Subiecte Barou septembrie 2022 (avocați definitivi)

Împotriva avocatului AA, membru al Consiliului Baroului B., s-a formulat o sesizare disciplinară. În această situație:

1. A.anchetarea abaterii și exercitarea acțiunii disciplinare vor fi de competența Consiliului Baroului B;
2. B.abaterea săvârșită de avocatul AA va fi judecată de către Comisia centrală de disciplină din cadrul U.N.B.R., ca instanță de fond;
3. C.acțiunea disciplinară poate fi exercitată, în condițiile legii, în termen de cel mult un an de la data luării la cunoștință, de către Consiliul Baroului B., despre săvârșirea abaterii, dar nu mai târziu de 3 ani de la data săvârșirii acesteia.

Dobândește calitatea de avocat definitiv:

1. A.cel care a promovat examenul de primire în profesia de avocat și a exercitat cel puțin un mandat de consilier județean;
2. B.cel care a exercitat funcția de executor judecătoresc definitiv timp de 5 ani și ulterior a promovat examenul de primire în profesia de avocat;
3. C.avocatul stagiar care a fost admis a treia oară la examenul de definitivare.

Prin Decizia X/2020 a Consiliului Baroului B., avocatul AA a fost suspendat din profesie pentru caz de incompatibilitate. La 1 ianuarie 2022 a încetat cazul de incompatibilitate. În această situație:

1. A.Consiliul Baroului îl va reînscrie din oficiu pe avocatul AA pe tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei;
2. B.reînscrierea pe tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei se poate face numai după încetarea stării de incompatibilitate;
3. C.perioada în care avocatul AA a fost suspendat din profesie în vederea exercitării unei funcții de demnitate publică constituie vechime în profesia de avocat.

Avocatul AA își exercită profesia în calitate de avocat definitiv colaborator în cadrul unui cabinet individual de avocat. În această calitate, avocatul AA:

1. A.are dreptul la sediu secundar și în raza altui barou;
2. B.nu poate îndeplini funcția de traducător în cauza în care este angajat ca apărător;
3. C.poate schimba oricând forma de exercitare a profesiei, cu înștiințarea baroului din care face parte.

Prin Decizia disciplinară nr. X/2022 a Comisiei centrale de disciplină din cadrul U.N.B.R., pronunțată în contestație, avocatului AA din Baroul B i s-a aplicat sancțiunea interdicției de a exercita profesia de avocat pentru o perioadă de 1 an. În acest caz:

1. A.în perioada interdicției avocatul AA nu are dreptul să participe la ședința Adunării generale a avocaților a Baroului B;
2. B.avocatul AA are dreptul să conteste Decizia disciplinară nr. X/2022 la Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București;
3. C.în perioada interdicției avocatul AA poate presta doar activitatea de asistență judiciară.

Calitatea de avocat încetează:

1. A.în cazul neplății amenzii, aplicate ca sancțiune disciplinară, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii disciplinare;
2. B.în cazul în care împotriva avocatului s-a luat măsura excluderii din profesie ca sancțiune disciplinară;
3. C.în caz de incompatibilitate.

Avocatul are următoarele îndatoriri legale:

1. A.să-și înstrăineze, în mod obligatoriu, forma de exercitare a activității la încetarea calității de avocat;
2. B.să se abțină de la sfătuirea unui client în realizarea de către acesta a unor acte sau fapte ce ar putea constitui infracțiuni;
3. C.să denunțe orice infracțiuni despre care ia cunoștință în exercitarea profesiei.

Avocatul AA a fost desemnat să acorde asistență judiciară, sub forma ajutorului public judiciar, într- o cauză civilă aflată pe rolul Tribunalului T., pentru beneficiarul BB. În acest caz:

1. A.avocatul AA poate refuza această sarcină în caz de conflict de interese sau pentru alte motive justificate;
2. B.Decanul Baroului are obligația de a-i comunica beneficiarului ajutorului public judiciar numele avocatului desemnat;
3. C.avocatul AA are dreptul să primească de la beneficiar contravaloarea cheltuielilor de deplasare până la Tribunalul T.

Avocatul AA, înscris în Tabloul avocaților Baroului B, cu drept de exercitare a profesiei și o vechime neîntreruptă în profesie mai mare de 10 ani, participă la Adunarea generală a avocaților din Baroul B, în cadrul căreia se vor alege și organele de conducere ale Baroului. Avocatul AA:

1. A.are dreptul să candideze pentru funcția de Decan;
2. B.are dreptul să candideze pentru funcția de membru în Consiliul Baroului B;
3. C.va putea vota și pentru stagiarul său, dacă are mandat special din partea acestuia.

Consiliul baroului are următoarele atribuții:

1. A.alege membrii Comisiei de Disciplină din cadrul Baroului;
2. B.dă publicității tabloul anual al avocaților, membri ai baroului, și îl comunică celor în drept;
3. C.aprobă cererile de asistență juridică gratuită.

Printre altele, activitatea avocatului se realizează prin:

1. A.activități de stabilire permanentă a sediului pentru societăți la sediul profesional al avocatului;
2. B.activități fiduciare desfășurate în condițiile Codului civil;
3. C.activități de autentificare a unor înscrisuri.

Avocatul AA, fost judecător la Tribunalul B:

1. A.nu poate pune concluzii la orice judecătorie;
2. B.nu poate pune concluzii la Tribunalul B timp de 5 ani de la încetarea funcției respective;
3. C.nu poate pune concluzii la Tribunalul B timp de 10 ani de la încetarea funcției respective.

Avocatul definitiv are dreptul să pună concluzii la toate instanțele, cu excepția Înaltei Curți de Casație și Justiție și Curții Constituționale, unde va putea pune concluzii dacă are o vechime neîntreruptă în profesie:

1. A.de cel puțin 3 ani de la definitivare;
2. B.de cel puțin 6 ani de la definitivare;
3. C.de cel puțin 5 ani de la definitivare.

Avocatul AA își exercită activitatea, ca avocat titular, în cadrul cabinetului său de avocatură, deși este suspendat din profesie. În acest caz:

1. A.avocatul AA săvârșește o abatere disciplinară;
2. B.avocatul AA poate să desfășoare activitatea sa profesională doar în cauzele penale în care apărarea este obligatorie în care a fost numit din oficiu;
3. C.avocatul suspendat AA nu poate presta sub nicio formă asistență juridică.

Avocatul AA este desemnat sa acorde ajutor public judiciar sub forma asistenței prin avocat, într-o cauză civilă și acesta, deși este numit potrivit legii, se prezintă o singură dată, la un termen de judecată, după care refuză să îndeplinească această sarcină. În acest caz:

1. A.avocatul AA desemnat să acorde ajutorul public judiciar nu poate refuza această sarcină profesională decât în caz de conflict de interese sau pentru alte motive justificate;
2. B.refuzul nejustificat al avocatului AA de a acorda ajutor public judiciar sub forma asistenței prin avocat constituie abatere disciplinară, în condițiile legii;
3. C.refuzul nejustificat al avocatului AA de a acorda ajutor public judiciar sub forma asistenței prin avocat constituie infracțiune.

Avocatul AA a formulat cerere de pensionare, solicitând ca la calculul vechimii în profesia de avocat să fie avută în vedere și perioada de 10 ani cât a îndeplinit diferite funcții de specialitate juridică în aparatul Curții de Conturi, precum și perioada de 5 ani cât a fost suspendat din profesie, în vederea exercitării unei funcții asimilate cu funcția de demnitate publică. Cererea i-a fost respinsă cu motivarea că cele două perioade de 10 și respectiv 5 ani nu constituie vechime în profesia de avocat. Soluția de respingerea a cererii pe acest motiv este:

1. A.legală și temeinică, deoarece pe cele două perioade nu a exercitat profesia de avocat;
2. B.nelegală, deoarece perioada în care AA a îndeplinit funcții de specialitate juridică în aparatul Curții de Conturi reprezintă vechime în profesia de avocat;
3. C.nelegală, deoarece perioada de 5 ani cât a fost suspendat din profesie pentru exercitarea unei funcții asimilate cu funcția de demnitate publică reprezintă vechime în profesia de avocat.

