Locațiunea și arendarea (Drept civil): grile date la examen
64 de grile oficiale de la Barou, INM și INPPA au verificat locațiunea și arendarea. Mai jos sunt toate, de la cea mai recentă, fiecare cu baremul oficial și subiectul din care provine.
Barou
46 de grile
INM
7 grile
INPPA
11 grile
Grilele date la examen64 de grile
Barou septembrie 2026 (avocați definitivi) · grila 23
În 10 aprilie 2025, Societatea A închiriază de la B un spațiu comercial situat într-o stațiune de munte pentru desfășurarea activității sale de restaurant. Contractul este încheiat pe 2 ani. La 1 iulie 2026, din cauza unor alunecări de teren, zona devine nesigură, iar autoritățile suspendă autorizația de funcționare a restaurantului, precum și a altor operatori economici din vecinătate. În consecință, începând cu luna iulie 2026, A nu mai plătește chiria prevăzută în contractul de locațiune. În acest caz:
A.A va putea suspenda plata chiriei pe temeiul imposibilității fortuite de executare a obligației sale, având în vedere că nu mai realizează venit;
B.lipsa notificării trimise lui B cu privire la împiedicarea din motive fortuite a desfășurării activității de restaurant nu îl lipsește pe A de dreptul de a suspenda plata chiriei;
C.A va putea invoca excepția de neexecutare a contractului, pe motiv că spațiul dat în folosință de B nu este apt să fie folosit conform destinației prevăzute în contract, chiar dacă neexecutarea din partea lui B nu este din culpa acestuia.
P închiriază lui Q un apartament cu destinație de locuință, pe o durată de 4 ani. În contract s-a inserat o clauză potrivit căreia „locatarul nu va putea denunța contractul înainte de expirarea termenului, indiferent de motive”. După 18 luni, Q îi notifică lui P intenția de a denunța contractul, invocând mutarea într-un alt oraș, și respectă un preaviz de 60 de zile. Într-o asemenea situație, contractul de închiriere:
A.încetează la expirarea termenului de preaviz, clauza de interdicție fiind nulă absolut;
B.încetează la expirarea termenului de preaviz, clauza de interdicție fiind considerată nescrisă;
C.continuă să își producă efectele până la împlinirea termenului contractual, clauza fiind valabilă, deoarece contractul este încheiat pe durată determinată.
A.locatorul răspunde pentru viciile care împiedică folosința bunului dat în locațiune, dar numai dacă acestea existau la data predării bunului către locatar;
B.ca regulă, locatorul este ținut să mențină bunul în starea corespunzătoare de folosință pe toată durata locațiunii;
C.locatorul nu este niciodată ținut să îl garanteze pe locatar de tulburarea cauzată prin fapta unui terț care nu pretinde vreun drept asupra bunului.
La data de 20 aprilie 2021, Primus încheie un contract de vânzare-cumpărare cu Secundus prin care îi transferă dreptul de proprietate asupra imobilului – apartament, înscris în cartea funciară, prețul fiind achitat integral. Când Secundus dorește să intre în posesia imobilului, constată că acesta este ocupat de Tertius, care îi prezintă un contract de locațiune prin care Primus îi închiriase apartamentul pe o perioadă de un an. Terțius arată că înainte de 20 aprilie 2021 a făcut îmbunătățiri (lucrări adăugate și autonome) în valoare de 4.000 de lei asupra imobilului, dar fără acordul lui Primus. Secundus nu a cunoscut faptele privind pe Tertius relatate mai sus, închirierea nefiind notată nici ea în cartea funciară. Secundus îl cheamă în judecată pe Tertius pentru evacuarea imobilului, iar Tertius solicită respingerea acțiunii și formulează cerere reconvențională, solicitând obligarea lui Secundus la plata de despăgubiri constând în contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului. În acest caz:
A.instanța va respinge cererea de evacuare;
B.instanța va admite cererea de evacuare;
C.Secundus nu va fi obligat la plata despăgubirilor solicitate de Terțius.
Clauza inserată într-un contract de închiriere a locuințelor, încheiat pe durată determinată, clauză conform căreia „pe toată durata contractului, chiriașul nu are dreptul să renunțe la contract”:
A.se referă la instituția rezilierii contractului de închiriere a locuințelor;
B.se referă la instituția denunțării unilaterale a contractului de închiriere a locuințelor, fiind o clauză valabilă;
C.se referă la instituția denunțării unilaterale a contractului de închiriere a locuințelor, caz în care clauza trebuie considerată nescrisă;
A.dacă legea nu dispune altfel, locațiunile încheiate de persoanele care, potrivit legii, nu pot face decât acte de administrare nu vor depăși 5 ani;
B.în situația unor locațiuni succesive ale căror perioade se suprapun fie și parțial, conflictul dintre locatari se rezolvă întotdeauna în favoarea locatarului care a intrat cel dintâi în folosința bunului;
C.dacă în contract părțile nu au arătat durata locațiunii, fără a-și fi dorit să contracteze pe o durată nedeterminată, în lipsa uzanțelor, locațiunea se consideră încheiată pentru o lună.
A (locator) și B (locatar) încheie un contract de locațiune, pentru o perioadă determinată, cuprinsă între 1.01.2021-1.01.2027 pentru imobilul teren și construcție, situat în str. Pacienței nr. 10, având destinație de spațiu de depozitare. Contractul încheiat între A și B este notat în cartea funciară la data încheierii sale. La data de 01.02.2023, X a obținut o hotărâre definitivă de constatare a nulității contractului de vânzare autentificat sub nr. 12/01.2019, prin care X i-a vândut lui A imobilul din str. Pacienței nr. 10. În aceste condiții:
A.dreptul lui B nu va fi opozabil lui X pe toată durata contractului de locațiune, chiar dacă B a încheiat locațiunea cu bună-credință;
B.contractul de locațiune este lovit de nulitate, ca act subsecvent;
C.după constatarea nulității contractului de vânzare, locațiunea va continua să producă efecte pentru cel mult un an de la data desființării titlului lui A.
