Transmiterea și stingerea obligațiilor (Drept civil): grile date la examen
73 de grile oficiale de la Barou, INM și INPPA au verificat transmiterea și stingerea obligațiilor. Mai jos sunt toate, de la cea mai recentă, fiecare cu baremul oficial și subiectul din care provine.
Barou
49 de grile
INM
18 grile
INPPA
6 grile
Grilele date la examen73 de grile
Barou septembrie 2026 (avocați stagiari) · grila 21
La 2 mai 2026, A îi vinde lui B creanța sa contra lui D, scadența obligației lui D fiind în 1 august 2026. La 10 iulie 2026, D semnează un act prin care recunoaște și acceptă cesiunea dintre A și B. În această situație:
A.D nu va fi ținut să plătească lui B anterior datei de 10 iulie 2026;
B.notificat la scadență să plătească lui B obligația, D nu va putea invoca în contra acestuia compensația datoriei sale cu o creanță a lui D contra lui A, devenită exigibilă în 15 iunie 2026;
C.dacă D nu plătește lui B la scadență, B se va putea îndrepta contra lui A, pe baza garanției rezultate din caracterul oneros al cesiunii.
La data de 01.04.2024, A.B. — creditor al lui C.D. pentru suma de 20.000 lei — îi transmite lui E.F., prin contract scris, dreptul său de creanță față de C.D., cu titlu oneros. A doua zi, A.B. îl notifică pe C.D. cu privire la această transmitere. C.D., care nu știa de cesiune, îi plătise între timp lui A.B. integral datoria, în ziua încheierii contractului. E.F. solicită acum lui C.D. plata sumei de 20.000 lei. Pentru soluționarea acestei spețe, trebuie avute în vedere dispozițiile privitoare la:
A.cesiunea de creanță și condițiile de opozabilitate față de debitorul cedat;
B.efectele plății făcute de debitor față de creditorul aparent, anterior notificării cesiunii;
C.subrogația convențională consimțită de debitor, ca mecanism alternativ de transmitere a obligației.
A (creditor), printr-un contract, îi pune la dispoziție lui B (debitor) suma de 10.000 de lei, pe care B urmează s-o restituie după câteva luni. Apoi, printr-un delict neintenționat, A îi cauzează lui B un prejudiciu pentru care cel dintâi este ținut să plătească despăgubiri de 8.000 de lei, recunoscând datoria. Într-o asemenea ipoteză:
A.atunci când obligația lui B de a restitui cei 10.000 de lei și obligația lui A de a plăti daunele-interese de 8.000 de lei devin exigibile, poate opera compensația de plin drept;
B.dacă B refuză să restituie cei 10.000 de lei, A nu poate invoca excepția de neexecutare pentru a refuza plata daunelor-interese;
C.obligația lui B de a restitui cei 10.000 de lei se poate stinge prin imposibilitate fortuită de executare.
F, fiu, are o datorie față de T, tatăl său, a cărei executare este garantată prin fidejusiunea dată de către G. Înaintea scadenței, T este declarat judecătorește mort, iar F este unicul moștenitor al lui T. În această situație:
A.la data stabilită în hotărârea judecătorească declarativă de moarte ca fiind data morții lui T, datoria lui F se stinge și G este liberat de obligația sa de garanție;
B.la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești declarative de moarte, datoria lui F se stinge și G este liberat de obligația sa de garanție;
C.dacă hotărârea judecătorească declarativă de moarte este anulată, datoria lui F, precum și obligația de garanție a lui G renasc retroactiv.
