Subiecte Barou septembrie 2015 (avocați definitivi)

AA a formulat o cerere de primire în profesia de avocat, cu scutire de examen, prevalându-se de faptul că, timp de 2 ani și 6 luni, a exercitat funcția de magistrat asistent la Secția de Contencios Administrativ și Fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, funcție pe care continuă de altfel să o exercite și la data înregistrării cererii mai sus indicate. Consiliul baroului căruia îi este adresată cererea lui AA:

1. A.va admite această cerere, cu motivarea că funcția de magistrat asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție este o funcție asimilată celei de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție;
2. B.va respinge această cerere, cu motivarea că mandatul exercitat de AA la Înalta Curte de Casație și Justiție, în funcția de magistrat asistent, nu a avut o durată de cel puțin 5 ani la data promovării cererii;
3. C.va respinge această cerere, cu motivarea că funcția de magistrat asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție nu permite, din punct devedere legal, intrarea în profesia de avocat fără examen.

BB exercită de 7 ani o funcție de judecător la Judecătoria X. La data împlinirii acestei vechimi în magistratură, BB formulează și înregistrează la Baroul X o cerere de înscriere la proximul examen organizat pentru dobândirea titlului profesional de avocat definitiv. La această cerere, în termen legal, CC face opoziție, arătând și dovedind că, la adresa judecătorului în exercițiu BB a fost depusă o sesizare cu caracter disciplinar la Consiliul Superior al Magistraturii. Opoziția lui CC:

1. A.va fi admisă, cu motivarea că sesizarea disciplinară înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii împotriva lui BB pune sub un serios semn al îndoielii buna reputație a autorului cererii;
2. B.va fi admisă, cu motivarea că baroul căruia i-a fost adresată o astfel de cerere are un drept suveran în a decide dacă acordă sau nu vreunei persoane îndreptățite beneficiul de a se prezenta la examenul organizat pentru dobândirea titlului profesional de avocat definitiv, ceea ce echivalează, practic, cu o scutire de stagiu;
3. C.va fi respinsă ca neîntemeiată.

Avocatul care a dobândit calitatea de asociat la o societate cu răspundere limitată:

1. A.devine incompatibil;
2. B.trebuie să încunoștiințeze în scris baroul;
3. C.nu se află în stare de incompatibilitate.

Avocatul X are calitatea de consilier județean, calitate în care a fost mandatat de Consiliul județean din județul A să îndeplinească funcția de membru în consiliul de administrație al unei companii aflate în subordinea acestuia. Avocatul X are obligația:

1. A.să facă cerere de suspendare din exercițiul profesiei de avocat pentru că se află într-o situație de interdicție de a profesa;
2. B.să aducă acest fapt la cunoștința decanului baroului în care își exercită profesia și să furnizeze toate explicațiile asupra condițiilor în care exercită funcția de membru al consiliului de administrație și toate documentele doveditoare în acest sens;
3. C.să părăsească funcția pe care o ocupă în consiliul de administrație dacă baroul emite o decizie prin care constată că exercitarea funcției este incompatibilă cu regulile de conduită impuse avocaților.

Avocatul X a fost desemnat de Serviciul de Asistență Judiciară al baroului să asigure asistența juridica gratuită obligatorie într-o cauză penală. Cum va proceda acesta dacă, după două termene de judecată, se prezintă în cauză un alt avocat angajat de persoana în cauză:

1. A.se retrage din cauză având în vedere că încetează mandatul său;
2. B.continuă să asigure asistența juridică având în vedere că a primit însărcinarea de la Serviciul de Asistență Judiciară;
3. C.solicită avocatului angajat în cauză plata cheltuielilor efectuate până la acel moment în cauză.

Avocatul AA, suspendat din exercițiul profesiei, la cererea sa, a solicitat consiliului baroului X să fie înscris pe tabloul avocaților, cu mențiunea că este avocat suspendat. Consiliul Baroului X a respins cererea lui AA cu motivarea că un avocat suspendat din exercițiul profesiei nu are nici un interes să fie trecut în tabloul avocaților. Împotriva acestei hotărâri avocatul AA a formulat o contestație, pe care Consiliul U.N.B.R.:

1. A.a admis-o, cu motivarea că și avocatul suspendat din exercițiul profesiei se bucură de dreptul de a figura în conținutul tabloului avocaților și că radierea din tabloul avocaților poate fi dispusă de la data încetării calității de avocat;
2. B.a respins-o ca lipsită de interes;
3. C.a respins-o, cu motivarea că numai după ridicarea suspendării, avocatul AA va putea fi trecut în tabloul avocaților baroului X.

Fondurile financiare încredințate avocatului de către client:

1. A.pot fi reținute direct de către avocat pentru a-și obține onorariul pe care clientul refuză să-l plătească;
2. B.vor fi trecute în cadrul unei evidențe contabile distincte care se păstrează o perioadă de 10 ani după încetarea contractului de reprezentare cu clientul;
3. C.vor putea fi plasate în conturi bancare purtătoare de dobânzi, acestea (dobânzile) putând fi utilizate de către avocat pentru acoperirea onorariilor restante.

Contactul dintre avocat și clientul său:

1. A.nu poate fi stânjenit sau controlat, direct sau indirect, de niciun organ al statului;
2. B.poate fi restricționat în cazul în care clientul se află în stare de arest preventiv și interesele bunei administrări a justiției impun acest lucru;
3. C.în cazul în care clientul se află în stare de detenție, administrația locului de detenție are obligația de a lua măsurile necesare pentru asigurarea acestui contact

În activitatea pe care o desfășoară, avocatul:

1. A.este obligat să se abțină de la asistarea și sfătuirea conștientă a unui client în activități infracționale;
2. B.avocatul nu poate iniția, în nicio situație, demersuri pentru o consiliere comună a părților aflate în conflict;
3. C.sfătuirea clientului se va rezuma la expunerea unor prevederi legale și nu va avea în vedere și consecințele de ordin moral, economic, social și politic care ar putea avea relevanță în situația respectivă.

Acordarea asistenței judiciare obligatorii se face:

1. A.numai la solicitarea persoanelor lipsite de posibilități financiare de a angaja un apărător;
2. B.numai ca urmare a solicitării motivate din partea instanței, a organului de urmărire penală, a organului de cercetare penală sau a organului administrației publice locale, adresată baroului;
3. C.numai la propunerea decanului baroului.

Formele de exercitare a profesiei de avocat sunt supuse, printre altele, următoarelor principii:

1. A.avocatul asociat poate avea calitatea de avocat colaborator în cadrul profesiei;
2. B.avocatul titular al cabinetului individual poate avea, în același timp, calitatea de avocat colaborator în cadrul profesiei;
3. C.avocatul colaborator are dreptul de a avea clientelă proprie numai prin intermediul formei de exercitare a profesiei la care colaborează și cu condiția informării corespunzătoare a baroului;

În contractul de asistență juridică părțile pot insera clauze cu privire la:

1. A.suprafața de teren care va reveni avocatului în cazul în care clientul său va câștiga procesul având ca obiect revendicarea unui teren;
2. B.un onorariu de succes pentru situația achitării clientului pentru fapta penală ce face obiectul procesului penal;
3. C.suportarea de către client a cheltuielilor estimate a fi efectuate în interesul procesual al clientului.

În activitatea sa, avocatul:

1. A.nu este obligat să motiveze refuzul preluării unui caz ce se propune a-i fi încredințat, dacă acesta nu corespunde crezului său profesional, cu excepția dosarelor repartizate obligatoriu sau a gratuităților;
2. B.avocatul poate folosi ca mijloc de probă copii ale actelor încredințate de client, păstrând actele originale în vederea prezentării la cererea instanței;
3. C.în scopul asigurării secretului profesional, păstrează lucrările numai la sediul profesional sau la locuința sa (care nu este în același timp și sediu profesional).

În cazul în care un avocat încheie un contract de asistență juridică cu un client:

1. A.avocatul este împuternicit să efectueze orice act specific profesiei pe care îl consideră necesar pentru realizarea intereselor clientului, cu condiția ca aceste acte să fie menționate expres în contractul de asistență juridică;
2. B.avocatul se legitimează, în baza acestui contract, față de terți prin prezentarea originalului sau a unei copii certificate a contractului;
3. C.pentru activitățile prevăzute expres în cuprinsul obiectului contractului de asistență juridică, acesta reprezintă un mandat special.

