Subiecte Barou septembrie 2025 (avocați definitivi)

Având în vedere că AA are calitatea de pârât într-un proces civil referitor la o revendicare imobiliară, acesta intenționează să-l angajeze pe avocatul BB, pentru reprezentare/asistare în această cauză civilă. În acest caz, contractul de asistență juridică încheiat între avocatul BB și clientul AA:

1. A.poate lua forma unei scrisori de angajament care să indice raporturile juridice dintre avocatul BB și clientul AA, inclusiv serviciile avocațiale și onorariul, semnată de avocat, transmisă clientului și acceptată de acesta;
2. B.nu poate fi încheiat în formă electronică, având în vedere că presupune un mandat judiciar;
3. C.trebuie să cuprindă, în mod obligatoriu, printre altele, și atestarea identității clientului AA.

Dacă între societatea civilă profesională de avocați XY și avocatul definitiv colaborator AB au intervenit neînțelegeri grave legate de plata onorariilor, atunci:

1. A.avocatul colaborator AB va putea denunța unilateral contractul, prin înștiințarea societății, cu cel puțin 3 luni înainte, dacă în contract nu s-a stipulat un termen mai scurt;
2. B.societatea civilă profesională de avocați XY va putea denunța contractul numai dacă acest drept a fost stipulat în mod expres;
3. C.dacă va denunța contractul de colaborare, avocatul colaborator AB are obligația să se abțină să atragă clientela societății civile profesionale folosind legăturile stabilite în cadrul acesteia.

Decizia Consiliului baroului de încetare a calității de avocat, în urma constatării unui caz de nedemnitate:

1. A.este executorie și definitivă;
2. B.poate fi atacată de avocatul în cauză, în termen de 15 zile de la comunicare, la Consiliul UNBR;
3. C.are ca efect suspendarea exercițiului profesiei.

Prin sentința penală definitivă, la data de 31 ianuarie 2024, i s-a interzis avocatului AA să-și exercite profesia pe o perioadă de 3 ani. În acest context:

1. A.avocatul AA nu are obligația să aducă această situație la cunoștința Baroului în care este înscris, întrucât comunicarea se face oficial de către instanță;
2. B.împotriva avocatului AA se poate exercita acțiunea disciplinară pentru săvârșirea unei abateri disciplinare grave, dacă și-ar desfășura activitatea în perioada interdicției;
3. C.avocatul AA are obligația să-și asigure substituirea în termen de cel mult 15 de zile de la data comunicării măsurii suspendării.

Avocatul AA a fost martor la evenimentul din luna iulie 2025 care a determinat formularea cererii de emitere a unui ordin de protecție de către reclamanta BB. La termenul fixat la instanță pentru soluționarea cauzei, avocatul AA a fost audiat în calitate de martor propus de reclamanta BB. Ca urmare a soluției pronunțate, reclamanta BB a formulat apel, încheind un contract de asistență juridică cu avocatul AA pentru ca acesta să-i asigure asistența juridică în calea de atac. În acest caz:

1. A.avocatul AA a procedat corect, deoarece avea dreptul să asiste partea în calea de atac;
2. B.calitatea de martor avea întâietate raportat la calitatea de avocat;
3. C.având în vedere faptul că a fost audiat ca martor, avocatul AA nu mai poate desfășura nicio activitate profesională în acea cauză.

Avocatul AA a fost angajat de clientul Y pentru a-l reprezenta într-un litigiu privind anularea unor decizii administrative. Pe măsură ce analiza dosarul, avocatul AA a constatat că unele documente furnizate inițial de Y necesitau verificări suplimentare, iar termenele impuse de instanță erau foarte strânse. Pentru a proteja interesele clientului, avocatul AA a acționat imediat, limitându-se la măsurile strict necesare și folosind cunoștințele și abilitățile sale profesionale. În paralel, avocatul AA a informat constant clientul despre evoluția cazului, explicându-i strategiile adoptate, opțiunile disponibile și riscurile posibile, asigurându-se că nu încalcă secretul profesional și că toate acțiunile sunt realizate cu diligența și competența cerută de lege. În acest caz:

1. A.avocatul AA și-a respectat obligațiile de diligență, consultând constant clientul și adaptând strategia la circumstanțele cazului;
2. B.avocatul AA a acționat rezonabil pentru protejarea drepturilor clientului, chiar dacă nu dispunea de toate informațiile inițiale;
3. C.avocatul AA putea să decidă singur asupra tuturor acțiunilor, fără a informa clientul, întrucât termenul limită îl exonera de obligațiile profesionale.

Avocatul AA a fost numit într-o funcție care îl face incompatibil cu calitatea de avocat. În acest context, pe perioada de incompatibilitate:

1. A.avocatul incompatibil AA poate continua numai activitatea de consultanță juridică;
2. B.continuarea exercitării profesiei după intervenirea cazului de incompatibilitate constituie exercitarea fără drept a profesiei de avocat și reprezintă o abatere disciplinară gravă, sancționată cu excluderea din profesie;
3. C.exercițiul profesiei se suspendă.

Persoana fizică Y începe să ofere servicii de asistență juridică unor persoane din orașul său, redactând cereri, formulând acțiuni și participând la termene de judecată, deși nu este înscrisă în tabloul avocaților și nu a susținut niciodată examenul de primire în profesie. Avocatul AA, cunoscând situația, îl asistă pe Y prin punerea la dispoziție a modelelor de acte, clarificarea procedurilor și oferirea de sfaturi practice pentru gestionarea cazurilor. În acest caz:

1. A.îi este interzis avocatului AA să îi acorde orice fel de sprijin lui Y, deoarece Y desfășoară fără drept activități specifice profesiei de avocat;
2. B.sprijinul oferit de avocatul AA constituie abatere disciplinară și se sancționează cu excluderea din profesie;
3. C.avocatul AA poate continua să îi ofere sfaturi lui Y fără consecințe disciplinare.

Clientela unei societăți profesionale cu răspundere limitată aparține:

1. A.avocaților care au calitatea de asociați;
2. B.societății profesionale cu răspundere limitată;
3. C.avocatului coordonator ales de majoritatea avocaților asociați.

În cazul cabinetelor de avocat individuale asociate, este adevărat că:

1. A.cabinetele asociate pot accepta orice client sau cauză, chiar dacă unul dintre cabinetele asociate se opune în mod justificat;
2. B.avocații din cabinetele asociate trebuie să intre în relație cu clienții în numele asocierii din care fac parte;
3. C.asocierea poate restrânge drepturile individuale ale avocaților sau poate diminua patrimoniul de afectațiune profesională al unui cabinet intrat în asociere, dacă acest lucru sporește profitabilitatea comună.

Reprezintă o faptă de concurență neloială între avocați cazul în care:

1. A.un avocat oferă servicii avocațiale la un preț mai mic decât colegii săi;
2. B.un avocat racolează clienți ai unui coleg avocat folosind informații confidențiale obținute de la angajații acestuia, în scopul de a-și crește propriul portofoliu de clienți;
3. C.un avocat recomandă un coleg avocat unui client, fără a solicita și fără a primi vreun beneficiu pentru aceasta.

Avocatul AA îndeplinește condițiile legale de pensionare și, cu toate acestea, dorește să continue exercitarea profesiei. În acest caz:

1. A.pentru a fi menținut în profesie, avocatul AA trebuie să obțină un aviz medical anual privind menținerea capacității fizice și psihice necesare exercitării profesiei de avocat;
2. B.cererea avocatului AA de continuare a exercitării profesiei poate fi respinsă de către Consiliul Baroului, decizia acestuia fiind definitivă;
3. C.decizia de respingere a menținerii în activitate a avocatului AA poate fi contestată, în termen de 15 zile de la comunicare, la Consiliul U.N.B.R..

Onorariul de succes:

1. A.poate fi stabilit numai în lei;
2. B.poate fi stabilit pentru orice tip de cauză;
3. C.poate să fie convenit împreună cu onorariul orar sau fix în cauzele civile sau în cauzele penale în legătură cu latura civilă.