Pentru a garanta executarea obligației debitorului A.B., fideiusorul, C.D., se obligă față de creditorul E.F. împotriva voinței lui A.B. La scadență, întrucât A.B. nu și-a executat obligația față de E.F., C.D. i-a plătit acestuia din urmă întreaga datorie constând în capitalul împrumutat și în dobânda legală penalizatoare acumulată de la scadență până la data plății. În această situație, C.D.:
A.are împotriva lui A.B. un drept de regres întemeiat pe subrogația personală legală;
B.își poate recupera de la A.B. strict suma avansată cu titlu de plată lui E.F., echivalentă a datoriei lui A.B., constând în capitalul împrumutat și în dobânda legală penalizatoare acumulată de la scadența obligației principale până la data plății făcute de către C.D.;
A.B. îi achită lui C.D. datoria pe care o moștenise de la tatăl său, E.F., declarat, anterior, judecătorește, mort; la data plății, C.D. îi înmânează lui A.B. titlu original constatator al creanței, pe care face mențiunea „achitat în întregime”. Ulterior, E.F., fiind în viață și întorcându-se din străinătate, solicită și obține anularea hotărârii prin care i s-a declarat moartea. În atare condiții:
A.datoria lui E.F. către C.D. renaște, primul fiind ținut să i-o achite celui de-al doilea, iar C.D. este ținut să-i restituie lui A.B. plata primită de la acesta, ca fiind nedatorată;
B.datoria lui E.F. către C.D. este stinsă, cel din urmă păstrând plata pe care a primit-o, în acest sens, de la A.B., care este valabilă;
C.A.B. are împotriva lui E.F. un drept de regres întemeiat pe subrogația legală în drepturile creditorului plătit.
A.când, pentru plata uneia dintre datoriile reciproce, a fost acordat un termen de grație;
B.atunci când are ca obiect un bun insesizabil;
C.între două creanțe reciproce, certe, lichide și exigibile, dintre care una constă în despăgubiri pentru prejudiciile corporale cauzate de către unul dintre debitorii celuilalt.
În ceea ce privește accesiunea imobiliară artificială, în ipoteza în care lucrarea a fost realizată de proprietar cu materialele altuia:
A.proprietarul materialelor are dreptul la restituirea materialelor întrebuințate;
B.proprietarul materialelor are numai dreptul la contravaloarea materialelor, precum și la repararea oricăror prejudicii ce i-au fost cauzate, în condițiile legii;
C.proprietarul materialelor este îndreptățit să solicite desființarea construcției.
A.când, pentru plata uneia dintre datoriile reciproce, a fost acordat un termen de grație;
B.atunci când are ca obiect un bun insesizabil;
C.între două creanțe reciproce, certe, lichide și exigibile, dintre care una constă în despăgubiri pentru prejudiciile corporale cauzate de către unul dintre debitori celuilalt.
A.efectuarea cu rea-credință a unor lucrări necesare adăugate de către o altă persoană dă naștere unui drept potestativ în favoarea proprietarului, care va putea cere înlăturarea lucrării sau va putea dobândi dreptul de proprietate asupra acesteia;
B.buna-credință a autorului lucrării presupune, în toate cazurile, înscrierea sa prealabilă în cartea funciară în calitate de titular al unui drept real care îi conferă dreptul de a construi;
C.dacă lucrarea autonomă a fost efectuată de către o altă persoană decât proprietarul cu nerespectarea autorizației de construcție, autorul lucrării va putea să își ridice materialele până la data introducerii acțiunii sau a încheierii convenției, însă va datora, dacă este cazul, despăgubiri, fiind considerat autor de rea-credință.
Dacă A, creditor, și B, debitor, încheie o convenție prin care A îl liberează pe B de datorie, în schimbul procurării, de către B, a unei anumite prestații în favoarea lui C:
A.între A și B s-a încheiat o convenție care are ca obiect o remitere de datorie cu titlu oneros;
B.între A și B s-a încheiat o convenție care are ca obiect o stipulație în beneficiul lui C;
C.convenția încheiată între A și B trebuie să îmbrace forma autentică notarială.
