Subiecte Barou septembrie 2017 (avocați definitivi)

La o societate profesională cu răspundere limitată

1. A.asociații răspund numai în limita patrimoniului de afectațiune înregistrat în conformitate cu legea și statutul profesiei de avocat;
2. B.obligațiile și răspunderea societății profesionale cu răspundere limitată sunt garantate cu patrimoniul propriu;
3. C.asociații răspund numai în limita aportului social al fiecăruia.

Pentru asistența judiciară acordată, avocatul desemnat are dreptul la:

1. A.un onorariu stabilit de organul judiciar potrivit naturii și volumului activității desfășurate în limitele sumelor stabilite prin protocolul încheiat între UNBR și Ministerul Justiției;
2. B.un onorariu de succes;
3. C.acordarea cheltuielilor de deplasare, transport, etc., ce cad în sarcina justițiabilului.

Potrivit legii și statutului profesiei de avocat

1. A.decanul baroului este abilitat să soluționeze contestațiile și reclamațiile privind onorariile numai în cazul în care acesta este sesizat de client;
2. B.decanul baroului este abilitat să soluționeze contestațiile și reclamațiile privind onorariile la cererea oricăreia dintre părțile care au încheiat contractul de asistență juridică;
3. C.consiliul baroului este competent să soluționeze contestațiile și reclamațiile privind onorariile stabilite de părți în contractele de asistență juridică.

Constituie vechime în profesia de avocat

1. A.perioada în care avocatul a fost suspendat din profesie în vederea exercitării unei funcții asimilate cu funcția de demnitate publică;
2. B.perioada în care avocatul a exercitat funcția de judecător;
3. C.numai perioada în care este exercitată profesia de avocat.

Dacă a intervenit încetarea contractului de asistență juridică prin renunțarea unilaterală a avocatului

1. A.avocatul are obligația să ia în timp util și în mod rezonabil măsuri potrivite pentru apărarea intereselor clientului, cum ar fi: notificarea acestuia, acordarea unui timp suficient clientului pentru a-și angaja un alt avocat, sau înștiințarea organelor judiciare;
2. B.avocatul nu mai are nicio obligație referitoare la apărarea intereselor clientului în măsura în care contractul a încetat ca urmare a culpei clientului;
3. C.cu excepția înscrisurilor originale care i-au fost puse la dispoziție, avocatul are drept de retenție asupra bunurilor încredințate în cazul în care clientul datorează acestuia restanțe din onorarii și din cheltuielile făcute în interesul clientului;

În orice situație este interzis avocatului

1. A.aflat în aceeași societate cu un avocat fost judecător să exercite profesia de avocat în fața instanței unde asociatul său a funcționat pe o perioadă de 5 ani de la încetarea funcției deținute;
2. B.fost cadru de poliție să acorde asistență juridică la organul de urmărire penală la care și-a desfășurat activitatea pe o perioadă de 5 ani de la încetarea funcției respective;
3. C.să exercite profesia de avocat în fața instanței unde soțul său îndeplinește funcția de judecător.

Numitul G.H., membru în Consiliul UNBR, a fost judecat de Comisia centrală de disciplină și a fost sancționat cu interdicția de a mai profesa pe o perioadă de 1 an. Fiind nemulțumit, G.H. atacă decizia Comisiei centrale de disciplină. În acest caz competența de soluționare a căii de atac aparține:

1. A.Comisiei permanente;
2. B.Consiliului UNBR constituit ca instanță disciplinară în plenul său;
3. C.Consiliului CAA.

Avocatul poate retrage sau autoriza retragerea fondurilor fiduciare din contul fiduciar, precum și instructa efectuarea de plăți din acesta în una sau mai multe din următoarele situații:

1. A.la instrucțiunea expresă a clientului și fără posibilitatea reținerii contravalorii onorariilor agreate pentru activitățile fiduciare desfășurate de avocat în numele și în interesul clientului său;
2. B.în baza contractului de asistență juridică, pentru încasarea onorariilor legate de activitățile fiduciare desfășurate;
3. C.în cazul în care este în curs o procedură execuțională privind bunurile sau fondurile administrate.

Avocatul C.D. este desemnat de decanul Baroului X, să acorde asistență judiciară lui P.C., care este în litigiu cu D.F. Avocatul refuză acordarea asistenței judiciare lui P.C. pe motiv că a fost angajat în aceeași cauză de D.F. În această situație:

1. A.refuzul lui C.D. este justificat;
2. B.refuzul lui C.D. constituie abatere disciplinară;
3. C.nerespectarea deciziei decanului ca organ de conducere al baroului, de către C.D. constituie abatere disciplinară.

Procedura anchetării abaterii disciplinare presupune:

1. A.ca cercetarea să se efectueze numai după încunoștințarea avocatului, cu privire la obiectul anchetei disciplinare, prin luarea la cunoștință a conținutului plângerii, ori sesizării;
2. B.dreptul de a recuza consilierul desemnat pentru efectuarea cercetării prealabile;
3. C.ca pe toată durata acesteia avocatul cercetat să nu mai presteze sub nicio formă asistență juridică.

Avocatul D.F. înscris în registrul de asistență judiciară al baroului Y, este desemnat să acorde asistență judiciară numitului L.M., parte civilă într-o cauză penală. Avocatul D.F. prestează activitatea pentru care a fost desemnat, însă stabilește de comun acord cu L.M., ca acesta din urmă să-i plătească cheltuielile de transport. L.M. a plătit aceste cheltuieli. În această situație:

1. A.D.F. a procedat corect deoarece a obținut acordul lui L.M.;
2. B.avocatul D.F. nu avea dreptul să primească de la L.M. nici un fel de remunerație, cu niciun titlu;
3. C.avocatul D.F. a comis o abatere disciplinară.

Avocatul care conduce asistența judiciară, din cadrul baroului Y, constată că la Judecătoria X, avocatul F.O., ce face parte din același barou, care nu era înscris în registrul de asistență judiciară, prin concluziile depuse în fața acestei instanțe, a prejudiciat onoarea, prestigiul profesiei și al baroului din care face parte. În această situație, avocatul care conduce asistența judiciară:

1. A.este obligat să sesizeze în scris Consiliul baroului Y despre faptele avocatului F.O.;
2. B.nu poate face sesizarea deoarece avocatul F.O. nu este înscris în registrul de asistență judiciară;
3. C.sesizează Comisia de disciplină din cadrul baroului Y.

Justițiabilul C.O. solicită la Baroul Y desemnarea unui avocat pentru a-i acorda asistență extrajudiciară, sub forma unor consultații juridice și redactarea unei acțiuni. Decanul baroului desemnează în acest sens un avocat ales de solicitant, avocat care nu figurează în registrul de asistență judiciară. În acest caz:

1. A.avocatul desemnat poate refuza prestația deoarece nu este înscris în registrul de asistență judiciară;
2. B.prestează activitatea dar solicită acestuia și plata unui onorariu, fiind ales de acesta ;
3. C.dă curs deciziei decanului.

Avocatul I.M. a săvârșit o abatere disciplinară evidentă și gravă și s-a formulat împotriva sa acțiune disciplinară , aflată în curs de soluționare la Comisia de disciplină din cadrul baroului din care face parte. În acest caz :

1. A.Comisia de disciplină solicită Consiliului Baroului suspendarea din exercițiul profesiei a respectivului avocat până la judecarea definitivă a cauzei;
2. B.Comisia de disciplină poate lua măsura suspendării avocatului I.M. până la judecarea definitivă a cauzei fără niciun aviz prealabil;
3. C.Pentru suspendarea avocatului I.M. din exercițiul profesiei este necesar avizul decanului baroului.

Avocatul B.G. din cadrul baroului Y. a fost acuzat de trafic de influență și a fost arestat preventiv. Inițial avocatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, însă după patru luni de arest preventiv a recunoscut integral fapta comisă și a solicitat continuarea judecății sale în stare de libertate. Instanța a admis cererea avocatului, a dispus eliberarea acestuia din arest preventiv însă a pronunțat în sarcina sa interdicția de a mai exercita profesia de avocat, până la soluționarea definitivă a dosarului penal. Avocatul B.G. a formulat cale de atac, iar instanța supremă i-a admis calea de atac și a infirmat măsura primei instanțe cu privire la interdicția exercitării profesiei de avocat. Ca urmare, B.G. a exercitat profesia de avocat până la data la care dosarul penal a fost soluționat definitiv, iar B.G. a fost condamnat definitiv pentru fapta comisă la o pedeapsă cu executare. După executarea pedepsei privative de libertate B.G. a fost pus în libertate, însă Consiliul baroului Y., prin decizie motivată, a decis excluderea lui B.G. din profesia de avocat. Decizia Consiliului baroului Y. de excludere este:

1. A.corectă, deoarece avocatul B.G. a devenit nedemn;
2. B.nelegală, având în vedere soluția instanței supreme;
3. C.nelegală, având în vedere că B.G. fusese pus în libertate.