Avocatul AA a încheiat un contract de asistență juridică cu clientul X pentru a-l reprezenta pe acesta într-un dosar de apel ce se afla pe rolul Curții de Apel București. Pentru reprezentarea în fața instanței de apel se stabilește un onorariu de angajare de 3500 de lei, onorariu achitat la semnarea contractului și un onorariu de succes e 10000 de lei pentru obținerea unei soluții de respingere a apelului ca neîntemeiat. Curtea de apel, după cinci termene de judecată, respinge respectivul apel ca neîntemeiat. Avocatul angajat de clientul X nu s-a prezentat la nici un termen de judecată și nu a depus nici un act de procedură la dosarul cauzei. După pronunțarea soluției din apel, avocatul AA îl notifică pe clientul X să-i achite onorariul de succes de 10000 de lei, în caz contrar urmând a declanșa executarea silită. În acest caz:

1. A.clientul X nu poate formula vreo reclamație sau contestație cu privire la onorariul de 10000 de lei deoarece a semnat contractul de asistență juridică, contract care este titlu executoriu pentru onorariile neîncasate;
2. B.clientul X se poate adresa cu o contestație sau reclamație privind onorariul de 10000 de lei la decanul baroului din care face parte avocatul AA;
3. C.clientul X se poate adresa cu o contestație sau reclamație privind onorariul de 10000 de lei la consiliul baroului din face parte avocatul AA care se va pronunța, în termen de cel mult 30 de zile de la data sesizării, prin hotărâre motivată.

Avocat MM a fost suspendat din exercițiul profesiei urmare a faptului că a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă ca urmare a unui accident de circulație auto. Avocat MM a atacat hotărârea de suspendare, iar Consiliul U.N.B.R. a decis:

1. A.menținerea hotărârii de suspendare, cu motivarea că un consiliu al unui barou se bucură de un drept suveran de apreciere în privința gravității infracțiunii săvârșite de un avocat și care, prin atingerea adusă prestigiului profesiei de avocat, ar justifica luarea măsurii suspendării din exercițiul profesiei;
2. B.anularea hotărârii de suspendare, cu motivarea că infracțiunea pentru care avocatul MM a fost trimis în judecată nu este de natură a aduce atingere prestigiului profesiei de avocat;
3. C.anularea hotărârii de suspendare, cu motivarea că avocatul MM nu a fost condamnat definitiv pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.

Avocatul răspunde disciplinar pentru:

1. A.refuzul nejustificat de a prelua un caz atunci când este desemnat să acorde ajutor public judiciar;
2. B.nerespectarea deciziilor obligatorii adoptate de organele de conducere ale baroului, de organele profesiei la nivel național, precum și pentru orice fapte săvârșite care sunt de natură să prejudicieze onoarea și prestigiul profesiei de avocat sau ale instituției;
3. C.pentru neplata taxelor profesionale pe o perioadă de 2 luni.

Obligația avocaților de realizare a pregătirii profesionale continue:

1. A.se realizează în cadrul barourilor;
2. B.se realizează în cadrul Institutului Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților;
3. C.nu se poate realiza în cadrul formelor de exercitare a profesiei.

În ceea ce privește atribuțiile consiliul baroului:

1. A.consiliu verifică și constată îndeplinirea condițiilor legale ale cererilor de primire în profesie și aprobă primirea în profesie cu scutire de examen;
2. B.consiliul alege decanul baroului;
3. C.consiliul aprobă proiectul de buget anual al baroului, la propunerea decanului.

Comisia centrală de disciplină judecă:

1. A.ca instanță de fond, în complet de 3 membri, abaterile membrilor Consiliului U.N.B.R. și ale membrilor consiliului baroului;
2. B.în recurs, în complet de 3 membri, contestațiile declarate de avocatul interesat, împotriva deciziilor pronunțate de comisiile de disciplină ale barourilor;
3. C.în complet de 5 membri, contestațiile declarate de decanul baroului și de președintele U.N.B.R. împotriva deciziilor pronunțate de comisiile de disciplină ale barourilor.

A, B și C au moștenit, în cote egale, un imobil – construcție, în suprafață utilă de 250 mp. Întrucât imobilul este adecvat desfășurării activității unui cabinet dentar, A și B au încheiat un contract de locațiune, pe termen de 5 (cinci) ani, cu clinica dentară Beauty Smile, la data de 1 septembrie 2014. C nu a fost este de acord cu actul încheiat de frații săi A și B și vă întreabă ce ar trebui sa știe din punct de vedere legal pentru a-și proteja drepturile. Selectați din cele de mai jos:

1. A.să exercite, înainte de partaj, o acțiune posesorie împotriva terțului care a intrat în posesia bunului comun în urma încheierii actului, pentru restituirea posesiei în folosul tuturor coproprietarilor;
2. B.având în vedere că nu a consimțit expres sau tacit la încheierea contractului de locațiune, acesta nu îi este opozabil;
3. C.contractul de locațiune a imobilului reprezintă un act de administrare cu privire la bunul comun care poate fi făcut cu acordul coproprietarilor ce dețin majoritatea cotelor – părți.

X, pus sub interdicție prin hotărâre judecătorească, se află în dușmănie cu vecinul său Y de multă vreme. Profitând de faptul că vecinul și familia acestuia erau plecați din țară în vacantă, X, într-un moment de furie, a pătruns în curtea vecină și a incendiat un garaj în care vecinul își ținea un autoturism de lux și diverse alte obiecte. Prejudiciul produs se ridică la peste 250.000 lei. Y vă întreabă care dintre ipotezele de mai jos este legală:

1. A.întrucât este pus sub interdicție, X nu răspunde pentru fapta sa ilicită, chiar dacă se dovedește că avea discernământ;
2. B.X răspunde pentru fapta sa ilicită dacă se dovedește că avea discernământ la data faptei;
3. C.X poate fi obligat la plata unei indemnizații către victimă, chiar dacă a acționat fără discernământ, în cazul în care nu poate fi angajată răspunderea persoanei care avea, potrivit legii, îndatorirea de a-l supraveghea.

N.P. este proprietarul unei turme de 100 de oi pentru care a încheiat un contract de uzufruct cu U.Z., la data de 15 martie 2015. Acesta din urmă a plecat cu turma la munte unde are o stână și câțiva ciobani angajați care asigură paza oilor. Într-una din nopți, în timpul unei furtuni cu tunete și trăznete, animalele s-au speriat și au scăpat din adăpost iar ciobanilor le-a fost imposibil să le mai adune. Peste 60 de oi au căzut într-o prăpastie și au murit. Nudul proprietar a fost înștiințat de către uzufructuar despre nenorocire. Acesta din urmă vă cere sfatul cu privire la posibilitățile pe care le are din punct de vedere legal pentru a-și recupera turma de oi de la uzufructuar. În acest caz:

1. A.uzufructuarul este obligat să restituie numai pieile animalelor pierite, sau valoarea acestora;
2. B.nudul proprietar se poate îndrepta împotriva ciobanilor, în temeiul răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animale;
3. C.dacă turma nu a pierit în întregime, uzufructuarul este obligat să înlocuiască animalele pierite cu cele de prăsilă.

La data de 15 octombrie 2013, părtile au încheiat, prin înscris sub semnatură privată, un contract de vânzare cu privire la un teren situat în intravilanul comunei pe care cumparătorul intenționa să-și construiască o casă de locuit. La data semnării actului, vânzătorul a predat posesia terenului către cumpărător iar acesta din urmă a plătit prețul convenit. După o perioadă de timp, când cumpărătorul a încercat să facă demersuri pentru obținerea autorizaței de construire, a aflat că nu a devenit proprietarul terenului, întrucât actul trebuia încheiat în formă autentică la notar. Care dintre sfaturile juridice de mai jos credeți că este/sunt corect/e din punct de vedere legal?

1. A.contractul nul poate fi refăcut cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute de lege la data refacerii lui, respectiv forma autentică cerută pentru vânzarea terenurilor;
2. B.contractul refăcut în formă autentică produce efecte de la data încheierii între părți a actului sub semnătură privată;
3. C.contractul, nul ca vânzare, poate produce - prin conversiune - efectele unei promisiuni bilaterale de vânzare, dacă sunt îndeplinite condițiile de fond și de formă prevăzute de lege pentru aceasta.