Avocatul AA a înregistrat restanțe în plata taxelor și contribuțiilor profesionale de peste 8 luni, situație în care a fost suspendat din exercițiul profesiei prin decizie a Consiliului baroului pe tabloul căruia figura înscris. Totodată, cu privire la aceste restanțe, s-au calculat în sarcina lui AA și majorări de întârziere pe fiecare zi de întârziere la suma datorată. Avocatul AA a contestat măsurile aplicate, motivând că nu se impunea suspendarea și că pentru aceeași faptă nu se pot aplica două sancțiuni diferite. În acest caz, contestația avocatului AA este:

1. A.întemeiată, deoarece aceeași faptă nu se sancționează de mai multe ori;
2. B.neîntemeiată, deoarece depășirea termenului de plată a contribuțiilor profesionale atrage suspendarea calității de avocat în condițiile legii;
3. C.neîntemeiată, deoarece, distinct de măsura suspendării calității de avocat, depășirea termenului de plată a contribuțiilor profesionale atrage și obligația de plată a majorărilor de întârziere pe fiecare zi de întârziere la suma datorată.

În toate cazurile de înstrăinare a formelor de exercitare a profesiei de avocat, contractele încheiate de transmițător cu avocații stagiari:

1. A.rămân în ființă pe durata convenită și se preiau de către dobânditor, dacă acesta îndeplinește condițiile legale și statutare;
2. B.se desființează de drept;
3. C.sunt repartizate de Consiliul baroului altor avocați care îndeplinesc condițiile impuse de lege.

Avocatul salarizat în interiorul profesiei:

1. A.este compatibil să desfășoare activități didactice cu conținut juridic în învâțâmântul liceal și gimnazial;
2. B.are dreptul la clientelă proprie;
3. C.nu are obligația de a se asigura pentru răspundere profesională.

Avocatul AA deține simultan calitatea de membru al consiliului de administrație al unei societăți pe acțiuni, exercitând în paralel profesia de avocat în cadrul Baroului Y. Consiliul Baroului Y este sesizat cu privire la această situație. În acest caz:

1. A.avocatul AA este obligat să notifice Decanul Baroului Y asupra calității sale de membru al consiliului de administrație și să furnizeze toate explicațiile și documentele doveditoare necesare, respectând regulile de confidențialitate;
2. B.în cazul în care Consiliul Baroului Y apreciază că exercitarea funcției de membru al consiliului de administrație este sau devine incompatibilă cu demnitatea profesională și cu regulile de conduită impuse avocaților, îi poate solicita avocatului AA să renunțe la această funcție, iar nerespectarea acestei solicitări constituie abatere disciplinară gravă;
3. C.avocatul AA poate continua exercitarea funcției de membru al consiliului de administrație fără a o aduce la cunoștința baroului, atâta timp cât funcția nu implică responsabilități administrative semnificative.

Competența de a aprecia caracterul justificat sau nejustificat al refuzului sau renunțării unui justițiabil la serviciile avocatului desemnat să-i acorde ajutor public judiciar aparține:

1. A.avocatului în cauză;
2. B.Consiliului baroului în care este înscris avocatul în cauză;
3. C.Decanului baroului din care face parte avocatul desemnat să acorde ajutorul public.

Atrage nevalabilitatea contractului de asistență juridică, dacă s-a produs o vătămare ce nu poate fi altfel remediată, lipsa următoarelor elemente:

1. A.modul de soluționare a litigiilor între avocat și client;
2. B.ștampila și parafa formei de exercitare a profesiei;
3. C.semnăturile părților.

Avocatul AA a reprezentat clientul Y într-un proces civil. După finalizarea cauzei, un jurnalist și o autoritate publică îi solicită avocatului AA să divulge informații confidențiale despre strategia folosită în apărarea lui Y. În acest context:

1. A.avocatul AA nu poate divulga informațiile confidențiale referitoare la clientul Y în nicio situație;
2. B.avocatul AA nu poate fi obligat de niciun jurnalist sau autoritate să divulge secretul profesional, însă poate folosi informațiile cu privire la clientul Y dacă acestea au devenit deja publice;
3. C.avocatul AA poate să divulge informațiile cu privire la clientul Y doar în cazuri strict prevăzute de lege, cum ar fi urmărirea penală, disciplinară sau contestarea onorariului, exclusiv pentru necesități stricte pentru apărarea proprie.

De pe urma defunctului X au rămas doi fii, Y și Z. În timpul vieții defunctului, Y a exercitat manopere dolosive asupra acestuia pentru a îl determina să îi lase, prin testament, două imobile. La o lună după decesul lui X, Y modifică conținutul testamentului acestuia, astfel încât din testament să reiasă că i-a fost lăsat și un al treilea imobil, despre care Y nu știa că aparținea defunctului la momentul exercitării dolului inițial. Raportat la această stare de fapt:

1. A.Z poate cere exclusiv anularea testamentului, Y păstrând calitatea de moștenitor legal;
2. B.Y trebuie să restituie lui Z chiriile pe care le-a perceput pentru imobilele respective după deschiderea succesiunii lui X;
3. C.Dacă Y a vândut unui terț de bună-credință unul dintre imobile în baza unui certificat de moștenitor emis de notarul public, contractul de vânzare înscris în cartea funciară va rămâne valabil și va fi menținut, dar, în acest ultim caz, numai în condițiile regulilor de carte funciară aplicabile.

Conform Codului civil, care dintre următoarele afirmații este corectă?

1. A.există gestiune de afaceri chiar dacă persoana care administrează afacerile altuia acționează cu intenția de a-l gratifica;
2. B.gerantul este obligat să continue gestiunea începută până când o poate abandona fără riscul vreunei pierderi ori până când geratul, personal sau prin reprezentant, ori, după caz, moștenitorii acestuia sunt în măsură să o preia;
3. C.dacă gerantul acționează în nume propriu, nu are nicio obligație față de terții cu care a contractat.

Actul juridic de folosință cu titlu gratuit încheiat de către un singur coproprietar este:

1. A.inopozabil celorlalți coproprietari care nu au consimțit expres sau tacit la încheierea acestuia;
2. B.anulabil la cererea celorlalți coproprietari care nu au consimțit expres sau tacit la încheierea acestuia;
3. C.nul.

Ipotecile care garantează realizarea creanței și care au fost constituite de către debitor subzistă, în principiu:

1. A.preluării datoriei corelative creanței garantate;
2. B.novației obiective a obligației în al cărei conținut se afla creanța garantată;
3. C.compensației prin care se stinge integral datoria a cărei executare era garantată prin acestea.

Mandatul:

1. A.declarat irevocabil nu poate fi revocat;
2. B.în anumite condiții, subzistă morții mandantului;
3. C.dat pentru acte de exercitare a unei activități profesionale, dacă este între două persoane fizice, se prezumă a fi cu titlu gratuit.

În vederea garantării executării obligației de plată a prețului fracționat în rate, prin contractul de vânzare încheiat între V. și C., s-a convenit ca dreptul de proprietate asupra bunului să se transfere automat la data achitării de către C. a ultimei rate din preț. Bunul vândut a fost predat la data încheierii contractului. După plata a jumătate din prețul datorat, bunul cumpărat de către C. a fost distrus iremediabil printr-un incendiu provocat de un trăsnet. În aceste condiții:

1. A.C este liberat de plata restului de preț, V fiind ținut să-i restituie lui C toate ratele încasate până la acel moment;
2. B.C nu este liberat de plata restului de preț;
3. C.V este dator să-i remită lui C indemnizația de asigurare încasată pentru pieirea bunului.

Mandatul dat de un profesionist unui alt profesionist pentru efectuarea unui act de dispoziție constând în cumpărarea unor autovehicule, cu omisiunea stipulării remunerației mandatarului face ca, din punct de vedere al dreptului substanțial:

1. A.mandatul să fie prezumat a fi cu titlu gratuit;
2. B.mandatul să fie prezumat a fi cu titlu oneros, remunerația mandatarului urmând a fi stabilită potrivit legii, uzanțelor ori, în lipsă, după valoarea serviciilor prestate;
3. C.dreptul la acțiunea pentru stabilirea cuantumului remunerației se prescrie separat de dreptul la acțiunea pentru plata acesteia.

