Subiecte Barou aprilie 2023 (avocați definitivi)

Avocatul stagiar AA, înscris în Baroul C., deține calitatea de asociat în societatea X SRL, având un număr de 43 părți sociale. Fratele acestuia BB, deține restul de 57 de părți sociale și este administratorul statutar al firmei. Societatea X SRL desfășoară în principal activități de comerț. În urma unei situații conflictuale în familie, BB formulează o sesizare la Baroul C. prin care denunță activitatea fratelui său ca asociat într-o societate cu răspundere limitată, făcând referire la norme care ar stabili incompatibilitatea avocatului cu exercitarea nemijlocită de acte de comerț. În acest context:

1. A.avocatul stagiar AA se află într-o situație de incompatibilitate, având în vedere că deține un număr semnificativ de părți sociale în cadrul Societății X SRL;
2. B.competența de soluționare a sesizării aparține Consiliului Baroului C, care verifică și constată incompatibilitățile prevăzute de lege;
3. C.avocatul stagiar AA își poate exercita profesia până la soluționarea sesizării.

Între avocatul AA și clientul BB se încheie un contract de asistență juridică referitor la o cauză civilă care are ca obiect partaj. În contextul în care clientul BB nu dispune de o sumă suficientă de bani în vederea acoperirii contravalorii tuturor serviciilor juridice prestate de avocatul AA, în contractul amintit se inserează o clauză conform căreia onorariul este de 3000 lei, adițional acestui onorariu clientul BB obligându-se față de avocatul AA să-i procure clientelă, până la concurența valorii serviciilor juridice menționate în contractul de asistență juridică. În acest context:

1. A.contractul de asistență juridică este unul valabil încheiat, având în vedere că avocatul și clientul stabilesc, în mod liber, onorariul cuvenit pentru prestarea activității avocațiale;
2. B.contractul de asistență juridică nu este unul valabil încheiat, prin raportare la clauza prin care clientul BB se obligă să procure clientelă până la concurența valorii serviciilor juridice;
3. C.clauza prin care clientul BB se obligă să procure clientelă până la concurența valorii serviciilor juridice nu reprezintă un pact de quota litis.

Formele de exercitare a profesiei de avocat:

1. A.au dreptul să își stabilească sedii secundare în circumscripțiile barourilor din care nu fac parte, cu acordul consiliul baroului din circumscripția în care se află sediul principal al formei de exercitare a profesiei;
2. B.sunt obligate să își stabilească sediul secundar în altă circumscripție decât cea în care se află sediul principal, în situația în care forma de exercitare își desfășoară activitatea cu preponderență în circumscripția în care nu se află sediul principal;
3. C.nu pot angaja, în nicio situație, în mod legal, persoane cu studii juridice superioare, ca personal auxiliar.

Avocatul AA a fost numit, potrivit legii, curator special într-o cauză civilă aflată pe rolul Tribunalului T. În acest caz:

1. A.în îndeplinirea sarcinii încredințate, avocatul AA are toate drepturile și obligațiile reprezentantului legal;
2. B.activitatea prestată de avocatul AA nu este remunerată;
3. C.refuzul nejustificat al avocatului AA de a îndeplini activitatea de curator special constituie abatere disciplinară.

Decanul Baroului are următoarele atribuții:

1. A.poate verifica prin sondaj evidențele primare ale avocaților, în special ale acelora care declară încasări minime;
2. B.soluționează reclamațiile privind onorariile;
3. C.pune în executare deciziile disciplinare luate împotriva avocaților înscriși în barou.

Societatea civilă de avocați AA încheie cu clientul X un contract de asistență juridică având ca obiect consultanță în vederea constituirii unei asociații. Știind că X este cetățean străin, care nu cunoaște limba română, sunt adevărate următoarele afirmații:

1. A.onorariul poate fi stabilit și în monedă străină, sub condiția ca plata acestuia să respecte prevederile privind regimul legal al plăților;
2. B.contractul de asistență juridică poate fi redactat într-o limbă de circulație internațională, răspunderea pentru acuratețea traducerii revenind formei de exercitare a profesiei care utilizează formularele emise în sistem personalizat;
3. C.contractul de asistență juridică încheiat dobândește dată certă prin semnarea acestuia de către părți.