Avocatul A.D. din baroul X a fost cercetat pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate. Prin ordonanță motivată, organul de urmărire penală a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva avocatului A.D., apoi prin rechizitoriu, trimiterea sa în judecată, dar după ce i-a schimbat încadrarea juridică a faptei în sensul că a fost trimis în judecată pentru complicitate la fapta pentru care fusese cercetat inițial. Avocatul A.D. nu a anunțat despre situația în care se află Consiliul baroului și nici pe decanul baroului, care însă au fost încunoștințați de organul de urmărire penală prin adresă oficială. Urmare acestei înștiințări, Consiliul baroului, în prima ședință de lucru, l-a convocat pe A.D., l-a ascultat cu privire la această stare de fapt, iar ulterior, prin decizie motivată, a dispus suspendarea avocatului A.D. din exercițiul profesiei de avocat, până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive. Ulterior, instanța de judecată, prin hotărâre definitivă, l-a achitat pe avocatul A.D. Decizia Consiliului baroului a fost:

1. A.nelegală, avându-se în vedere soluția definitivă a instanței;
2. B.corectă, în raport de dispozițiile statutului profesiei de avocat;
3. C.nelegală, față de faptul că instanța de judecată nu s-a pronunțat cu privire la exercitarea profesiei de către A.D. în nicio fază a judecății.

Avocatul S.D. este avocat definitiv în cadrul baroului Y cu o vechime în profesie de 4 ani. Este înscris în Registrul de asistență judiciară al baroului Y și își desfășoară activitatea în cadrul Cabinetului de avocatură I.C.. În perioada 1 iunie 2016 – 1 iulie 2016, forma de exercitare a profesiei în care își desfășoară activitatea S.D. stabilește perioadă de repaus pentru recuperarea capacității de muncă pentru toți membrii cabinetului, însă omite să notifice în prealabil baroul Y. Pe data de 13 iunie 2016 S.D. este desemnat să acorde asistență judiciară într-un dosar penal cu mai mulți inculpați. Aflându-se în perioada de repaus, S.D. refuză să acorde asistența pentru care a fost desemnat și este sancționat ulterior potrivit regulamentului SAJ. Decizia de sancționare este:

1. A.corectă, deoarece forma de exercitare a profesiei a omis notificarea baroului în legătură cu perioada de repaus;
2. B.nelegală, deoarece obligația de a anunța baroul nu era personală;
3. C.nelegală, deoarece pe perioada de repaus S.D. nu avea nicio obligație profesională.

Avocatul A.B. avea calitate de asociat al societății ZZZ S.R.L., la fel ca și asociatul său M.N., acesta din urmă având și calitatea de unic administrator al societății. Ca urmare a retragerii pentru motive temeinice a asociatului M.N. din societate, A.B. devine asociat unic al societății ZZZ S.R.L. și își stabilește calitatea de unic administrator cu puteri depline pe o perioadă de 6 luni la această societate, efectuând și acte de administrare a societății, fără să aducă la cunoștința Consiliului Baroului niciunul dintre aspectele de mai sus. Luând cunoștință de această stare de fapt Consiliul Baroului a decis trecerea avocatului A.B. pe tabloul avocaților incompatibili. Este legală decizia Consiliului Baroului?

1. A.da, cu condiția convocării prealabile a avocatului în vederea ascultării, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, întrucât avocatul A.B. se afla în stare de incompatibilitate;
2. B.da, fără să fie nevoie de convocarea avocatului în vederea ascultării întrucât această procedură este impusă numai în situația cercetării disciplinare;
3. C.nu, întrucât mai întâi trebuia declanșată o acțiune disciplinară pentru că avocatul și-a exercitat profesia fără drept;

Întrucât a fost găsit vinovat de săvârșirea unei abateri disciplinare avocatul P.P. a fost sancționat disciplinar cu interdicția de a exercita profesia pe o perioadă de 3 luni. Decizia disciplinară a fost atacată în termenul legal cu recurs de către decanul baroului din care P.P. făcea parte. Pe de altă parte, fiind de acord cu respectiva sancțiune, avocatul P.P. și-a asigurat substituirea în toate dosarele și a respectat măsura interdicției dispusă de către comisia de disciplină. După exact trei luni de la data pronunțării sancțiunii susmenționate, Comisia centrală de disciplină a respins calea de atac formulată în cauză și a menținut soluția primei instanțe. Această decizie nu a mai fost atacată. Are dreptul avocatul P.P. să-și exercite profesia după data pronunțării deciziei Comisiei centrale de disciplină?

1. A.da, întrucât perioada în care s-a dispus sancțiunea interdicției a încetat;
2. B.da, întrucât s-a respins recursul formulat de către decanul baroului, iar avocatul P.P. a respectat interdicția dispusă pentru 3 luni de zile;
3. C.nu, întrucât decizia devine executorie numai după rămânerea definitivă a acesteia.

În urma unor neînțelegeri intervenite între avocatul V.B. și clientul său, acesta din urmă formulează o plângere pe care o îndreaptă către Comisia de disciplină a baroului. Plângerea cuprinde o singură cerere și anume restituirea în tot sau în parte a onorariului achitat integral de către petent, conform contractului de asistență juridică. Este competentă Comisia de disciplină să efectueze cercetări și apoi să analizeze această plângere?

1. A.da, pentru că a fost sesizată în acest sens;
2. B.nu, întrucât cererea de restituire a onorariului este de competența decanului baroului, iar sesizarea unei eventuale fapte disciplinare necesită o cercetare prealabilă din partea consiliului baroului;
3. C.da, dar numai în condițiile în care decanul baroului ar fi invitat să facă parte din completul comisiei de disciplină.

X, în vârstă de 17 ani, pretinzând că este major, a încheiat un contract cu Y prin care i-a vândut acestuia din urmă un telefon mobil cu prețul de 1.200 lei. Din acest preț, X și-a achitat o datorie în valoare de 200 lei, și-a cumpărat cu 600 de lei un alt telefon și a organizat o petrecere pentru prietenii săi, pentru care a cheltuit suma de 300 lei, rămânând cu 100 lei. Ulterior, X a solicitat anularea contractului pentru lipsa capacității depline de exercițiu și restituirea telefonului, iar Y a solicitat restituirea prețului. Instanța:

1. A.va respinge cererea în anularea contractului, reținând săvârșirea de către X a unui delict civil prin declarația că este capabil să contracteze și considerând că menținerea actului ca valabil este cea mai potrivită formă de reparare a prejudiciului ce ar fi fost cauzat lui Y;
2. B.va dispune anularea contractului, obligându-l pe Y să restituie telefonul, iar pe X să-i restituie lui Y suma de 900 lei;
3. C.va dispune anularea contractului, obligându-l pe Y să restituie telefonul, iar pe X să-i plătească lui Y suma de 1.200 lei, dacă va stabili că X, cu intenția de a face restituirea imposibilă, a risipit o parte din prețul obținut.

La data de 07.12.2014, O l-a chemat în judecată pe T solicitând obligarea acestuia la restituirea împrumutului în suma de 10.000 lei, contractat la data de 15.10.2011 pentru un termen de două luni. Cererea de chemare în judecată este anulată prin hotărâre rămasă definitivă la data de 07.03.2015. Față de o nouă cerere introdusă de O la data de 08.08.2015:

1. A.dacă, prin întâmpinare, T va invoca excepția prescripției extinctive, aceasta va fi admisă;
2. B.nu va putea fi considerat împlinit termenul de prescripție extinctivă;
3. C.instanța va putea invoca din oficiu excepția prescripției extinctive.

Conversiunea actului juridic:

1. A.înlătură efectele nulității;
2. B.nu implică un nou acord de voință al părților actului juridic lovit de nulitate;
3. C.presupune validarea actului juridic prin confirmare.

V și M au încheiat o promisiune bilaterală de vânzare având ca obiect o motocicletă, stabilind că vor perfecta contractul de vânzare în formă autentică până la data de 22.11.2014. M, promitentul- cumpărător, a achitat o parte din prețul convenit chiar la momentul încheierii promisiunii, menționându-se în cuprinsul acesteia că suma a fost plătită cu titlu de arvună. Față de această situație:

1. A.contractul de vânzare încheiat între părți la data de 24.11.2014, constatat printr-un înscris sub semnătură privată, nu este valabil;
2. B.V are dreptul să denunțe promisiunea, restituind dublul sumei primite cu titlu de arvună, indiferent dacă acest drept a fost sau nu stipulat în contract;
3. C.dacă M refuză încheierea contractului de vânzare, V va putea cere pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract.

Prin încheierea unei novații G devine creditorul lui U, înlocuindu-l în această calitate pe N, care deținea față de U o creanță provenită dintr-un contract de împrumut în care obligația de restituire fusese garantată prin constituirea unei ipoteci asupra unui bun al debitorului U. Prin raportare la această situație:

1. A.novația nu poate produce efecte în lipsa consimțământului debitorului U;
2. B.novația valabil încheiată determină stingerea obligației lui U față de N;
3. C.lipsa consimțământului debitorului U nu influențează eficacitatea novației, însă face să nu subziste ipoteca care însoțea creanța inițială.