X constituie un uzufruct în favoarea fiului său, Y, până la data la care Z (fiul lui Y și nepotul lui X), va împlini vârsta de 27 de ani. În această situație uzufructul încetează:

1. A.odată cu decesul lui Z, la data de 25.07.2023, ca urmare a unui accident auto, chiar dacă acest eveniment a avut loc înainte ca Z să împlinească vârsta de 27 de ani;
2. B.la data decesului lui Y, chiar dacă acesta intervine înainte ca Z să împlinească vârsta de 27 de ani;
3. C.la data la care Z împlinește vârsta de 27 de ani, dacă Y nu decedează până la acea dată.

În materia obligațiilor locatorului:

1. A.locatorul nu răspunde pentru viciile bunului dacă acestea au apărut după încheierea contractului;
2. B.locatorul trebuie să asigure locatarului folosința liniștită și utilă a bunului pe toată durata locațiunii;
3. C.reparațiile locative necesare pentru menținerea bunului în stare corespunzătoare de întrebuințare sunt întotdeauna în sarcina locatarului.

F, fiu, are o datorie față de T, tatăl său, a cărei executare este garantată prin fidejusiunea dată de către G. Înaintea scadenței, T este declarat judecătorește mort, iar F este unicul moștenitor al lui T. În această situație:

1. A.la data stabilită în hotărârea judecătorească declarativă de moarte ca fiind data morții lui T, datoria lui F se stinge și G este liberat de obligația sa de garanție;
2. B.la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești declarative de moarte, datoria lui F se stinge și G este liberat de obligația sa de garanție;
3. C.dacă hotărârea judecătorească declarativă de moarte este anulată, datoria lui F, precum și obligația de garanție a lui G renasc retroactiv.

X a întocmit un testament prin care a lăsat lui Y dreptul de proprietate asupra unei mașini, fără sarcini. O lună mai târziu, X donează dreptul de proprietate asupra mașinii, prin înscris sub semnătură privată, fără a institui sarcini, bunul fiind predat la aceeași dată. Raportat la această stare de fapt:

1. A.dacă contractul de donație este încheiat cu Y, atunci donația va fi lovită de nulitate absolută în toate cazurile, fără ca testamentul să poată redeveni eficient în urma constatării nulității;
2. B.legatul nu a devenit caduc la data încheierii donației;
3. C.nu va fi vorba despre un legat al bunului altuia dacă contractul de donație a fost încheiat cu un terț, iar X decedează ulterior.

X (vânzător) încheie cu Y (cumpărător) un contract de vânzare cu privire la un teren. Y, profesionist în domeniul imobiliar, cunoștea reglementările de urbanism conform cărora bunul era pretabil pentru o investiție imobiliară importantă, aspecte necunoscute de vânzătorul X, care credea că asupra bunului nu pot fi edificate decât construcții cu regim redus de înălțime. După încheierea contractului, autoritățile demarează procedura de expropriere, terenul fiind necesar pentru anumite lucrări de infrastructură. Raportat la această stare de fapt:

1. A.Y nu poate apela la răspunderea lui X pentru evicțiune, dar poate cere anularea vânzării pentru eroarea în care s-a aflat X;
2. B.eroarea în care s-a aflat X, privitoare la proprietățile urbanistice ale construcției, poate fi considerată una esențială;
3. C.dacă contractul a fost încheiat în numele lui X de către un mandatar în baza unei procuri sub semnătură privată, Y poate cere constatarea nulității contractului de vânzare dacă justifică un interes.

X încheie cu mai mulți proprietari ai unor terenuri intravilane contracte de superficie care îi permit acestuia să amplaseze instalații și panouri fotovoltaice asupra terenurilor pe o perioadă de 3 ani, la prețul de piață al folosinței bunurilor. La o lună după încheierea contractelor, profitul din astfel de instalații se dublează, în urma unor inovații tehnologice. Ca atare, proprietarii doresc o adaptare a contractului, astfel încât chiria să reflecte avantajele obținute de X. Acesta refuză renegocierea contractelor. Raportat la această stare de fapt:

1. A.proprietarii nu pot obține anularea contractului pentru leziune în termen de un an de la încheierea acestuia, chiar dacă se demonstrează că X era la curent cu noutățile în materie de inovații tehnologice în domeniu la momentul încheierii contractelor;
2. B.contractul este valabil încheiat, chiar dacă se demonstrează că X era la curent cu noutățile în materie;
3. C.proprietarii pot apela la impreviziune în acest caz, dacă demonstrează că X cunoștea iminența respectivelor inovații tehnologice.

Forma prevăzută de lege pentru un anumit contract:

1. A.ca regulă, trebuie respectată inclusiv în cazul încheierii unei promisiuni care prefigurează acel contract;
2. B.este o condiție generală de validitate a actului juridic;
3. C.în caz de încălcare, nu se sancționează întotdeauna cu nulitatea.

În materia prescripției extinctive:

1. A.este imprescriptibilă acțiunea în despăgubiri datorate pentru încălcarea unui drept nepatrimonial;
2. B.prescripția dreptului material la acțiune privind creanța principală atrage prescripția dreptului material la acțiune privind toate accesoriile acesteia;
3. C.împlinite, aceasta împiedică compensația pentru creanțe pe care debitorul le-ar dobândi asupra creditorului în viitor.

Dreptul de superficie:

1. A.este apărat printr-o acțiune confesorie, prescriptibilă în termen de 10 ani, potrivit dreptului comun în materia mijloacelor de apărare a dezmembrămintelor dreptului de proprietate;
2. B.se stinge prin expirarea termenului pentru care a fost constituit, chiar dacă nu s-a dispus radierea dreptului din cartea funciară;
3. C.se poate înscrie în mod valabil în cartea funciară în favoarea celui care a construit pe terenul altuia în baza declarației prin care proprietarul terenului renunță la dreptul de a invoca accesiunea imobiliară artificială.

Printr-un testament olograf, T a testat în favoarea soției sale supraviețuitoare și a celor doi fii ai săi: soției i-a lăsat casa de locuit, în care cei doi soți și-au petrecut întreaga viață împreună, precum și toate bunurile mobile aflate în aceasta; fiecăruia dintre cei doi fii i-a lăsat câte un apartament complet mobilat. Înainte să moară, T a încheiat un alt testament olograf prin care le-a lăsat ambilor săi fii nuda proprietate asupra terenului intravilan pe care este edificată casa de locuit, iar soției sale, dreptul de uzufruct viager asupra acestuia. În această situație, la moartea lui T:

1. A.cei doi fii ai săi dobândesc nuda proprietate asupra terenului pe care este edificată casa de locuit, soția supraviețuitoare dreptul de uzufruct viager asupra acestuia, iar restul bunurilor se împart între cei trei moștenitori potrivit regulilor moștenirii legale;
2. B.soția supraviețuitoare dobândește dreptul de proprietate asupra casei de locuit și a tuturor bunurilor mobile aflate în aceasta, precum și dreptul de uzufruct viager asupra terenului intravilan pe care casa este edificată;
3. C.fiecare dintre cei doi fii dobândește dreptul de proprietate asupra apartamentului primit prin legat, respectiv câte o cotă de ½ din nuda proprietate asupra terenului pe care este construită casa de locuit.

Din cauza unui vânt cu viteze foarte mari la rafale, obișnuit în partea locului în anotimpul respectiv, o parte din învelitoarea de tablă a casei de locuit a lui P a fost smulsă de pe șarpantă, transportată și aruncată în curtea vecinului acestuia, V, căruia i-a deteriorat autovehiculul. În urma expertizei efectuate, s-a constatat că locuința lui P a fost edificată în urmă cu doi ani, respectiv că acoperișul acesteia a fost realizat cu respectarea întocmai a prevederilor autorizației de construire și a documentației care a stat la baza emiterii acesteia. În această situație:

1. A.V are împotriva lui P o acțiune întemeiată pe răspunderea civilă delictuală pentru prejudiciile cauzate de ruina edificiului;
2. B.V are împotriva lui P o acțiune întemeiată pe răspunderea civilă delictuală pentru prejudiciile cauzate de lucruri în general;
3. C.V poate transmite de îndată dreptul său la reparație, printr-o cesiune de creanță.