Între A și B a fost încheiat un contract de locațiune pe un termen de 3 ani de zile, având drept obiect un apartament. După 2 ani de la data încheierii contractului, proprietarul A a vândut bunul imobil către C. În această situație:
A.C se subrogă în drepturile izvorând din garanțiile date de locatarul bunului înstrăinat locatorului pentru îndeplinirea obligațiilor sale;
B.locatorul inițial nu este răspunzător pentru prejudiciile decurgând din contractul de locațiune, chiar dacă acestea s-au produs anterior înstrăinării;
C.înstrăinarea bunului atrage încetarea contractului de locațiune, dacă părțile au prevăzut, în mod expres, acest caz de încetare a contractului.
În ipoteza înstrăinării bunului imobil dat în locațiune:
A.plata anticipată a chiriei nu poate fi opusă dobânditorului decât dacă a fost înscrisă în cartea funciară înainte ca înstrăinarea să devină opozabilă locatarului, chiar dacă a fost cunoscută de dobânditor pe altă cale;
B.dreptul locatarului este opozabil dobânditorului, în cazul imobilelor înscrise în cartea funciară, dacă data certă a locațiunii este anterioară datei certe a înstrăinării, chiar dacă locațiunea nu a fost notată în cartea funciară;
C.dacă părțile contractului de locațiune convin astfel, locațiunea încetează.
În materia contractului de închiriere a locuinței, în lipsa unei stipulații contrare:
A.numai chiriașul, nu și locatorul, poate denunța unilateral contractul încheiat pe o durată nedeterminată de timp;
B.subînchirierea și cesiunea sunt permise numai cu acordul scris al locatorului;
C.în lipsa unei stipulații contrare, în caz de cesiune a contractului, cesionarul răspunde solidar cu chiriașul pentru obligațiile asumate față de locator prin contractul de închiriere.
La 6 iunie 2015, P a constituit unchiului său D dreptul de uzufruct viager asupra unui imobil. La 30 mai 2021, D încheie cu C în formă autentică un contract de închiriere a imobilului pentru o durată de 5 ani. La 17 august 2022, D a decedat, iar P a chemat în judecată pe C solicitând eliberarea imobilului pe care îl ocupă fără drept întrucât contractul încheiat cu D a încetat odată cu stingerea uzufructului. C a solicitat respingerea acțiunii întrucât el a fost de bună-credință, contractul de închiriere fiind încheiat în formă autentică și notat în cartea funciară, aspecte dovedite. În acest caz:
A.locațiunea este opozabilă față de P până la 17 august 2025;
B.instanța va respinge acțiunea, constatând opozabilitatea locațiunii față de P;
C.instanța va admite acțiunea constatând că locațiunea a încetat odată cu stingerea uzufructului.
Într-un contract de locațiune a unui bun imobil cu destinația ''birouri'', se stipulează clauza conform căreia „locatarul nu are dreptul să cedeze locațiunea”. Din punct de vedere al dreptului substanțial:
A.interdicția de a ceda locațiunea o include și pe aceea de sublocațiune;
B.interdicția de a ceda locațiunea privește atât cesiunea totală, cât și cesiunea parțială;
C.în ipoteza inexistenței unei astfel de interdicții contractuale, locatarul ar fi avut dreptul să cedeze locațiunea, fără consimțământul locatorului.
În materia contractului de închiriere a locuinței, în lipsa unei stipulații contrare:
A.numai chiriașul, nu și locatorul, poate denunța unilateral contractul încheiat pe o durată nedeterminată de timp;
B.subînchirierea și cesiunea sunt permise numai cu acordul scris al locatorului;
C.în caz de cesiune a contractului, cesionarul răspunde divizibil cu chiriașul pentru obligațiile asumate față de locator prin contractul de închiriere.
Prin convenția încheiată la 27.09.2021 în formă autentică și notată în cartea funciară, F transmite spre folosință lui G o clădire, pentru o durată de 6 ani, contra unei chirii de 2000 lei/lună. La 15.03.2022, în urma unei furtuni, acoperișul imobilului este serios avariat și, întrucât F nu efectuează reparațiile necesare, deși a fost notificat de mai multe ori în acest sens, G efectuează el aceste reparații. La 25.06.2022, F vinde imobilul lui D. În aceste condiții:
A.locațiunea încetează odată cu înstrăinarea imobilului;
B.locațiunea este opozabilă lui D până la expirarea duratei contractuale;
C.F rămâne răspunzător pentru plata sumelor avansate în efectuarea reparațiilor de către G cât și a dobânzilor socotite de la data efectuării cheltuielilor.
X, în calitate de locatar al unui imobil, spațiu cu destinație comercială, cedează contractul de locațiune către Z, fără a-l înștiința în prealabil pe locatorul Y. În acest context locatorul Y i-a transmis locatarului X o notificare de reziliere a contractului de locațiune. Primind notificarea, X se adresează avocatului său pentru o consultație juridică, specificând că în contract nu există interdicția de a cesiona. În calitate de avocat al lui X apreciați că:
A.X nu avea dreptul să cedeze către Z contractul de locațiune decât cu acordul scris al locatorului Y;
B.X avea dreptul să cedeze către Z contractul de locațiune fără acordul locatorului Y;
C.X nu ar fi avut dreptul să cedeze către Z contractul de locațiune dacă această facultate i-ar fi fost interzisă în mod expres.
