotriva sentinței civile nr. X/2019 dată în dosarul nr. Y/2019 nu trebuie achitată, conform legii, taxă judiciară de timbru;
C.dacă reclamantul AA nu ar fi solicitat acordarea cheltuielilor de judecată în primă instanță în dosarul nr. Y/2019, ar fi fost îndreptățit să solicite, în cadrul dosarului nr. Z/2021 și cheltuieli de judecată aferente acestui din urmă dosar, sub rezerva dovedirii acestora, în condițiile legii.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu, reclamanta A SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B, stabilirea limitei de graniță între imobilele proprietatea părților înscrise în CF nr. X Sibiu și în CF nr. Y Sibiu și, pe cale de consecință, obligarea pârâtului să-i lase în deplină proprietate și posesie terenul aflat în proprietatea sa, situat în municipiul Sibiu, pe care pârâtul l-a ocupat în mod abuziv, prin mutarea nelegală a hotarului celor două proprietăți. La al doilea termen de judecată, reclamanta a modificat cererea introductivă în sensul că a majorat valoarea obiectului cererii de la suma de 100.000 lei indicată în cererea introductivă, la suma de 250.000 lei ca fiind valoarea reală. În aceste condiții:
A.în raport de valoarea terenului, astfel cum a fost precizată de reclamantă, Tribunalul Sibiu este competent să judece cauza;
B.cererea de chemare în judecată este de competența materială a judecătoriei;
C.modificarea cererii de chemare în judecată făcută de reclamantă urmează a fi avută în vedere în planul calcului taxei judiciare de timbru.
A.hotărârea judecătorească se comunică din oficiu părților, în original, chiar dacă este definitivă;
B.cererea de lămurire a dispozitivului hotărârii judecătorești se soluționează cu citarea părților;
C.instanța poate, chiar și din oficiu, să micșoreze cheltuielile de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru, atunci când aceasta este vădit disproporționată cu valoarea sau complexitatea cauzei.
Reclamantul A.A. introduce o cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâtul B.B. prin care solicită ca acesta să plătească suma de 15.000 de lei reprezentând împrumut acordat și nerestituit la termen. În motivarea cererii, A.A. precizează că există între părți un contract de împrumut ajuns la scadență, că B.B. nu a restituit voluntar acest împrumut nici chiar după ce a fost notificat, anterior introducerii cererii, prin executor judecătoresc, să-și execute obligația asumată. De asemenea, A.A. solicită instanței de judecată și obligarea pârâtului la plata sumei de 2000 de lei reprezentând cheltuieli de judecată ocazionate de acest proces. Pârâtul B.B. formulează întâmpinare, solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată și acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 de lei. În acest context:
A.dacă, după sesizarea instanței, pârâtul B.B. își execută în întregime obligația de plată, reclamantul A.A. poate să renunțe la judecată fără a putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată făcute de pârâtul B.B., având în vedere executarea voluntară a acestuia;
B.dacă, după sesizarea instanței, pârâtul B.B. își execută în întregime obligația de plată, reclamantul A.A. nu trebuie să renunțe la judecată dacă dorește să obțină cheltuieli de judecată de la pârâtul B.B.;
C.reclamantul poate să învedereze instanței intervenirea cauzei de stingere a obligației, cererea de chemare în judecată urmând a fi respinsă ca rămasă fără obiect, iar pârâtul va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.
A.dovada existenței și întinderii lor trebuie efectuată cel mai târziu la data închiderii cercetării procesului;
B.în cazul în care cererea de lămurire a hotărârii a fost admisă, cheltuielile făcute de parte în această cerere vor fi suportate de stat, din fondul constituit potrivit legii;
C.dacă renunțarea la judecată s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, îl va obliga pe reclamant la suportarea cheltuielilor de judecată pe care pârâtul le-a făcut.
Reclamantul A, în contradictoriu cu pârâtul B, a formulat o acțiune prin care a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 6.500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate într-un litigiu anterior, soluționat definitiv și în care persoana B a căzut în pretenții, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 500 lei din actualul proces. Într-un astfel de caz:
A.dacă se admite cererea principală, pârâtul va fi obligat la suportarea cheltuielilor de judecată generate și de cel de-al doilea proces;
B.reclamantul nu este îndreptățit la recuperarea cheltuielilor de judecată făcute în actualul proces, chiar dacă se admite cererea principală, deoarece culpa declanșării celui de-al doilea proces nu aparține pârâtului, ci reclamantului care avea posibilitatea de a cere cheltuielile în procesul care le-a generat;
C.cererea reclamantului se va respinge ca inadmisibilă pentru că acesta avea obligația să solicite acordarea cheltuielilor de judecată în primul proces.
Creditorul A s-a adresat Biroului executorului judecătoresc ”BB” pentru executarea unei hotărâri judecătorești definitive pronunțată în contradictoriu cu debitoarea Agenția Naționale de Administrare Fiscală. În cadrul executării silite, creditorul a solicitat și actualizarea cu rata inflației a cheltuielilor de judecată acordate de instanță prin hotărârea pronunțată, însă executorul a refuzat cererea, prin încheiere motivată. În aceste condiții:
A.cheltuielile de judecată nu pot fi actualizate deoarece au caracter accesoriu și executorul poate actualiza doar valoarea unei obligații principale stabilite în bani;
B.chiar dacă acordarea a cheltuielilor de judecată a reprezentat o cerere accesorie în cadrul procesului principal, atunci când hotărârea judecătorească este definitivă, va conține o creanță de sine-stătătoare împotriva părții care a pierdut procesul și care poate fi supusă actualizării în faza executării silite;
C.creditorul este îndreptățit să formuleze contestație la executare împotriva încheierii executorului judecătoresc, care se poate face oricând înăuntrul termenului de prescripție a dreptului de a obține executarea silită.
Reclamantul A formulează cerere de lămurire cu privire la aplicarea dispozitivului hotărârii. Pârâtul B solicită respingerea cererii ca neîntemeiată, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată. Instanța respinge cererea de lămurire a dispozitivului ca neîntemeiată, iar cu privire la cheltuielile de judecata dispune:
A.obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată aferente cererii de lămurire a dispozitivului ;
B.suportarea de către stat a cheltuielilor de judecată, indiferent de soluția pronunțată în cererea de lămurire a dispozitivului hotărârii;
C.respingerea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată ca inadmisibilă, întrucât legea nu prevede în acest caz.