În urma admiterii unei acțiuni în revendicare, locatorul a pierdut dreptul de proprietate asupra unui imobil care făcea obiectul unui contract de locațiune încheiat pe termen de 5 ani. La momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, mai erau 3 ani și 5 luni din termenul locațiunii. La data încheierii contractului, locatarul s-a asigurat că locatorul are dreptul de a închiria bunul, acesta fiind înregistrat în cartea funciară ca titular exclusiv al dreptului de proprietate. În plus, la acel moment, nu exista niciun litigiu pe rol împotriva locatorului. Selectați sfatul juridic corect din punct de vedere legal pentru locatar:

1. A.desființarea dreptului locatorului determină încetarea de drept a contractului de locațiune, chiar dacă locatarul a fost de bună-credință la încheierea locațiunii, așa încât acesta trebuie să restituie imediat spațiul închiriat către adevăratul proprietar;
2. B.locațiunea va continua să producă efecte până la expirarea duratei termenului contractual de 5 ani;
3. C.locațiunea va continua să producă efecte, dar nu mai mult de un an de la data desființării titlului locatorului, dacă locatarul a fost de bună-credință la încheierea contratului.

B.E. a primit o ofertă de donație, în formă autentică, de la O.D., cu privire la o casă de vacanță în Bușteni. După ce a acceptat donația în formă autentică, B.E. s-a îmbolnăvit și a neglijat să i-o comunice ofertantului. Între timp, B.E. a decedat iar moștenitorii săi au găsit și comunicat acceptarea ofertei către O.D. Din păcate, aceștia au aflat că și ofertantul decedase între timp, înainte de comunicarea acceptării. Moștenitorii lui B.E. vă întreabă în ce măsură oferta și acceptarea manifestate separat au produs efecte în sensul încheierii donației?

1. A.decesul ofertantului atrage caducitatea ofertei de donație;
2. B.moștenitorii destinatarului ofertei pot să accepte oferta de donație după decesul destinatarului ei;
3. C.moștenitorii destinatarului defunct pot să comunice acceptarea făcută de acesta dar, ca urmare a decesului ofertantului, acceptarea este caducă.

Minorul R, în vârstă de 17 ani și 10 luni, a făcut o mișcare bruscă în curtea școlii și a lovit-o, fără să vrea, pe colega lui de clasă, N. Din cauza loviturii, aceasta a suferit niște contuzii minore care au necesitat câteva zile de îngrijiri medicale. Tatăl minorei N a fost revoltat de întregul incident și, de față cu aceasta și alți colegi, l-a amenințat pe R cu plângere la poliție și reclamații la Inspectoratul școlar, așa încât să-l împiedice să-și dea bacalaureatul. Sub presiunea acestor amenințări R, devenit major între timp, a acceptat încheierea unei tranzacții prin care și-a asumat plata unor despăgubiri în sumă de 15.000 euro (echivalentul în lei la data plății). Cuantumul despăgubirilor era vădit excesiv față de prejudiciul real suferit de victimă și circumstanțele faptei, dar R era speriat de amenințările tatălui victimei și nu voia să rateze examenul de bacalaureat. Întrucât lui R i-a fost imposibil să procure suma menționată, a fost chemat în judecată recent pentru a fi obligat la plată. R vă cere sfatul juridic. Selectati dintre apararile de mai jos:

1. A.R poate cere anularea contractului de tranzacție pentru vicierea consimțământului prin violență;
2. B.R poate cere anularea contractului de tranzacție pentru leziune;
3. C.R poate opune nulitatea relativă a contractului de tranzacție pe cale de excepție, dacă i se cere executarea acestuia.

X a cumpărat un imobil, care se afla în proprietatea unui terț, de la Y, acesta din urmă obligându-se să asigure transmiterea dreptului de proprietate de la titularul său către X în termen de 3 luni de la încheierea contractului. X a aflat recent că Y a dobândit proprietatea asupra imobilului, dar, deși mai sunt câteva zile până la expirarea termenului de 3 luni, nu l-a înștiințat despre aceasta. Ce consultanță juridică îi acordați lui X:

1. A.dacă Y nu încheie un nou contract de vânzare pentru transmiterea proprietății către X, acesta din urmă poate cere rezoluțiunea contractului, restituirea prețului și daune interese, dacă este cazul;
2. B.proprietatea se strămută de drept cumpărătorului din momentul dobândirii bunului de către vânzător, așa încât obligația vânzătorului de transmitere a dreptului de proprietate se consideră executată;
3. C.X poate cere instanței să pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare.

D.R. locuiește în străinătate de câțiva ani și a moștenit un imobil, situat în orașul P, de la tatăl său. Întrucât nu a fost în măsură să se ocupe de această proprietate, la sfatul unui avocat, a dat o declarație în formă autentică prin care a renunțat la dreptul de proprietate iar declarația a fost înregistrată în cartea funciară, la data de 10.08.2015. Din câte știe, consiliul local al orașului P a luat act de renunțarea lui printr-o hotărâre. Recent, D.R. a găsit un posibil cumpărător al imobilului și s-a răzgândit cu privire la renunțare. Întrucât în cartea funciară este inregistrată doar declarația lui și nu figurează un alt proprietar, vă întreabă dacă poate reveni asupra declarației de renunțare pentru a vinde imobilul. Selectați răspunsul/rile pe care îl/le considerați corect/e din cele de mai jos:

1. A.imobilul la care D.R. a renunțat a intrat în domeniul privat al orașului P prin hotărârea consiliului local;
2. B.imobilul la care D.R. a renunțat nu poate fi dobândit de orașul P fără înscriere în cartea funciară;
3. C.dreptul de proprietate al lui D.R. s-a stins prin înscrierea în cartea funciară, în condițiile legii, a declarației de renunțare.

L era logodnica lui V și urmau să se căsătorească în câteva luni. Cei doi locuiau împreună iar L, care era studentă, se afla în întreținerea logodnicului său care lucra într-o companie multinațională. Într-o dimineață, în timp ce se îndrepta spre locul de muncă, V a fost acroșat de un autoturism care circula haotic și în viteză și aruncat câțiva metri de la locul impactului. V a suferit traumatisme grave și a decedat în salvare, în drum spre spital. S-a dovedit că autorul accidentului era în stare de ebrietate. L a urmărit îngrozită întreaga scenă și a suferit o trauma emoțională serioasă care necesită consiliere psihologică pe termen lung. L vă întreabă dacă ar putea obține despăgubiri de la autorul accidentului, potrivit legii.

1. A.L poate obține despăgubiri pentru restrângerea posibilităților sale de viață familială și socială;
2. B.L nu ar putea obține despăgubiri materiale de la autorul accidentului întrucât, chiar dacă V îi presta întreținere în mod curent, nefiind căsătorită cu victima, nu era îndreptățită prin lege la întreținere din partea acesteia;
3. C.L ar putea obține despăgubiri de la autorul faptei ilicite pentru durerea încercată prin moartea victimei, dacă poate face dovada existenței unui astfel de prejudiciu.

La data de 15 martie 2013, P, în calitate de locator, a încheiat un contract de locațiune pe durată nedeterminată cu C, în calitate de locatar, cu privire la un imobil situat în zona de nord a capitalei. Părțile au prevăzut dreptul fiecăreia de a denunța unilateral contractul, cu un termen de preaviz de 60 de zile, precum și încetarea contractului de locațiune în caz de înstrăinare a imobilului. Contractul a fost notat în cartea funciară. După doi ani, P a încheiat un contract de vânzare a apartamentului cu D care nu dorește continuarea locațiunii. D vrea să știe în ce măsură contractul de locațiune îi este opozabil și când ar putea obține restituirea bunului de la locatar:

1. A.D poate denunța unilateral contractul cu respectarea unui termen de preaviz de 60 de zile;
2. B.locațiunea rămâne opozabilă lui D pentru un termen de două ori mai mare decât cel prevăzut pentru notificarea denunțării contractului, respectiv 120 de zile de la data notificării înstrăinării către locatar;
3. C.locațiunea va continua să producă efecte și după notificarea înstrăinării către locatar, dar nu mai mult de un an de la data înstrăinării dreptului de către locator.

Eroarea:

1. A.de drept nu poate fi considerata viciu de consimțământ, chiar dacă privește o normă juridică determinantă, potrivit voinței părților, pentru încheierea contractului;
2. B.provocată de manoperele frauduloase ale celeilalte parți, viciază consimțământul chiar dacă nu a fost esențială;
3. C.care poartă asupra unui element cu privire la care riscul de eroare trebuia să fie asumat de cel care o invocă, nu atrage anularea contractului.