Prin convenția încheiată la 27.09.2021 în formă autentică și notată în cartea funciară, F transmite spre folosință lui G o clădire, pentru o durată de 6 ani, contra unei chirii de 2000 lei/lună. La 15.03.2022, în urma unei furtuni, acoperișul imobilului este serios avariat și, întrucât F nu efectuează reparațiile necesare, deși a fost notificat de mai multe ori în acest sens, G efectuează el aceste reparații. La 25.06.2022, F vinde imobilul lui D. În aceste condiții:
A.locațiunea încetează odată cu înstrăinarea imobilului;
B.locațiunea este opozabilă lui D până la expirarea duratei contractuale;
C.F rămâne răspunzător pentru plata sumelor avansate în efectuarea reparațiilor de către G cât și a dobânzilor socotite de la data efectuării cheltuielilor.
A îi închiriază lui B un imobil-apartament cu destinație de locuință, durata închirierii fiind de 5 ani, în contract stipulându-se că „locatarul renunță la dreptul de denunțare unilaterală”. După 2 ani de executare a contractului, locatarul notifică locatorului denunțarea unilaterală a acestuia cu un preaviz de 60 zile. În această situație, contractul de închiriere:
A.încetează la expirarea termenului de preaviz, clauza de renunțare la dreptul de denunțare unilaterală fiind lovită de nulitate absolută;
B.încetează la expirarea termenului de preaviz, clauza de renunțare la dreptul de denunțare unilaterală fiind considerată nescrisă;
C.continuă să își producă efectele, clauza prin care locatarul renunță la denunțarea unilaterală fiind perfect validă deoarece închirierea este pe durată determinată.
A.dacă acesta este încheiat prin înscris sub semnătură privată care a fost înregistrat la organele fiscale sau dacă a fost încheiat în formă autentică constituie titlu executoriu pentru toate obligațiile părților, care decurg din acesta;
B.dacă obiectul acestuia îl constituie o locuință și este încheiat fără determinarea duratei, în lipsa unei convenții contrare, chiriașul poate denunța contractul prin notificare, cu respectarea unui termen de preaviz care nu poate fi mai mic decât sfertul intervalului de timp pentru care s-a stabilit plata chiriei;
C.dacă obiectul acestuia îl constituie o locuință, este considerată nescrisă orice clauză în temeiul căreia chiriașul se obligă să recunoască sau să plătească în avans, cu titlu de reparații locative, sume stabilite pe baza estimărilor făcute exclusiv de locator.
Contractul de închiriere pe durată determinată a unei locuințe:
A.nu poate fi denunțat unilateral în nicio situație;
B.poate fi denunțat unilateral de către locatar cu respectarea unui termen de preaviz de cel puțin 60 de zile, chiar dacă dreptul de denunțare unilaterală nu este expres prevăzut în contract;
C.poate fi denunțat unilateral de către locator în vederea satisfacerii nevoilor locative proprii sau ale familiei sale numai dacă dreptul de denunțare unilaterală este expres prevăzut în contract.
X în calitate de chiriaș al unui imobil cu destinație de locuință, cesionează contractul de închiriere către Z, fără a-l înștiința în prealabil pe locatorul Y. Din această cauză locatorul Y i-a transmis chiriașului X o notificare de reziliere a contractului de locațiune. Primind notificarea, X se adresează avocatului său pentru o consultație juridică. În calitate de avocat al lui X apreciați că:
A.X nu avea dreptul să cesioneze către Z contractul de închiriere decât cu acordul scris al locatorului Y;
B.X avea dreptul să cesioneze către Z contractul de închiriere fără acordul locatorului Y;
C.dacă locatorul Y își dă acordul scris pentru cesiunea contractului de închiriere, în lipsa unei stipulații contrare, cesionarul/sublocatarul Z răspunde solidar cu chiriașul X pentru obligațiile asumate față de locator prin contract.
A în calitate de chiriaș al unui imobil cu destinație de locuință, cesionează contractul de închiriere către C, fără a-l înștiința în prealabil pe locatorul B. Din această cauză locatorul B i-a transmis chiriașului A o notificare de reziliere a contractului de locațiune. Primind notificarea, A se adresează avocatului său pentru o consultație juridică. În calitate de avocat al lui A, apreciați că:
A.A nu avea dreptul să cesioneze către C contractul de închiriere decât cu acordul scris al locatorului B;
B.A avea dreptul să cesioneze către C contractul de închiriere fără acordul locatorului B;
C.dacă locatorul B își dă acordul scris pentru cesiunea contractului de închiriere, în lipsa unei stipulații contrare, cesionarul/sublocatarul C răspunde solidar cu chiriașul A pentru obligațiile asumate față de locator prin contract.
A.clauza contractuală care prevede că „vânzătorul nu datorează garanție pentru evicțiunea provenită de la un terț și necunoscută de el (vânzătorul) la data încheierii contractului”;
B.clauza contractuală ce recunoaște fiecărei părți dreptul de denunțare unilaterală a unui contract de închiriere încheiat pe o durată determinată;
C.clauza contractuală care înlătură garanția pentru vicii, în privința viciilor pe care vânzătorul pe care le-a cunoscut ori trebuia să le cunoască la data încheierii contractului.
Între părțile L. și C., la data de 12.06.2014, prin înscris sub semnătură privată, s-a încheiat contractul de închiriere privind un imobil cu destinația de locuință, pentru o perioadă de un an, însă efectele locațiunii au continuat și după expirarea termenului stabilit prin contract. S-a stipulat plata lunară a chiriei, până la data de 10 a fiecărei luni. Prin notificarea comunicată chiriașului la data de 01.07.2019, L. a învederat că înțelege să denunțe contractul și a solicitat lui C. ca în termen de 60 de zile de la primirea notificării să procedeze la eliberarea și predarea imobilului. La data de 04.09.2019, L. a solicitat, în contradictoriu cu C. evacuarea din imobil precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată. În acest caz:
A.instanța va admite acțiunea, constatând încetat contractul ca urmare a denunțării unilaterale;
B.instanța va respinge acțiunea deoarece contractul încheiat pe durată determinată nu poate fi denunțat unilateral;
C.obligația de restituire a imobilului a devenit exigibilă la expirarea termenului de 60 de zile, calculat de la data de 01.07.2019.