Prin Decizia disciplinară nr. X/2022, Comisia centrală de disciplină din cadrul U.N.B.R. i-a aplicat avocatului AA – Decan al Baroului B, sancțiunea disciplinară a amenzii în cuantum de 1000 de lei. Recursul declarat împotriva Deciziei disciplinare nr. X/2022 a Comisiei centrale de disciplină, ca instanță de fond:

1. A.este judecat de Consiliul U.N.B.R. constituit ca instanță disciplinară în plenul său, în afară de persoana implicată în cauză;
2. B.este de competența Comisiei Permanente din cadrul U.N.B.R.;
3. C.este soluționat prin hotărâre care poate fi contestată la Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București.

Reprezintă o sancțiune disciplinară aplicabilă avocaților:

1. A.amendă de la 700 lei la 7.000 lei, care se face venit la bugetul baroului;
2. B.interdicția de a exercita profesia pe o perioadă de la o lună la doi ani;
3. C.excluderea din profesie.

Consiliului Baroului B a fost sesizat cu fapta avocatului AA care a purtat robă pe tot traseul de la domiciliul său până la sediul Tribunalului B. Consiliului Baroului B a anchetat abaterea și a exercitat acțiunea disciplinară în mod legal, întrucât:

1. A.purtarea robei este permisă numai în fața instanțelor judecătorești;
2. B.purtarea robei în afara incintei instanței judecătorești este interzisă, cu excepția cazurilor în care avocatul este delegat de către organele profesiei să reprezinte baroul sau U.N.B.R. într-o ocazie care impune această ținută;
3. C.anchetarea abaterii și exercitarea acțiunii disciplinare sunt de competența consiliului baroului.

Departamentul de coordonare a asistenței judiciare din cadrul U.N.B.R. exercită, printre altele, următoarele atribuții:

1. A.desemnează avocații înscriși în Registrul de asistență judiciară pentru acordarea asistenței judiciare, ținând cont de experiența profesională și de calificarea avocatului, precum și de natura și complexitatea cazului, de celelalte desemnări ale acestuia potrivit prezentei legi și de gradul de angajare al acestuia;
2. B.organizează serviciile de asistență judiciară atât la nivelul fiecărui barou, cât și la sediul fiecărei instanțe judecătorești;
3. C.stabilește formularistica utilizată de barouri pentru organizarea activității de asistență judiciară și extrajudiciară, în condițiile legii.

Posesia tulburată sau clandestină poate fi invocată de către:

1. A.orice persoană interesată;
2. B.orice persoană, chiar neinteresată;
3. C.numai de către persoana față de care posesia este viciată.

Clauza contractuală sau convenția prin care părțile stipulează că acțiunea în plata prețului dintr-un contract de vânzare este imprescriptibilă extinctiv:

1. A.este interzisă, considerându-se o clauză nescrisă;
2. B.este interzisă, fiind lovită de nulitate absolută;
3. C.este valabilă, însă termenul de prescripție se reduce la 10 ani.

Contractul de asigurare:

1. A.trebuie să fie încheiat în formă scrisă;
2. B.poate fi probat cu martori, atunci când există un început de dovadă scrisă;
3. C.nu poate fi semnat și certificat prin mijloace electronice.

X îi vinde lui Y un milion de sticle de bere la prețul de 150.000 lei. În contractul de vânzare s-a stipulat că locul executării obligației de predare este la sediul cumpărătorului. După ce vânzătorul X predă marfa la sediul cumpărătorului, acesta trimite către Y o factură prin care pretinde prețul vânzării, precum și cheltuielile de transport în cuantum de 10.000 lei. Y plătește prețul vânzării în sumă de 150.000 lei, și trimite către X un refuz scris al facturii cu privire la cheltuielile de transport. X se prezintă la un avocat căruia îi solicită o consultație juridică în privința cheltuielilor de transport. În calitate de avocat al lui X apreciați că:

1. A.X ar fi avut dreptul la plata cheltuielilor de transport, dacă în contractul de vânzare ar fi fost stipulat că Y suportă cheltuielile de transport;
2. B.X nu are dreptul la plata cheltuielilor de transport;
3. C.X are dreptul la plata cheltuielilor de transport.

A în calitate de chiriaș al unui imobil cu destinație de locuință, cesionează contractul de închiriere către C, fără a-l înștiința în prealabil pe locatorul B. Din această cauză locatorul B i-a transmis chiriașului A o notificare de reziliere a contractului de locațiune. Primind notificarea, A se adresează avocatului său pentru o consultație juridică. În calitate de avocat al lui A, apreciați că:

1. A.A nu avea dreptul să cesioneze către C contractul de închiriere decât cu acordul scris al locatorului B;
2. B.A avea dreptul să cesioneze către C contractul de închiriere fără acordul locatorului B;
3. C.dacă locatorul B își dă acordul scris pentru cesiunea contractului de închiriere, în lipsa unei stipulații contrare, cesionarul/sublocatarul C răspunde solidar cu chiriașul A pentru obligațiile asumate față de locator prin contract.

X îl împuternicește pe Y să cumpere în numele și pe seama lui X 20 de laptop-uri și 20 de telefoane mobile marca SAM, sens în care îi remite lui Y suma de bani necesară cumpărării celor 40 de bunuri, faptul predării sumei de bani fiind specificat în cuprinsul procurii speciale și autentice. În cuprinsul procurii s-a mai prevăzut că predarea bunurilor către mandantul X se va face la sediul acestuia și, totodată, că remunerația mandatarului Y se va plăti de către X înainte de data predării bunurilor. În acest context, dacă mandantul X nu plătește remunerația mandatarului:

1. A.Y poate să refuze predarea bunurilor către X în temeiul unui drept de retenție numai dacă s-a prevăzut expres în contractul de mandat/procură și numai pentru sumele avansate de el în executarea mandatului, nu și pentru remunerația ce i se cuvine;
2. B.Y poate să refuze predarea bunurilor către X în temeiul unui drept de retenție, chiar dacă acest aspect nu este expres stipulat în contractul de mandat/procură;
3. C.Y are un drept de retenție pentru garantarea tuturor creanțelor sale împotriva mandantului izvorâte din mandat.

X, în calitate de vânzător într-un contract de vânzare încheiat între profesioniști, care acționează în exercițiul activității unei întreprinderi, se prezintă la avocat pentru ca acesta să insereze în cuprinsul contractului o clauză care să îi permită să obțină rezoluțiunea de plin drept a vânzării ca urmare a neexecutării obligației de plată a prețului, chiar începând cu ziua următoare datei exigibilității, fără intervenția instanțelor de judecată. În această situație, care dintre clauzele formulate de avocat sunt apte să producă efectele juridice solicitate de X?

1. A.în cazul în care cumpărătorul nu își execută obligațiile ce-i incumbă, contractul de vânzare se rezoluționează de plin drept, fără intervenția instanțelor judecătorești;
2. B.în cazul în care cumpărătorul nu își execută obligația de plată a prețului la termenul prevăzut la art. "n", contractul de vânzare se rezoluționează de plin drept, fără intervenția instanțelor judecătorești;
3. C.în cazul în care cumpărătorul nu își execută obligația de plată a prețului la termenul prevăzut la art. "n", contractul de vânzare se rezoluționează de plin drept, fără a fi necesară punerea în întârziere și fără intervenția instanțelor judecătorești;

Procedura reunirii fictive la activul net a valorii donațiilor făcute de defunct în timpul vieții se aplică:

1. A.și sumelor cheltuite pentru formarea profesională a descendenților, în măsura în care sunt excesive;
2. B.tuturor donațiilor, fără excepție;
3. C.și darurilor obișnuite.