A, cedent și B, cesionar, încheie o cesiune de creanță. Cesiunea de creanță i-a devenit opozabilă debitorului cedat, C, prin notificarea debitorului, iar nu prin acceptare. În aceste condiții:
A.debitorul cedat poate să-i opună lui B stingerea datoriei sale prin compensație cu oricare dintre datoriile lui A, indiferent când s-ar fi născut acestea sau când ar fi devenit scadente;
B.debitorul cedat nu poate să-i opună lui B stingerea datoriei sale prin compensație cu oricare dintre datoriile anterioare ale lui A;
C.cesiunea de creanță nu împiedică decât compensația datoriilor lui A față de C, ulterioare momentului la care cesiunea de creanță a devenit opozabilă debitorului.
A, un renumit portretist, în considerarea trăsăturilor faciale deosebite ale lui B, contractează cu acesta din urmă realizarea unui portret. Pe de altă parte, B avea o datorie față de C, care fusese refuzat anterior de către pictorul A, pe care dorea să-l angajeze pentru a-i realiza un portret. În aceste condiții, B îi cedează lui C creanța sa față de A, cu mențiunea că, de la data încheierii acestui contract, creanța lui C față de B se stinge. Imediat după aceasta, A primește de la C o comunicare scrisă prin care îi învederează faptul că B i-a cedat creanța sa împotriva lui A, anexând o copie a contractului încheiat între B și C. Totodată, C îi solicită lui A să îi realizeze portretul. În această situație:
A.A nu poate fi obligat de către C la executarea obligației pe care și-a asumat-o față de B;
B.A poate fi obligat de către C la executarea obligației pe care și-a asumat-o față de B;
A.dacă cesiunea a fost interzisă prin convenția cedentului cu debitorul, cesiunea nu produce, în niciun caz, efecte în privința debitorului;
B.creanța ce are ca obiect o altă prestație decât plata unei sume de bani nu poate fi cedată în parte decât dacă obligația este divizibilă, iar cesiunea nu face ca aceasta să devină, în mod substanțial, mai oneroasă pentru debitor;
C.cesiunea este opozabilă fideiusorului sub singura condiție ca formalitățile prevăzute pentru opozabilitatea cesiunii să fi fost îndeplinite față de debitorul însuși.
Între A și B, s-a încheiat, la data de 15 ianuarie 2019, un contract de vânzare a unui apartament, cu plata prețului la 6 luni de la data vânzării. La scadență, B nu a achitat prețul, promițându-i lui A că o va face în cel mai scurt timp posibil. La data de 10 ianuarie 2022, B îi vinde la rândul său lui A un alt imobil, cu plata prețului la 6 luni de la data vânzării. La aproximativ un an de la împlinirea acestui termen, B îl acționează în judecată pe A solicitându-i plata prețului imobilului vândut, al cărui cuantum era egal cu cel al prețului apartamentului pe care B l-a cumpărat de la A.
A.A îi poate opune lui B stingerea datoriei sale prin compensație;
B.A nu îi poate opune lui B stingerea datoriei sale prin compensație;
C.dacă A îi plătește lui B, în cursul procesului, prețul datorat, ulterior, el nu va mai putea să îl urmărească, cu succes, pe B pentru prețul pe care acesta i-l datorează , dacă acesta din urmă va invoca prescripția extinctivă.
A.nu poate fi opusă împotriva creditorului popritor (Primus) de către debitorul (Secundus) care, fiind terț poprit, dobândește o creanță asupra creditorului popritor (Primus).
B.nu operează dacă una dintre cele două datorii compensabile este afectată de un termen de grație neîmplinit încă;
C.care operează între creditor și unul dintre debitorii ținuți de o obligație indivizibilă, stinge obligația și îi liberează pe ceilalți codebitori, aceștia rămânând însă ținuți să plătească celui dintâi echivalentul părților lor din obligație.