În materia contractului de mandat:

1. A.mandatarul datorează dobânzi, începând din ziua întrebuințării, pentru sumele întrebuințate în folosul său cu care a rămas dator;
2. B.mandantul nu este obligat să plătească mandatarului remunerația convenită, dacă mandatul cu titlu oneros nu a putut fi executat, independent de culpa mandatarului;
3. C.mandantul poate oricând revoca tacit un mandat dat în formă autentică, chiar dacă a fost declarat irevocabil.

Prejudiciul:

1. A.cauzat prin pierderea unei șanse de a obține un avantaj se acoperă numai în cazul răspunderii civile delictuale nu și a celei contractuale;
2. B.pe care creditorul l-ar fi putut evita cu o minimă diligență nu dă dreptul la despăgubiri;
3. C.se stabilește și prin includerea cheltuielilor pe care creditorul le-a făcut, într-o limită rezonabilă, pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.

Bunurile proprietate publică:

1. A.nu pot fi dobândite de terți prin uzucapiune însă, dacă sunt mobile, pot fi dobândite prin posesie de bună- credință;
2. B.pot fi donate în interes public;
3. C.pot fi dobândite prin legat, acceptat în condițiile legii, dacă, prin natura lor sau prin voința dispunătorului, devin de uz ori de interes public.

Reprezentarea succesorală operează:

1. A.chiar dacă reprezentantul este nedemn față de reprezentat;
2. B.chiar daca reprezentantul este nedemn față de cel care lasă moștenirea;
3. C.chiar dacă reprezentantul a renunțat la moștenirea lăsată de reprezentat.

În materia îmbogățirii fără justă cauză:

1. A.cererea de restituire are caracter subsidiar și nu poate fi admisă dacă cel prejudiciat are dreptul la o altă acțiune pentru a obține ceea ce îi este datorat;
2. B.restituirea este datorată de cel care s-a îmbogățit fără justă cauză, în mod imputabil, în măsura pierderii patrimoniale suferite de cealaltă persoana;
3. C.restituirea nu este datorată decât dacă îmbogățirea subzistă la data sesizării instanței.

Rezoluțiunea:

1. A.operează de plin drept, ori de cate ori s-a convenit că rezultă din simplul fapt al neexecutării;
2. B.produce efecte și asupra clauzelor referitoare la soluționarea diferendelor;
3. C.unilaterală poate fi declarată de partea interesată și atunci când comportamentul celeilalte parți face imposibilă executarea contractului de întreținere în condiții conforme bunelor moravuri.

Prescripția dreptului la acțiune:

1. A.curge între soți dacă sunt separați în fapt;
2. B.în răspundere pentru viciile ascunse ale unei lucrări executate, alta decât o construcție, curge de la împlinirea unui an de la data recepției finale a lucrării, chiar dacă viciul a fost descoperit mai înainte;
3. C.nu poate fi aplicată de organul de jurisdicție chiar dacă ar fi în interesul statului sau al unităților sale administrativ-teritoriale.

Decăderea din beneficiul termenului:

1. A.face ca obligația sa devina de îndată exigibila;
2. B.a unui debitor solidar este opozabila și celorlalți codebitori;
3. C.poate fi cerută și atunci când debitorul ajunge în situația de a nu mai satisface o condiție considerată, în mod tacit, esențială de creditor la data încheierii contractului, chiar dacă nu este stipulată expres posibilitatea sancțiunii decăderii.

În ceea ce privește contestația privind tergiversarea procesului:

1. A.aceasta se poate face în scris sau verbal în ședință și se depune la instanța superioară instanței învestite cu soluționarea procesului în legătură cu care se invocă tergiversarea procesului
2. B.aceasta se soluționează de îndată sau în termen de cel mult 5 zile, cu citarea părților
3. C.când instanța apreciază contestația ca fiind întemeiată, va pronunța o încheiere nesupusă nici unei căi de atac

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul AA solicită, în contradictoriu cu pârâtul BB, constatarea nulității unui contract încheiat între aceștia, pentru cauză ilicită. În acest caz:

1. A.competența materială a instanței se stabilește în funcție de valoarea obiectului contractului, numai dacă se solicită repunerea părților în situația anterioară;
2. B.competența materială a instanței se stabilește în funcție de valoarea obiectului contractului, chiar dacă nu se solicită repunerea părților în situația anterioară;
3. C.reclamantul poate alege, din punct de vedere teritorial, între instanța de la domiciliul pârâtului și cea a locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației contractuale.

Prin cererea introdusă la Judecătoria Y, reclamantul AA, cu domiciliul în localitatea X, cheamă în judecată pe pârâtul BB, cu domiciliul în localitatea Y, solicitând instanței obligarea pârâtului la plata unei sume de bani reprezentând despăgubiri rezultate din săvârșirea de către pârât a unei fapte ilicite pe teritoriul localității Z. La primul termen, verificându-și competența, instanța constată din oficiu că nu este competentă teritorial și, după punerea în discuția părților a excepției necompetenței teritoriale, declină competența în favoarea Judecătoriei Z, în a cărei circumscripție s- a săvârșit fapta ilicită. În acest caz Judecătoria Y:

1. A.a procedat corect declinând competența în favoarea Judecătoriei Z., întrucât potrivit regulilor competenței teritoriale, în acest caz, competența aparține exclusiv instanței în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită;
2. B.a procedat corect deoarece la primul termen de judecată, în primă instanță, la care părțile sunt legal citate, judecătorul este obligat să verifice, din oficiu, competența generală, materială și teritorială;
3. C.a procedat greșit, întrucât este un caz de competență teritorială alternativă, iar reclamantul are alegerea între instanțele deopotrivă competente, instanța neputând, din oficiu, să invoce excepția de necompetență teritorială și să decline soluționarea cauzei.

Clienta AA se adresează avocatului X solicitându-i să formuleze acțiune având ca obiect: ”să se constate că AA este singura moștenitoare a defunctului D, decedat la 10.11.2014, în calitate de nepoată”. Întrebată fiind, de către avocat, cine ar avea calitate de pârât, clienta a arătat că este singura moștenitoare a defunctului și nu are cu cine să se judece. În aceste condiții:

1. A.avocatul va formula o cerere în procedură necontencioasă, pentru a i se recunoaște și a i se consolida petentei dreptul obținut prin succesiune;
2. B.avocatul nu va declanșa o acțiune în justiție, explicându-i clientei sale că orice cerere de chemare în judecată trebuie să cuprindă, printre altele, numele și domiciliul părților, sub sancțiunea nulității; în speță, nu este determinat pârâtul și, în lipsa acestui element esențial, o astfel de cerere ar fi declarată nulă;
3. C.avocatul va putea formula o cerere în procedură contencioasă, în contradictoriu cu Statul român, pentru a i se recunoaște și a i se consolida reclamantei dreptul obținut prin succesiune.

Incheierea prin care se respinge ca inadmisibilă cererea de intervenție voluntară:

1. A.are caracter interlocutoriu, este motivată și nu poate fi atacată decât odată cu fondul;
2. B.are caracter interlocutoriu, este motivată și poate fi atacată separat numai cu apel, atunci când cererea de intervenție s-a făcut în fața primei instanțe;
3. C.nu este supusă nici unei căi de atac.

În ceea ce privește excepția de litispendență:

1. A.dacă instanțele sunt de același grad, aceasta se invocă înaintea primei instanțe sesizate;
2. B.dacă instanțele sunt de grad diferit, aceasta se invocă înaintea instanței de grad superior;
3. C.aceasta se va soluționa printr-o încheiere care poate fi atacată numai odată cu fondul.