În materia răspunderii delictuale subiective:

1. A.lipsa discernământului îl scutește întotdeauna pe autorul prejudiciului de plata oricărei indemnizații față de victimă;
2. B.instanța civilă nu este legată de hotărârea penală definitivă de achitare a făptașului, în ceea ce privește existența vinovăției acestuia;
3. C.starea de necesitate are întotdeauna un efect de exonerare totală.

Nedemnitatea succesorală judiciară produce efecte care:

1. A.pot fi înlăturate expres, prin testament, de cel care lasă moștenirea;
2. B.pot fi înlăturate prin reabilitarea nedemnului, dar și printr-o amnistie intervenită după condamnarea acestuia;
3. C.pot fi înlăturate și în mod tacit, doar prin aceea că de cujus testează în favoarea nedemnului.

Plata făcută unui creditor aparent:

1. A.este valabilă, dacă a fost făcută de un solvens de bună-credință;
2. B.obligă, ca regulă, pe accipiens la restituire către solvens, iar nu către adevăratul creditor;
3. C.nu îl obligă pe accipiens să restituie adevăratului creditor plata primită.

În cazul coliziunii pe calea publică a trei autovehicule conduse de A, B și respectiv C, răspunderea civilă este:

1. A.de natură obiectivă, fiind o răspundere pentru prejudiciul cauzat de lucruri;
2. B.exclusiv de natură subiectivă, potrivit legii, întrucât trebuie întotdeauna dovedită și vinovăția celor implicați în accident;
3. C.numai în sarcina acelui participant la trafic a cărui faptă culpabilă întrunește, față de ceilalți, condițiile forței majore.

A introduce o acțiune împotriva lui B prin care îi solicită acestuia din urmă să îi lase în deplină proprietate și posesie terenul agricol situat în comuna F. A se prevalează de un extras de carte funciară al respectivului teren din care rezultă că este proprietar, cu titlu de cumpărare. Care este opinia Dvs în acest caz:

1. A.acțiunea se va respinge, dacă B dovedește că titlul lui A este lovit de nulitate absolută;
2. B.dacă B nu poate proba că are la rândul său un titlu opozabil, acțiunea lui A se va admite;
3. C.dacă este posesor de bună-credință, B va câștiga procesul.

În materia accesiunii imobiliare artificiale:

1. A.autorul lucrării efectuate asupra imobilului altuia este considerat de bună-credință, dacă era înscris în cartea funciară ca proprietar al imobilului, chiar dacă titlul său de proprietate a fost anulat și indiferent dacă el cunoștea sau nu viciul titlului său;
2. B.proprietarul imobilului asupra căruia s-au efectuat lucrări adăugate voluptuare are dreptul să păstreze aceste lucrări și să devină astfel proprietarul acestora, fără înscriere în cartea funciară și fără nici o obligație către autorul lor, chiar dacă acesta din urmă a fost de bună-credință;
3. C.proprietarul imobilului are obligația de a cumpăra lucrarea autonomă cu caracter durabil efectuată asupra imobilului său de la autorul de bună-credință al acesteia, plătindu-i celui din urmă valoarea de circulație a lucrării realizate.

Partea care rupe negocierile:

1. A.contrar exigențelor bunei-credințe este ținută să-i plătească celeilalte părți despăgubiri pentru prejudiciul cauzat, la stabilirea cărora se va ține seama doar de beneficiul pe care cealaltă parte l-ar fi dobândit în urma executării conforme a contractului pentru a cărui încheiere se purtau negocierile;
2. B.cu bună-credință este ținută să o despăgubească pe cealaltă parte exclusiv pentru prejudiciul constând în cheltuielile avansate de către aceasta în vederea purtării negocierilor;
3. C.contrar exigențelor bunei-credințe, este ținută să îi plătească celeilalte părți despăgubiri pentru prejudiciul cauzat, la stabilirea cărora se va ține seama și de cheltuielile angajate în vederea negocierilor.

În urma accidentului auto cauzat de către A.B., victima, C.D., care traversa strada în mod regulamentar, a decedat. Soția supraviețuitoare a victimei este mamă a trei copii minori cu vârste cuprinse între 10 și 12 ani, care nu sunt copiii biologici ai defunctului și nici nu fuseseră adoptați de către acesta, dar care conviețuiau cu soțul mamei de la vârste foarte mici, acesta comportându-se precum un părinte față de copii. Soția supraviețuitoare (în nume propriu și ca reprezentant legal al celor trei copii) l-a chemat în judecată pe făptuitor solicitând obligarea sa la plata de despăgubiri pentru prejudiciile patrimoniale și nepatrimoniale suferite atât de către ea, cât și de către copiii săi minori. Instanța de judecată:

1. A.va respinge cererea soției privind obligarea lui A.B. la plata de despăgubiri pentru prejudiciile patrimoniale suferite de către soția supraviețuitoare, constând în cheltuielile de înmormântare;
2. B.va admite cererea soției privind obligarea lui A.B. la plata de despăgubiri pentru prejudiciile nepatrimoniale suferite de către soția supraviețuitoare, constând în durerea psihică provocată de moartea soțului;
3. C.va admite cererile copiilor privind obligarea lui A.B. la plata de despăgubiri pentru prejudiciile patrimoniale suferite de către aceștia, constând în lipsirea lor de întreținerea pe care victima le-o presta în fapt fără a avea această obligație legală, până la împlinirea, de către fiecare dintre ei, a vârstei până la care obligația legală de întreținere trebuie executată, precum și pentru prejudiciile nepatrimoniale suferite de către aceștia, constând în durerea psihică provocată de moartea soțului mamei lor.

La 15 ianuarie 2015, între A.B. și C.D., s-a încheiat un contract prin care primul i-a vândut celui de-al doilea un imobil situat în intravilanul localității în care ambii își aveau domiciliul, contract constatat printr-o „Chitanță” semnată de către ambele părți contractante, în dublu exemplar original, la aceeași dată, care atesta plata unei jumătăți din prețul imobilului vândut, identificat prin număr de carte funciară și număr cadastral, fără însă a se stipula nimic cu privire la scadența obligației de plată a celeilalte jumătăți din preț. La 22 februarie 2022, A.B. l-a chemat în judecată pe C.D. solicitând obligarea acestuia la plata diferenței de preț. Prin cererea reconvențională formulată în cauză, C.D. a solicitat instanței de judecată să constate nulitatea absolută a contractului încheiat între părțile litigante, respectiv să-l oblige pe A.B. la restituirea avansului primit la data încheierii contractului, C.D. declarându-se gata să-i lase în deplină și efectivă posesie lui A.B. imobilul care i-a fost predat la 15 ianuarie 2015. Instanța de judecată:

1. A.va respinge cererea de chemare în judecată, va admite în parte cererea reconvențională, va constata nulitatea absolută a contractului încheiat între părți la data de 15 ianuarie 2015 și va admite excepția prescripției extinctive ridicată de către A.B. privind obligarea sa la restituirea avansului primit;
2. B.va respinge cererea de chemare în judecată și va respinge excepția prescripției extinctive ridicată de către AB privind obligarea sa la restituirea avansului primit;
3. C.va admite cererea reconvențională, constatând nulitatea absolută a contractului, încheiat între părțile litigante și obligându-l pe AB la restituirea avansului primit.

A încheie cu B un contract de vânzare având ca obiect un teren intravilan aflat în proprietatea lui C. Plecând de la această stare de fapt:

1. A.obligația vânzătorului se consideră ca fiind executată dacă, prin orice mijloc, direct ori indirect, acesta procură cumpărătorului proprietatea asupra bunului;
2. B.dacă din lege sau din voința părților nu rezultă contrariul și vânzarea este ratificată de C, proprietatea terenului se transmite retroactiv către B din momentul încheierii contractului de vânzare;
3. C.dacă A nu asigură transmiterea dreptului de proprietate către B, acesta poate cere rezoluțiunea contractului, restituirea prețului, precum și, dacă este cazul, daune-interese.