A, în calitate de proprietar, încheie cu B un contract de închiriere la data de 01.02.2021 având ca obiect un apartament situat în orașul N. Confruntat cu neplata chiriei de către B, A dorește să obțină pe calea executării silite sumele restante. În raport de situația de fapt descrisă, contractul de locațiune este titlu executoriu pentru plata chiriei în următoarele situații:
A.dacă a fost încheiat sub semnătură privată și a primit dată certă de la un avocat;
B.dacă, fiind sub semnătură privată, a fost înregistrat la organele fiscale;
A.împrumutului, atunci când contractul de împrumut poartă asupra unei sume de bani, presupune înapoierea sumei nominale primite, oricare ar fi variația valorii acesteia, dacă părțile nu au convenit altfel;
B.arvunei are loc atunci când contractul încetează din cauze ce nu atrag răspunderea vreuneia dintre părți;
C.bunurilor mobile închiriate se face, de regulă, în locul în care acestea se găsesc la încetarea locațiunii.
Locațiunea unui bun imobil este nulă sau anulabilă, după caz, dacă:
A.este încheiată de către un locator minor de 12 ani, singur, pe o durată de 2 ani, iar chiria convenită este cea practicată pe piață pentru imobile similare;
B.locațiunea privește un spațiu determinat dintr-un centru comercial, în curs de construire;
C.locatarul urmărește să desfășoare o activitate ilicită în imobil, chiar dacă locatorul nu cunoștea efectiv acest scop, însă, după împrejurări, ar fi trebuit să îl cunoască.
La data de 22 februarie 2021, printr-un înscris autentic, X (persoană fizică), în calitate de locator, încheie cu Y (persoană fizică), în calitate de locatar, un contract de închiriere a unui fotoliu electric de masaj pe o durată de 1 an și pentru o chirie în cuantum de 500 lei/lună, în contract stipulându-se că bunul urmează a fi predat locatarului la data de 01 martie 2021 printr-un proces-verbal. La data de 24 februarie 2021, asupra aceluiași fotoliu electric de masaj, același locator X, încheie cu Z (persoană fizică), în calitate de locatar, printr-un înscris sub semnătură privată un contract de locațiune pe o durată de 1 an și pentru o chirie de 800 lei/lună. În cuprinsul contractului de locațiune din data de 24 februarie 2021 se stipulează că la data încheierii prezentului contract locatorul (X) predă locatarului (Z) bunul închiriat împreună cu codurile de utilizare, iar locatarul (Z) a plătit în avans contravaloarea chiriei pentru 3 luni. Din punct de vedere al dreptului material civil, în conflictul dintre cei doi locatari (Y și Z) va avea câștig de cauză:
A.locatarul Y, deoarece a încheiat primul contractul de închiriere, astfel că dreptul de folosință i-a fost transmis prioritar la data de 22 februarie 2021 de către locatorul X, acesta din urmă nemaiavând în patrimoniu, la data de 24 februarie 2021, dreptul de folosință asupra bunului;
B.locatarul Z, deoarece a intrat primul în folosința bunului, dacă la data intrării în folosință a fost de bună- credință;
C.locatarul Y, dacă va proba că Z a cunoscut sau putea să cunoască faptul încheierii contractului de locațiune din data de 22 februarie 2021.
A, persoana fizică, în calitate de locator, și B, persoană juridică, în calitate de locatar, au încheiat sub semnătură privată un contract de locațiune pentru un imobil, în data de 01.10.2018, pe o durată de 3 ani, fără ca vreo parte să poată denunța unilateral contractul pe durata lui. A, locatorul, a înregistrat contractul de locațiune la organul fiscal competent imediat după semnarea lui. Contractul expiră în 30.09.2021, dar A nu mai dorește prelungirea lui, pentru că B are 2 luni întârziere la chirie și a găsit un alt locatar. După expirarea contractului, B neavând chiria plătită la zi și refuzând să elibereze imobilul, A a decis să pună în executare silită contractul pentru plata chiriei și pentru restituirea imobilului. Consultat de către A în calitate de avocat, ar trebui să arătați că în condițiile date:
A.contractul de locațiune este titlu executoriu în privința obligației de plată a chiriei;
B.potrivit dispozițiilor Codului civil, contractul de locațiune este titlu executoriu în privința obligației de restituire a imobilului la expirarea termenului, în condițiile legii;
C.contractul de locațiune încheiat sub semnătură privată înregistrat la organul fiscal competent este titlu executoriu doar în privința obligației de plată a chiriei.
La data de 16.12.2018 V îl cheamă în judecată pe Z solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 6.000 lei reprezentând suma pe care i-a împrumutat-o lui Z și pe care acesta trebuia, potrivit convenției părților, să o restituie la data de 13.04.2017. Z se apară invocând compensația între creanța pretinsă de V și suma pe care acesta i-o datora cu titlu de chirie în baza unui contract de locațiune a unui imobil încheiat între părți pentru perioada 01.05.2014-01.04.2015, în care părțile conveniseră o chirie lunară de 500 de lei, fără a stabili scadenta ratelor de chirie. V invocă prescripția extinctivă față de creanța pretinsă de Z, arătând că nu mai poate invoca la acest moment compensația și, de asemenea, arată că nu a plătit suma datorată cu titlu de chirie deoarece aceasta a fost acoperită de îmbunătățirile aduse de către el imobilului, păstrate de Z chiar dacă nu își dăduse acordul pentru efectuarea lor. Față de aceasta situație, instanța:
A.va admite în totalitate cererea de chemare în judecată;
B.va admite în parte cererea de chemare în judecată, obligându-l pe Z la plata sumei de 500 lei;
C.va respinge în totalitate cererea de chemare în judecată.