În cazul procedurii de asigurare a probelor:

1. A.încheierea de admitere a cererii de asigurare este executorie și nu este supusă nici unei căi de atac
2. B.încheierea de respingere a cererii de asigurare poate fi atacată separat cu recurs
3. C.încheierea prin care se constată administrarea probele asigurate nu este supusă nici unei căi de atac

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul AA a solicitat evacuarea pârâtului BB, pentru neplata chiriei și stricăciuni aduse locuinței, proprietatea reclamantului. La al doilea termen de judecată, pârâtul BB a achitat chiria restantă și cheltuielile de întreținere. La același termen, reclamantul, observând că din probele administrate în cauză rezultă că pârâtul a întreținut locuința în mod corespunzător, a depus o precizare de acțiune prin care a solicitat evacuarea lui BB pentru lipsa titlului locativ, invocând faptul că, în realitate, acesta nu avea contract de închiriere cu proprietarul apartamentului. În acest caz:

1. A.pârâtul se poate opune la primirea acestei ”precizări”, motivând că este o modificare a cererii de chemare în judecată, făcută peste termenul prevăzut de lege;
2. B.„precizarea” de acțiune a reclamantului va fi primită de instanță și analizată, pentru că nu reprezintă o modificare a acțiunii ale cărei elemente esențiale rămân neschimbate (părți, obiect, cauză);
3. C.instanța va primi modificarea cererii de chemare în judecată peste termenul prevăzut de lege, dacă pârâtul își exprimă acordul expres în acest sens.

În cazul în care intervine nulitatea unui act de procedură:

1. A.desființarea actului de procedură atrage întotdeauna și desființarea actelor de procedură subsecvente actului de procedură afectat de nulitate;
2. B.această nulitate nu împiedică faptul că acest act de procedură afectat de nulitate să producă alte efecte juridice decât cele care decurg din natura lui proprie;
3. C.actul de procedură afectat de nulitate este desființat de la data constatării nulității de către instanța de judecată

După repunerea cauzei pe rol, suspendată pentru lipsa părților, în primă instanță, pârâtul PP invocă excepția perimării și excepția litispendenței. De la termenul la care s-a dispus suspendarea cauzei din vina părților până la data repunerii pe rol au trecut mai mult de 6 luni, fără ca termenul de perimare să fi fost întrerupt sau suspendat. În acest interval reclamantul RR a introdus o nouă cerere de chemare în judecată împotriva pârâtului PP, având același obiect și aceeași cauză, cerere care a fost soluționată în primă instanță și se află în curs de judecată în apel. Instanța în fața căreia se invocă cele două excepții:

1. A.va admite excepția de litispendență, iar dosarul va fi trimis instanței de apel;
2. B.va constata perimarea, însă dosarul va fi trimis instanței de apel ca efect al litispendenței;
3. C.va constata perimarea, pronunțând o hotărâre în acest sens, această excepție trebuind examinată cu prioritate față de excepția de litispendență.

Sancțiunea procedurală a decăderii nu intervine:

1. A.în cazurile în care termenul imperativ reglementat de lege este prevăzut pentru un act ce trebuie efectuat de către procuror;
2. B.atunci când legea permite părții care putea invoca decăderea să renunțe la acest drept;
3. C.atunci când aceasta privește pe una din părțile legate printr-un raport de solidaritate sau indivizibilitate, iar cel puțin una dintre celelalte părți a efectuat actul de procedură în termen.

Procesul a fost suspendat prin încheierea dată la termenul din 4 mai 2015, pentru lipsa părților legal citate, iar una din părți decedează la data de 4 octombrie 2015. În aceste condiții:

1. A.la termenul din 10 noiembrie 2015, în urma repunerii pe rol, din oficiu, instanța va constata că a intervenit perimarea cererii de chemare în judecată;
2. B.la termenul din 10 noiembrie 2015, în urma repunerii pe rol, instanța va constata că cererea de chemare în judecată nu s-a perimat;
3. C.cursul termenului de perimare, în acest caz, începe să curgă din nou de la data decesului părții.

Reclamantul AA introduce o cerere de chemare în jduecată, în contradictoriu cu pârâtul BB, având ca obiect revendicarea unui bun imobil (casă de locuit și teren aferent). La termenul din 10 martie 2015, termen de încuviințare a probelor, instanța de judecată, la cererea reclamantului, încuviințează o expertiză tehnică care avea ca obiective stabilirea datelor topometrice ale terenului și suprafața acestuia, respectiv valoarea construcției revendicate. Pentru efectuarea expertizei este desemnat expertul judiciar X. Pârâtul învederează instanței că știe că expertul X este rudă de gradul patru cu avocatul reclamantului AA, dar că are încredere în acesta, fiind un bun specialist în materie, sens în care nu se opune acestei desemnări. Pentru efectuarea expertizei și depunerea raportului de expertiză se acordă termen în data de 11 aprilie 2015. La acest termen, având în vedere că raportul de expertiză nu a fost depus, deși onorariul expertului era achitat:

1. A.pârâtul BB este în termen să-l recuze pe expertul X pe motivul că este rudă de gradul patru cu avocatul reclamantului AA
2. B.pârâtul BB nu-l va putea recuza pe expertul X pe motivul că este rudă de gradul patru cu avocatul reclamantului AA deoarece o asemenea cerere ar fi inadmisibilă, recuzarea expertului nefiind permisă de Codul de procedură civilă
3. C.pârâtul BB nu-l va putea recuza pe expertul X pe motivul că este rudă de gradul patru cu avocatul reclamantului AA deoarece este decăzut din acest drept.

Cererea de ridicare a sechestrului asigurător:

1. A.se soluționează în ședință publică, de urgență și cu citarea în termen scurt a părților, dacă debitorul a dat garanție îndestulătoare;
2. B.se soluționează prin încheiere supusă, în toate cazurile, apelului în termen de 5 zile de la pronunțare;
3. C.se soluționează prin încheiere definitivă, dată fără citarea părților, dacă cererea principală în temeiul căreia a fost încuviințat sechestrul asigurător a fost anulată prin hotărâre definitivă.

În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat:

1. A.aceasta poate fi invocată de instanță din oficiu, în orice stare a procesului, chiar înaintea instanței de recurs;
2. B.aceasta nu poate fi invocată de parte direct înaintea instanței de recurs dacă partea nu a invocată la instanța de fond, fiindu-i respinsă;
3. C.ca efect al admiterii acestei excepții, părții i se poate crea în propria cale de atac o situație mai nefavorabilă decât cea din hotărârea atacată.

În ceea ce privește calea de atac a apelului:

1. A.aceasta are carecter devolutiv chiar și atunci când se solicită anularea hotărârii de primă instanță și respingerea cererii de chemare în judecată ca urmare a invocării unei excepții peremptorii;
2. B.în apel va putea fi invocată compensația legală;
3. C.apelantului nu i se poate crea, în nici un caz, în propria cale de atac, o situație mai rea decât cea din hotărârea atacată.

AA o introdus o cerere de chemare în judecată, în contradictoriu cu pârâtul BB, prin care a solicitat instanței să-l oblige pe pârât numai la plata sumei de 3500 de lei reprezentând împrumut acordat și nerestituit la scadență conform convenției încheiate între părțile litigante. Instanța admite cererea de chemare în judecată și obligă pe pârâtul BB la plata sumei de 3500 de lei reprezentând împrumut nerestituit la scadență și la plata dobânzii legale în cuantum de X lei aferente perioadei de la scadență până la momentul pronunțării hotărârii. Această hotărâre este comunicată părților în data de vineri 13 februarie 2015. Întrucât instanța, prin soluția pronunțată, a dat mai mult decât s-a cerut (dobânda legală nu fusese solicitată de AA), pârâtul BB intenționează să atace, pe acest motiv, cu revizuire, hotărârea pronunțată. În acest caz, revizuirea va putea fi formulată, sub sancțiunea decăderii:

1. A.cel mai târziu la data de luni 16 martie 2015;
2. B.cel mai târziu la data de luni 2 martie 2015
3. C.cel mai târziu la data de vineri 13 martie 2015.

Instanța se pronunță asupra cererii de restituire a cauțiunii:

1. A.cu citarea părților;
2. B.printr-o încheiere supusă numai recursului dacă cererea este de competența tribunalului;
3. C.printr-o încheiere supusă recursului ce urmează a fi soluționat de completul de 5 judecători de la Î.C.C.J., dacă cu privire la cererea de restituire a cauțiunii se pronunță una dintre secțiile Î.C.C.J.