Între X și Y se încheie o convenție sub semnătură privată prin care X se obligă față de Y ca, într-un termen de 3 luni de la data semnării convenției, Y să aibă posibilitatea, în funcție de voința exclusivă a lui Y, să cumpere de la X autoturismul acestuia din urmă la prețul de 10.000 EURO. În caz de litigiu, instanța va constata că această convenție sub semnătură privată are natura juridică:

1. A.a unei promisiuni unilaterale de vânzare;
2. B.a unui pact de opțiune privind contractul de vânzare;
3. C.a unui pact de opțiune afectat de un termen extinctiv.

Prin acțiunea formulată T l-a chemat în judecată pe M solicitând obligarea acestuia la plata prețului conform contractului de vânzare autentic din data de 14.05.2020. În motivarea acțiunii, T a arătat că a vândut lui M, prin mandatarul său S, un autoturism care a și fost predat, urmând ca prețul să fie achitat într-o săptămână. Ulterior, pe S nu l-a mai putut contacta, iar M a refuzat plata prețului, pretinzând că nu are cunoștință de acest contract. La dosar s-au depus contractul de vânzare și procura autentică a lui S. Prin întâmpinare, M a solicitat respingerea acțiunii întrucât el nu are nicio obligație față de T, nefiind parte în contractul încheiat. A susținut și dovedit că, deși este adevărat că la data de 14.02.2020 l-a împuternicit pe S cu cumpărarea în numele și pe seama lui a unui autoturism, ulterior la 17.06.2020 i-a comunicat lui S că la 10.05.2020 a împuternicit printr-un înscris sub semnătură privată o altă persoană pentru achiziționarea autoturismului. Întrucât fiecare parte și- a dovedit susținerile:

1. A.instanța va reține că mandatul dat lui S a fost revocat prin numirea unui nou mandatar;
2. B.instanța va respinge acțiunea întrucât lui S îi încetase puterea de reprezentare la 10.05.2020, astfel că actul de vânzare încheiat ulterior nu produce efecte față de M;
3. C.instanța va admite acțiunea, reținând că actul încheiat cu T obligă pe M întrucât nici M, nici T nu au cunoscut și nici nu ar fi putut cunoaște revocarea împuternicirii la data încheierii contractului.

Hotărârea judecătorească:

1. A.definitivă se comunică numai la cererea părții interesate;
2. B.definitivă prin care s-a dispus efectuarea unei înscrieri în cartea funciară sau, după caz, în alte registre publice se vor comunica din oficiu și instituției sau autorității care ține acele registre;
3. C.nemotivată în cel mult 30 de zile de la data pronunțării este lovită de nulitate relativă.

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei J, reclamantul AA a solicitat rezoluțiunea contractului de vânzare cu clauză de întreținere încheiat cu pârâtul BB. La al doilea termen de judecată, cu procedura de citare legal îndeplinită, la apelul părților răspunde reclamantul AA, pârâtul BB fiind lipsă. La acest termen reclamantul AA depune o cerere de renunțare la judecată. În acest context:

1. A.instanța va dispune comunicarea cererii de renunțare la judecată pârâtului BB și îi va pune în vedere să își exprime poziția cu privire la cererea de renunțare;
2. B.având în vedere că renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului BB, îl va obliga pe reclamantul AA la cheltuieli de judecată;
3. C.hotărârea prin care Judecătoria J. constată renunțarea la judecată nu este supusă niciunei căi de atac.

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei J, AA a solicitat anularea clauzelor contractului de credit privitoare la comisionul de administrare și rambursarea creditului în moneda în care a fost acordat, respectiv, CHF. Prin întâmpinare, pârâta BB a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată. La primul termen de judecată, reclamantul AA a formulat cerere de suspendare a cauzei, argumentând că, într-o cauză similară, a fost sesizată Curtea de Justiție a Uniunii Europene cu o cerere de decizie preliminară. În acest context:

1. A.instanța va respinge cererea de suspendare, întrucât Curtea de Justiție a Uniunii Europene nu a fost sesizată în cauza dedusă judecății, astfel încât nu sunt îndeplinite condițiile suspendării facultative;
2. B.instanța poate admite cererea de suspendare facultativă a cauzei, prin încheiere, întrucât sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene cu o cerere de decizie preliminară într-o cauză similară constituie un caz de suspendare facultativă a cauzei;
3. C.în situația în care instanța va admite cererea de suspendare, pârâta BB poate ataca cu recurs, în mod separat, încheierea prin care s-a dispus suspendarea cauzei până la pronunțarea unei decizii de către Curtea Europeană de Justiție, cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului.

Prin Sentința nr. X/2022, instanța a admis cererea de chemare în judecată formulată de AA împotriva pârâților BB și CC. Pe lângă capătul principal de cerere, AA a formulat și un capăt accesoriu privind acordarea cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru, onorariu avocat și onorariu expert, înscrisurile care atestă efectuarea acestor cheltuieli fiind depuse la dosarul cauzei înainte de deschiderea dezbaterilor asupra fondului cauzei. Prin Sentința nr. X/2022, instanța nu a soluționat și capătul accesoriu privitor la acordarea cheltuielilor de judecată. AA a formulat cerere de completare a Sentinței X/2022, în termenul în care putea declara apel împotriva sentinței. În această situație:

1. A.instanța va admite cererea de completare, întrucât cererea de acordare a cheltuielilor de judecată a fost formulată în termen, iar dovada efectuării acestora a fost depusă până la închiderea dezbaterilor asupra fondului cauzei;
2. B.instanța va respinge cererea de completare, întrucât aceasta se poate formula numai în cazul în care instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal;
3. C.în situația în care instanța va admite cererea de completare, cheltuielile făcute de AA în cererea de completare vor fi suportate de stat, din fondul constituit potrivit legii.

În ceea ce privește hotărârea prealabilă pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție:

1. A.aceasta își încetează aplicabilitatea la data constatării neconstituționalității a dispoziției legale care a făcut obiectul rezolvării de principiu a chestiunii de drept cu care a fost sesizată;
2. B.aceasta este obligatorie, în toate cazurile, de la data pronunțării;
3. C.aceasta se pronunță, cu citarea părților, în 30 de zile de la data învestirii.

Dacă după ce s-a respins cererea de strămutare formulată pentru motiv de bănuială legitimă, se solicită din nou strămutarea pentru același motiv, invocându-se împrejurări necunoscute la data soluționării cererii de strămutare anterioare:

1. A.cererea de strămutare poate fi admisă, dacă este întemeiată;
2. B.cererea de strămutare va fi respinsă ca tardivă;
3. C.cererea va fi respinsă ca inadmisibilă.

Contestatorul AA formulează contestație la executare cu privire la executarea silită pornită în Dosarul de executare nr. X/2022 în care s-a pus în executare silită titlul executoriu reprezentat de sentința civilă a Judecătoriei A. În cadrul acestei contestații la executare, contestatorul AA a solicitat și suspendarea executării silite a titlului executoriu până la soluționarea contestației la executare. Prin întâmpinare, intimatul BB a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, iar cu privire la cererea de suspendare a solicitat respingerea acesteia, deoarece contestatorul nu justifică motive temeinice pentru admiterea ei. În răspunsul la întâmpinare, contestatorul AA solicită admiterea contestației și suspendarea executării silite, arătând că a motivat ambele cereri. Instanța învestită cu soluționarea contestației la executare:

1. A.admite cererea de suspendare, deoarece introducerea contestației la executare are, de drept, efect suspensiv de executare;
2. B.poate admite cererea de suspendare a executării silite pentru motive temeinice și după plata cauțiunii, atunci când legea impune o asemenea cerință;
3. C.în soluționarea contestației, aplică regulile de procedură prevăzute pentru judecata în primă instanță care se aplică în mod corespunzător, dispozițiile referitoare la regularizarea cererii nefiind aplicabile.