Înstrăinând bunul asigurat, vânzătorul omite să-i comunice asigurătorului înstrăinarea survenită încheierii contractului de asigurare, respectiv cumpărătorului, faptul că bunul este asigurat. După executarea conformă a contractului de vânzare, bunul piere într-o furtună de o intensitate majoră, riscul asigurat producându-se, la un moment la care ratele scadente de asigurare fuseseră deja plătite de către vânzător. În această situație:

1. A.la data încheierii contractului de vânzare, contractul de asigurare încetează de drept, cumpărătorul suportând paguba constând în pieirea bunului;
2. B.contractul de asigurare subzistă vânzării, iar vânzătorul rămâne obligat față de asigurător să plătească primele de asigurare care devin scadente ulterior vânzării;
3. C.indemnizația de asigurare i se cuvine cumpărătorului, chiar dacă nu a fost parte la contractul de asigurare.

În cazul în care la moștenire vin soțul supraviețuitor al defunctului (S), mama defunctului (M), fratele bun (F1) și fratele uterin (F2):

1. A.Soțul supraviețuitor S primește 1/3, mama M primește 1/3, fratele F1 primește 1/4, iar fratele F2 primește 1/12;
2. B.Soțul supraviețuitor S primește 1/3, mama M primește 1/6, fratele F1 primește 3/8, iar fratele F2 primește 1/8;
3. C.Soțul supraviețuitor beneficiază atât de dreptul legal de abitație, cât și de dreptul special de moștenire asupra mobilierului și obiectelor de uz casnic, pe care le va primi peste cota sa.

La al treilea termen de judecată într-un litigiu având ca obiect constatarea calității de unic moștenitor a reclamantului AA de pe urma defunctului DD, instanța (Judecătoria X) invocă din oficiu excepția necompetenței teritoriale, pe care o pune în dezbaterea contradictorie a părților, iar prin sentință își declină competența către Judecătoria Y, reținând în motivare că, din înscrisurile prezentate la acest termen de judecată, ultimul domiciliu al defunctului DD era în localitatea Y. Primind dosarul ca urmare a declinării de competență, Judecătoria Y invocă, la rândul său, excepția necompetenței teritoriale, pe care o pune în dezbaterea părților și, prin sentință, declină competența în favoarea Judecătoriei X și constată ivit conflictul negativ de competență, reținând în motivare că la primul termen de judecată în fața Judecătoriei X, instanța a dispus amânarea judecății pentru a se relua procedura de citare cu pârâtul, iar la al doilea termen părțile erau prezente, însă judecata s-a amânat la cererea acestora, în vederea administrării probei cu înscrisuri; abia la al treilea termen de judecată instanța a invocat, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale, cu depășirea termenului limită prevăzut de lege în acest sens. În vederea soluționării conflictului negativ de competență, dosarul este înaintat Tribunalului X, instanță în circumscripția căreia se află ambele judecătorii. De asemenea, împotriva sentinței pronunțată de Judecătoria Y a formulat recurs pârâtul BB. În acest caz:

1. A.Tribunalul X va soluționa conflictul de competență, stabilind competența în favoarea Judecătoriei X;
2. B.Tribunalul X va soluționa conflictul de competență, stabilind competența în favoarea Judecătoriei Y;
3. C.recursul formulat de BB împotriva sentinței Judecătoriei Y se va respinge ca inadmisibil.

Prin hotărârea pronunțată asupra fondului, instanța de judecată a admis în parte acțiunea civilă promovată de către reclamantul AA, în sensul admiterii pretenției principale solicitate și a respins cererea accesorie de acordare a penalităților. Instanța de apel, admițând apelul reclamantului AA împotriva hotărârii în primă instanță, anulează hotărârea apelată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond, dosarul fiind repartizat aceluiași complet de judecată. În acest caz:

1. A.reclamantul AA va putea invoca, în condițiile legii, în orice stare a pricinii, incompatibilitatea judecătorului, fiind un caz de incompatibilitate absolută;
2. B.reclamantul AA va putea invoca incompatibilitatea judecătorului numai la primul termen la care părțile au fost citate, dat fiind că situația îi este cunoscută încă de la acel moment;
3. C.judecătorul este obligat să se abțină de la rejudecarea pricinii.

În cazul contestației la executare:

1. A.se pot invoca întotdeauna motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu;
2. B.contestatorul poate modifica cererea inițială, adăugându-se motive noi de contestație dacă, în privința acestora din urmă, este respectat termenul de exercitare a contestației la executare;
3. C.apelul împotriva hotărârii de primă instanță se formulează în termen de 30 de zile de la comunicare.

Reclamantul AA formulează o cerere de chemare în judecată împotriva pârâtului BB solicitând obligarea acestuia la plata contravalorii serviciilor prestate în baza contractului încheiat între părți, în cuantum de 45.000 lei. Pârâtul BB formulează întâmpinare prin care invocă excepția prescripției extinctive. Instanța, după punerea în discuție a excepției invocate, reține cauza în pronunțare și, în urma deliberării admite excepția prescripției extinctive și respinge cererea ca prescrisă. Reclamantul AA formulează apel prin care solicită schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii excepției prescripției extinctive și admiterii cererii de chemare în judecată. Pârâtul BB nu formulează întâmpinare în cauza din apel. În cazul în care instanța de apel va aprecia că excepția prescripției a fost greșit admisă:

1. A.va admite apelul și va anula sentința atacată;
2. B.ca urmare a admiterii apelului și anulării sentinței atacate, va soluționa cauza în fond administrând și probele necesare;
3. C.va admite apelul, va anula hotărârea atacată și va trimite obligatoriu cauza spre rejudecare instanței de fond.

Reclamantul AA formulează o cerere de chemare în judecată împotriva pârâtului BB la Judecătoria X, invocând uzucapiunea cu privire la un imobil aflat în circumscripția acelei judecătorii, pe care îl evaluează, în vederea timbrării la suma de 180.000 de lei. Prin întâmpinare, BB contestă valoarea imobilului și depune înscrisuri care atestă că valoarea acestuia este de 300.000 lei. De asemenea, pârâtul BB invocă prin întâmpinare atât excepția necompetenței materiale, deoarece valoarea obiectului cererii este de peste 200.000 lei, cât și excepția necompetenței teritoriale, întrucât el are domiciliul în raza de competență a altei judecătorii. În acest context, instanța:

1. A.va respinge excepția necompetenței materiale;
2. B.va respinge excepția necompetenței teritoriale;
3. C.va admite excepția necompetenței materiale și va declina cauza în favoarea tribunalului.

Judecătoria X a pronunțat la data de 10.03.2025 o încheiere prin care a admis cererea de sechestru asigurător formulată de creditorul AA în contradictoriu cu debitorul BB. La data de 03.04.2025, debitorul BB formulează o cerere de apel, prin care solicită anularea încheierii pe motiv că nu a fost citat de instanța care a pronunțat-o, că nu i-a fost comunicată această încheiere de către instanță, de care a aflat abia la data de 01.04.2025, dată la care i-a fost comunicată de executorul judecătoresc. În acest caz:

1. A.tribunalul va respinge cererea de apel ca neîntemeiată;
2. B.tribunalul va respinge cererea de apel ca inadmisibilă;
3. C.apelul se judecă de urgență și cu precădere, cu citarea în termen scurt a părților.

Reclamantul AA formulează o cerere de chemare în judecată împotriva pârâtului BB solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 50.000 lei reprezentând chirii restante și cheltuieli de judecată ocazionate de proces. Prin sentința pronunțată în cauză, instanța admite în parte cererea și obligă pârâtul la plata sumei de 30.000 de lei reprezentând chirii și omite să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. În acest caz, reclamantul AA:

1. A.poate să facă apel cu privire la suma neacordată de instanță reprezentând chirii restante;
2. B.poate să facă cerere de completare a hotărârii cu privire la cheltuielile de judecată;
3. C.poate să facă apel atât cu privire la suma neacordată de instanță, cât și cu privire la cheltuielile de judecată.