AA în calitate de soț, introduce o cerere de divorț în contradictoriu cu soția BB (divorț fără copii minori) prin care solicită desfacerea căsătoriei din culpă comună, revenirea soției la numele purtat anterior căsătoriei și plata unei despăgubiri de 10000 de lei, de către soția pârâtă BB, reprezentând despăgubire pentru prejudiciu moral suferit ca urmare a desfacerii căsătoriei. Pârâta BB depune, în termen legal, întâmpinare prin care solicită respingerea cererii de divorț ca nefondată având în vedere faptul că motivele de divorț (neînțelegeri majore în plan financiar și ocupațional) invocate nu sunt reale, aspect ce urmează a fi dovedit prin probe. La primul termen de judecată formulează o cerere de intervenție principală CC - mama pârâtei BB, solicitând evacuarea reclamantului AA din locuința familiei având în vedere faptul că CC este proprietara imobilului care reprezenta locuința familiei și că, odată cu declanșarea procesului de divorț, nu mai este de acord ca AA să mai locuiască în acest imobil. În acest context:

1. A.AA va putea obține despăgubirea de 10000 de lei pentru prejudiciu moral suferit ca urmare a desfacerii căsătoriei dacă va proba existența motivelor care să conducă la desfacerea căsătoriei din culpă comună și existența, respectiv întinderea prejudiciului moral;
2. B.dacă din probele încuviințate și administrate va rezulta culpa exclusivă a reclamantului, atunci instanța va pronunța divorțul din culpa exclusivă a soțului AA;
3. C.instanța va respinge cererea de intervenție formulată de CC ca inadmisibilă.

AA în calitate de creditor, a început executarea silită împotriva debitorului BB, în baza hotărârii judecătorești definitive nr. X/2014, prin care debitorul fusese obligat la plata sumei de 3000 de lei. După efectuarea mai multor acte de executare silită prin care fusese recuperată parțial suma de 1500 de lei din cei 3000 de lei, executarea silită a fost desființată ca urmare a introducerii, de către debitorul BB, a unei contestații la executare. În cadrul acestei contestații la executare, debitorul BB nu a solicitat și întoarcerea executării silite. În acest context, debitorul BB:

1. A.nu mai poate solicita, pe cale separată, întoarcerea executării cu privire la suma de 1500 de lei deoarece acest capăt de cerere trebuia introdus obligatoriu odată cu contestația la executare;
2. B.va putea solicita, pe cale separată, întoarcerea executării silite cu privire la suma de 1500 de lei, printr-o cerere introdusă la instanța competentă material potrivit criteriului valoric;
3. C.va putea solicita , pe cale separată, întoarcerea executării silite cu privire la suma de 1500 de lei, printr-o cerere introdusă la instanța de executare.

În aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei potrivit art.6 din Codul penal:

1. A.în cazul tentativei, limita maximă a pedepsei ce trebuie avută în vedere este maximul prevăzut de lege pentru forma tentată (maximul special al pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea consumată, redus sau înlocuit conform dispozițiilor privind tratamentul sancționator al tentativei);
2. B.în cazul tentativei, limita maximă a pedepsei ce trebuie avută în vedere este maximul prevăzut de lege pentru forma consumată (maximul special al pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea consumată, fără a fi redus sau înlocuit conform dispozițiilor privind tratamentul sancționator al tentativei);
3. C.în cazul infracțiunilor continuate, prin sintagma „maxim special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită" se înțelege maximul special prevăzut de lege pentru infracțiune, fără luarea în considerare a cauzei de majorare a pedepsei prevăzută pentru infracțiunea continuată.

Fapta se comite din culpă atunci când:

1. A.făptuitorul prevede rezultatul faptei sale și, deși nu-l urmărește, acceptă posibilitatea producerii lui;
2. B.făptuitorul prevede rezultatul faptei sale, dar nu îl acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce;
3. C.făptuitorul prevede rezultatul faptei sale și acceptă posibilitatea producerii lui, dar, în realitate, se produce un rezultat mai grav.

Soțul inculpatei a venit seara acasă în stare avansată de ebrietate și a amenințat-o pe aceasta că a doua zi o va pedepsi, pentru că nu a făcut curățenie în casă. După ce soțul a adormit, inculpata i-a aplicat acestuia mai multe lovituri cu un corp contondent provocându-i o infirmitate. În apărare, inculpata a susținut că se temea pentru viața ei deoarece victima o agresase anterior în repetate rânduri, fiind o persoană foarte violentă. În cauză:

1. A.sunt incidente dispozițiile privind legitima apărare;
2. B.sunt incidente dispozițiile privind excesul neimputabil;
3. C.nu sunt incidente nici dispozițiile privind legitima apărare nici cele privind excesul neimputabil.

Recent eliberat din penitenciar, după executarea unei pedepse de trei ani închisoare pentru ucidere din culpă ( în urma comiterii unui accident de circulație), inculpatul a luat hotărârea de a exercita violențe asupra victimei ( o rudă a persoanei decedate în accident ) ori de câte ori o va întâlni. Astfel, inculpatul a lovit victima timp de trei zile consecutiv. Ultima dată, inculpatul a exercitat violențe și asupra altei persoane care o însoțea pe victimă. În cauză vor fi incidente dispozițiile privind:

1. A.infracțiunea continuată;
2. B.concursul de infracțiuni;
3. C.recidiva.

Instigarea la comiterea unei fapte prevăzute de legea penală:

1. A.se realizează doar cu intenție;
2. B.nu este condiționată de o anumită conduită a autorului;
3. C.presupune o contribuție a autorului ce realizează cel puțin o tentativă pedepsibilă.

Inculpatul a comis o tentativă la infracțiunea de omor prin depășirea limitelor stării de necesitate și se află în stare de recidivă. În cauză, limitele speciale ale pedepsei pentru infracțiunea de omor:

1. A.se reduc prin aplicarea succesivă în ordine, a dispozițiilor privitoare la circumstanțele atenuante și tentativă, după care, limitele rezultate se majorează prin aplicarea dispozițiilor privind pedeapsa în caz de recidivă;
2. B.se reduc prin aplicarea succesivă în ordine, a dispozițiilor privitoare la tentativă și circumstanțele atenuante, după care, limitele rezultate se majorează prin aplicarea dispozițiilor privind pedeapsa în caz de recidivă;
3. C.se majorează prin aplicarea dispozițiilor privind pedeapsa în caz de recidivă, după care, limitele rezultate se reduc prin aplicarea succesivă în ordine, a dispozițiilor privitoare la circumstanțele atenuante și tentativă.

Bunurile care au fost folosite la comiterea faptei prevăzute de legea penală:

1. A.se confiscă în parte, prin echivalent bănesc, dacă au o valoare vădit disproporționată față de natura și gravitatea faptei;
2. B.se pot confisca și în cazul faptelor săvârșite prin presă;
3. C.se confiscă prin echivalent dacă nu pot fi găsite.

Măsura internării într-un centru de detenție:

1. A.poate fi dispusă pe o perioadă de 15 ani în cazul unui minor care a săvârșit o infracțiune de omor calificat;
2. B.se dispune în mod obligatoriu față de minorul care a săvârșit o nouă infracțiune cu intenție în perioada în care se află internat într-un centru educativ;
3. C.poate fi dispusă atunci când pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă este de 7 ani.

Reprezintă pedeapsă complementară care se aplică persoanelor juridice:

1. A.plasarea sub supraveghere judiciară;
2. B.amenda;
3. C.dizolvarea persoanei juridice.

În cazul infracțiunilor pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale este condiționată de introducerea unei plângeri prealabile:

1. A.acțiunea penală nu poate fi niciodată pusă în mișcare din oficiu;
2. B.acțiunea penală poate fi pusă în mișcare din oficiu dacă persoana vătămată a decedat înainte de expirarea termenului prevăzut de lege pentru introducerea plângerii;
3. C.dacă acțiunea penală a fost pusă în mișcare din oficiu, retragerea acesteia produce efecte numai dacă este însușită de procuror.

I. a participat la o petrecere, unde, profitând de un moment de neatenție, a sustras de pe o masă un telefon mobil aparținând lui V. După aproximativ două ore între I. și V. s a iscat un conflict determinat de faptul că lui I. nu i plăcea muzica pusă de V. În acest context I. i a aplicat lui V. o lovitură cu o statuetă de bronz în cap, iar acesta din urmă a decedat. Încadrarea juridică exactă a faptelor ce se vor reține în sarcina lui I. este:

1. A.infracțiunea de omor calificat comisă pentru a înlesni sau a ascunde săvârșirea altei infracțiuni;
2. B.infracțiunea de omor calificat comisă pentru a înlesni sau a ascunde săvârșirea altei infracțiuni în concurs cu infracțiunea de furt;
3. C.infracțiunea de furt în concurs cu infracțiunea de omor.