Potrivit contractului de locațiune încheiat, A are obligația ca, la data de 01.05.2016, să restituie necondiționat către B imobilul dat în locațiune. La data de 01.05.2017 s-a admis definitiv acțiunea prin care A a fost obligat la restituirea bunului către B, ca urmare a obligației mai sus menționate, nejustificat neexecutată de către debitor. Prin acțiunea intentată la data de 01.07.2018, B cere obligarea lui A la plata contravalorii lipsei de folosință a imobilului, pe perioada 02.05.2016- 30.04.2017, în cuantum de 100.000 lei, ca urmare a neexecutării obligațiilor asumate, sub acest aspect hotărârea pronunțată la data de 01.05.2017 având putere de lucru judecat între părți. În raport de situația de fapt expusă:
A.sunt incidente dispozițiile privind răspunderea civilă delictuală, întrucât contractul de locațiune era încetat pe toată perioada pentru care sunt pretinse despăgubirile;
B.sunt incidente dispozițiile privind răspunderea civilă contractuală;
A.dacă bunul este distrus în întregime contractul încetează de (plin) drept, indiferent dacă imposibilitatea de folosire a bunului este fortuită sau este cauzată de culpa locatorului;
B.locatorul, în principiu, răspunde și pentru viciile care sunt aparente la data predării, chiar dacă locatarul nu le-a reclamat fără întârziere, pentru că el este obligat să asigure folosința utilă a lucrului pe toată durata locațiunii, atât în raport de viciile care existau înaintea locațiunii, cât și a celor care au survenit în cursul acesteia;
C.în cazul în care locatarul nu execută, fără justificare, obligația de a nu schimba destinația bunului aflat în locațiune, locatorul nu poate obține, de regulă, rezilierea contractului prin declarație unilaterală.
A.desființarea dreptului care permitea locatorului să asigure folosința bunului închiriat atrage după sine automat încetarea oricăror efecte ale locațiunii, indiferent dacă locatorul a fost de bună sau de rea-credință
B.întrucât locatarul este un simplu detentor precar al bunului închiriat, acesta nu are la dispoziție nicio acțiune posesorie care să vizeze bunul respectiv;
C.în principiu, rezilierea consecutivă neexecutării obligației locatarului de a nu schimba destinația bunului închiriat este doar una judiciară.
A constituie la data de 01.03.2014 în favoarea lui B dreptul de uzufruct asupra unui apartament până la data la care C va împlini vârsta de 70 ani. B a încheiat la data de 01.03.2016 cu D un contract de închiriere a apartamentului pe o durată de 10 ani, notat în cartea funciară. C a decedat la data de 01.02.2020 (la data de 01.03.2020 ar fi împlinit 70 de ani), iar B a decedat la data de 05.03.2020. În aceste condiții, A îl notifică pe D solicitându-i predarea apartamentului și, întrucât acesta refuză, se adresează instanței de judecată. Instanța:
A.va trebui să constate că uzufructul s-a stins la data de 01.03.2020;
B.trebuie să constate că închirierea va continua și după încetarea uzufructului, dar nu mai mult de 1 an;
C.va trebui să constate că închirierea a încetat odată cu stingerea uzufructului.
La data de 25 martie 2019, contractul de închiriere a unui apartament încheiat între L, în calitate de proprietar și C, în calitate de chiriaș, a încetat prin expirarea termenului de 3 ani. În acel moment, chiria era neplătită pe ultimele 3 luni iar în apartament locuia P, prietena lui C, acesta din urmă fiind plecat la muncă în străinătate. La data de 5 aprilie 2019, L a încheiat un nou contract de închiriere cu N, pentru un termen de 3 ani, cu o chirie mai mare decât cea plătită de C. În contractul încheiat între L și N s-a stipulat că chiriașul are dreptul să denunțe unilateral contractul cu un preaviz de 30 de zile iar, în cazul vânzării apartamentului, contractul de închiriere va înceta. La data de 15 mai 2019, C și-a manifestat dreptul de preferință al chiriașului. Ulterior, la data de 20 mai 2019, L a vândut apartamenul către W și i-a notificat lui N înstrăinarea în aceeași zi. Contractul de închiriere încheiat cu N era notat în cartea funciară. În raport de această situație, care dintre ipotezele de mai jos este corectă din punct de vedere legal:
A.C devine chiriașul apartamentului de la data manifestării dreptului de preferință;
B.P, în solidar cu C, poate fi obligată la plata chiriei pe durata folosinței exercitate asupra locuinței;
C.contractul de închiriere încheiat între L și N îi este opozabil lui W pe termen 60 de zile de la data notificării înstrăinării.
A.la încetarea locațiunii, trebuie să restituie bunul luat în locațiune în starea în care l-a primit, în afară de ceea ce a pierit sau s-a deteriorat din cauza vechimii;
B.poate să încheie o sublocațiune ori chiar să cedeze locațiunea bunului imobil care face obiectul contractului, doar dacă această facultate a fost stipulată în mod expres prin contract;
C.are obligația de a suporta reparațiile de întreținere curentă, în lipsă de stipulație contrară.
La data de 1 aprilie 2017, arhitectul W a încheiat un contract de locațiune cu L pentru un spațiu locativ situat la parterul unui imobil, cu scopul desfășurării activității profesionale a unui cabinet de arhitectură pentru care W era înregistrat ca persoană fizică autorizată. Conform voinței exprese a părților, contractul a fost încheiat pe durată nedeterminată și înregistrat la Administrația financiară. Întrucât afacerea nu a mers foarte bine, la data de 1 aprilie 2018, W a încetat să mai plătească chiria și a eliberat spațiul închiriat. În raport de această situație:
A.locațiunea se consideră încheiată la expirarea termenului de un an de la data încheierii contractului;
B.L poate să pună în executare silită contractul pentru plata chiriei;
C.W putea oricând să înceteze executarea contractului, întrucât era încheiat pe durată nedeterminată.