Spre deosebire de reziliere, nulitatea:

1. A.produce efecte și pentru trecut chiar și în cazul actelor juridice cu executare succesivă;
2. B.presupune o cauză ulterioară momentului încheierii actului juridic;
3. C.se aplică și contractelor sinalagmatice cu executare uno ictu.

La data de 13.05.2015, X a încheiat un contract cu Y și Z prin care s-a obligat să execute față de aceștia prestațiile necesare întreținerii lor pentru o perioadă de un an, în schimbul transferului proprietății unui bun, aflat în proprietatea comună a lui Y și Z. La data de 25.05.2015, X și Z au decedat în urma unui accident rutier petrecut în timp ce X îl transporta pe Z către spital pentru efectuarea unei ședințe de chimioterapie. În această situație, S, moștenitorul lui X, va putea:

1. A.să refuze executarea contractului, invocând decesul lui Z;
2. B.să refuze suportarea cheltuielilor aferente înmormântării lui Z;
3. C.să ceară înlocuirea întreținerii cu o sumă de bani corespunzătoare.

Cel care ocupă un imobil răspunde pentru prejudiciul cauzat prin căderea din acesta a unui lucru:

1. A.chiar și atunci când ocupă imobilul fără niciun titlu;
2. B.chiar dacă aceasta este urmarea unui eveniment pe care nu îl putea prevedea și nici împiedica;
3. C.chiar dacă poate dovedi că aceasta se datorează unui caz de forță majoră.

Acțiunea în revendicare:

1. A.poate fi introdusă de către un singur coproprietar, situație în care pârâtul poate cere instanței introducerea în cauză a celorlalți coproprietari în calitate de reclamanți;
2. B.dacă va fi admisă, va avea ca efect obligarea pârâtului la plata de despăgubiri dacă bunul a pierit din culpa sa, acestea fiind evaluate în raport cu momentul restituirii;
3. C.este imprescriptibilă în toate cazurile.

Obligația:

1. A.prin care vânzătorul își rezervă proprietatea bunului până la plata integrală a prețului este valabilă, numai dacă bunul a fost predat;
2. B.prin care locatarul se obligă să plătească despăgubiri pentru denunțarea contractului de locațiune, încheiat pe durată nedeterminată, se consideră nescrisă;
3. C.de a executa prin echivalent o obligație indivizibilă este divizibilă.

D a împrumutat de la F suma de 150.000 lei cu dobândă legală pe termen de un an. D a transferat suma împrumutată cu dobânda legală în contul lui T, persoana indicată de creditor. D se confruntă, în prezent, cu cererea moștenitorilor lui F, decedat recent, de a face plata sumei de 150.000 lei către aceștia. În calitate de avocat, îl sfătuiți:

1. A.plata este valabil făcută către terțul indicat de creditor și a stins obligația lui D;
2. B.plata făcută lui T este nedatorată și poate cere restituirea ei;
3. C.D trebuie să facă plata către moștenitorii defunctului.

D a angajat o firmă de construcții pentru a interveni rapid și a repara distrugerea cauzată de o furtună violentă acoperișului casei vecinului său care lipsea din țară. Firma de construcții a cerut suma de 20.000 lei, din care D a plătit 10.000 lei. În timpul lucrărilor, bucăți din pereții exteriori ai casei s-au prăbușit, ca urmare a infiltrațiilor de apă din timpul furtunii. E, proprietarul casei, l-a chemat în judecată pe D pentru obligarea la despăgubiri în sumă de 50.000 lei, reprezentând scăderea valorii imobilului ca urmare a degradărilor suferite. Pe cale reconvențională, D a cerut obligarea lui E la plata sumei de 20.000 lei. Care credeți că va fi hotărârea instanței de judecată?

1. A.va admite integral cererea principală și integral cererea reconvențională, va compensa datoriile reciproce și îl va obliga pe D la plata sumei de 30.000 lei către E;
2. B.va respinge cererea principală și va admite integral cererea reconvențională;
3. C.va respinge cererea principală și va admite în parte cererea reconvențională în sensul obligării lui E la plata sumei de 10.000 lei către D;

Defunctul a lăsat o donație lui H pentru suma de 100.000 lei aflată într-un cont deschis la Banca Y, printr-un înscris sub semnătură privată, cu sarcina de a-și continua studiile. După deschiderea succesiunii, moștenitorii legali ai defunctului, în deplină cunoștință de cauză, au transferat suma donată către donatar. Înainte de finalizarea studiilor de către H, acesta a fost chemat în judecată de unul dintre moștenitori care s-a răzgândit, întrucât rezerva sa succesorală a fost încălcată. Acesta invocă nulitatea absolută a donației și pretinde restituirea sumei de către H sau, în subsidiar, reducțiunea liberalității excesive în limita cotei sale de rezervă succesorală. Instanța:

1. A.va admite cererea de constatare a nulității absolute a donației și-l va obliga pe H la restituirea sumei de 100.000 Euro;
2. B.va respinge acțiunea în totalitate;
3. C.va respinge cererea de constatare a nulității donației și va admite cererea de reducțiune a donației în limita cotei de rezervă succesorală a reclamantului.

Dacă M este posesorul unui tablou cumpărat la licitația organizată de o cunoscută casă de artă iar B revendică bunul, pretinzând că i-a fost furat în urmă cu x ani, ce sfat juridic îi dați lui M, în raport de situația învederată:

1. A.tabloul poate fi revendicat de la M, chiar dacă este posesor de bună-credință, în termen de 3 ani de la deposedarea pretinsului proprietar;
2. B.M poate reține bunul până la restituirea integrală a prețului de către vânzător, dacă acțiunea este introdusă în 3 ani de la deposedarea pretinsului proprietar;
3. C.M poate invoca prescripția dreptului la acțiune, dacă acțiunea este introdusă peste termenul de 3 ani de la pierderea stăpânirii materiale a bunului de către pretinsul proprietar.

Societatea A începe negocieri cu producătorul B pentru achiziționarea unor produse de patiserie congelate și revânzarea lor în orașul O, fără a se încheia un acord de principiu. În cursul negocierilor, aflând costurile secrete de producție ale lui B, A renunță la încheierea contractului și îl ajută pe producătorul C să lanseze propriile produse de patiserie pe care A le comercializează la un preț inferior prețului de vânzare a lui B. În calitate de avocat, îl veți consilia pe B să introducă o cerere de chemare în judecată întemeiată pe:

1. A.răspunderea civilă delictuală a lui A pentru încălcarea obligației de confidențialitate;
2. B.răspunderea civilă contractuală a lui A pentru ruperea negocierilor contrar bunei credințe;
3. C.răspunderea civilă delictuală a lui A pentru ruperea negocierilor contrar bunei credințe.

În cazul desființării contractului ca urmare a constatării nulității sale absolute, debitorul obligației de restituire a bunului înstrăinat către un terț, anterior constatării nulității contractului, va fi ținut:

1. A.să plătească valoarea bunului calculată la momentul primirii sale;
2. B.să plătească valoarea bunului calculată la momentul primirii sale ori la momentul înstrăinării, în funcție de cea mai mică dintre aceste valori, dacă a fost de bună-credință;
3. C.să plătească valoarea bunului calculată la momentul primirii sale ori la momentul înstrăinării, în funcție de cea mai mare dintre aceste valori, dacă a fost de rea-credință.

Posesia exercitată asupra unui bun imobil prin intermediul unei alte persoane:

1. A.duce, în toate cazurile, la dobândirea fructelor de către posesor;
2. B.poate duce la dobândirea dreptului de proprietate de către posesor;
3. C.poate fi apărată prin acțiunea posesorie în complângere, chiar dacă este viciată.

Creditorii personali ai moștenitorilor pot cere revocarea partajului:

1. A.în orice situație, doar dacă dovedesc frauda copărtașilor;
2. B.doar dacă arată că partajul s-a realizat în lipsa lor și, deși au cerut să fie prezenți, nu au fost convocați;
3. C.fără a fi obligați să dovedească frauda copărtașilor, dacă au cerut să fie prezenți și nu au fost convocați iar partajul s-a realizat în lipsa lor.

La data de 01.02.2012, X închiriază lui Y un imobil pentru o perioadă de 10 ani, stabilindu-se desființarea contractului în ipoteza în care imobilul va fi expropriat. În urma declanșării unei proceduri de expropriere, Y a părăsit imobilul la data de 01.01.2013. La data de 04.03.2013, posesia imobilului este preluată de către expropriator. În această situație:

1. A.Y va putea obține, în considerarea condiției rezolutorii inserate de părți în contract, obligarea lui X la restituirea chiriei încasată anterior exproprierii;
2. B.contractul de locațiune va fi considerat încetat chiar și în ipoteza în care, ulterior exproprierii, X a obținut în instanța retrocedarea imobilului ca urmare a neutilizării acestuia în scopul pentru care fusese expropriat;
3. C.X va putea pretinde expropriatorului, cu titlu de despăgubire, inclusiv chiria aferentă lunilor ianuarie și februarie 2013, pe care Y a refuzat să o achite.