X i-a aplicat cu intenție o lovitură de cuțit lui Y în brațul drept provocându i o leziune ce a necesitat inițial pentru vindecare 12 zile de îngrijiri medicale. Din cauza unor complicații generate de vătămare, victima a decedat după 20 de zile. Fapta reprezintă infracțiunea de:

1. A.ucidere din culpă;
2. B.lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte;
3. C.omor.

Dacă în urma unui accident rutier se constată că autorul a depășit viteza legală, fără a i se reține o altă împrejurare imputabilă, iar victima necesită pentru vindecare 90 de zile de îngrijiri medicale:

1. A.fapta reprezintă vătămarea corporală din culpă (art. 196 C.pen.);
2. B.fapta reprezintă lovirea sau alte violențe (art. 193 C.pen.);
3. C.fapta nu reprezintă infracțiune.

Fapta tatălui de a întreține raporturi sexuale cu fiica sa în vârstă de 5 ani reprezintă:

1. A.infracțiunea de viol în varianta agravată;
2. B.infracțiunea de act sexual cu un minor;
3. C.infracțiunea de viol în concurs cu infracțiunea de incest.

În urma unei înțelegeri anterioare, X și Y hotărăsc ca primul să pătrundă în sediul unui magazin cu scopul de a sustrage mărfuri, iar al doilea să asigure paza. Imediat după pătrunderea lui X în magazin, Y s-a speriat și a părăsit locul de unde trebuia să asigure paza, fapt sesizat de X doar după ce a părăsit locul cu bunurile sustrase. În această situație Y:

1. A.nu va răspunde penal deoarece s-a desistat;
2. B.va răspunde pentru complicitate la tentativă la furt;
3. C.va răspunde pentru complicitate la infracțiunea consumată de furt.

Există infracțiunea de tâlhărie în cazul în care:

1. A.furtul este urmat de întrebuințarea de amenințări pentru păstrarea bunului furat;
2. B.furtul este săvârșit prin amenințarea victimei cu o armă anterior luării bunului;
3. C.furtul este săvârșit asupra unei persoane care se afla în stare de inconștiență.

X i-a dat cu împrumut lui Y un autoturism timp de o săptămână. La împlinirea termenului, Y a refuzat să i restituie bunul lui X, deși acesta l-a solicitat în repetate rânduri. Fapta lui Y reprezintă infracțiunea de:

1. A.furt;
2. B.abuz de încredere;
3. C.înșelăciune.

Situația premisă la infracțiunea de tăinuire poate fi realizată și atunci când:

1. A.fapta anterioară, din care provine bunul, a fost comisă în condiții de neimputabilitate (minoritate, iresponsabilitate);
2. B.fapta anterioară din care provine bunul nu este o infracțiune contra patrimoniului;
3. C.fapta anterioară, din care provine bunul, a fost dezincriminată.

Are calitatea de funcționar public în conformitate cu dispozițiile art. 175 C.pen. și prin urmare poate fi subiect activ al infracțiunii de luare de mită:

1. A.avocatul;
2. B.expertul tehnic judiciar;
3. C.medicul angajat cu contract de muncă într-o unitate spitalicească din sistemul public de sănătate.

Fapta șoferului angajat la o persoană juridică, însărcinat să transporte marfă, de a prezenta documente false cu ajutorul cărora a ridicat de la un furnizor o cantitate mai mare de marfă, folosind o parte din ea în interes propriu reprezintă:

1. A.infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în concurs cu infracțiunea de înșelăciune;
2. B.infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în con¬curs cu infracțiunea de gestiune frauduloasă;
3. C.infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în concurs cu infracțiunea de delapidare.

Apelul declarat într-o cauză penală privind o infracțiune săvârșită de un avocat se judecă de către:

1. A.Înalta Curte de Casație și Justiție;
2. B.Curtea de apel;
3. C.Tribunal.

Organele judiciare pot respinge o cerere privitoare la administrarea unor probe atunci când:

1. A.proba este dificil de obținut;
2. B.proba este imposibil de obținut;
3. C.proba nu este necesară, întrucât faptul este notoriu.

Pot renunța în mod expres la calea de atac a apelului:

1. A.persoana vătămată, după pronuntarea hotărârii și până la expirarea termenului de declarare a apelului;
2. B.părțile, după pronunțarea hotărârii și până la expirarea termenului de declarare a apelului;
3. C.părțile si persoana vătămată, după pronunțarea hotărârii și până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel.

Încheierea prin care judecătorul de cameră preliminară hotărăște asupra legalității și temeiniciei ordonanței prin care s-a dispus, de către procuror, redeschiderea urmăririi penale:

1. A.poate fi atacată cu contestație, în termen de 48 de ore de la pronunțare sau, după caz, de la comunicare, de către procuror, suspect sau inculpat;
2. B.este definitivă;
3. C.poate fi atacată cu contestație, în termen de 48 de ore de la pronunțare, numai de către procuror.

Persoana vătămată sau succesorii acesteia, care s-au constituit parte civilă în procesul penal:

1. A.nu pot introduce acțiune în fața instanței civile chiar dacă procesul penal a fost suspendat;
2. B.pot introduce acțiune la instanța civilă dacă, prin hotărâre definitivă, instanța penală a lăsat nesoluționată acțiunea civilă;
3. C.pot introduce acțiune la instanța civilă, pentru repararea prejudiciului născut ori descoperit după constituirea ca parte civilă.

În cazul în care, în procedura de camera preliminară, judecătorul de cameră preliminară a dispus restituirea cauzei la parchet în temeiul art. 346 alin. (3) lit. a) C.proc.pen., constatând că rechizitoriul este neregulamentar întocmit iar neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecații:

1. A.reluarea urmăririi penale este întotdeauna obligatorie, fiind dispusă de conducătorul parchetului ori de procurorul ierarhic superior;
2. B.reluarea urmăririi penale se dispune de conducătorul parchetului ori procurorul ierarhic superior prevăzut de lege, numai atunci când constată că pentru remedierea neregularității este necesară efectuarea unor acte de urmărire penală;
3. C.reluarea urmăririi penale este întotdeauna obligatorie, fiind dispusă de procurorul care a supravegheat sau a efectuat urmărirea penală.

Tribunalul:

1. A.soluționează conflictele de competență ivite între parchetele de pe lângă judecătoriile din circumscripția sa;
2. B.soluționează cererile de strămutare a judecarii unei cauze de la judecătoria competentă la o alta judecătorie din circumscripția sa;
3. C.soluționează contestațiile formulate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorie în cazurile prevăzute de lege.

Instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă în caz de achitare a inculpatului:

1. A.pe temeiul prevăzut la art. 16 alin. (1) lit.c) C.p.p. - nu există probe că o persoană a săvârșit infracțiunea;
2. B.pe temeiul prevăzut la art. 16 alin. (1) lit. a) C.p.p. - fapta nu există;
3. C.pe temeiul prevăzut la art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi C.p.p. - fapta nu este prevăzută de legea penală.

Încheierea prin care instanța de judecată disjunge acțiunea civilă:

1. A.poate fi atacată cu contestație;
2. B.este definitivă;
3. C.poate fi atacată separat cu apel.

Prin sentința penală pronunțată de Tribunalul București, Secția penală, luni, 06 aprilie 2015, inculpatul AB a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare cu executare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită. Copia minutei a fost comunicată procurorului, părților și persoanei vătămate miercuri, 08 aprilie 2015. În această situație:

1. A.apelul declarat de procuror vineri, 17 aprilie 2015 este declarat în termen;
2. B.apelul declarat de persoana vătămată luni, 20 aprilie 2015 este declarat în termen;
3. C.apelul declarat de inculpat marți, 21 aprilie 2015 este declarat în termen.

Pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București se află înregistrat dosarul nr. Z/301/2015 în care AB este trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe – infracțiune pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă (art.193 C.pen.). În cursul urmăririi penale persoana vătămată BC s-a constituit parte civilă pentru suma de 5000 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului material produs prin fapta inculpatului. După citirea actului de sesizare, persoana vătămată BC și-a retras plângerea prealabilă formulată. În această situație instanța:

1. A.poate admite acțiunea civilă dacă pretențiile persoanei vătămate sunt dovedite prin probele aflate la dosar;
2. B.trebuie să pronunțe, pe latură penală, soluția încetării procesului penal;
3. C.trebuie să lase nesoluționată acțiunea civilă.