Recursul:

1. A.suspendă de drept executarea unei hotărâri în cauzele privitoare la desființarea de construcții;
2. B.în toate cazurile, este nul dacă nu a fost motivat de recurent în termenul legal;
3. C.și motivele de recurs se depun la instanța competentă să soluționeze calea de atac a recursului.

Excepția necompetenței teritoriale de ordine privată:

1. A.poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare, iar dacă întâmpinarea nu este obligatorie cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii;
2. B.face obiectul verificării, din oficiu, a competenței instanței, la primul termen de judecată;
3. C.poate fi invocată și de către reclamant, însă numai până la primul termen de judecată.

Contestatorul AA formulează contestație în anulare împotriva Deciziei nr. X/2025 a Curții de Apel B., pronunțată în recurs, prin care a fost admis recursul formulat de recurentul BB. Contestatorul AA invocă drept motiv de anulare împrejurarea că nu a fost legal citat în fața instanței de recurs și, în consecință, nu a fost prezent la judecata recursului. Având în vedere situația de fapt expusă, în ceea ce privește procedura de judecată a contestației în anulare și măsurile pe care le poate dispune instanța, este adevărat că:

1. A.întâmpinarea este obligatorie și se depune la dosar cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată;
2. B.instanța poate suspenda executarea Deciziei nr. X/2025 a Curții de Apel B., sub condiția dării unei cauțiuni;
3. C.contestatorul AA poate formula ulterior soluționării prezentei contestații în anulare o nouă contestație în anulare, împotriva Deciziei X/2025 a Curții de Apel B. dacă invocă un motiv diferit față de cel din prima contestație.

Prin contestația la executare depusă la Judecătoria X, debitorul AA a solicitat anularea executării silite începută în dosarul de executare nr. x al Biroului Executorului Judecătoresc CC, la cererea creditorului BB, invocând ca motiv principal prescripția dreptului de a obține executarea silită. Totodată, a solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare și suspendarea provizorie a executării silite, până la soluționarea cererii de suspendare a executării. Prin încheierea pronunțată la data de 04.09.2023, Judecătoria X a admis cererea de suspendare provizorie a executării silite. Împotriva acestei încheieri a formulat apel creditorul BB, invocând că nu a fost legal citat la soluționarea cererii de suspendare provizorie și a solicitat, pe cale de consecință, anularea încheierii și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. În acest caz:

1. A.apelul formulat de BB se va respinge ca inadmisibil;
2. B.instanța a procedat legal soluționând cererea de suspendare provizorie fără citarea părților;
3. C.apelul formulat de BB se va admite, cu consecința anulării încheierii și trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, având în vedere că s-a solicitat în mod expres acest lucru.

Excepția conexității:

1. A.este o excepție de procedură, cu efect dilatoriu, asupra căreia instanța se va pronunța prin încheiere;
2. B.poate fi invocată în orice stare a pricinii în fața instanței ulterior sesizate;
3. C.poate fi unită cu fondul.

Cu privire la administrarea probei cu martori, este adevărat că:

1. A.persoanele care beneficiază de tutelă specială sau de consiliere judiciară pot fi ascultate ca martor, însă instanța va ține seama, la aprecierea depoziției sale, de situația specială în care se află;
2. B.persoanele lipsite de discernământ în momentul audierii, dar care nu beneficiază de tutelă specială sau de consiliere judiciară, pot fi ascultate ca martor, însă nu vor depune jurământ, instanța atrăgându-le atenția să spună adevărul și ținând seama, la aprecierea depoziției lor, de situația lor specială;
3. C.minorii care au împlinit vârsta de 14 ani pot fi ascultați ca martori, însă fără a depune jurământ, audierea lor ca martori fiind făcută, în toate cazurile, în camera de consiliu.

Este lovită de o nulitate de procedură necondiționată de existența unei vătămări:

1. A.hotărârea care a fost pronunțată de un complet de judecată care nu a respectat compunerea prevăzută de lege;
2. B.cererea de chemare în judecată care nu este motivată în fapt și în drept;
3. C.hotărârea pronunțată în urma judecării cauzei în ședință publică, deși legea prevedea că aceasta trebuia să se desfășoare în camera de consiliu.

Reclamantul AA formulează o cerere de chemare în judecată a pârâtului BB, cu domiciliul în Germania. Printre probele propuse prin cererea de chemare în judecată se regăsește și interogatoriul pârâtului. În acest caz, în ceea ce privește proba cu interogatoriul:

1. A.dacă pârâtul BB se află în străinătate la data administrării acestei probe și este reprezentat în proces printr-un mandatar va putea fi interogat prin acesta, dacă prin tratate sau convenții internaționale la care România este parte ori prin acte normative speciale nu se prevede altfel;
2. B.luarea interogatoriului pârâtului BB prin mandatar poate fi efectuată numai atunci când mandatarul este avocat;
3. C.dacă interogatoriul pârâtului BB este luat, în condițiile legii, prin mandatar care nu are calitatea de avocat, mandatarul va depune răspunsul părții dat în cuprinsul unei procuri speciale și autentice.

Suspendarea executării ordonanței de plată în cazul atacării acesteia cu cerere în anulare:

1. A.are loc, de drept, la momentul formulării cererii în anulare;
2. B.se judecă de completul care soluționează cererea în anulare, complet al instanței care a pronunțat ordonanța, format din 2 judecători;
3. C.poate fi dispusă la cererea debitorului, cu obligația de a plăti o cauțiune de jumătate din valoarea creanței, cuantum prevăzut expres de lege.

După despărțirea în fapt a părinților, minorul M locuiește provizoriu cu mama sa. Tatăl minorului M formulează cerere, pe calea ordonanței președințiale, în contradictoriu cu mama minorului M, solicitând stabilirea locuinței copilului la el până la soluționarea definitivă a procesului de divorț, motivând că mama intenționează să plece cu minorul în străinătate. Mama minorului M arată că are grijă de copil, acesta frecventează școala în localitate și că ordonanța președințială ar duce la prejudecarea fondului, o cerere de stabilire a locuinței fiind deja formulată în cadrul procesului de divorț dintre soți. În acest caz:

1. A.ordonanța președințială este admisibilă în materia raporturilor de familie, instanța putând lua pe tot parcursul procesului de divorț, măsura provizorie privitoare la stabilirea locuinței minorului M;
2. B.cererea de ordonanță președințială este inadmisibilă, întrucât stabilirea locuinței minorului M se face numai prin hotărâre definitivă în procesul de divorț;
3. C.hotărârea prin care se admite măsura provizorie solicitată este executorie de drept.

Reclamantul AA formulează o cerere pentru emiterea unei ordonanțe de plată în contradictoriu cu pârâtul BB. Deși cererea introductivă este comunicată legal pârâtului BB împreună cu citația, acesta din urmă nu formulează întâmpinare și nici nu se prezintă la primul termen de judecată. În acest caz:

1. A.cauza va putea fi soluționată chiar și în lipsa pârâtului BB, nedepunerea întâmpinării putând fi considerată, în raport cu împrejurările cauzei, o recunoaștere a pârâtului BB cu privire la pretențiile reclamantului AA;
2. B.dacă instanța consideră că pretențiile reclamantului sunt întemeiate, va pronunța o ordonanță de plată prin care să dispună efectuarea plății într-un termen care, ca regulă, nu va fi mai mic de 10 zile și nici nu va depăși 30 zile de la data comunicării ordonanței;
3. C.nu intervine nicio sancțiune procedurală pentru pârâtul BB, depunerea întâmpinării nefiind obligatorie având în vedere caracterul special al procedurii ordonanței de plată.

În materia procedurii de evacuare a imobilelor folosite sau ocupate fără drept:

1. A.pârâtul poate invoca lipsa titlului reclamantului;
2. B.locatarul nu poate renunța la notificarea prealabilă extrajudiciară cu privire la încetarea locațiunii;
3. C.cererea de evacuare se judecă numai cu citarea părților.