Proprietatea se strămută cumpărătorului din momentul:

1. A.încheierii contractului de vânzare cu privire la un imobil, cu condiția plății prețului;
2. B.încheierii contractului de vânzare în bloc a unor bunuri de gen pentru un preț unic și global;
3. C.dobândirii bunului de către vânzător, în cazul vânzării bunului altuia.

În ceea ce privește contestația privind tergiversarea procesului:

1. A.se formulează în scris și se depune la instanța superioară instanței învestite cu soluționarea procesului în legătură cu care se invocă tergiversarea procesului;
2. B.depunerea contestației nu determină suspendarea soluționării cauzei;
3. C.dacă se apreciază că este întemeiată, instanța va pronunța o încheiere care poate fi atacată odată cu fondul și prin care se iau, de îndată, măsurile necesare înlăturării situației care a provocat tergiversarea judecății.

Instanța a fost sesizată, printr-o cerere de chemare în judecată unică, cu constatarea caracterului abuziv și nulitatea absolută a clauzelor privind comisionul de risc din cinci contracte de credit încheiate între părți. Potrivit precizărilor depuse de reclamant, valoarea comisionului de risc datorat este 150.000 de lei pentru fiecare dintre cele cinci contracte de credit. Cererea de chemare în judecată a fost depusă la judecătorie. În aceast caz:

1. A.în stabilirea competenței materiale, judecătoria trebuie să se raporteze la valoarea întregului contract de credit, iar dacă valoarea unuia dintre contractele de credit depășește suma de 200.000 de lei se impune declinarea către tribunal;
2. B.în stabilirea competenței materiale judecătoria trebuia să cumuleze valoarea celor cinci comisioane de risc și, pe cale de consecință, să decline competența către tribunal;
3. C.judecătoria este competentă material să soluționeze cauza în primă instanță.

Dacă în cursul procesului dreptul litigios este transmis prin acte între vii cu titlu particular:

1. A.ca regulă, judecata va continua între părțile inițiale;
2. B.succesorul cu titlu particular nu este obligat să intervină în cauză, dacă are cunoștință de existența procesului deoarece poate fi introdus la cererea părții interesate sau din oficiu;
3. C.dacă actul de transmitere este adus la cunoștința instanței de judecată, aceasta este obligată să scoată din proces partea care a înstrăinat dreptul litigios.

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta S.C. AA S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta BB, să se constate inexistența unui drept de creanță în cuantum de 30.000 de lei pe care pârâta îl pretinde în baza unei convenții. Creanța fusese notificată acționarului reclamantei printr-o adresa scrisă prin care îi solicitase acestuia să determine S.C. AA S.A. să achite creanța. Pârâta BB a invocat excepția lipsei de interes în promovarea acestei acțiuni motivat de faptul, pe de o parte, că hotărârea ce urmează a se pronunța nu este titlu executoriu și, pe de altă parte, pârâta a notificat acționarului reclamantei numai existența creanței, nepornind efectiv nici o procedură de recuperare a acesteia împotriva lui S.C. AA SA. De asemenea, pârâta BB a invocat și excepția inadmisibilității acțiunii în constatare pentru că reclamanta nu a indicat dreptul său subiectiv recunoscut de lege. În acest caz:

1. A.excepția lipsei de interes trebuie admisă deoarece interesul reclamantei S.C. AA SA nu este actual, motivat de faptul că pârâta BB nu a inițiat nici o procedură efectivă de recuperare a creanței;
2. B.excepția inadmisibilității trebuie respinsă ca neîntemeiată;
3. C.excepția lipsei de interes trebuie admisă deoarece hotărârea ce urmează a se pronunța nu va fi titlu executoriu, astfel că reclamanta S.C. AA SA nu are nici un folos practic în promovarea unei asemenea acțiuni.

În ceea ce privește calea de atac împotriva unei hotărâri prin care s-a soluționat atât cererea de chemare în judecată principală, cât și cererea de chemarea în garanție, sunt adevărate următoarele afirmații:

1. A.dacă pârâtul a formulat o cerere de chemare în garanție și prima instanță a admis atât cererea de chemare în judecată, cât și chemarea în garanție, atunci pârâtul este îndreptățit să declare cale de atac împotriva reclamantului, iar chematul în garanție este îndreptățit să introducă cale de atac împotriva pârâtului, dar nu și contra reclamantului;
2. B.dacă reclamantul a formulat o cerere de chemare în garanție și prima instanță a respins cererea de chemare în judecată și a admis cererea de chemare în garanție, atunci reclamantul este îndreptățit să declare cale de atac împotriva pârâtului, iar chematul în garanție este îndreptățit să declare cale de atac fie împotriva reclamantului, fie contra pârâtului, fie împotriva ambilor;
3. C.dacă pârâtul a formulat o cerere de chemare în garanție și prima instanță a admis cererea de chemare în judecată și a respins cererea de chemare în garanție, atunci pârâtul este îndreptățit să declare cale de atac fie împotriva reclamantului, fie împotriva chematului în garanție, fie împotriva ambilor.

Invocarea neregularităților privind procedura de citare trebuie să respecte următoarele condiționalități legale:

1. A.invocarea neregularităților se poate face, după caz, de partea interesată și de instanță din oficiu, nefiind posibilă invocarea de către partea adversă;
2. B.când partea se prezintă în instanță prin mandatar avocat, deși nu a primit citația în termenul stabilit de lege, neregularitatea se acoperă, partea nelegal citată neavând dreptul să solicite acordarea unui nou termen de judecată în vederea pregătirii apărării;
3. C.în lipsa părții nelegal citate, neregularitatea privind procedura de citare a acesteia poate fi invocată de instanță din oficiu, însă numai la termenul la care ea s-a produs.

În procedura regularizării cererii de chemare în judecată, judecătorul poate:

1. A.declina competența în favoarea unei alte instanțe;
2. B.anula cererea pentru că nu cuprinde motivele de fapt;
3. C.anula cererea pentru lipsa calității procesual active a reclamantului.

Este inadmisibilă formularea unei cereri reconvenționale în următoarele cazuri:

1. A.pârâtul-intimat, într-o acțiune în revendicare, formulează cererea reconvențională direct în apel, având și acordul expres al reclamantului-apelant;
2. B.pârâtul formulează cererea reconvențională în cursul rejudecării fondului după casarea cu reținere;
3. C.pârâtul formulează o cerere reconvențională în urma admiterii contestației în anulare dacă obiectul căii de atac l-a constituit o hotărâre de primă instanță, motivul admiterii căii de atac fiind nelegala citare a pârâtului.

Denunțarea ca fals a înscrisului:

1. A.de către una dintre părți poate fi făcută cel mai târziu la primul termen de judecată după prezentarea respectivului înscris în proces;
2. B.are ca efect suspendarea de drept a judecății procesului civil și înaintarea de îndată a înscrisului denunțat ca fals parchetului competent, dacă este indicat autorul falsului sau complicele acestuia ;
3. C.poate avea ca efect suspendarea judecății procesului civil, dacă este indicat autorul falsului sau complicele acestuia.

Atunci când pentru efectuarea unei expertize judiciare, potrivit Codului de procedură civilă, este necesară citarea părților, iar citația nu a fost comunicată pârâtului cu cel puțin 5 zile înainte de termenul de efectuarea a lucrării:

1. A.citarea neregulată a pârâtului poate fi invocată cel mai târziu până la momentul închiderii dezbaterilor în fața instanței care judecă litigiul;
2. B.citarea neregulată poate fi invocată, de regulă, și direct în apel;
3. C.citarea neregulată poate fi invocată doar de către pârât.

Judecătoria Sfântu Gheorghe a soluționat în primă instanță o cerere de partaj succesoral. Tribunalul Covasna, învestit cu judecarea căii de atac, a dispus prin încheiere suspendarea judecății, apreciind că dezlegarea cauzei depinde de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți. Împotriva acestei încheieri:

1. A.partea interesată va putea formula recurs, care este admisibil și în cazul în care este exercitat împotriva încheierii de suspendare a judecății pronunțate de instanța de apel, chiar dacă în prezentul litigiu apelul este ultima cale de atac de reformare;
2. B.se poate formula recurs în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii de suspendare a judecății;
3. C.recursul este inadmisibil deoarece hotărârea Tribunalului Covasna este, potrivit legii, definitivă.

Nu există autoritate de lucru judecat al primei hotărâri judecătorești, față de al doilea proces, în următoarele situații:

1. A.în primul proces reclamantul AA, în contradictoriu cu pârâtul BB, a invocat drept cauză a dreptului său de proprietate, cu privire la imobilul X, uzucapiunea, cererea fiind respinsă definitiv pe fond; în al doilea proces reclamantul AA, în contradictoriu cu pârâtul BB, a promovat o acțiune în legătură cu același imobil X, pretinzând că a dobândit dreptul de proprietate pe calea moștenirii;
2. B.în primul proces reclamantul AA, în contradictoriu cu pârâtul BB, a solicitat restituirea bunului Y, întemeindu- și pretenția pe un contract de comodat, cererea fiind respinsă definitiv pe fond; în al doilea proces reclamantul AA, în contradictoriu cu pârâtul BB, a solicitat restituirea bunului Y, întemeindu-și pretenția pe un contract de depozit;
3. C.în primul proces reclamantul AA, în contradictoriu cu pârâtul BB, formulează o acțiune în revendicare cu privire la imobilul Z, susținând ca temei al dreptului său, un contract de vânzare-cumpărare, cererea fiind respinsă definitiv pe fond deoarece nu s-a făcut dovada acestui contract; în al doilea proces, reclamantul AA, în contradictoriu cu pârâtul BB, formulează din o acțiune în revendicare cu privire la imobilul Z motivată de faptul că s-a procurat înscrisul constatator al vânzării-cumpărării.