Prin cererea de chemare în judecată introdusă la judecătorie, reclamanta AA a solicitat obligarea pârâtului BB la plata sumei de 250.000 de lei cu titlu de despăgubiri. În motivarea cererii, reclamanta AA a arătat că pârâtul BB se face vinovat de fapta prejudiciabilă constând în defăimarea prin articole de presă. În acest caz:

1. A.în urma verificării competenței materiale, instanța va admite excepția necompetenței materiale a judecătoriei și va declina competența de soluționare în favoarea tribunalului;
2. B.excepția de necompetență materială poate fi invocată în orice stare a procesului;
3. C.dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea de declinare nu este supusă niciunei căi de atac.

Instanța poate invoca din oficiu:

1. A.excepția necompetenței teritoriale de ordine privată;
2. B.excepția lipsei capacității procesuale de folosință;
3. C.excepția de nulitate a raportului de expertiză atunci când expertiza a necesitat o lucrare la fața locului și părțile nu au fost citate de expert potrivit legii.

În cazul în care chiriașul solicită proprietarului să îi predea imobilul ce formează obiectul contractului de închiriere, cererea de chemare în judecată:

1. A.este de competența exclusivă a instanței de la locul unde se află imobilul;
2. B.este de competența exclusivă a instanței de la domiciliul reclamantului;
3. C.poate fi introdusă, potrivit legii, și la instanța de la domiciliul pârâtului.

Cererea de conexare a pricinilor:

1. A.nu poate fi, în niciun caz, admisă, în cazul în care dosarele a căror reunire se solicită, se află pe rolul unor instanțe de grad diferit;
2. B.poate fi formulată de una dintre părți, până la terminarea cercetării procesului înaintea instanței care a fost prima sesizată;
3. C.se poate formula în cazul proceselor în care sunt aceleași părți sau chiar împreună cu alte părți și al căror obiect și cauză au între ele o strânsă legătură.

La data de 12 mai 2021 s-a dispus suspendarea unei cauze aflate pe rolul Judecătoriei P., pentru lipsa părților legal citate. În data de 22 decembrie 2021 a fost fixat termen pentru discutarea perimării acestei cauze. La dosarul cauzei se constată depusă, de către reclamant, o cerere de repunere pe rol a cauzei (înregistrată la data de 8 noiembrie 2021), care a fost anulată ca netimbrată. În acest caz, instanța:

1. A.va constata perimarea cererii de chemare în judecată;
2. B.va reține că nu a intervenit întreruperea termenului de perimare;
3. C.va constata că cererea nu este perimată pe considerentul că a operat o suspendare a termenului de perimare.

Este definitivă:

1. A.încheierea prin care instanța de executare respinge cererea de încuviințare a executării silite pe motiv că înscrisul prezentat de creditor drept titlu executoriu nu întrunește toate condițiile de formă cerute de lege;
2. B.încheierea prin care instanța dispune ridicarea sechestrului asigurător, în cazurile în care cererea principală, în temeiul căreia a fost încuviințată măsura asigurătorie, a fost anulată, respinsă sau perimată prin hotărâre definitivă ori cel care a făcut-o a renunțat la judecata acesteia;
3. C.încheierea prin care a fost soluționată cererea de sechestru judiciar, dacă aceasta a fost pronunțată de tribunal.

După pronunțarea încheierii de admitere în principiu a cererii de intervenție:

1. A.intervenientul principal nu poate solicita administrarea de probe, acesta preluând procedura în starea în care se află în momentul admiterii intervenției;
2. B.intervenientul principal poate solicita administrarea de probe cel mai târziu până la primul termen de judecată ulterior admiterii cererii de intervenție;
3. C.cererea de intervenție accesorie poate fi disjunsă dacă judecarea cererii principale ar fi întârziată de administrarea probelor propuse de intervenientul accesoriu.

Prin hotărârea pronunțată, prima instanță a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul AA în contradictoriu cu pârâtul BB. Împotriva acestei hotărâri declară apel reclamantul AA, solicitând admiterea apelului, și schimbarea hotărârii apelate în sensul admiterii în tot a cererii de chemare în judecată. Prin întâmpinarea formulată în apel, intimatul-pârât BB invocă excepția autorității de lucru judecat, arătând că între el și reclamantul AA a existat un proces având același obiect și aceeași cauză, soluționat prin hotărâre definitivă, prin care acțiunea a fost respinsă. În acest caz:

1. A.excepția autorității de lucru judecat poate fi invocată de pârât prin întâmpinare, pentru prima oară în fața instanței de apel;
2. B.chiar dacă constată că sunt întrunite condițiile autorității de lucru judecat, instanța de apel nu va putea admite apelul, întrucât apelantului i s-ar crea o situație mai rea în propria cale de atac decât aceea din hotărârea atacată;
3. C.instanța de apel, constatând că sunt întrunite condițiile autorității de lucru judecat va putea admite apelul, cu consecința respingerii acțiunii pentru existența autorității de lucru judecat.

Reclamantul AA a solicitat instanței de judecată rezilierea contractului de închiriere încheiat cu pârâtul BB cu privire la imobilul situat în municipiul C. Totodată, reclamantul a solicitat ca instanța de judecată să dispună și evacuarea pârâtului din imobil. Dispozitivul hotărârii pronunțate de instanța de judecată cuprinde mențiunea potrivit căreia ”instanța admite acțiunea și dispune evacuarea pârâtului BB din imobilul situat in municipiul C”, însă omite să se pronunțe și cu privire la petitul referitor la rezilierea contractului de închiriere. Reclamatul AA formulează cerere de completare a hotărârii pentru a obține menționarea în dispozitivul hotărârii a soluției date și în privința cererii de reziliere a contractului de închiriere. În acest caz:

1. A.cererea de completare a hotărârii va fi soluționată cu citarea părților;
2. B.cerere de completare a hotărârii va fi depusă la instanța a cărei hotărâre se atacă, în același termen în care se poate declara apel împotriva acelei hotărâri;
3. C.cererea de completare a hotărârii va fi respinsă, întrucât reclamantul AA, în aceasta situație, ar fi trebuit să declare calea de atac a apelului.

Reclamanta AA cheamă în judecată pe pârâtul BB solicitând instanței de judecată să dispună desfacerea căsătoriei dintre cei doi soți pe motive medicale, respectiv că reclamanta suferă de o boală ce face imposibilă continuarea căsătoriei, sarcinile căsătoriei nemaiputând fi îndeplinite. Din probatoriul administrat în cauză, a reieșit într-adevăr că reclamanta suferă de o boală ce face imposibilă continuarea căsătoriei, dar și că boala a contactat-o în timpul căsătoriei, pârâtul neglijând-o, neaducându-i soției reclamante suport moral sau material. În acest caz, instanța de judecată:

1. A.va desface căsătoria din culpa ambilor soți, întrucât și pârâtul este vinovat de destrămarea căsătoriei;
2. B.va desface căsătoria dintre soți;
3. C.hotărârea judecătorească pronunțată nu va face mențiune despre culpa pentru desfacerea căsătoriei.

Prin cererea de recuzare formulată împotriva judecătorului învestit cu soluționarea cauzei, reclamantul AA a arătat că acesta este incompatibil întrucât se află în relații de prietenie cu partea adversă. La același termen de judecată, judecătorul învestit cu soluționarea cauzei a declarat că se abține, întrucât în primul ciclu procesual, anterior trimiterii spre rejudecare a pronunțat o încheiere interlocutorie în cauză. În acest caz:

1. A.declarația de abținere va fi soluționată cu prioritate, iar dacă va fi admisă, cererea de recuzare va fi respinsă ca rămasă fără obiect;
2. B.ascultarea judecătorului care a declarat că se abține va fi efectuată numai dacă va fi apreciată necesară de către completul învestit cu soluționarea incidentului procedural;
3. C.cererea de recuzare se va soluționa cu prioritate față de declarația de abținere.