A.autorul lucrării efectuate asupra imobilului altuia este considerat de bună-credință, dacă era înscris în cartea funciară ca proprietar al imobilului, chiar dacă titlul său de proprietate a fost anulat și indiferent dacă el cunoștea sau nu viciul titlului său;
B.proprietarul imobilului asupra căruia s-au efectuat lucrări adăugate voluptuare are dreptul să păstreze aceste lucrări și să devină astfel proprietarul acestora, fără înscriere în cartea funciară și fără nici o obligație către autorul lor, chiar dacă acesta din urmă a fost de bună-credință;
C.proprietarul imobilului are obligația de a cumpăra lucrarea autonomă cu caracter durabil efectuată asupra imobilului său de la autorul de bună-credință al acesteia, plătindu-i celui din urmă valoarea de circulație a lucrării realizate.
A.convențională, pentru a fi opusă terților, trebuie constatată prin înscris;
B.deși operează în beneficiul codebitorului solidar care a executat obligația, acesta nu poate cere codebitorilor săi decât partea din datorie ce revine fiecăruia dintre ei;
C.atunci când este parțială, creditorul inițial, titular al unei garanții, exercită, în toate situațiile, drepturile sale pentru partea neplătită din creanță cu preferință față de noul creditor.
A.înlocuirea cu ocazia plății, efectuată după scadență, cu acordul creditorului, a bunului datorat cu un alt bun, de natură diferită, nu are semnificația unei novații;
B.garanțiile obligației novate se transmit de drept, ca accesorii obligației rezultate în urma novației, chiar dacă părțile nu au prevăzut expres producerea acestui efect;
C.modificarea de către părți a termenului inițial de executare a obligației nu presupune prin ea însăși că părțile au înțeles să noveze raportul obligațional.
La data de 16.12.2018 V îl cheamă în judecată pe Z solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 6.000 lei reprezentând suma pe care i-a împrumutat-o lui Z și pe care acesta trebuia, potrivit convenției părților, să o restituie la data de 13.04.2017. Z se apară invocând compensația între creanța pretinsă de V și suma pe care acesta i-o datora cu titlu de chirie în baza unui contract de locațiune a unui imobil încheiat între părți pentru perioada 01.05.2014-01.04.2015, în care părțile conveniseră o chirie lunară de 500 de lei, fără a stabili scadenta ratelor de chirie. V invocă prescripția extinctivă față de creanța pretinsă de Z, arătând că nu mai poate invoca la acest moment compensația și, de asemenea, arată că nu a plătit suma datorată cu titlu de chirie deoarece aceasta a fost acoperită de îmbunătățirile aduse de către el imobilului, păstrate de Z chiar dacă nu își dăduse acordul pentru efectuarea lor. Față de aceasta situație, instanța:
A.va admite în totalitate cererea de chemare în judecată;
B.va admite în parte cererea de chemare în judecată, obligându-l pe Z la plata sumei de 500 lei;
C.va respinge în totalitate cererea de chemare în judecată.
F îi împrumută lui R suma de 1.000.000 lei. Prin convenție separată, constatată prin înscris sub semnătură privată, restituirea împrumutului a fost asumată și de către S, în calitate de fideiusor solidar, fără știința lui R. După data scadenței obligației de restituire, somat fiind de către F, S achită acestuia întreaga sumă împrumutată, necunoscând faptul că anterior F primise de la R o colecție de ceasuri drept plată a datoriei. Înainte de a cere plata de la S, F a fost evins de jumătate, raportat la valoarea colecției de ceasuri, din bunurile primite. S va putea obține:
A.de la F restituirea întregii sume pe care a achitat-o acestuia;
B.de la R restituirea întregii sume pe care a achitat-o lui F;
C.de la F si, respectiv, de la R restituirea a câte o jumătate din suma pe care a achitat-o lui F.
F îi împrumută lui R suma de 100.000 lei, restituirea împrumutului fiind garantată prin constituirea unei ipoteci în favoarea lui F asupra unui bun imobil al lui R. Prin contract a fost menționată interdicția transmiterii creanței fără acordul lui R. Ulterior F, având nevoie urgentă de bani, fără a îi cere acordul lui R, încheie o convenție cu T prin care îi transmite acestuia o cotă de ½ din dreptul său față de R, primind de la T, la momentul încheierii convenției, suma de 50.000 lei. În această situație:
A.F rămâne singurul creditor al lui R;
B.T va fi, alături de F, creditor al lui R, dar nu va beneficia de garanția ipotecii;
C.F va răspunde față de R pentru încălcarea interdicției de transmitere a creanței fără consimțământul acestuia.