Prin sentința civilă nr.X/2017 a Judecătoriei Sibiu, s-a admis în parte acțiunea în răspundere civilă delictuală formulată de reclamantul A în contradictoriu cu pârâții B și C, în sensul că doar pârâtul B a fost obligat la plata despăgubirilor solicitate de reclamant. Pârâtul B a formulat apel împotriva sentinței, susținând pe fond că nu el a săvârșit fapta ilicită, ci pârâtul C. În această situație:

1. A.intimatul-pârât C are interes să formuleze apel incident împotriva apelantului–pârât, pentru a evita riscul reformării sentinței în defavoarea sa ;
2. B.intimatul-reclamant A are interes să formuleze apel provocat împotriva intimatului-pârât C, pentru ca acesta din urmă să fie obligat să-i plătească suma pretinsă, singur sau împreună cu B, dacă se admite apelul principal;
3. C.este inadmisibil un apel provocat promovat de către intimatul-reclamant A.

Împotriva sentinței civile nr.X/2017 a Tribunalului Brașov, reclamanta a formulat apel, nemulțumită fiind că acțiunea în revendicare, evaluată la 500.000 lei, i-a fost admisă doar în parte. La primul termen de judecată, Curtea de apel Brașov a invocat din oficiu excepția tardivității formulării apelului; în concret s-a reținut că sentința a fost comunicată în data de joi, 27.04.2017, iar apelul a fost înregistrat la data de marți, 27.06.2017, cu depășirea evidentă a termenului de 30 de zile prevăzut de lege. În acest context, apelanta a făcut dovada că în 27.04.2017 sentința a fost comunicată pe o stradă cu nume identic din municipiul Brașov, nu din municipiul Săcele unde își are sediul. De asemenea, apelanta învederează că și pe durata procesului, în primă instanță, a fost citată legal la adresa din Săcele. Apoi, în data de joi, 22.06.2017, la cererea reclamantei, i s-a comunicat acesteia, sub semnătură, copie după sentință, la arhiva instanței. În aceste condiții:

1. A.apelanta va solicita repunerea în termenul de apel, având în vedere că întârzierea s-a datorat unor motive temeinic justificate;
2. B.prin raportare la data comunicării efective, apelul a fost declarat în termen, nefiind necesară repunerea în termen;
3. C.în mod greșit s-a exercitat calea de atac a apelului, sentința fiind susceptibilă de recurs față de valoarea obiectului cererii.

În cazul căii de atac a recursului, spre deosebire de calea de atac a apelului:

1. A.în toate cazurile, recursul suspendă de drept executarea hotararii atacate;
2. B.recursul poate fi exercitat numai pentru motive de nelegalitate;
3. C.în instanța de recurs nu se pot produce noi probe, cu excepția înscrisurilor noi.

În cazul revizuirii pentru hotărâri potrivnice:

1. A.cererea se judecă de instanță mai mare în grad față de instanța care a dat a doua hotărâre;
2. B.aceasta nu poate fi cerută și în cazul în care hotărârile potrivnice au fost date de aceeași instanță, în dosare diferite;
3. C.nu este obligatoriu ca hotărârile potrivnice să fi evocat fondul cauzei.

Prin cererea de divorț înregistrată la Judecătoria Bacău, reclamantul A., cetățean român cu reședința în Spania, cheamă în judecată pe soția sa B., cetățean român care locuiește în Israel, pentru ca instanța de judecată să dispună desfacerea căsătoriei dintre soți, din culpă comună. Reclamantul motivează că soții sunt despărțiți în fapt de peste 3 ani, dar au avut ultimul domiciliu comun în Bacău. Prin întâmpinarea formulată în termen legal, pârâta nu invocă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Bacău, ci face doar apărări de fond. În aceste condiții :

1. A.judecătoria Bacău este îndreptățită să invoce din oficiu excepția necompetenței teritoriale, în vederea declinării competenței în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București ;
2. B.este necesar ca acordul părților cu privire la alegerea instanței care urmează a soluționa acțiunea de divorț să fie exprimat expres fie în formă scrisă, anterior învestirii instanței, fie verbal în fața instanței, în situația în care litigiul este pendinte ;
3. C.acordul pârâtei privind alegerea reclamantului ca litigiul să fie soluționat de o anume instanță va fi dedus din conduita procesuală a persoanei B, care nu s-a opus expres ca acțiunea de divorț să fie soluționată de Judecătoria Bacău.

Întoarcerea executării silite:

1. A.se poate dispune numai de către instanța care a dispus desființarea titlului executoriu sau a executării silite însăși, neputând fi solicitată pe cale separată;
2. B.se poate dispune la cererea părții interesate sau a executorului judecătoresc;
3. C.de regulă, implică restituirea bunurilor asupra cărora s-a făcut executarea celui îndreptățit, fără însă a se aduce atingere drepturilor definitiv dobândite de terții de bună-credință.

În ceea ce privește suspendarea executării silite, în cadrul contestației la executare:

1. A.de regulă, pentru a se dispune suspendarea executarii silite, cel care o solicită trebuie sa dea în prealabil o cauțiune;
2. B.asupra cererii de suspendare a executării silite, instanța, în toate cazurile, se va pronunța prin sentință;
3. C.suspendarea executării silite se soluționează printr-o încheiere care poate fi atacată numai cu apel în mod separat, în termen de 5 zile de la pronunțare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru cea lipsă.

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Mangalia, contestatoarea A, a chemat în judecată intimații B și C, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună, pe calea contestației la executare, anularea somației și a executării silite începute în dosarul execuțional nr. XX. În motivarea cererii, contestatoarea A a arătat că la cererea creditorului C, s-a format dosarul de executare nr. XX (al Biroului Executorului Judecatoresc B.E.), că în cadrul acestui dosar soțul său, intimatul B a fost somat să fie prezent la data stabilită de executor în vederea punerii în executare a sentinței civile nr. YY prin care Judecătoria Mangalia a admis acțiunea în revendicare și grănițuire formulată de reclamantul C împotriva pârâtului B, acesta din urmă fiind obligat să lase în deplină proprietate o suprafata de 30 mp teren, totodată instanța stabilind și limitele dintre proprietățile părților. De asemenea, contestatoarea A a motivat cererea prin faptul că terenul care constituie obiectul executării silite și care a făcut obiectul judecății, este bun comun, aflat în coproprietatea sa și a soțului B, depunând în acest sens la dosar copia titlui de proprietate-contract de vanzare cumparare care atestă că în timpul căsătoriei cei doi soți au dobândit în proprietate terenul. Intimatul C, prin întâmpinare, a solicitat respingerea contestației la executare invocând lipsa calității procesual active a contestatoarei, care nu a fost parte în procesul în care s-a pronunțat sentința civilă care este titlul executoriu. Soluția instanței va fi:

1. A.admite excepția lipsei calității procesual active a contestatoarei și dispune respingerea contestației la executare ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă;
2. B.constata că în cauză contestatoarea A justifică calitatea procesuala fiind un terț vătămat prin executarea începută, respinge excepția invocată și admite contestația dispunând anularea tuturor formelor de executare;
3. C.respinge contestația la executare ca lipsită de interes.

În situația succesiunii de legi penale:

1. A.Dacă atât legea nouă, cât și legea veche prevăd aceleași limite ale pedepsei închisorii, se va aplica întotdeauna legea veche sub imperiul căreia a fost săvârșită fapta;
2. B.Este mai favorabilă legea care prevede existența unor condiții la punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale;
3. C.Este mai favorabilă legea care limitează sfera de aplicare a unei cauze de nepedepsire.

A.B., cetățean român, este tras la răspundere penală de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor pentru săvârșirea pe teritoriul Republicii Ungare a infracțiunii de omor (art. 188 C.p. român) în forma tentativei. Apărarea lui A.B. poate fi considerată admisibilă în următoarele situații:

1. A.Fiind comisă în forma tentativei, pedeapsa prevăzută de legea română pentru fapta săvârșită nu este închisoarea mai mare de 10 ani și nu s-a verificat îndeplinirea condiției dublei incriminari (incriminarea faptei și de către legea ungară);
2. B.Punerea în mișcarea a acțiunii penale nu are autorizarea prealabilă a procurorului general competent, emisă în timp util;
3. C.Competența de tragere a sa la răspundere penală aparține exclusiv autorităților judiciare maghiare, potrivit principiului teritorialității legii penale.