În cursul executării silite:

1. A.executorul judecătoresc nu poate solicita debitorului lămuriri în scris cu privire la veniturile și bunurile sale;
2. B.valoarea obligației principale stabilite în bani, cuprinsă în hotărârea judecătorească ce constituie titlu executoriu, nu poate fi actualizată;
3. C.sub supravegherea executorului judecătoresc, creditorul și debitorul pot conveni ca executarea să se facă în total sau în parte numai asupra veniturilor bănești ale debitorului.

Compania Națională X S.A., persoană juridică responsabilă din punct de vedere penal, a fost trimisă în judecată prin rechizitoriu pentru faptul că, la data de 14 septembrie 2024, în stația de cale ferată CF, din județul T, a avut loc un accident de trafic feroviar, în urma căruia unei persoane i-a fost amputat membrul superior stâng. Din probatoriul administrat în dosar a rezultat că accidentul s-a produs ca urmare a lipsei indicatoarelor de orientare a călătorilor, care să permită identificarea peroanelor și a platformelor corespunzătoare fiecărei linii de cale ferată și pe care compania era obligată să le monteze. Această activitate poate face obiectul domeniului privat. Totodată, din probe a rezultat și faptul că stația CF nu deținea autorizație de funcționare și nu a luat măsuri specifice suplimentare de prevenire a producerii unor evenimente feroviare, funcționând ilegal. În această situație:

1. A.nu era necesară formularea plângerii prealabile, acțiunea penală putând fi pusă în mișcare și din oficiu;
2. B.în speță pot fi identificate condițiile de tipicitate ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă în varianta agravată;
3. C.în speță sunt îndeplinite condițiile legale pentru angajarea răspunderii penale a persoanei juridice.

Grațierea:

1. A.nu poate avea niciodată ca efect comutarea pedepsei în alta mai ușoară;
2. B.are efecte asupra măsurilor de siguranță;
3. C.nu are efecte asupra drepturilor persoanei vătămate.

În cazul stării de necesitate:

1. A.deși fapta constituie infracțiune, este înlăturată răspunderea penală a persoanei care a săvârșit fapta prevăzută de legea penală în această stare;
2. B.această cauză de neimputabilitate va fi incidentă dacă autorul nu a putut să prevadă consecințele faptei sale;
3. C.dacă autorul comite fapta în stare de necesitate, atunci fapta celui care îl ajută nu constituie infracțiune.

Numitul X, martor într-un proces penal cu privire la comiterea unei infracțiuni de furt, face afirmații mincinoase cu privire la faptul că, la data furtului, inculpatul se afla de fapt împreună cu el în altă localitate. Cele relatate de X nu au fost reținute de instanță, deoarece nu se coroborau cu celelalte probe administrate. Fapta lui X reprezintă:

1. A.mărturie mincinoasă în varianta tip;
2. B.mărturie mincinoasă în concurs cu favorizarea făptuitorului, deoarece X urmărește sustragerea inculpatului de la răspundere penală;
3. C.o infracțiune consumată, chiar dacă nu a produs efecte cu privire la soluția pronunțată.

Numitul X urmărea să intre în posesia averii bunicii sale Y. În acest sens, X a dereglat sistemul de evacuare al centralei termice din locuința lui Y, astfel încât monoxidul de carbon să nu mai poată fi evacuat, cu consecința decesului lui Y ca urmare a intoxicației. În această situație:

1. A.X răspunde pentru distrugere din culpă care a avut ca urmare un dezastru;
2. B.prescripția nu înlătură răspunderea penală;
3. C.X va răspunde pentru săvârșirea infracțiunii de violență în familie.

În timp ce se aflau la un concert în aer liber la care participau mai multe persoane, între X și Y a intervenit un conflict, pe fondul consumului de alcool. X i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnul lui Y și l-a înjunghiat cu un cuțit în mână, cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 92 zile de îngrijiri medicale, fără ca viața să-i fie pusă în pericol. În cazul prezentat, fapta lui X:

1. A.a fost săvârșită în public;
2. B.va atrage răspunderea penală, chiar și în lipsa plângerii prealabile a lui Y;
3. C.a produs consecințe deosebit de grave.

Inculpatul A i-a pus la dispoziție lui B o sticlă cu substanță otrăvitoare, întrucât B i-a spus că nu mai suportă durerile provocate de boala incurabilă de care suferea. În aceste condiții:

1. A.dacă A a realizat pe lângă actul de înlesnire și acte de determinare, iar B a folosit substanța pentru a se sinucide, se va reține în sarcina acestuia un concurs de două infracțiuni de determinarea sau înlesnirea sinuciderii;
2. B.dacă B folosește sticla pentru a se sinucide, complice la infracțiunea astfel comisă de A poate fi orice persoană fizică sau juridică cu capacitate penală;
3. C.dacă actul de înlesnire a fost urmat de o încercare de sinucidere, în sarcina lui A se va reține o infracțiune în formă consumată.

Incendierea din culpă de către X a unei anexe a gospodăriei sale, care a avut ca urmare degradarea imobilelor învecinate și vătămarea corporală a doi proprietari vecini:

1. A.constituie infracțiunea de distrugere din culpă în varianta agravată;
2. B.nu constituie infracțiune;
3. C.nu constituie infracțiunea de distrugere calificată.

Liberarea condiționată va fi revocată:

1. A.dacă pe parcursul termenului de supraveghere se descoperă că persoana condamnată mai săvârșise o infracțiune până la acordarea liberării;
2. B.dacă pe durata supravegherii persoana condamnată, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere;
3. C.la data la care intervine reabilitarea de drept.

Numitul X, major, l-a convins pe fratele său Y, în vârstă de 13 ani, să participe la săvârșirea unei infracțiuni de furt, asigurându-l că nu vor fi prinși și că ulterior vor împărți bunurile. Astfel, într-o seară, cei doi au pătruns prin efracție într-un magazin alimentar, iar Y a luat mai multe produse de pe rafturi și le-a introdus într-un sac pregătit de X. După comiterea faptei, cei doi au fugit împreună cu bunurile sustrase. În această situație:

1. A.în sarcina lui X va fi reținută o circumstanță agravantă;
2. B.Y nu va răspunde penal;
3. C.față de Y se va lua o măsură educativă.

Numitul X, în calitate de reparator autorizat al unor produse electronice, a primit în magazinul său un telefon scump pentru a înlocui ecranul. După ce l-a desfăcut, văzând ca defectul este minor și plăcându-i modelul respectiv, a luat decizia să și-l însușească, ceea ce a și făcut. Ca atare, după 3 ore, a comunicat clientului că telefonul nu poate fi reparat și că l-a dat la reciclat, în schimbul unei sume de 200 de lei pe care urma să i-o predea clientului. În această situație, poate fi incidentă infracțiunea de:

1. A.abuz de încredere;
2. B.înșelăciune;
3. C.între altele, fals în înscrisuri sub semnătură privată, dacă X a întocmit în fals un proces-verbal de predare a telefonului către o societate specializată, pe care i l-a dat clientului pentru a justifica pretinsa reciclare.

La stabilirea stării de recidivă nu se ține cont de:

1. A.măsurile educative;
2. B.pedeapsa detențiunii pe viață;
3. C.hotărârea de condamnare pronunțată în străinătate, pentru o faptă prevăzută și de legea penală română, chiar dacă hotărârea de condamnare a fost recunoscută potrivit legii.