Cererea de chemare în judecată promovată de reclamantul AA în contradictoriu cu pârâtul BB a fost formulată, în numele său, de o altă persoană care nu a făcut dovada acestei calități, în condițiile legii. Prin sentința primei instanțe, cererea de chemare în judecată a fost admisă. În acest caz:

1. A.pârâtul BB nu este îndrituit să invoce excepția lipsei dovezii calității de reprezentant înaintea primei instanțe pentru prima dată prin motivele de apel;
2. B.pârâtul BB poate invoca în apel lipsa dovezii calității de reprezentant, dacă acesta a invocat lipsa dovezii calității de reprezentant în fața primei instanțe, însă aceasta nu s-a pronunțat asupra excepției invocate;
3. C.instanța de apel poate invoca din oficiu, ca motiv de apel, lipsa dovezii calității de reprezentant din prima instanță, chiar dacă acest aspect nu a fost invocat la prima instanță.

Litispendența:

1. A.se invocă în fața primei instanțe sesizate, când instanțele sunt de același grad;
2. B.spre deosebire de conexitate, poate fi invocată și dacă una din pricini se află pe rolul primei instanțe, iar cealaltă în apel;
3. C.nu poate fi invocată de instanță din oficiu.

Numitul X, conducând neatent un autovehicul, încălcând mai multe reguli de circulație, a produs un accident de circulație în urma căruia o persoană a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 80 de zile de îngrijiri medicale, iar o alta și-a pierdut vederea la un ochi. În această situație:

1. A.numitul X va răspunde pentru un concurs real de infracțiuni;
2. B.numitul X va răspunde pentru o infracțiune unică de vătămare corporală din culpă în variantă agravată;
3. C.acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Dacă numitul X, din ură față de vecinul său, care avea o altă religie decât el, sparge parbrizul mașinii acestuia:

1. A.numitul X răspunde pentru infracțiunea de distrugere în varianta tip;
2. B.numitul X răspunde pentru infracțiunea de distrugere calificată;
3. C.în sarcina numitului X se va reține o circumstanță agravantă.

În cazul infracțiunilor continue:

1. A.nu este niciodată posibilă complicitatea concomitentă;
2. B.pedeapsa prevăzută de lege poate fi sporită cu 1/3 chiar dacă nu se rețin circumstanțe agravante și nu există alte cauze de agravare;
3. C.termenul de prescripție a răspunderii penale curge de la data încetării acțiunii sau inacțiunii care constituie elementul material al infracțiunii.

Potrivit Codului penal, refuzul de restituire a unui bun constituie element material în cazul infracțiunii de:

1. A.înșelăciune;
2. B.însușirea bunului găsit sau ajuns din eroare la făptuitor;
3. C.abuz de încredere .

Constituie cauză justificativă:

1. A.constrângerea fizică;
2. B.starea de necesitate;
3. C.cazul fortuit.

Tentativa:

1. A.în cazul infracțiunii de omor se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea consumată;
2. B.se pedepsește în cazul infracțiunilor comise din culpă cu prevedere doar atunci când legea o prevede în mod expres;
3. C.nu există atunci când imposibilitatea de consumare a infracțiunii este consecința modului cum a fost concepută executarea.

În materia răspunderii penale a persoanei juridice:

1. A.pedeapsa principală este dizolvarea;
2. B.răspunderea penală a persoanei juridice exclude răspunderea penală a persoanei fizice care a contribuit la comiterea aceleiași fapte;
3. C.autoritățile publice nu răspund penal, indiferent de fapta comisă.

Dacă inculpatul X răpește o persoană aflată în imposibilitatea de a-și exprima voința, infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal se va reține în variantă agravată dacă X comite fapta:

1. A.fiind înarmat;
2. B.punând în pericol sănătatea victimei;
3. C.prin violare de domiciliu sau de sediu profesional.

Numitul X a condus pe un bulevard din oraș autoturismul proprietate personală, după ce a consumat băuturi alcoolice, având o îmbibație alcoolică de 0,90 g/l alcool pur în sânge. În această situație:

1. A.se va reține infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe în varianta tip;
2. B.se va reține infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe în varianta agravată;
3. C.se va reține și infracțiunea de vătămare corporală din culpă dacă, conducând neatent, pe fondul consumului băuturilor alcoolice, numitul X a lovit un pieton care a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 10 zile de îngrijiri medicale.

Dacă numitul X o violează pe Y, minoră în vârstă de 17 ani:

1. A.acțiunea penală se pune în mișcare doar la plângerea prealabilă a reprezentantului lui Y;
2. B.infracțiunea de viol se va reține în variantă agravată;
3. C.împăcarea nu înlătură răspunderea penală.

Numitul X îl îmbrâncește cu putere pe Y pentru a-i sustrage telefonul mobil pe care acesta îl avea asupra lui, fugind apoi cu bunul. În această situație, se va reține infracțiunea de tâlhărie calificată dacă fapta a fost comisă:

1. A.într-un tren de călători, în timp ce acesta se apropia de stație;
2. B.în timpul nopții;
3. C.în timp ce un prieten al lui X stătea de pază pentru a se asigura că acesta nu este surprins de o altă persoană în timpul comiterii faptei.

Înlesnirea sau ajutorul dat, cu intenție, la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, la care o altă persoană comite acte de executare directă din culpă:

1. A.nu constituie nicio formă de participație penală;
2. B.constituie participație improprie;
3. C.constituie participație proprie.

Persoana care, anterior actelor de executare, promite autorului infracțiunii de furt că va tăinui bunurile ce urmează a fi furate, are calitatea de complice:

1. A.numai dacă, după săvârșirea furtului, își respectă promisiunea de tăinuire;
2. B.numai dacă valorifică ulterior bunurile furate de către autor;
3. C.chiar dacă, după săvârșirea furtului, promisiunea de tăinuire nu este respectată.

Numita X, persoană majoră de sex feminin, comite infracțiunea de incest dacă:

1. A.întreține un raport sexual consimțit cu tatăl său biologic;
2. B.comite un act sexual oral consimțit cu sora sa;
3. C.întreține un raport sexual consimțit cu fratele său uterin (născut din aceeași mamă, dar având un alt tată).

Numitrul X comite infracțiunea de evaziune fiscală dacă, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale:

1. A.execută evidențe contabile duble, folosindu-se de înscrisuri sau alte mijloace de stocare a datelor;
2. B.transformă un autoturism cunoscând că acesta provine din comiterea unei fapte prevăzute de legea penală;
3. C.degradează bunuri sechestrate în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală și ale Codului de procedură penală.

Dacă X a comis o infracțiune de trafic de influență, se poate dispune măsura de siguranță a confiscării speciale cu privire la:

1. A.bunurile pretinse de X;
2. B.bunurile primite de X;
3. C.echivalentul bunurilor primite de X, dacă acestea nu se mai găsesc.

Numitul X comite infracțiunea de uz de fals:

1. A.doar dacă înscrisul falsificat pe care îl folosește este unul oficial;
2. B.cu condiția, între altele, de a cunoaște caracterul fals al înscrisului folosit;
3. C.cu condiția, între altele, ca acțiunea de folosire a înscrisului să se comită în vederea producerii unei consecințe juridice.

Infracțiunea de abandon de familie se poate comite:

1. A.atât printr-o acțiune, cât și printr-o inacțiune;
2. B.doar printr-o acțiune;
3. C.și din culpă.

Potrivit Codului penal, nu atrag starea de recidivă condamnările privitoare la infracțiuni pentru care:

1. A.a intervenit dezincriminarea;
2. B.s-au aplicat pedepse ce au fost grațiate;
3. C.s-au aplicat pedepse a căror executare s-a prescris.