La data de 20 noiembrie 2015, între părți s-a încheiat un contract de locațiune a unui imobil pe o durată de 3 ani. Ulterior, în vara anului 2016, locatarul a efectuat lucrări de îmbunătățire a imobilului închiriat, cheltuind suma de 8.000 lei. În urma rămânerii definitive a hotărârii de admitere a acțiunii în revendicare, pe data de 12 septembrie 2017, locatorul a pierdut proprietatea imobilului. Prin raportare la situația de fapt:
A.locatarul poate invoca un drept de retenție pentru obținerea contravalorii îmbunătățirilor aduse imobilului, chiar dacă nu a avut acordul prealabil al locatorului pentru efectuarea acestor îmbunătățiri;
B.dacă locatarul a fost de bună-credință la momentul încheierii contractului, locațiunea va produce efecte până la data de 12 septembrie 2018;
C.locațiunea este opozabilă proprietarului până la expirarea termenului contractual, dacă a fost notată în cartea funciară a imobilului.
La data de 1 aprilie 2010, L și F au încheiat un contract de locațiune prin care L a închiriat lui F un apartament pentru o perioadă de 2 ani, convenind o chirie lunară de 800 de lei, ce trebuia plătită la data de 15 a fiecărei luni pentru luna în curs. Întrucât F nu și-a îndeplinit obligația de plata a chiriei pentru lunile ianuarie 2011 - aprilie 2012, la data de 22 aprilie 2015 acesta a fost chemat în judecată de L pentru a fi obligat de către instanță la plata chiriei aferente intervalului menționat. În raport de această situație:
A.instanța invocă din oficiu excepția de prescripție a dreptului material la acțiune cu privire la întreaga creanță și respinge în tot acțiunea;
B.dacă pârâtul invocă prin întâmpinare excepția de prescripție a dreptului material la acțiune, instanța respinge excepția invocată și admite acțiunea așa cum a fost formulată;
C.instanța poate admite în parte acțiunea, dacă pârâtul nu invocă excepția prescripției dreptului material la acțiune.
A.prețul poate consta într-o sumă de bani sau altă prestație;
B.funcționarii publici, judecătorii – sindici și practicienii în insolvență sunt incapabili de a lua în locațiune bunurile pe care le administrează ori a căror administrare o supraveghează, sub sancțiunea nulității absolute;
C.locatorul nu răspunde pentru viciile care erau aparente la data încheierii contractului pe care locatarul nu le-a reclamat fără întârziere.
A.prin care părțile instituie sau înlătură cauze de nulitate este valabilă;
B.prin care creditorul are dreptul la rezoluțiune atunci când neexecutarea este de mică însemnătate este considerată nescrisă;
C.prin care locatorul este îndreptățit să diminueze, fără contraprestație echivalentă, prestațiile la care s-a obligat prin contract, este considerată nescrisă.
La data de 15 iunie 2012, Q a încheiat cu M un contract de locațiune pe durată nedeterminată în care s-a stipulat că locatarul M poate să denunțe unilateral contractul cu un termen de preaviz de 60 de zile și cu plata unei sume reprezentând echivalentul a 5 chirii lunare. La data de 1 iulie 2017, M a trimis o notificare de denunțare unilaterală a contractului iar, la expirarea termenului de preaviz, a eliberat spațiul închiriat. Q l-a chemat în judecată pe M pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, instanța să dispună obligarea pârâtului la executarea contractului și la plata chiriilor restante sau, în subsidiar, obligarea pârâtului la plata sumei de 5 chirii lunare pentru a considera contractul încetat prin denunțare. În raport de situația descrisă, instanța:
A.va admite acțiunea și va obliga pârâtul la executarea contractului;
B.va admite acțiunea, va obliga pârâtul la plata sumei reprezentând 5 chirii lunare și va constata contractul încetat;
W SRL a încheiat un contract de locațiune cu K SRL pe termen de 5 ani cu posibilitatea pentru locatar de a denunța unilateral contractul după 3 ani de la încheierea sa, cu plata unei sume repreprezentând chiriile cumulate pentru 6 luni. După un an și două luni de la încheierea contractului, K SRL a notificat denunțarea unilaterală a contractului și a eliberat spațiul închiriat, cerând locatorului să-i restituie garanția reprezentând contravaloarea a 3 chirii lunare. În raport de această situație:
A.locatorul este îndreptățit să refuze restituirea sumei reprezentând garanția;
B.locatarul a încălcat contractul de locațiune și poate fi angajată răspunderea sa contractuală;
C.contractul este considerat încetat prin denunțarea unilaterală și locatarul nu mai are nicio obligație:
În cursul derulării contractului de locațiune, încheiat la data de 17 iunie 2012 pe o durată de 10 ani, cu o chirie lunară care trebuia plătită până la data de 15 a lunii în curs în baza facturii locatorului Societatea M SRL, locatarul Societatea W SRL nu a plătit chiria cu începere de la 1 iulie până la 1 octombrie 2013, dar această încălcare a obligațiilor nu a fost semnalată din cauza unor disfuncțiuni în contabilitatea locatorului. După această dată, chiria a fost plătită regulat la termenele stipulate. La data de 15 iunie 2017, M SRL a notificat-o pe W SRL, cerându-i să plătească chiria restantă pentru perioada 1 iulie - 1 octombrie 2013 în termen de 15 zile lucrătoare, în caz contrar contractul fiind reziliat unilateral de la data expirării termenului. W SRL a plătit chiria restantă în termen de 30 de zile și a continuat să folosească imobilul și după 1 iulie 2017. Văzând acest lucru, M SRL a introdus o acțiune, la data de 30 iulie 2017, prin care a cerut să se constate rezilierea unilaterală a contractului și să se dispună obligarea pârâtei la predarea spațiului închiriat. W SRL a invocat excepția de prescripție a dreptului la rezilierea unilaterală a contractului și a cerut, prin cerere reconvențională, restituirea sumei reprezentând chiria restantă pe care a plătit-o din eroare, întrucât era împlinit termenul de prescripție a dreptului la acțiune. În raport de această situație, instanța:
A.va admite acțiunea și va respinge cererea reconvențională;
B.va respinge acțiunea și va admite cererea reconvențională;
C.va respinge acțiunea și cererea reconvențională.