La data de 01.05.2018 Primus îi cesionează lui Secundus, „gratis”, prin înscris sub semnătură privată, creanța sa de 10.000 lei în contra prietenului său, Tertius, creanță rezultată dintr-un contrac de împrumut. Odată cu semnarea cesiunii cedentul a remis material cesionarului și înscrisul constatator ale creanței. Datoria este scadentă la data de 01.06.2015. Niciuna dintre părți nu notifică debitorului cesiunea creanței. La data de 01.09.2018 Secundus îl cheamă în judecată pe Tertius solicitând obligarea lui la plata celor 10.000 lei. În aceste condiții de fapt:
A.dacă Tertius invocă prescripția, acțiunea ar trebui respinsă ca prescrisă;
B.dacă Terțius invocă prescripția, excepția ar trebui respinsă, întrucât dreptul material la acțiune al lui Secundus nu s-a născut decât odată cu cesiunea, până la acest moment el neputând acționa;
C.cesiunea este nulă absolut, chiar dacă Primus a remis material lui Secundus înscrisul constatator al împrumutului.
F are față de G o creanță garantată prin fideiusiune de către H. F a transmis creanța pe care o are față de G prin cesiune de creanță încheiată cu R. G a acceptat cesiunea printr-un înscris cu dată certă, motiv pentru care nici F, nici R nu au mai realizat vreo altă formalitate de opozabilitate a cesiunii. În raport de această situație, la scadență:
A.G îi poate opune lui R stingerea obligației sale prin compensația legală a acesteia cu o datorie pe care R o are față de G;
B.G îi poate opune lui R stingerea obligației sale prin compensația legală a acesteia cu o datorie pe care F o are față de G;
C.în ipoteza în care G nu își execută obligația, H este ținut să o execute în locul lui G, în favoarea lui R.
A.obligația transmisă este supusă regimului stabilit de normele în vigoare la data încheierii contractului de preluare a datoriei;
B.dacă creditorul a refuzat preluarea, cel care a încheiat contractul cu debitorul este obligat să îl libereze pe acesta;
C.contractul încheiat cu debitorul este considerat acceptat de creditor, dacă acesta nu răspunde, în termenul rezonabil de la comunicarea contractului, stabilit în acest sens.
A.convenită cu debitorul poate produce efecte și fară acordul creditorului;
B.nu liberează pe debitorul inițial dacă noul debitor era insolvabil la data când a preluat datoria, iar creditorul a consimțit la preluare, fară a cunoaște insolvabilitatea noului debitor;
C.nu are niciun efect asupra existenței garanțiilor creanței constituite de terți, chiar dacă aceștia nu și-au dat acordul la preluare.
În anul 2018, X a construit cu bună credință o casă de locuit pe terenul proprietatea lui Y iar acesta din urmă a cesionat dreptul de a invoca accesiunea către Z. În raport de această situație, dreptul de superficie se va înscrie în favoarea lui:
La data de 14 aprilie 2018, prin cesiunea de creanță încheiată între X și Y a fost transferată creanța în sumă de 500.000 lei pe care debitorul D o avea față de X, cu prețul de 350.000 lei. Y a comunicat cesiunea către D la data de 25 aprilie 2018. La data de 30 aprilie 2018, X a cesionat aceeași creanță prin act autentic cu titlu gratuit către Z care și-a înregistrat creanța la Arhiva Electronică de Garanții Mobiliare la data de 15 mai 2019. Părțile nu au stipulat nimic în legătură cu obligația de garanție a cedentului față de cesionarii succesivi. În raport de această situație, X are, de drept, obligație de garanție:
A.față de Z, în ceea ce privește existența creanței la data cesiunii;
B.față de Y, în ceea ce privește solvabilitatea lui D la data cesiunii;
C.față de Y, în ceea ce privește existența creanței la data cesiunii.