Dacă X, inculpat într-un dosar penal, îl amenință cu moartea pe avocatul persoanei vătămate în timp ce acesta punea concluzii prin care solicita condamnarea inculptatului la o pedeapsă cu executare:

1. A.X răspunde pentru infracțiunea de ultraj;
2. B.X răspunde pentru infracțiunea de ultraj judiciar;
3. C.X nu răspunde pentru tentativă la infracțiunea de omor.

Prin rechizitoriul nr. X/P/2022 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului AB și a inculpatei SC Y SA pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere calificată, pedepsită cu închisoarea de la 7 la 15 ani. În cuprinsul rechizitoriului s-a reținut că fapta săvârșită a avut ca urmare, printre altele, vătămarea corporală a părții civile BC - minor în vârstă de 15 ani. În aceste condiții, considerați că:

1. A.asistența juridică nu este obligatorie în cursul judecății în primă instanță pentru inculpatul AB;
2. B.asistența juridică este obligatorie în cursul judecării apelului pentru inculpatul AB;
3. C.asistența juridică este obligatorie în cursul judecății în primă instanță pentru inculpatul AB.

În data de 01.04.2022, AB a sesizat prin plângere prealabilă Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești cu privire la vătămarea ce i s-a cauzat prin săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 224 C.Pen. (infracțiune pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale este condiționată de introducerea unei plângeri prealabile). În cuprinsul plângerii prealabile, persoana vătămată AB a arătat că fapta a fost săvârșită de către numitul BC în data de 28.01.2022, solicitând punerea în mișcare a acțiunii penale și tragerea la răspundere penală a acestuia. În acest caz, considerați că:

1. A.plângerea prealabilă a fost formulată în termen de către AB;
2. B.AB poate fi audiată ca martor dacă nu dorește să participe la procesul penal și a înștiințat despre aceasta organul judiciar;
3. C.AB nu poate avea calitatea de martor în procesul penal.

Împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria Ploiești, prin care s-a dispus condamnarea inculpatului NN la 2 ani închisoare pentru săvȃrșirea infracțiunii de furt, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 228 C.pen., a declarat apel partea civilă DC, aceasta fiind unicul apelant în cauză. Soluționând apelul declarat de partea civilă DC, Curtea de Apel Ploiești a admis apelul, a desființat sentința primei instanțe și a dispus rejudecarea de către Judecătoria Ploiești. În aceste condiții, considerați că:

1. A.soluția pronunțată de instanța de apel este corectă dacă rejudecarea s-a dispus pentru motivul că prima instanță de judecată nu s-a pronunțat asupra acțiunii civile;
2. B.competența de a judeca apelul declarat de partea civilă DC aparținea Tribunalului Prahova, și nu Curții de Apel Ploiești;
3. C.decizia instanței de apel trebuie să indice care este ultimul act procedural rămas valabil de la care procesul penal trebuie să își reia cursul, în caz contrar toate actele procedurale fiind desființate de drept.

Prin ordonanța nr. X/P/2022, procurorul a dispus clasarea cauzei față de inculpatul DC pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat. După respingerea, de către procurorul ierarhic superior, a plângerii formulate de persoana vătămată împotriva soluției clasării, aceasta s-a adresat cu plângere judecătorului de cameră preliminară. Prin încheierea din data de 06.06.2022, judecătorul de cameră preliminară a admis plângerea formulată de persoana vătămată împotriva soluției clasării, a desființat soluția atacată și a trimis motivat cauza la procuror pentru a completa urmărirea penală. În aceste condiții considerați că:

1. A.încheierea judecătorului de cameră preliminară este definitivă;
2. B.încheierea judecătorului de cameră preliminară este supusă contestației în termen de 3 zile de la comunicare;
3. C.judecătorul de cameră preliminară este incompatibil să participe în aceeași cauză la judecata în fond, în cazul în care procurorul, după completarea urmăririi penale, dispune trimiterea în judecată a inculpatului DC.

Prin rechizitoriul nr. X/P/2021 întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucuresti, inculpatul BC a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de omor, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 188 C.pen., instanța sesizată cu judecarea cauzei fiind Tribunalul București. La primul termen de judecată stabilit în cauză, inculpatul BC, prin apărător ales, a formulat o cerere de recuzare a judecătorului fondului, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 64 lit. F) (există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorului este afectată). În aceste condiții, considerați că:

1. A.dacă inculpatul formulează o cerere de recuzare a judecătorului chemat să decidă asupra recuzării, aceasta va fi respinsă ca inadmisibilă;
2. B.judecătorul recuzat nu se poate pronunța asupra măsurilor preventive;
3. C.cererea de recuzare se soluționează prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac.

Prin încheierea Z pronunțată în data de 01.03.2022, judecătorul de drepturi și libertăți competent a admis propunerea procurorului și a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul DC pentru 30 de zile. Împotriva încheierii pronunțate de judecătorul de drepturi și libertăți inculpatul DC a formulat contestație în termen, contestație care a fost respinsă, măsura arestării preventive luată față de inculpat fiind menținută. În data de 20.03.2022 procurorul a sesizat judecătorul de drepturi și libertăți cu propunere de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpatului DC. În aceste condiții, considerați că:

1. A.propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpatului DC a fost formulată de procuror cu respectarea termenului prevăzut de lege;
2. B.judecătorul de drepturi și libertăți care a participat la soluționarea contestației împotriva încheierii de luare a măsurii arestării preventive a inculpatului DC nu devine incompatibil să soluționeze o eventuală contestație împotriva încheierii de prelungire a măsurii arestării preventive a aceluiași inculpat;
3. C.judecătorul de drepturi și libertăți care a participat la soluționarea contestației împotriva încheierii de luare a măsurii arestării preventive a inculpatului DC devine incompatibil să soluționeze o eventuală contestație împotriva încheierii de prelungire a măsurii arestării preventive a aceluiași inculpat.

În cauza penală nr. X/P/2021, organul de cercetare penală a fost sesizat prin plângere prealabilă cu privire la săvâșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 193 C.pen., dispunând, prin ordonanța din data de 15.06.2021, începerea urmăririi penale cu privire la faptă. Prin ordonanța din data de 01.07.2021, organul de cercetare penală a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de lovire sau alte violențe în infracțiunea de vătămare corporală, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 194 alin. (1) C.pen., iar prin ordonanța din data de 15.07.2022 tot organul de cercetare penală a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspectul BB. În cauză, niciuna din măsurile dispuse de organul de cercetare penală nu au fost confirmate de procurorul care supraveghează urmărirea penală. În raport de această situație, considerați că dispozițiile procesual penale au fost respectate în ceea ce privește:

1. A.începerea urmăririi penale cu privire la faptă;
2. B.schimbarea încadrării juridice;
3. C.efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspect.

prin rechizitoriul nr. X/P/2022 întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 2 București, inculpatul NN a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 194 alin. (1) C.pen., instanța sesizată cu judecarea cauzei fiind Judecătoria Sector 2 București. Prin sentința nr. Z din data de 30.08.2022, instanța de judecată a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea de vătămare corporală în infracțiunea de lovire sau alte violente, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 193 C.pen. și a dispus încetarea procesului penal în baza dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. i) - există autoritate de lucru judecat. În raport de această situație, considerați că:

1. A.instanța de judecată a procedat corect dispunând schimbarea încadrării juridice direct prin sentință;
2. B.față de soluția pronunțată, instanța de judecată va lăsa nesoluționată acțiunea civilă exercitată în procesul penal;
3. C.față de soluția pronunțată, instanța de judecată va constata încetarea de drept a măsurii preventive a inculpatului NN și va dispune punerea de îndată în libertate a acestuia, dacă nu este reținut ori arestat în altă cauză.