La data de 15 iulie 2015, M, în calitate de locatar, a încheiat cu bună-credință un contract de locațiune a unui imobil cu R, în calitate de locator, pe o durată de 5 ani. Contractul a fost notat în cartea funciară a imobilului. La data de 1 februarie 2016, locatarul a aflat că R a fost chemat în judecată de un terț într-o acțiune în revendicarea imobilului închiriat. La data de 20 noiembrie 2017, hotărârea prin care a fost admisă acțiunea în revendicare a rămas definitivă. În raport de situația de fapt descrisă, contractul de locațiune:
A.va produce efecte până la data de 20 noiembrie 2018;
B.a încetat de drept la data de 20 noiembrie 2017;
C.va produce efecte până la data de 15 iulie 2020.
La data de 12 septembrie 2011, F a închiriat lui G un imobil, teren și construcție, pentru o durată de zece ani, în contract fiind menționat faptul că imobilul va fi folosit pentru activități de tip creșă. Fără a cere acordul locatorului, în cursul lunilor februarie și martie 2012, F a efectuat lucrări de amenajare necesare pentru specificul activității creșei. În această situație, locatorul:
A.va fi obligat să păstreze lucrările și plătească locatarului sporul de valoare adus imobilului;
B.are dreptul de a păstra lucrările efectuate asupra bunului său, fără a putea fi obligat la despăgubiri;
C.nu poate cere locatarului aducerea bunului în starea inițială.
Dacă X a continuat să locuiască într-un imobil mai mult de un an de la expirarea contractului de închiriere, executându-și obligațiile în tot acest interval de timp, iar Y, proprietarul imobilului, i-a interzis recent accesul prin schimbarea încuietorilor, ce opțiuni legale credeți că are X?
A.să introducă o acțiune posesorie în reintegrare împotriva lui Y;
B.să introducă o acțiune personală, bazată pe contractul de închiriere;
C.să ceară rezilierea contractului cu daune interese.
X închiriază lui Y un imobil cu destinația de spațiu comercial. Y încheie un contract de sublocațiune cu Z, având ca obiect o parte din imobilul respectiv. Ulterior, X vinde imobilul către T. Prin raportare la situația descrisă:
A.T este obligat să respecte locațiunea, dacă aceasta nu prevedea încetarea în cazul înstrăinării imobilului și avea dată certă anterioară înstrăinării, în condițiile în care imobilul nu era înscris în cartea funciară;
B.în contul chiriilor restante, datorate de Y la data înstrăinării imobilului, T va putea cere lui Z chiria pe care acesta o datorează lui Y;
C.Y nu va putea opune lui T plata anticipată a chiriei, chiar dacă aceasta fusese menționată în actul prin care T a dobândit imobilul.
A.prin care vânzătorul își rezervă proprietatea bunului până la plata integrală a prețului este valabilă, numai dacă bunul a fost predat;
B.prin care locatarul se obligă să plătească despăgubiri pentru denunțarea contractului de locațiune, încheiat pe durată nedeterminată, se consideră nescrisă;
C.de a executa prin echivalent o obligație indivizibilă este divizibilă.
La data de 01.02.2012, X închiriază lui Y un imobil pentru o perioadă de 10 ani, stabilindu-se desființarea contractului în ipoteza în care imobilul va fi expropriat. În urma declanșării unei proceduri de expropriere, Y a părăsit imobilul la data de 01.01.2013. La data de 04.03.2013, posesia imobilului este preluată de către expropriator. În această situație:
A.Y va putea obține, în considerarea condiției rezolutorii inserate de părți în contract, obligarea lui X la restituirea chiriei încasată anterior exproprierii;
B.contractul de locațiune va fi considerat încetat chiar și în ipoteza în care, ulterior exproprierii, X a obținut în instanța retrocedarea imobilului ca urmare a neutilizării acestuia în scopul pentru care fusese expropriat;
C.X va putea pretinde expropriatorului, cu titlu de despăgubire, inclusiv chiria aferentă lunilor ianuarie și februarie 2013, pe care Y a refuzat să o achite.
Prin contractul de uzufructul, încheiat între uzufructuarul U și proprietarul P, la data de 15 februarie 2012, pe termen de 10 ani, a fost transmis dreptul de uzufruct asupra unei clădiri care, cu începere de la 1 martie 2014, face obiectul unui contract de locațiune încheiat de U cu L, pe termen de 7 ani. Contractul de locațiune este înscris în cartea funciară a imobilului. La data de 1 octombrie 2015, U a decedat. Presupunând că sunteți avocatul locatarului L care este interesat de soarta locațiunii, selectați răspunsul corect din cele ce urmează:
A.locațiunea va continua să producă efecte, dar nu mai mult de un an de la data încetării dreptului locatorului;
B.stingerea dreptului de uzufruct prin moartea lui U, nu determină încetarea de drept a contractului de locațiune;
C.locațiunea este opozabilă proprietarului până la data de 1 octombrie 2018.