În situația în care inculpatul a săvârșit 3 infracțiuni sub imperiul C. pen. 1969 și două infracțiuni sub imperiul NCP:

1. A.Instanța va aplica legea penală mai favorabilă în mod global, atât cu privire la fiecare infracțiune, cât și cu privire la operațiunea de contopire a pedepselor;
2. B.Instanța va determina legea mai favorabilă cu privire la infracțiunile săvârșite sub legea veche și cu privire la operațiunea de contopire a pedepselor, iar pentru infracțiunile comise ulterior datei de 1 februarie 2014 va aplica NCP;
3. C.Instanța va determina legea mai favorabilă pentru infracțiunile comise sub imperiul legii vechi (identificată ca fiind legea nouă sau legea veche), în timp ce pentru infracțiunile comise după 1 februarie 2014 și pentru operațiunea de contopire a pedepselor va aplica NCP.

În situația în care este incidentă legitima apărare:

1. A.Se înlătură răspunderea civilă;
2. B.Se poate aplica o măsură de siguranță;
3. C.Nu se poate aplica o pedeapsă.

Poate reprezenta cauză de neimputabilitate:

1. A.Consimțământul persoanei vătămate de a-i fi excizate, în scop estetic, mai multe fâșii de piele pentru a dobândi astfel un aspect dungat, rănile fiind colorate ulterior prin impregnare cu o vopsea permanentă;
2. B.Constrângerea morală în urma căreia făptuitorul a sustras dintr-un magazin cu autoservire și a consumat pe loc o pâine caldă întrucât era flămând, iar mirosul era deosebit de ispititor;
3. C.Fapta prevăzută de legea penală a fost comisă printr-o acțiune ce nu putea fi controlată din cauza intoxicării involuntare acute a făptuitorului cu ciuperci halucinogene.

Infracțiunea de furt calificat se săvârșește în forma tentativei dacă:

1. A.X a pătruns prin efracție în curtea lui Y, a luat mai multe bunuri de valoare din casă, apoi le-a îngropat în curte în așa fel încât să nu fie găsite de Y, cu intenția de a se întoarce după ele ulterior;
2. B.X a pătruns în locuința lui Y cu intenția de a sustrage bunuri dar, întrucât nu a găsit nimic de valoare, a plecat;
3. C.X a pătruns în curtea unui depozit prin escaladare, a sustras o bormașină, dar, când încerca să sară gardul pentru a pleca, este oprit de paznic și predat autorităților.

X a fost condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni la pedeapsa închisorii de 2 ani, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere. În termenul de supraveghere comite o infracțiune din culpă pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani. În acest caz:

1. A.Noua infracțiune este comisă în stare de recidivă;
2. B.Este obligatorie revocarea suspendării sub supraveghere;
3. C.Nu poate fi dispusă anularea suspendării sub supraveghere în această situație.

Este adevărat următorul enunț:

1. A.măsurile de siguranță de natură diferită sau chiar de aceeași natură, dar cu un conținut diferit, luate în cazul infracțiunilor săvârșite în concurs, se cumulează;
2. B.dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeași natură și cu același conținut, în caz de concurs de infracțiuni sau de pluralitate intermediară se aplică cea mai grea dintre acestea;
3. C.în cazul concursului de infracțiuni, dacă s-au luat mai multe măsuri de siguranță de aceeași natură și cu același conținut, dar pe durate diferite, se aplică măsura de siguranță cu durata cea mai mare la care se adaugă o treime din totalul duratelor celorlalte măsuri.

În cazul în care s-a dispus condamnarea pentru un concurs de infracțiuni la o pedeapsă privativă de libertate:

1. A.Termenul de reabilitare va curge de la data liberării condiționate și se va determina în funcție de pedeapsa rezultantă;
2. B.Termenul de reabilitare va curge de la data executării sau considerării ca executată a pedepsei rezultante și se va determina în funcție de pedeapsa rezultantă;
3. C.Termenul de reabilitare va curge de la data executării sau considerării ca executată a pedepsei rezultante și se va determina în funcție de pedeapsa cea mai grea aplicată oricăreia dintre infracțiunile concurente.

Inculpatul A.B. a săvârșit două infracțiuni în concurs real, dintre care una în timpul minorității și una după majorat. Tratamentul sancționator este cel corect atunci când:

1. A.Dacă măsura educativă dispusă pentru infracțiunea comisă în timpul minorității este neprivativă de libertate, se execută numai pedeapsa aplicată infrațiunii comise după majorat;
2. B.Dacă măsura educativă este privativă de libertate, iar pedeapsa este amenda, se execută măsura educativă, a cărei durată se majorează cu cel mult 3 luni, fără a depăși maximul prevăzut de lege pentru aceasta;
3. C.Dacă măsura educativă este privativă de libertate, iar pedeapsa este închisoarea, se aplică pedeapsa închisorii, care se majorează cu o durată egală cu cel puțin o treime din durata măsurii educative ori din restul rămas neexecutat din aceasta la data săvârșirii infracțiunii comise după majorat, scăzându-se din durata pedepsei aplicate ceea ce s-a executat din momentul săvârșirii infracțiunii comise după majorat până la data judecării, dar nu se poate dispune suspendarea executării sub supraveghere.

Individualizarea pedepsei amenzii aplicate pentru o infracțiune comisă de o persoană juridică se realizează astfel:

1. A.Numărul zilelor amendă se stabilește în funcție de cifra de afaceri sau valoarea activului patrimonial, în funcție de tipul persoanei juridice;
2. B.Cuantumul unei zile-amendă se stabilește în funcție de criteriile generale de individualizare a pedepsei;
3. C.Instanța poate dispune majorarea limitelor speciale ale zilelor amendă dacă, prin comiterea infracțiunii, persoana juridică a urmărit obținerea unui folos patrimonial.

Inculpatul A.B. a pătruns într-o după-amiază, prin efracție, în locuința fostei concubine (C.D.), cu care avea un copil minor, și a găsit-o pe aceasta dormind împreună cu cei 3 copii minori, cu vârste cuprinse între 1 și 5 ani, dintre care doi copii pe care concubina îi avea din relații anterioare. A.B. a turnat peste așternuturile cu care erau înveliți cei 4, pe covorul și mobilierul din cameră conținutul unei canistre de 20 l plină cu benzină pe care și-o procurase și o adusese special în acest scop, aprinzând apoi focul și părăsind în grabă locul faptei. Trezită de focul izbucnit, C.D. a reușit să scoată copiii din cameră, suferind arsuri de gradele 2 și 3 pe 20% din suprafața corporală și intoxicație cu fum (vătămări pentru care a avut nevoie de 60 de zile de îngrijiri medicale), iar cei 3 copii au suferit intoxicații cu fum (pentru care au avut nevoie de câte 3 zile de îngrijiri medicale), viețile celor 4 victime fiind puse în pericol. Încadrări juridice corecte, chiar dacă incomplete, sunt:

1. A.Violare de domiciliu, tentativă de omor calificat (cu premeditare, asupra a două sau mai multor persoane, cu cruzimi), loviri sau alte violențe (asupra copiilor), vătămare corporală (asupra lui C.D., arsurile suferite fiind nevindecabile complet și cauzând un prejudiciu estetic grav și permanent), distrugere agravată, cu reținerea următoarelor circumstanțe agravante: săvârșirea infracțiunii prin cruzimi, prin metode sau mijloace de natură să pună în pericol alte persoane ori bunuri și profitând de starea de vădită vulnerabilitate a persoanei vătămate, datorată vârstei, stării de sănătate, infirmității sau altor cauze;
2. B.Violare de domiciliu, tentativă de omor calificat (cu premeditare, asupra a două sau mai multor persoane, cu cruzimi, reținându-se săvârșirea faptei asupra unui membru de familie), distrugere agravată, cu reținerea următoarelor circumstanțe agravante: săvârșirea infracțiunii prin metode sau mijloace de natură să pună în pericol alte persoane ori bunuri și profitând de starea de vădită vulnerabilitate a persoanei vătămate, datorată vârstei, stării de sănătate, infirmității sau altor cauze;
3. C.Tentativă de omor calificat (asupra a două sau mai multor persoane), loviri sau alte violențe (asupra copiilor), vătămare corporală (asupra lui C.D., arsurile suferite fiind nevindecabile complet și cauzând un prejudiciu estetic grav și permanent), distrugere agravată, cu reținerea următoarelor circumstanțe agravante: săvârșirea infracțiunii prin cruzimi, prin metode sau mijloace de natură să pună în pericol alte persoane ori bunuri și profitând de starea de vădită vulnerabilitate a persoanei vătămate, datorată vârstei, stării de sănătate, infirmității sau altor cauze, de către un major asupra unui minor.

Inculpatul s-a deplasat la locuința persoanei vătămate unde s-a prezentat ca fiind reprezentantul firmei de distribuție a gazelor naturale și trebuie să verifice siguranța instalațiilor. După ce i s-a permis accesul în locuință, a solicitat un pahar cu apă și, profitând de faptul că a rămas singur în încăpere, a sustras un portmoneu cu bani aflat pe mobilier, iar apoi a părăsit în fugă locuința persoanei vătămate. În această situație, inculpatul:

1. A.Va răspunde pentru fals privind identitatea, violare de domiciliu și furt calificat;
2. B.Va răspunde pentru violare de domiciliu în formă agravată și furt simplu;
3. C.Va răspunde pentru furt calificat.