Fapta inculpatului care, în cazul infracțiunii de abandon de familie, își îndeplinește obligațiile, înainte de terminarea urmăririi penale reprezintă o:

1. A.circumstanță atenuantă;
2. B.cauză de nepedepsire;
3. C.cauză de reducere a pedepsei.

Infracțiunile de ultraj și ultraj judiciar în variantele tip prezintă diferențe la nivelul:

1. A.obiectului juridic secundar;
2. B.subiectului pasiv secundar;
3. C.subiectului activ.

Conducătorul auto X, aflat sub influența băuturilor alcoolice, fiind neglijent la volan, a intrat în coliziune cu un autovehicul care circula regulamentar pe sensul opus, iar ca urmare a accidentului s-a produs decesul a două persoane aflate în acest din urmă autovehicul. În urma analizei probelor de sânge, s-a stabilit că X avea o alcoolemie de 0,60 g/l alcool pur în sânge. În speță:

1. A.X va răspunde pentru săvârșirea unui concurs de infracțiuni;
2. B.în sarcina lui X se va reține varianta agravată a infracțiunii de ucidere din culpă;
3. C.lui X i se poate aplica și o pedeapsă cu suspendarea executării sub supraveghere, dacă cuantumul acesteia nu depășește 3 ani închisoare.

În cazul infracțiunii de incest:

1. A.este necesar ca autorii să fie de sex diferit;
2. B.elementul material presupune în mod obligatoriu să fie consimțit;
3. C.autorii pot fi verii primari care întrețin un raport sexual.

Numita X majoră, l-a lovit pe fiul său Y. În această situație:

1. A.fapta constituie infracțiunea de uciderea sau vătămarea nou-născutului de către mamă dacă fiul său e nou-născut, fapta se comite mai târziu de 24 de ore după naștere, iar expertiza medico-legală a stabilit lipsa discernământului în cazul lui X;
2. B.fapta constituie violență în familie dacă Y are 3 ani, X este mama adoptivă, iar fapta a fost comisă pentru a corecta comportamentul recalcitrant al minorului;
3. C.fapta constituie infracțiune chiar dacă este vorba de lovituri ușoare, date cu liniarul peste palmele minorului.

Potrivit Codului penal, tentativa se pedepsește la infracțiunile de:

1. A.înlesnirea evadării săvârșită prin folosirea de arme și delapidare;
2. B.purtare abuzivă în modalitatea amenințării și conducerea unui vehicul fără permis de conducere;
3. C.luare de mită și nedenunțarea unei infracțiuni de omor.

În cazul infracțiunii de cumpărare de influență:

1. A.subiectul activ nu este circumstanțiat;
2. B.urmarea imediată trebuie dovedită;
3. C.subiectul pasiv este persoana care primește banii pentru a interveni pe lângă funcționarul public.

Numitul A a comis o infracțiune de luare de mită. În această situație, măsura de siguranță a confiscării speciale se poate dispune cu privire la:

1. A.bunurile primite de A;
2. B.bunurile pretinse de A;
3. C.echivalentul bunurilor primite de A, dacă acestea nu se mai găsesc.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad efectuează urmărirea penală în privința inculpatului AA sub aspectul săvârșirii mai multor infracțiuni de viol, prevăzute de art. 218 alin. (1) C.pen. Dosarul a provocat un val de proteste în rândul comunității locale. Apreciind că sesizarea Judecătoriei Arad ar putea tulbura grav ordinea publică în oraș, procurorul decide să ceară desemnarea unei alte instanțe decât cea căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță, care să fie sesizată în cazul în care se va emite rechizitoriul. În această situație:

1. A.cererea se va soluționa de către curtea de apel competentă, în cameră de consiliu, în termen de 15 zile;
2. B.încheierea prin care se soluționează cererea este supusă căii de atac a contestației, în termen de 3 zile de la comunicare
3. C.în cazul respingerii cererii de desemnare a altei instanțe pentru judecarea cauzei, în aceeași cauză mai poate fi formulată o nouă cerere, însă motivele trebuie să fie diferite de cele precizate inițial.

Instanța de judecată dispune încetarea procesului penal în situația în care constată că:

1. A.fapta nu este prevăzută de legea penală;
2. B.nu există probe că inculpatul a săvârșit infracțiunea;
3. C.inculpatul a decedat în cursul judecății.

Persoana vătămată X a fost victima unei infracțiuni de loviri sau alte violențe din partea lui A, infracțiunea fiind urmăribilă la plângere prealabilă. La acest eveniment a fost martor ocular Y, care este prieten cu X. Este adevărat că:

1. A.plângerea prealabilă a persoanei vătămate X poate fi formulată și oral;
2. B.Y nu poate fi audiat ca martor în cauză, dată fiind relația sa de prietenie cu X;
3. C.dacă organul de urmărire penală a audiat persoana vătămată X imediat după ce aceasta a depus plângerea prelabilă, declarația constituie mijloc de probă chiar dacă în cauză încă nu fusese începută urmărirea penală in rem.

În privința inculpatului, este adevărat că:

1. A.asistența juridică este obligatorie, în cursul judecății, în toate cauzele;
2. B.poate fi judecat în lipsă chiar dacă este arestat preventiv;
3. C.nu se poate aplica, pe parcursul judecății, instituția termenului în cunoștință.

În ipoteza în care, după pronunțarea sentinței și până la sesizarea instanței de apel, apar probe din care rezultă că inculpatul face pregătiri pentru a fugi din țară în scopul de a se sustrage judecății, măsura arestării preventive poate fi luată:

1. A.doar dacă sentința a fost una de condamnare a inculpatului;
2. B.dacă sentința a fost una de renunțare la aplicarea pedepsei sau amânare a aplicării pedepsei;
3. C.indiferent care a fost soluția primei instanțe, întrucât aceasta nu este definitivă.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare a finalizat urmărirea penală în privința inculpatului AA și a dispus trimiterea acestuia în judecată, prin rechizitoriu, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C.pen, dosarul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului Satu Mare. Primind dosarul, judecătorul de cameră preliminară a comunicat inculpatului, la adresa unde locuiește, copia certificată a rechizitoriului, aducându-i la cunoștință obiectul procedurii în cameră preliminară, dreptul de a-și angaja un apărător și termenul de 20 de zile în care, de la data comunicării, poate formula în scris cereri și excepții cu privire la legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Este adevărat că:

1. A.inculpatul poate invoca nulitatea actelor de urmărire penală, dar numai până la încheierea procedurii de cameră preliminară;
2. B.Tribunalul Satu Mare trebuie să își decline competența către Judecătoria Satu Mare, întrucât numai această instanță poate fi sesizată prin rechizitoriu de Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare;
3. C.inculpatul poate să invoce cazuri de nulitate absolută cu privire la actele de urmărire penală direct în etapa contestației în procedura de cameră preliminară, chiar dacă nu le-a invocat în fața judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul Satu Mare.

Inculpatul AA este cercetat de către organele de cercetare penală din cadrul Secției 7 Poliție București, sub supravegherea procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 194 alin. (1) lit. a) C.pen., pedepsită cu închisoare de la 2 la 7 ani. Inculpatul formulează o cerere prin care solicită încheierea unui acord de recunoaștere a vinovăției. În această situație:

1. A.inculpatul are dreptul să încheie un acord de recunoaștere a vinovăției cu organul de cercetare penală care efectuează urmărirea penală;
2. B.în situația în care se încheie acord de recunoaștere a vinovăției, în cauză nu se mai întocmește rechizitoriu cu privire la inculpatul AA;
3. C.la încheierea acordului de recunoaștere a vinovăției, asistența juridică a inculpatului AA este obligatorie.

Într-o cauză privind săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, persoana vătămată a formulat plângere împotriva ordonanței procurorului de clasare. Plângerea a fost soluționată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Brașov, care a admis-o, a desființat soluția de clasare și a dispus trimiterea cauzei la procuror pentru a completa urmărirea penală. Ulterior, după completarea urmăririi penale, inculpatul X este trimis în judecată, prin rechizitoriu, pentru aceeași faptă. Dosarul este repartizat la același judecător care soluționase anterior plângerea împotriva soluției de clasare. La termenul de judecată stabilit pentru soluționarea cererilor și excepțiilor în procedura de cameră preliminară, apărătorul inculpatului formulează, oral, o cerere de recuzare, invocând incompatibilitatea judecătorului de cameră preliminară. În aceste condiții:

1. A.cererea de recuzare se respinge ca inadmisibilă, întrucât nu a fost formulată în scris;
2. B.soluționarea recuzării se face în cameră de consiliu;
3. C.încheierea prin care se soluționează cererea de recuzare nu este supusă niciunei căi de atac.