Într-un contract de locațiune, încheiat prin înscris sub semnătură privată și înregistrat la administrația financiară, locatarul nu execută, în mod repetat, obligațiile de plată a chiriei și de a efectua reparațiile locative, acumulând restanțe semnificative la plată. Locatorul vă solicită consultanță cu privire la consecințele juridice ale acestei neexecutări, arătând că în contract nu este stipulat niciun remediu pentru o astfel de situație. Selectați ce i-ați spune locatorului:
A.poate să solicite punerea în executare silită a contractului de locațiune cu privire la sumele datorate cu titlu de chirie;
B.poate declara rezilierea unilaterală a contractului, dacă locatarul nu execută obligațiile în termenul fixat prin punerea în întârziere;
C.nu poate obține rezilierea contractului de locațiune decât pe cale judiciară, dacă părțile nu au convenit în contract.
X închiriază lui Y un cal pentru o perioadă de un an în vederea participării la concursuri de echitație. După trei luni de la încheierea locațiunii, rezultatele obținute de Y la câteva concursuri îl determină pe X să vândă calul către Z. Calul îl mușcă pe unul dintre jocheii concurenți, cu ocazia participării lui Y la un concurs desfășurat ulterior vânzării. Prin raportare la situația de fapt:
A.locațiunea nu îi este opozabilă lui Z, în ipoteza în care nu i-a fost făcută cunoscută de către X la încheierea vânzării;
B.Z va răspunde pentru prejudiciul cauzat jocheului;
C.la expirarea termenului locațiunii, va fi considerată încheiată o nouă locațiune, în condițiile celei vechi, însă pe durată nedeterminată, dacă Y continuă să dețină calul și să își execute obligațiile, fără nicio împotrivire din partea lui Z.
Între A, în calitate de Locator, pe deo parte, și B, în calitate de Locatar, pe de altă parte, s-a încheiat la data de 15.11.2013 un contract de locatiune, pe o durată de doi ani, în care părțile au inserat o clauză de interdicție privind cedarea locatiunii. La data de 15.11.2014, B încheie cu C un contract de sublocatiune, pe o durată de un an, în baza căruiaC îi achită lui B prețul sublocatiunii în avans, pe toată perioada contractată. Incepând cu data de 15.11.2014, B sistează plata chiriei către A. Față de această situație:
A.A poate cere în justiție desființarea sublocatiunii, având în vedere că în contractul dintre A și B fusese inserată o clauză de interdicție privind cedarea locatiunii;
B.A îl poate urmări pe sublocatarul C până la concurența chiriei pe care acesta din urmă o datorează locatarului principal B;
C.C nu-i va putea opune lui A faptul că a achitat anticipat către B chiria pentru toată perioada sublocatiunii.
Dacă bunul dat în locațiune este înstrăinat de către locator:
A.dobânditorul devine răspunzător și pentru prejudiciile cauzate locatarului anterior înstrăinării, dacă locațiunea îi este opozabilă;
B.locațiunea încetează de drept la data înstrăinării, în cazul în care are ca obiect un bun mobil și durata locațiunii este de cel mult un an;
C.dreptul locatarului este opozabil dobânditorului în cazul imobilelor neînscrise în cartea funciară, dacă data certă a locațiunii este anterioară datei certe a înstrăinării.
A.este obligat să îl garanteze pe locatar de tulburarea cauzată prin fapta unui terț care nu pretinde un drept asupra bunului, dar care îl împiedică pe locatar să preia bunul;
B.răspunde și pentru viciile aparente la data încheierii contractului, chiar dacă locatarul nu le-a reclamat fără întârziere;
C.poate fi obligat la despăgubiri pentru prejudiciile pe care viciile aparente le cauzează vieții, sănătății sau integrității corporale a locatarului, chiar dacă locatarul nu le-a reclamat la data încheierii contractului.
În urma admiterii unei acțiuni în revendicare, locatorul a pierdut dreptul de proprietate asupra unui imobil care făcea obiectul unui contract de locațiune încheiat pe termen de 5 ani. La momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, mai erau 3 ani și 5 luni din termenul locațiunii. La data încheierii contractului, locatarul s-a asigurat că locatorul are dreptul de a închiria bunul, acesta fiind înregistrat în cartea funciară ca titular exclusiv al dreptului de proprietate. În plus, la acel moment, nu exista niciun litigiu pe rol împotriva locatorului. Selectați sfatul juridic corect din punct de vedere legal pentru locatar:
A.desființarea dreptului locatorului determină încetarea de drept a contractului de locațiune, chiar dacă locatarul a fost de bună-credință la încheierea locațiunii, așa încât acesta trebuie să restituie imediat spațiul închiriat către adevăratul proprietar;
B.locațiunea va continua să producă efecte până la expirarea duratei termenului contractual de 5 ani;
C.locațiunea va continua să producă efecte, dar nu mai mult de un an de la data desființării titlului locatorului, dacă locatarul a fost de bună-credință la încheierea contratului.
La data de 15 martie 2013, P, în calitate de locator, a încheiat un contract de locațiune pe durată nedeterminată cu C, în calitate de locatar, cu privire la un imobil situat în zona de nord a capitalei. Părțile au prevăzut dreptul fiecăreia de a denunța unilateral contractul, cu un termen de preaviz de 60 de zile, precum și încetarea contractului de locațiune în caz de înstrăinare a imobilului. Contractul a fost notat în cartea funciară. După doi ani, P a încheiat un contract de vânzare a apartamentului cu D care nu dorește continuarea locațiunii. D vrea să știe în ce măsură contractul de locațiune îi este opozabil și când ar putea obține restituirea bunului de la locatar:
A.D poate denunța unilateral contractul cu respectarea unui termen de preaviz de 60 de zile;
B.locațiunea rămâne opozabilă lui D pentru un termen de două ori mai mare decât cel prevăzut pentru notificarea denunțării contractului, respectiv 120 de zile de la data notificării înstrăinării către locatar;
C.locațiunea va continua să producă efecte și după notificarea înstrăinării către locatar, dar nu mai mult de un an de la data înstrăinării dreptului de către locator.