Prin contractul de novație încheiat între creditorul W și noul debitor K, acesta din urmă se obligă să execute obligația de plată a sumei de 100.000 lei asumată de debitorul inițial Z, garantată cu ipotecă pe imobilul proprietatea lui Z. În raport de situația descrisă:
A.novația prin schimbarea debitorului Z produce efecte fără acordul acestuia;
B.ipoteca pe imobilul lui Z, ce garanta creanța inițială, va însoți noua creanță;
C.ipoteca se strămută de drept asupra bunurilor lui K.
X avea o datorie de 20.000 lei către Y, garantată de fideiusorul Z. Ulterior, Y a dobândit o datorie de 15.000 lei către Z și o datorie de 10.000 lei către X. Față de această situație:
A.Z îi poate poate opune lui Y compensația în limita sumei de 10.000 lei, datorie pe care Y o are față de X;
B.X îi poate opune lui Y compensația în limita sumei de 15.000 lei, datorie pe care Y o are față de Z;
C.X îi poate opune lui Y compensația în limita sumei de 10.000 lei.
A.prin schimbare de debitor operează numai cu consimțământul debitorului inițial, sens în care noul debitor este obligat să-l notifice pe debitorul inițial cu privire la intenția părților de a nova;
B.consimțită de un creditor solidar nu este opozabilă celorlalți creditori decât pentru partea din creanță ce revine acelui creditor;
La succesiunea lui O, decedat la data de 3 februarie 2017, au vocație doi nepoți de fiu predecedat, respectiv N1 dezmoștenit de tatăl său și N2 nedemn față de O, și F, un nepot de frate predecedat. Conform regulilor succesiunii legale, moștenirea va fi culeasă:
X a împrumutat de la Y suma de 100.000 lei și a garantat plata debitului prin constituirea unui drept de ipotecă asupra unui imobil al său, în contractul de ipotecă fiind menționată expres posibilitatea transmisiunii dreptului de creanță numai cu acordul lui X. Z a plătit suma de 50.000 lei către Y, în virtutea unei subrogații convenționale încheiată cu acesta cu privire la creanța sa față de X, prin convenția de subrogație Y obligându-se să garanteze suma pentru care a operat subrogația. În această situație:
A.Z devine creditor al lui X pentru suma de 50.000 lei, și va beneficia de ipoteca ce însoțea împrumutul cu preferință față de Y.
B.Z devine creditor al lui X pentru suma de 100.000 lei, dar X îi va putea opune mijloacele de apărare pe care le avea față de Y;
C.Z nu devine creditor al lui X, întrucât lipsește acordul acestuia din urmă asupra subrogației.
În anul 2014, X a început construirea unei locuințe pe terenul dobândit prin cumpărare de la un terț. Printr-o notificare expediată la două luni de la începerea lucrărilor, vecinul său Z l-a somat să înceteze construirea, deoarece o suprafață de teren de 23 mp, aflată sub viitoarea construcție, i-ar aparține. X a continuat lucrările și a finalizat clădirea. Z a invocat accesiunea, dovedind dreptul de proprietate asupra terenului menționat mai sus, precum și faptul că X a construit fără autorizațiile cerute de lege. În raport de situația descrisă, Z va putea solicita:
A.înscrierea sa în cartea funciară ca proprietar unic al lucrării edificate pe terenul său cu plata a jumătate din valoarea materialelor și a manoperei;
B.ridicarea lucrării de pe terenul său, cu plata de daune interese;
C.înscrierea în cartea funciară a unui drept de coproprietate, cu luarea în calcul a valorii terenului și a jumătate din valoarea contribuției lui X.
Dacă A are o datorie față de B, garantată de C prin fideiusiune, iar A decedează, care dintre ipotezele de mai jos considerați că este corectă din punct de vedere legal?