Inculpatul, aflat la volanul autoturismului, a condus cu viteză excesivă, iar într-o curbă a pătruns pe contrasens și a intrat în impact frontal cu autoturismul care circula din sens opus. În urma impactului a rezultat decesul a două persoane și vătămarea altor două, dintre care una a avut nevoie de peste 110 zile de îngrijiri medicale, cealaltă a avut nevoie de 50 de zile de îngrijiri medicale. În această situație:

1. A.Inculpatul va răspunde pentru o infracțiune de ucidere din culpă și o infracțiune de vătămare corporală din culpă;
2. B.Inculpatul va răspunde pentru două infracțiuni de ucidere din culpă și două infracțiuni de vătămare corporală din culpă;
3. C.Inculpatul va răspunde pentru două infracțiuni de ucidere din culpă și o infracțiune de vătămare corporală din culpă.

În sarcina inculpatului B.G. s-a reținut că a adresat o scrisoare primului ministru în care a arătat mai multe fapte comise de numitul C.G., care, dacă ar fi fost adevărate, ar fi intrat sub incidența prevederilor art. 297 C.p. (abuz în serviciu). În acest memoriu, inculpatul a prezentat date generale despre activitatea unui funcționar public, dintre care unele au o tentă penală, și a solicitat în mod expres ca problematica invocată să fie verificată, indicând și numele unei persoane care deținea probe cu privire la faptele sesizate. În această situație:

1. A.fapta constituie infracțiunea de inducere în eroare a organelor judiciare (art. 268 alin. 1 C.p.) și autorul va răspunde penal pentru ea;
2. B.fapta nu constituie infracțiune;
3. C.fapta este prevăzută de legea penală (inducerea în eroare a organelor judiciare, art. 268, alin. 1 C.p.), dar nu este săvârșită cu forma de vinovăție cerută de lege.

Inculpatul A.B. a fost arestat preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată (art. 234 alin. 1 C.p.), constatându-se că mai avea un rest neexecutat de 1.073 de zile de închisoare dintr-o pedeapsă anterioară. A.B. evadează din starea de arest preventiv și săvârșește o infracțiune de furt, fiind prins apoi la scurt timp. Presupunând că A.B. va fi găsit, în faza de judecată, vinovat atât pentru tâlhărie, cât și pentru evadare și furt, pedeapsa ce-i va putea fi aplicată va fi:

1. A.Pedeapsa pentru infracțiunile concurente de tâlhărie, evadare și furt, ale căror limite speciale de pedeapsă au fost majorate cu jumătate, care se adaugă la restul neexecutat de 1.073 zile de închisoare;
2. B.Pedeapsa rezultantă aplicată pentru infracțiunile concurente de tâlhărie, evadare și furt, care se adaugă la restul neexecutat de 1.073 zile de închisoare;
3. C.Pedeapsa rezultantă aplicată pentru infracțiunile concurente de tâlhărie și furt, care se adaugă la restul neexecutat de 1.073 zile de închisoare din pedeapsa anterioară și apoi se adaugă pedeapsa pentru evadare.

Inculpatul a determinat victima să-l însoțească în apartamentul său, după care, prin constrângere, a întreținut cu aceasta raporturi sexuale. Pentru a nu fi reclamat la poliție și a ascunde fapta, inculpatul a ucis victima. În aceasta situație:

1. A.Inculpatul va răspunde pentru infracțiunea de viol în concurs cu cea de omor calificat;
2. B.Inculpatul va răspunde pentru infracțiunea de viol urmat de moartea victimei;
3. C.Inculpatul va răspunde pentru infracțiunea de omor calificat.

S-a reținut că în noaptea de 15/16 decembrie 2016 inculpatul s-a întâlnit în oraș cu numiții U.G. și T.D., hotărând să participe la discoteca organizată în localitatea E., jud.C. După miezul nopții s-au întors în localitatea de domiciliu și, pe când se deplasau pe strada X, au fost opriți de o patrulă a jandarmeriei care a solicitat însoțitorilor inculpatului date referitoare la proveniența bunurilor aflate asupra lor. De precizat că U. G. și T. D. au fost trimiși ulterior în judecată pentru comiterea infracțiunii de furt. În acest context, inculpatul și-a declinat o identitate nereală, declarând că se numește U.G., cu data nașterii și adresa domiciliului fictive, date inserate de jandarmi în procesul verbal de depistare. Declarațiile numiților U.G. și T.D., precum și înscrisul amintit susțin situația de fapt prezentată prin actul de inculpare. Inculpatul a recunoscut fapta motivând comiterea ei pe considerentul că s-a pierdut față de „bâlbâielile” prietenilor chestionați cu privire la proveniența bunurilor și că întârziase acasă fără acordul părinților, dar că nu a intenționat altceva decât să ascundă situația în fața părinților. Ce încadrare juridică a faptei inculpatului va fi reținută:

1. A.Fals privind identitatea (art. 327 C.p.);
2. B.Fals în declarații (art. 326 C.p.);
3. C.Complicitate la fals intelectual (art. 321 C.p.), comis în participație improprie (jandarmii acționând fără vinovăție).

Durata măsurii preventive privative de libertate se deduce din:

1. A.Durata pedepsei închisorii pronunțate;
2. B.Pedeapsa amenzii pronunțate ca pedeapsă unică;
3. C.Se poate deduce la alegere, fie din durata pedepsei închisorii, fie din pedeapsa amenzii, în cazul amenzii care însoțește pedeapsa închisorii.

Tribunalul Neamț a condamnat inculpatul B.I. la 15 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 188 rap. la art. 189 alin. 1, lit. f) C.p. – asupra a două sau mai multor persoane. S-a reținut că inculpatul, după ce a consumat băuturi alcoolice împreună cu victimele M.A., M.V. și B.F. în locuința acestuia din urmă, datorită unor neînțelegeri ce s-au ivit, l-a lovit de mai multe ori pe M.V. cu un cuțit, provocându-i un „politraumatism cu multiple plăgi abdominale și hematorax”, care l-au adus pe acesta în stare de inconștiență. Inculpatul l-a târât pe M.V. în fața porții, unde l-a abandonat, fiind o seară caldă. La întoarcerea în locuință, M.A. și B.F. i-au reproșat inculpatului atitudinea sa violentă, motiv pentru care acesta i-a luat la bătaie și i-a lovit pe rând cu un cuțit, provocându-le mai multe plăgi toracice, secționarea unor coaste și plăgi ale coapselor, leziuni care au impus internarea lor de urgență în spital. În dimineață zilei următoare, victima M.V. a fost găsită moartă, în timp ce pentru M.A. și B.F. au fost necesare 15 și, respectiv, 8 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, raporturile medico-legale menționând că viața nu le-a fost pusă în pericol. Încadrarea juridică a faptelor:

1. A.Este corectă, făptuitorul acționând cu intenția de a ucide mai multe persoane și reușind să suprime viața uneia dintre victime, tentativa de omor calificat față de victimele M.A. și B.F. fiind astfel absorbită în faptul consumat;
2. B.Este greșită, fiind suprimată viața unei singure persoane, nu s-a consumat infracțiunea de omor calificat în varianta comiterii ei asupra a două sau mai multor persoane, astfel că trebuia reținută infracțiunea de omor (art. 188 C.p.) asupra lui M.V. în concurs cu infracțiunea de omor calificat [(art. 188 raportat la art. 189, alin. 1, lit. (f)] în forma tentativei față de victimele M.A. și B.F.;
3. C.Este greșită, fiind suprimată viața unei singure persoane, nu s-a consumat infracțiunea de omor calificat în varianta comiterii ei asupra a două sau mai multor persoane, ci doar infracțiunea de omor (art. 188 C.p.), astfel că trebuia reținută infracțiunea de omor (art. 188 C.p.) asupra lui M.V.în concurs cu două infracțiuni de loviri sau alte violențe (art. 193 alin. 2 C.p.) față de victimele M.A. și B.F., cărora, potrivit rapoartelor medico-legale, nu li s-a pus în concret viața în primejdie.

În cazul renunțării la urmărirea penală:

1. A.ordonanța prin care s-a dispus renunțarea nu se comunică niciodată persoanei vătămate;
2. B.judecătorul de cameră preliminară care soluționează cererea de confirmare a ordonanței de renunțare poate administra înscrisuri noi în această procedură;
3. C.soluționând cererea de confirmare a ordonanței judecătorul de cameră preliminară poate desființa soluția de renunțare și dispune clasarea.

Judecătorul de drepturi și libertăți:

1. A.poate audia anticipat un martor doar dacă în cauză a fost pusă în mișcare acțiunea penală;
2. B.încuviințează cererea de efectuare a percheziției domiciliare în cursul urmăririi penale;
3. C.poate dispune prelungirea măsurii controlului judiciar în cursul urmăririi penale.