Calitatea de avocat încetează:

1. A.pe durata existenței stării de incompatibilitate;
2. B.dacă împotriva avocatului s-a luat măsura excluderii din profesie ca sancțiune disciplinară;
3. C.prin interdicția de a profesa dispusă prin hotărâre disciplinară.

În anul 2020, avocatul AA a înregistrat la Barou o cerere de suspendare din profesie, ulterior angajându-se pe postul de consilier juridic la o regie autonomă. În anul 2023, ca urmare a încetării calității de consilier juridic, AA solicită să fie repus pe tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei. În acest caz:

1. A.în perioada 2020-2023, avocatul AA a figurat pe tabloul avocaților în secțiunea destinată menționării avocaților fără drept de exercitare a profesiei;
2. B.refuzul Consiliului Baroului de a-l repune pe avocatul AA pe tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei va putea fi atacat la Consiliul U.N.B.R.;
3. C.la încetarea stării de incompatibilitate, avocatul AA este repus din oficiu pe tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei.

Avocatul AA, asociat coordonator al „AA – Societate civilă de avocați” a decedat la data de 1.02.2023. În acest caz:

1. A.denumirea societății civile de avocați poate fi păstrată și după decesul titularului, cu acordul tuturor moștenitorilor lui AA, exprimat în formă autentică;
2. B.dacă în societate rămâne un singur asociat, aceasta se va dizolva de drept și va intra în lichidare dacă nu este transformată în cabinet individual în termen de 3 luni de la data decesului lui AA;
3. C.societatea civilă de avocați își încetează în mod obligatoriu și de drept activitatea.

Avocatul AA a fost desemnat să acorde asistență judiciară, sub forma ajutorului public judiciar, într- o cauză civilă pentru beneficiarul BB. În acest caz:

1. A.avocatul AA poate refuza această sarcină în caz de conflict de interese;
2. B.avocatul AA nu are dreptul să primească de la beneficiarul BB vreo recompensă pentru asistența judiciară acordată;
3. C.avocatul AA are dreptul la acoperirea cheltuielilor făcute în cadrul asistenței judiciare acordate, cheltuieli ce urmează a fi achitate de beneficiarul BB.

Este compatibilă cu exercitarea profesiei de avocat:

1. A.calitatea de consilier județean;
2. B.exercitarea nemijlocită de fapte materiale de comerț;
3. C.activitatea salarizată didactică cu conținut juridic în învățământul primar.

În ceea ce privește principiile esențiale ale profesiei de avocat, este adevărat că:

1. A.avocatul este obligat să le respecte doar în activitatea sa profesională, nu și în viața privată;
2. B.acestea reprezintă valori în raport de care se interpretează orice normă deontologică și orice comportament al avocatului;
3. C.dacă sunt respectate, permit persoanelor care nu fac parte din formele de organizare profesională recunoscute de lege să exercite activități specifice profesiei de avocat.

Avocatul AA a încheiat un contract de asistență juridică în care a stipulat, pe lângă onorariul fix, și obligația clientului de a achita o sumă de bani în euro în cazul câștigării definitive a procesului civil de către avocat. În acest caz:

1. A.avocatul AA a procedat legal, având posibilitatea de a stabili un onorariu de succes împreună cu un onorariu fix;
2. B.avocatul AA nu era îndrituit să stipuleze un onorariu de succes împreună cu un onorariu fix, acest lucru fiind posibil doar în cazul onorariului orar;
3. C.avocatul AA a procedat legal, raportat la stabilirea onorariului de succes în monedă străină, întrucât există această posibilitate, conform dispozițiilor legale, sub condiția ca plata să respecte prevederile privind regimul legal al plăților.

Constituie abatere disciplinară gravă, prevăzută ca atare de reglementările specifice profesiei de avocat:

1. A.lipsa nejustificată a avocatului la termenele fixate de instanțele de judecată;
2. B.absentarea repetată și nejustificată a avocatului de la ședințele organelor de conducere;
3. C.exercitarea profesiei de către avocatul al cărui drept de exercitare a profesiei este suspendat, pe perioada măsurii suspendării.

În cazul societății profesionale cu răspundere limitată din avocatură:

1. A.obligațiile și răspunderea acesteia sunt garantate cu patrimoniul propriu;
2. B.aceasta dobândește personalitate juridică prin semnarea de către asociați a convenției de constituire;
3. C.aceasta poate încheia convenții de colaborare cu experți cu acordul majorității asociaților.