A.dacă B îl moștenește pe A, datoria se stinge de drept prin confuziune;
B.dacă C îl moștenește pe A, obligația principală se stinge;
C.dacă C îl moștenește pe A, obligația accesorie de fideiusiune se stinge.
Prin încheierea unei novații G devine creditorul lui U, înlocuindu-l în această calitate pe N, care deținea față de U o creanță provenită dintr-un contract de împrumut în care obligația de restituire fusese garantată prin constituirea unei ipoteci asupra unui bun al debitorului U. Prin raportare la această situație:
A.novația nu poate produce efecte în lipsa consimțământului debitorului U;
B.novația valabil încheiată determină stingerea obligației lui U față de N;
C.lipsa consimțământului debitorului U nu influențează eficacitatea novației, însă face să nu subziste ipoteca care însoțea creanța inițială.
A.răspunde pentru evicțiunea decurgând din fapta sa proprie, dacă cesionarul nu poate să facă creanța opozabilă terților;
B.răspunde pentru evicțiunea decurgând din fapta sa proprie, dacă cesionarul nu dobândește creanța în patrimoniul său;
C.nu garantează nici măcar existența creanței la data cesiunii, dacă cesiunea este cu titlu gratuit, fără posibilitatea părților de a stipula contrariul.
A.făcută debitorului principal îl liberează numai pe fideiusor, iar nu și pe alte persoane ținute pentru el;
B.nu este prezumată în privința creanței garantate dacă creditorul renunță expres la un privilegiu sau la o ipotecă;
C.dacă este convenită cu unul dintre fideiusori, ceilalți rămân obligați să garanteze pentru tot, cu includerea părții garantate de acesta, numai dacă au consimțit expres la exonerarea lui.
A.ce operează prin reunirea calităților de creditor și debitor nu profită fideiusorilor;
B.ce operează prin reunirea calităților de fideiusor și creditor ori de fideiusor și debitor principal stinge obligația principală;
C.ce operează prin reunirea calităților de creditor ipotecar și de proprietar al bunului ipotecat stinge ipoteca, care însă va renaște dacă creditorul este evins din orice cauză independentă de el.
A.se produce de drept în folosul dobânditorului unui bun care îl plătește pe titularul creanței însoțite de o ipotecă asupra bunului respectiv;
B.ca regulă, dacă este parțială, permite creditorului inițial, titular al unei garanții, să își exercite drepturile sale pentru partea neplătită din creanță cu preferință față de noul creditor;
C.convențională presupune, în toate cazurile, acordul creditorului inițial.
X cesionează lui Y creanța sa față de Z, reprezentând prețul vânzării către acesta din urmă a unui bun individual determinat. Cesiunea este comunicată lui Z, odată cu acțiunea prin care se solicită obligarea sa la plata prețului către Y. Prin raportare la situația de fapt:
A.Z nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, dacă efectuează plata până la primul termen de judecată, cu excepția situației în care a fost pus în întârziere anterior comunicării cesiunii;
B.Z nu va putea invoca față de Y faptul că bunul pierise în întregime înainte de încheierea vânzării;
C.Z va putea opune lui Y compensația pe care o putea invoca față de X.
A.se deosebește de darea în plată, întrucât nu poate viza decât obligații bănești;
B.invocată de către unul dintre debitori, profită celorlalți codebitorii solidari pentru partea acestuia din datorie;
C.reprezintă situația în care obligația se stinge, întrucât calitățile de creditor și debitor se întrunesc de către aceeași persoană în cadrul unui raport obligațional.
A.care preia o datorie, poate opune creditorului toate mijloacele de apărare pe care le-ar fi putut opune debitorul inițial, inclusiv compensația;
B.care preia o datorie, nu poate opune creditorului mijloacele de apărare întemeiate pe raportul juridic dintre noul debitor și debitorul inițial;
C.în cadrul novației, îl înlocuiește pe cel inițial numai cu consimțământul acestuia din urma, care este liberat de creditor, stingându-se astfel obligația inițială.