În cazul în care instanța penală dispune disjungerea acțiunii civile:

1. A.soluționarea acțiunii civile va trece în competența instanței civile;
2. B.soluționarea acțiunii civile se va suspenda în mod obligatoriu;
3. C.probele administrate până la disjungere pot fi folosite la soluționarea acțiunii civile disjunse.

În cursul urmăririi penale, persoana vătămată:

1. A.are dreptul de a fi informată cu privire la drepturile sale;
2. B.are dreptul de a adresa întrebări martorilor;
3. C.are dreptul de a participa la toate procedurile desfășurate în fața judecătorului de drepturi și libertăți.

În procedura de cameră preliminară:

1. A.fixarea unui termen pentru înfățișarea părților în camera de consiliu este obligatorie în toate situațiile;
2. B.se poate dispune strămutarea cauzei;
3. C.este obligatorie asistența juridică a inculpatului trimis în judecată pentru o faptă pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani.

În cursul judecății:

1. A.persoanele ale căror bunuri sunt supuse confiscării pot pune concluzii pe acțiunea penală chiar dacă nu participă în proces în calitate de părți;
2. B.procurorul nu poate ridica excepții;
3. C.instanța se poate pronunța din oficiu cu privire la luarea unei măsuri preventive.

Suspendarea judecății:

1. A.nu înlătură obligația instanței de a verifica periodic subzistența temeiurilor care au determinat luarea măsurii controlului judiciar;
2. B.se dispune prin încheiere ce poate fi atacată cu contestație și de către persoana vătămată, dacă este provocată de declanșarea procedurii de mediere, în condițiile legii;
3. C.este o măsură obligatorie în caz de extrădare activă.

Mandatul de aducere:

1. A.se emite în cursul urmăririi penale doar de către judecătorul de drepturi și libertăți;
2. B.nu poate fi emis cu privire la un suspect care nu a fost în prealabil chemat prin citație;
3. C.poate fi executat și prin organele de ordine publică.

Suspectul:

1. A.poate fi reținut de organul de cercetare penală doar dacă ordonanța de reținere este confirmată de procurorul care supraveghează urmărirea penală;
2. B.nu poate fi audiat anticipat de către judecătorul de drepturi și libertăți;
3. C.are dreptul să solicite consultarea dosarului înainte de a fi audiat.

După emiterea ordonanței de punere în mișcare a acțiunii penale pentru săvârșirea infracțiuni de ucidere din culpă, inculpatul AB, minor în vârstă de 15 ani, solicită încheierea unui acordul de recunoaștere a vinovăției. În această situație, acordul de recunoaștere a vinovăției:

1. A.se poate încheia doar dacă privește o măsură educativă neprivativă de libertate;
2. B.nu poate fi încheiat întrucât privește o faptă ce a avut ca urmare moartea victimei;
3. C.poate fi încheiat numai cu încuviințarea reprezentantului legal al minorului, în condițiile legii.

Pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București se află cauza având ca obiect judecarea infracțiunii de furt săvârșită de către inculpatul AR. După începerea judecății în primă instanță:

1. A.contestația împotriva încheierii prin care instanța dispune suspendarea judecății ca urmare a bolii grave a inculpatului se va soluționa de către Tribunalul București;
2. B.contestația împotriva încheierii prin care instanța dispune menținerea măsurii controlului judiciar luată față de inculpatul AR se va soluționa de către Curtea de Apel București;
3. C.contestația împotriva încheierii prin care instanța dispune luarea unei măsuri asigurătorii se va soluționa de către Tribunalul București.

Condamnatul AB formulează cerere de reabilitare pentru hotărârea de condamnare la pedeapsa închisorii de 3 ani cu executare pronunțată de Tribunalul București în primă instanță și rămasă definitivă la data de 01.10.2005 pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu. În cauză:

1. A.competența de soluționare a cererii aparține Judecătoriei în a cărei circumscripție domiciliază condamnatul;
2. B.dacă intervine decesul condamnatului înainte de soluționarea cererii rudele sale apropiate pot continua procedura de reabilitare;
3. C.sentința prin care se rezolvă cererea de reabilitare este supusă apelului în termen de 10 zile de la comunicare.

În cauza înregistrată sub nr.72/P/2016 urmărirea penală se efectuează față de inculpatul CV sub aspectul săvârșirii infracțiunii de loviri și alte violențe de către organele de cercetare penală din cadrul Secției 8 Poliție sub supravegherea procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2. În cauză:

1. A.organele de cercetare penală pot dispune schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului fără a fi necesar ca ordonanța să fie supusă confirmării procurorului care supraveghează urmărirea penală;
2. B.organele de cercetare penală pot extinde acțiunea penală față de inculpat;
3. C.organele de cercetare penală pot sesiza judecătorul de drepturi și libertăți în vederea audierii anticipate a persoanei vătămate.

În cauza penală înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă ÎCCJ privind săvârșirea de către X a infracțiunii de omor rechizitoriul este întocmit de către procurorul Șef Secție Urmărire Penală și Criminalistică. În această situație:

1. A.rechizitoriul nu mai trebuie verificat sub aspectul legalității și temeiniciei;
2. B.în cauză procurorul nu avea obligația să întocmească referat de terminare a urmăririi penale;
3. C.rechizitoriul trebuie verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de către procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ.

Prin rechizitoriul întocmit de către Direcția Națională Anticourpție s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest a inculpaților AB, CD și EF pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită. În urma verificării legalității și temeiniciei măsurilor preventive judecătorul de cameră preliminară a dispus revocarea măsurii arestării preventive față de toți cei trei inculpați, fără luarea vreunei alte măsuri. Pentru primul termen de judecată fixat în cauză după parcurgerea procedurii de cameră preliminară procedura de citare a inculpatului AB nu a fost legal îndeplinită. Această nelegalitate survenită în procedura de citare va fi acoperită, chiar dacă inculpatul lipsește, prin prezența la termen:

1. A.a reprezentantului inculpatului AB, în orice situație;
2. B.a avocatului ales al inculpatului AB, în orice situație;
3. C.a avocatului desemnat din oficiu pentru inculpatul AB, în orice situație.

Cauza privind săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată săvârșită de către X, judecător în cadrul Judecatoriei Ploiești, se află pe rolul Curții de Apel București în cursul judecății în primă instanță. Excepția de necompetență teritorială a Curții de Apel București:

1. A.nu poate fi invocată din oficiu de către instanța de judecată;
2. B.va fi respinsă ca tardivă dacă este invocată de inculpat după audierea părții civile;
3. C.va fi respinsă ca inadmisibilă dacă este invocată de persoana vătămată.

Prin încheierea pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost respinsă propunerea de prelungire a arestării preventive a inculpatului X, cercetat de către Direcția Națională Anticorupție și aflat în arest preventiv în cauză de 160 de zile. Prin aceeași încheiere, în mod legal, judecătorul de drepturi și libertăți:

1. A.poate dispune înlocuirea masurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu față de inculpat pentru o perioadă de 30 de zile;
2. B.poate dispune înlocuirea masurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar față de inculpat pentru o perioadă de 30 de zile;
3. C.poate dispune înlocuirea masurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar față de inculpat pentru o perioadă de 60 de zile.

Pe rolul Curții de Apel X se află, în etapa judecății în primă instanță, cauza având ca obiect săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă săvârșită de către RD, avocat în Baroul București. În cursul urmăririi penale, persoana vătămată AB s-a constituit parte civilă pentru repararea prejudiciului moral constând în suferința provocată prin vătămarea sa. Până la terminarea cercetării judecătorești în cauză:

1. A.AB își poate mări întinderea pretențiilor solicitate inițial pentru repararea prejudiciului moral;
2. B.AB poate renunța în mod legal la pretențiile civile formulate;
3. C.AB poate reveni asupra renunțării la pretențiile civile.

Prin sentința penală nr.X din 16 martie 2017 Tribunalul București a dispus condamnarea inculpatului SG pentru infracțiunea de luare de mită fără să se pronunțe și cu privire la fapta de abuz în serviciu pentru care inculpatul fusese trimis în judecată. Judecând apelul declarat în termen de persoana vătămată cu privire la această omisiune:

1. A.instanța de apel va respinge apelul ca inadmisibil;
2. B.instanța de apel va admite apelul, va dispune desființarea sentinței și rejudecarea de către Tribunalul București;
3. C.instanța de apel va admite apelul, va desființa sentința și rejudecând, se va pronunța cu privire la ambele fapte.

Împotriva încheierii prin care, în cursul judecății, prima instanță a dispus luarea măsurii controlului judiciar pe cauțiune față de inculpatul AB, trimis în judecată pentru infracțiunea de abuz în serviciu, în termenul prevăzut de lege, formulează contestație inculpatul AB. Soluționând contestația, singura declarată în cauză, instanța competentă:

1. A.poate dispune luarea măsurii arestului la domiciliu, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege;
2. B.poate modifica obligațiile din conținutul măsurii contestate, fără a-i agrava situația inculpatului;
3. C.poate dispune luarea măsurii arestării preventive, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.