În cuvântul acordat părții civile AB, în cadrul dezbaterilor din cauza aflată pe rolul Curții de Apel București, Secția a II - a penală, aceasta precizează că își majorează pretențiile inițiale formulate în cererea de constituire de parte civilă de la 30.000 lei la 45.000 lei cu titlul de daune materiale, ca urmare a concluziilor raportului de expertiză întocmit în cursul judecății. Rezolvând acțiunea civilă, instanța penală:

1. A.va putea acorda părții civile 45.000 lei cu titlul de daune materiale întrucât partea civilă a procedat la mărirea întinderii pretențiilor cu respectarea dispozițiilor legale;
2. B.se va pronunța doar cu privire la daunele materiale indicate în cererea inițială de constituire de parte civilă în cuantum de 30.000 lei, mărirea întinderii pretențiilor fiind făcută cu încălcarea dispozițiilor legale;
3. C.va lua în considerare mărirea pretențiilor doar dacă partea civilă depune și în formă scrisă cererea de mărire a întinderii pretențiilor formulată în cadrul dezbaterilor.

Pe rolul Tribunalului București, Secția penală, se află cauza în care inculpatul AB a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzute de art.291 C.pen. Având în vedere legătura existentă între această cauză și cauza aflată pe rolul Curții militare de apel București în care inculpatul CD, general la data săvârșirii faptei, a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art.297 alin.(1) C.pen., cele două cauze au fost reunite considerându-se că reunirea cauzelor se impune pentru buna înfăptuire a justiției. Competența de a judeca cauzele reunite aparține:

1. A.Curții de Apel București;
2. B.Curții militare de Apel București;
3. C.Tribunalului militar București.

Prin sentința penală pronunțată de Tribunalul Brașov, Secția penală, față de inculpatul minor AB s-a dispus internarea într-un centru de detenție pentru o perioadă de 3 ani. Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen BC, reprezentantul legal al minorului, pentru inculpat, solicitând încetarea procesului penal și Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, solicitând majorarea perioadei pentru care s-a dispus internarea inculpatului minor. În această situație următoarele afirmații sunt adevărate:

1. A.BC poate să declare apel pentru inculpatul AB;
2. B.inculpatul AB nu poate retrage apelul declarat de BC;
3. C.apelul declarat de Parchet, dacă este retras, poate fi însușit de inculpat.

În timpul efectuării urmăririi penale în cauza Z/P/2015 în care s-a început urmărirea penală cu privire la săvârșirea infracțiunii de distrugere în variantă agravată (art.253 alin.3 C.pen.), din probele existente în cauză au rezultat indicii rezonabile că fapta a fost săvârșită de către AB, care la data săvârșirii faptei era judecător în cadrul Curții de Apel Craiova, funcție pe care o deține și în prezent. În consecință, organul de cercetare a trimis de îndată cauza procurorului din Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, care exercita supravegherea în cauză, pentru ca acesta să sesizeze Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova ca organ competent. Având în vedere această situație:

1. A.organul de cercetare penală a procedat în mod corect;
2. B.organul de cercetare trebuia să trimită cauza direct la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova;
3. C.organul de cercetare trebuia să trimită cauza direct la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, acesta fiind organul competent potrivit legii.

Din probele administrate în dosarul de urmărire penală nr.Z/P/2015 a reieșit că suspectul X nu este persoana care a săvârșit infracțiunea de luare de mită pentru care se efectua urmărirea penală în cauză. Prin ordonanța din data de 5 mai 2015, față de suspectul X s-a dispus soluția clasării. Ordonanța a fost comunicată în aceeași zi lui Y, persoana care a formulat denunț în cauză. În cazul formularii unei plângeri adresate judecătorului de cameră preliminară de către Y la data de 25 mai 2015, judecătorul:

1. A.poate dispune începerea judecății cu privire la infracțiunea de luare de mită săvârșită de X ca urmare a admiterii plângerii și desființării soluției, dacă acesta apreciază că probele legal administrate sunt suficiente în acest sens;
2. B.poate dispune admiterea plângerii, desființarea soluției atacate și trimiterea cauzei la procuror pentru a pune în mișcare acțiunea penală și a completa urmărirea penală ;
3. C.va constata că plângerea este formulată în termenul prevăzut de lege.

Prin încheierea pronunțată la data de 08 iulie 2015 Judecătoria Constanța a respins cererea inculpatului X de recunoaștere a învinuirii și de solicitare ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a dispus începerea cercetării judecătorești. După efectuarea actelor de cercetare judecătorească în condiții obișnuite dacă instanța va reține aceeași situație de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare și recunoscută de inculpat:

1. A.se reduc la jumătate limitele de pedeapsă în cazul condamnării la pedeapsa închisorii;
2. B.se reduc cu o pătrime limitele de pedeapsă în cazul aplicării pedepsei amenzii;
3. C.se reduc cu o treime limitele de pedeapsă în cazul condamnării la pedeapsa închisorii.

Împotriva sentinței de condamnare nr. Z pronunțată în cauza penală X/Y/2014 de Judecătoria Sectorului 1 au formulat apel în termen inculpații AB și DC. În apelul său, inculpatul AB a solicitat desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Sectorului 1, având în vedere faptul că minuta sentinței purta semnătura președintelui instanței (JS1), cu motivarea că judecătorul care a participat la dezbateri a intrat în concediu medical. În apelul său, inculpatul DC a solicitat desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Sectorului 1, având în vedere faptul că judecata de fond s-a desfășurat în lipsa persoanei vătămate, nelegal citate În acest caz istanța de apel va dispune:

1. A.admiterea ambelor apeluri, desfiintarea sentinței primei instanțe și rejudecarea cauzei de către Judecătoria Sectorului 1;
2. B.admiterea numai a apelului declarat de AB, desființarea sentinței primei instanțe și rejudecarea cauzei de către Judecătoria Sectorului 1;
3. C.respingerea ambelor apeluri ca nefondate, menținând hotărârea atacată.

Împotriva sentinței Z pronunțată în cauza penală X/Y/2015 prin care inculpații AB si BC ( autor, respectiv complice) au fost condamnați pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute si pedepsite de dispozițiile art. 244 C.pen. (înșelăciunea), au formulat apel ambii inculpați. Prin decizie, instanța a respins apelul formulat de BC ca tardiv admițând doar apelul lui AB iar, după rejudecare, instanța l- a achitat pe AB în temeiul dispozițiilor art.16 lit. b) teza I C. proc. pen. – fapta nu e prevazută de legea penală, lăsând neschimbată sentința de condamnare în ceea ce îl privește pe BC. În această situație, considerați că:

1. A.decizia instanței de apel este corectă;
2. B.decizia instanței de apel nu este corectă, instanța de apel fiind obligată să facă aplicarea dispozițiilor legale privind efectul extensiv al apelului;
3. C.decizia instanței de apel nu este corectă, instanța de apel fiind obligată să facă aplicarea dispozițiilor legale privind efectul devolutiv al apelului.

Împotriva sentinței Y pronunțată în cauza penală X/Z/2015 prin care inculpatul a fost condamnat la 12 ani închisoare și 20000 lei despăgubiri civile materiale către partea civilă BC, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de dispozițiile art.188 C.pen. (omor) a formulat apel în termen parchetul, solicitând instanței de apel pe latură civilă, reducerea la jumătate a despăgubirilor civile acordate criticând sentința în sensul că instanța acordase o sumă prea mare ca despăgubiri civile materiale, la dosar fiind probate numai 1/2 din acestea, precum și pe latura penală a cauzei, cerând condamnarea inculpatului la 15 ani închisoare. La primul termen de judecată în fața instanței de apel s-a prezentat procurorul ierarhic superior care a solicitat instanței să ia act că retrage apelul formulat de procurorul ierarhic inferior doar pe latura civilă a cauzei. Sunt corecte următoarele afirmații:

1. A.procurorul ierarhic superior nu putea retrage parțial, numai cu privire la latura civilă a cauzei, apelul declarat de procurorul ierarhic inferior;
2. B.procurorul ierarhic superior putea retrage parțial, numai cu privire la latura civilă a cauzei, apelul declarat de procurorul ierarhic inferior;
3. C.procurorul ierarhic superior putea renunța la apel, parțial, numai cu privire la latura civilă a cauzei.