În data de 01.05.2021, Parchetul de pe lângă Tribunalul București a fost sesizat, printr-un denunț, cu privire la săvârșirea infracțiunii de luare de mită, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 289 C.pen., comisă de către AB - funcționar în cadrul Primăriei București, în cauză fiind începută urmărirea penală. În data de 15.05.2021 procurorul s-a adresat judecătorului de drepturi și libertăți cu o cerere de încuviințare a efectuării percheziției domiciliare, prin încheierea din 16.05.2021, judecătorul de drepturi și libertăți dispunând admiterea cererii procurorului și încuviințarea efectuării percheziției la domiciliul inculpatului AB, emițând totodată și mandatul de percheziție în acest sens. În raport de această situație, considerați adevărate următoarele afirmații:

1. A.percheziția nu constituie mijloc de probă în procesul penal;
2. B.dacă la efectuarea percheziției domiciliare nu au fost respectate dispozițiile privind aducerea inculpatului AB, când acesta este reținut sau arestat, iar aducerea sa era posibilă, sancțiunea care intervine este nulitatea relativă;
3. C.dacă la efectuarea percheziției domiciliare inculpatul AB, aflat în stare de libertate, solicită prezența unui avocat, începerea percheziției este amânată până la sosirea acestuia, dar nu mai mult de două ore de la momentul la care acest drept este comunicat, luându-se măsuri de conservare a locului ce urmează a fi percheziționat.

În cauza nr. X/P/2022, având ca obiect efectuarea urmăririi penale față de inculpatul DC pentru săvârșirea infractiunii de înșelăciune, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 244 C.pen., Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 1 a sesizat judecătorul de drepturi și libertăți de la Judecătoria Sector 1 cu propunerea de luare a măsurii arestării preventive față de inculpat. Prin încheierea din 02.08.2022, judecătorul de drepturi și libertăți a respins propunerea de arestare preventivă, dispunând luarea măsurii controlului judiciar față de inculpatul DC. În aceste condiții, considerați că:

1. A.contestația formulată de inculpat împotriva încheierii judecătorului de drepturi și libertăți prin care s-a luat măsura controlului judiciar în cauză, va fi respinsă în toate cazurile ca inadmisibilă;
2. B.procurorul este competent să dispună, în cursul urmăririi penale, înlocuirea măsurii controlului judiciar luată de judecătorul de drepturi și libertăți cu măsura controlului judiciar pe cauțiune;
3. C.dacă procurorul dispune, prin ordonanță, înlocuirea măsurii controlului judiciar cu măsura controlului judiciar pe cauțiune, inculpatul poate formula plângere împotriva ordonanței procurorului la judecătorul de drepturi și libertăți competent, în termen de 48 de ore de la comunicare.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 5 a fost sesizat prin plângere prealabilă cu privire la săvârșirea, de către AB, a infracțiunii de distrugere, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 253 alin. (1) C.pen. Prin ordonanța nr. X/P/2021, procurorul a dispus soluția clasării în temeiul dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. D) C.proc.pen., constatând că fapta a fost săvârșită de AB în stare de necesitate, soluție care a fost menținută de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 5 care, prin ordonanță, a respins ca nefondată plângerea formulată de partea civilă CC împotriva soluției clasării. Ulterior partea civilă CC a formulat, în termen, plângere la judecătorul de cameră preliminară competent, în temeiul dispozițiilor art. 340 C.proc.pen. În aceste condiții, considerați că:

1. A.rezultatul deliberării judecătorului de cameră preliminară se consemnează într-o minută care se întocmește în două exemplare originale;
2. B.judecătorul de cameră preliminară, soluționând plângerea părții civile CC, nu poate să schimbe temeiul de drept al soluției de clasare în cel prevăzut de dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. a) - fapta nu există;
3. C.judecătorul de cameră preliminară, soluționând plângerea părții civile CC, poate admite plângerea și dispune soluția renunțării la urmărirea penală.

În cazul în care, prin încheiere, judecătorul de drepturi și libertăți competent admite cererea de revocare formulată de inculpat și dispune revocarea măsurii arestării preventive luate față de acesta:

1. A.persoana vătămată are dreptul de a formula contestație împotriva încheierii judecătorului de drepturi și libertăți în termen de 24 de ore de la comunicare, aceasta urmând a fi admisă dacă este întemeiată;
2. B.contestația formulată de procuror împotriva încheierii judecătorului de drepturi și libertăți se soluționează înainte de expirarea duratei măsurii arestării preventive dispuse anterior;
3. C.contestația formulată de procuror împotriva încheierii judecătorului de drepturi și libertăți se soluționează în ședință publică.

Pe parcursul procesului penal:

1. A.subiecții procesuali principali nu au dreptul de a solicita consultarea dosarului;
2. B.are dreptul de a solicita consultarea dosarului numai avocatul părților în procesul penal;
3. C.avocatul părților și al subiecților procesuali principali are dreptul de a solicita consultarea dosarului.

În cazul judecății în primă instanță:

1. A.instanța poate schimba ordinea cercetării judecătorești numai dacă inculpatul refuză să dea declarații în cauză;
2. B.la terminarea cercetării judecătorești, este obligatorie acordarea ultimului cuvânt inculpatului personal;
3. C.instanța de judecată poate dispune, în condițiile prevăzute de lege, audierea expertului care a efectuat expertiza judiciară în cauză.

În cursul urmăririi penale:

1. A.audierea martorului se înregistrează în mod obligatoriu, în toate cazurile, cu mijloace tehnice audio sau video;
2. B.mandatul de aducere nu poate fi emis cu privire la un suspect care nu a fost în prealabil chemat prin citație;
3. C.audierea martorului poate fi extinsă asupra împrejurărilor necesare pentru verificarea credibilității sale.

Potrivit dispozițiilor privind urmărirea penală:

1. A.în caz de infracțiune flagrantă pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale este condiționată de introducerea unei plângeri prealabile, organul de cercetare penală competent este obligat să înceapă urmărirea penală cu privire la faptă, chiar în lipsa plângerii prealabile;
2. B.renunțarea la urmărirea penală se poate dispune în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau pedeapsa închisorii de cel mult 7 ani, în condițiile prevăzute de lege;
3. C.soluția clasării nu poate fi dispusă niciodată înainte de începerea urmăririi penale cu privire la faptă.

Apelul declarat în termen de inculpat atât pe latura penală, cât și pe latura civilă a cauzei:

1. A.se depune în mod obligatoriu la instanța competentă să judece apelul;
2. B.nu suspendă executarea dispozițiilor privind restituirea lucrurilor, cuprinse în sentința atacată;
3. C.nu suspendă executarea dispozițiilor privind plata despăgubirilor civile către partea civilă, cuprinse în sentința atacată.

În cazul apelului:

1. A.apelul poate fi declarat pentru inculpat și de copilul său major, chiar fără un mandat special în acest sens;
2. B.partea responsabilă civilmente nu poate renunța la apelul care privește latura civilă a cauzei;
3. C.asupra renunțării, cu excepția apelului care privește latura civilă a cauzei, se poate reveni înăuntrul termenului pentru declararea apelului.

Potrivit dispozițiilor legale privind judecata:

1. A.judecarea cauzei se suspendă de drept în cazul ridicării unei excepții de neconstituționalitate, de către părți sau persoana vătămată;
2. B.procurorul nu poate pune concluzii de achitare sau de încetare a procesului penal;
3. C.militarii sunt citați din oficiu la fiecare termen de judecată.

Poate fi atacată cu plângere la judecătorul de drepturi și libertăți competent, în condițiile prevăzute de lege:

1. A.ordonanța organului de cercetare penală prin care s-a luat, în cursul urmăririi penale, măsura reținerii suspectului sau inculpatului;
2. B.ordonanța procurorului prin care s-a dispus redeschiderea urmăririi penale ca urmare a neîndeplinirii cu rea- credință, de către suspect sau inculpat, a obligațiilor stabilite prin ordonanța de renunțare la urmărirea penală, conform art. 318 alin. (6) C.proc.pen;
3. C.ordonanța procurorului prin care s-a prelungit, în cursul urmăririi penale, măsura controlului judiciar luată față de inculpat.