Punerea în mișcare a acțiunii penale se poate dispune prin:

1. A.ordonanță;
2. B.rechizitoriu;
3. C.încheiere.

În cursul urmăririi penale, martorul X este audiat într-o cauză privind infracțiunea de furt calificat. Organul de urmărire penală nu îl informează pe martor, înainte de audiere, despre dreptul de a nu declara fapte și împrejurări de fapt care, dacă ar fi cunoscute, l-ar putea incrimina. În timpul declarației, martorul, asistat de avocat, recunoaște că a participat împreună cu inculpatul la săvârșirea faptei. Este adevărat că:

1. A.organul de urmărire penală nu era obligat să îi aducă la cunoștință martorului dreptul de a nu declara fapte și împrejurări de fapt care, dacă ar fi cunoscute, l-ar incrimina, întrucât martorul era asistat de avocat;
2. B.declarația dată de martor nu poate fi folosită împotriva acestuia în niciun proces penal;
3. C.nelegalitatea audierii martorului se invocă în condițiile nulității relative.

În cursul urmăririi penale, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca formulează o cerere la judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei Cluj-Napoca pentru a se dispune efectuarea unei percheziții domiciliare la sediul unei societăți comerciale. Cererea procurorului este respinsă, prin încheiere, de judecătorul de drepturi și libertăți. În această situație:

1. A.încheierea judecătorului de drepturi și libertăți nu este supusă căilor de atac;
2. B.procurorul poate formula o nouă cerere de efectuare a unei percheziții domiciliare la același sediu al societății comerciale dacă au apărut ori s-au descoperit fapte sau împrejurări noi, necunoscute la momentul soluționării cererii anterioare de către judecător;
3. C.procurorul poate dispune prin ordonanță, cu titlu provizoriu, efectuarea percheziției domiciliare la sediul societății comerciale, sub condiția confirmării ulterioare de către judecătorul de drepturi și libertăți, în termen de 24 de ore de la finalizarea percheziției.

Apelul inculpatului:

1. A.are efect suspensiv și cu privire la dispoziția primei instanțe de menținere a arestării preventive, cuprinsă în sentința de condamnare;
2. B.poate fi declarat, pentru inculpat, și de soțul acestuia;
3. C.poate fi însușit de persoana vătămată dacă, după declarare, inculpatul și l-a retras.

Cererea inculpatului ca judecata să se desfășoare în procedura simplificată a recunoașterii învinuirii:

1. A.se poate formula și în cursul cercetării judecătorești;
2. B.poate fi admisă dacă inculpatul recunoaște fapta în materialitatea ei, chiar dacă nu recunoaște și forma de vinovăție cu care procurorul a considerat că a fost comisă fapta;
3. C.chiar dacă a fost admisă, nu atrage în mod obligatoriu pronunțarea unei soluții de condamnare.

Clasarea:

1. A.poate fi dispusă numai de către procuror;
2. B.poate fi dispusă și de către organele de cercetare penală;
3. C.poate fi dispusă și înainte de începerea urmării penale.

În dosarul nr. 100/P/2024 a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva inculpaților X și Y pentru infracțiunea de delapidare, prevăzută de art. 295 C.pen., pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani. Inculpații au comis fapta în calitate de autor (X) și complice (Y), în dauna persoanei vătămate A, care s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 100.000 lei. În calitate de avocat al inculpatului Y, doriți să solicitați procurorului încheierea unui acord de recunoaștere a vinovăției pentru acest inculpat. Este adevărat că:

1. A.procurorul va respinge solicitarea de încheiere a acordului dacă Y nu a achitat despăgubirile civile către persoana vătămată A, proporțional cu gradul său de vinovăție în comiterea faptei;
2. B.acordul de recunoaștere a vinovăției se poate încheia cu Y, chiar dacă X nu solicită și el încheierea unui asemenea acord;
3. C.acordul de recunoaștere a vinovăției se poate încheia cu Y, chiar dacă persoana vătămată A declară că se opune acestui demers.

În faza de urmărire penală:

1. A.persoana indicată prin plângere ca fiind autorul infracțiunii, dar căreia nu i s-a atribuit calitatea de suspect sau inculpat, poate solicita continuarea urmăririi penale în cazul în care procurorul a dispus clasarea cauzei întrucât s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale;
2. B.ordonanța de clasare poate cuprinde dispoziții referitoare la sesizarea judecătorului de cameră preliminară cu propunerea de desființare a unui înscris, chiar dacă soluția de clasare s-a întemeiat pe cazul privitor la prescripția răspunderii penale;
3. C.împotriva ordonanței de luare a măsurii controlului judiciar, inculpatul poate face plângere la judecătorul de cameră preliminară în termen de 3 zile de la comunicare.

Procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj dispune, prin ordonanță, instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile ale inculpatului X. Ordonanța îi este comunicată inculpatului luni, 02.06.2025, ora 10:00. Inculpatul formulează contestație miercuri, 04.06.2025, ora 15:00. Înainte de data termenului de soluționare a contestației, parchetul finalizează urmărirea penală și sesizează instanța prin rechizitoriu. În aceste condiții:

1. A.contestația se înaintează, spre competentă soluționare, judecătorului de cameră preliminară;
2. B.contestația va fi respinsă ca tardivă întrucât nu a fost formulată în termenul de 48 de ore de la comunicarea ordonanței;
3. C.contestația nu este suspensivă de executare și va fi soluționată în cameră de consiliu, prin încheiere motivată, care este definitivă.

Prin ordonanța procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea s-a dispus renunțarea la urmărirea penală față de suspectul AA, acuzat de săvârșirea infracțiunii de amenințare, prevăzută de art. 206 alin. (1) C.pen., apreciindu-se că nu există un interes public în urmărirea faptei. Ordonanța a fost transmisă, spre confirmare, la judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Oradea. Fiind prezentă la ședința de judecată, persoana vătămată BB se opune confirmării ordonanței de renunțare la urmărire penală, solicitând desființarea acesteia și trimiterea cauzei la procuror pentru a completa urmărirea penală și a pune în mișcare acțiunea penală. Pentru a demonstra caracterul neîntemeiat al ordonanței de renunțare la urmărire penală, persoana vătămată BB propune audierea a doi martori. Este adevărat că:

1. A.judecătorul de cameră preliminară poate respinge cererea de confirmare, desființa soluția de renunțare la urmărire penală și trimite cauza la procuror în vederea completării urmăririi penale și punerii în mișcare a acțiunii penale;
2. B.judecătorul de cameră preliminară poate încuviința cererea persoanei vătămate BB de audiere a celor doi martori propuși pentru a demonstra caracterul neîntemeiat al ordonanței de renunțare la urmărire penală;
3. C.indiferent care este soluția judecătorului de cameră preliminară cu privire la cererea de confirmare a renunțării la urmărirea penală, ea va fi pronunțată prin încheiere definitivă.

Renunțarea la urmărirea penală:

1. A.presupune, în toate cazurile în care a fost dispusă față de inculpat, obligarea acestuia la muncă neremunerată în folosul comunității;
2. B.poate fi dispusă pentru orice infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau a închisorii de cel mult 7 ani;
3. C.poate fi dispusă și in rem.

Până la începerea cercetării judecătorești, Judecătoria Constanța își declină competența în favoarea Curții de Apel Timișoara, care își declină, la rândul ei, competența în favoarea Judecătoriei Constanța. În această situație:

1. A.conflictul negativ de competență va fi soluționat de către Înalta Curte de Casație și Justiție;
2. B.conflictul negativ de competență va fi soluționat de către Curtea de Apel Constanța, întrucât aceasta este instanța ierarhic superioară celei care și-a declinat pentru prima dată competența și egală în grad cu instanța care și-a declinat ultima competența;
3. C.instanța căreia i s-a trimis cauza prin hotărârea de stabilire a competenței nu se mai poate declara necompetentă, cu excepția situațiilor în care apar elemente noi care atrag competența altor instanțe.