Avocatul colaborator:

1. A.nu are dreptul la clientelă personală în afara formei de exercitare a profesiei la care colaborează;
2. B.are dreptul la clientelă personală, nefiind obligat să aducă clienții personali la cunoștința avocatului titular al formei de exercitare a profesiei la care își desfășoară activitatea;
3. C.pentru activitatea desfășurată în cadrul asistenței judiciare a baroului, acesta va păstra rezultatele financiare obținute.

Avocatul AA este membru în Consiliul Baroului X. În anul 2022 este demarată o anchetă disciplinară împotriva sa ca urmare a plângerii formulate în același an de un avocat din alt barou pentru o faptă pe care AA ar fi săvârșit-o în anul 2021. În acest caz:

1. A.judecarea cauzei disciplinare va fi de competența Comisiei centrale de Disciplină, având în vedere calitatea avocatului AA de membru în Consiliul Baroului X;
2. B.judecarea cauzei disciplinare va fi de competența comisiei de disciplină a Baroului X din care avocatul AA face parte;
3. C.acțiunea disciplinară poate fi exercitată deoarece fapta a fost săvârșită în anul 2021.

Avocatul AA. a fost primit în profesia de avocat în anul 2017 și a promovat examenul de definitivare în profesie în anul 2019. În anul 2023, avocatul AA încheie un contract de asistență juridică cu clientul BB, contractul având ca obiect asistență și reprezentare pentru un dosar aflat pe rolul Curții de Apel X. În acest caz:

1. A.avocatul AA poate pune concluzii la Curtea de Apel X, având în vedere calitatea sa de avocat definitiv;
2. B.avocatul AA trebuie să denunțe unilateral contractul de asistență juridică, pentru că nu este îndeplinită condiția vechimii de la definitivare pentru a pune concluzii la Curtea de Apel X;
3. C.avocatul AA are dreptul de a renunța la asistarea și reprezentarea lui BB în cazul în care acțiunile și scopurile acestuia, aparent legale la începutul asistenței și/sau al reprezentării, se dovedesc, pe parcursul acesteia, ca fiind infracționale.

Față de avocatul AA s-a dispus interdicția de a exercita profesia pentru o perioadă de 3 luni. Din acest motiv, AA a luat măsuri pentru a-și asigura substituirea în cauzele pe care le avea în această perioadă pe rolul instanțelor de judecată. În perioada interdicției AA a fost contactat de un client mai vechi și a încheiat cu acesta un contract de asistență juridică, asistându-l la o audiere la parchet. În acest caz:

1. A.avocatul AA a încălcat interdicția de exercitare a profesiei, deoarece pe perioada interdicției nu poate presta sub nicio formă asistență juridică;
2. B.avocatul AA nu a încălcat interdicția de exercitare a profesiei, deoarece a asistat partea la o audiere la parchet și nu a desfășurat activități de asistență în fața instanțelor de judecată;
3. C.avocatul AA nu a procedat legal, deoarece, în această ipoteză, exercițiul profesiei de avocat este suspendat pe durata impusă de sancțiunea disciplinară.

Obligația de păstrare a secretului profesional:

1. A.incumbă și asociaților avocatului angajat în cauză;
2. B.nu revine altor persoane cu care avocatul conlucrează, și nici salariaților săi;
3. C.nu este aplicabilă în cazul organelor profesiei de avocat cu privire la informațiile cunoscute în exercitarea funcțiilor ce le revin.

Obligația contractată sub o condiție suspensivă ce depinde exclusiv de voința debitorului:

1. A.este considerată nescrisă;
2. B.este anulabilă;
3. C.nu produce niciun efect.

Bunurile declarate prin lege inalienabile:

1. A.pot fi uzucapate dacă intrarea în posesie s-a produs înainte de declararea inalienabilității, indiferent de buna sau reaua-credință a posesorului;
2. B.pot fi uzucapate dacă intrarea în posesie s-a produs după declararea inalienabilității, cu condiția ca posesorul să fi fost de bună-credință la momentul începerii posesiei;
3. C.nu pot fi uzucapate indiferent dacă declararea lor prin lege ca inalienabile a avut loc anterior sau ulterior intrării în posesie.

Instanța de judecată poate reduce cuantumul penalității/clauzei penale:

1. A.când obligația principală a fost executată în parte și această executare a profitat creditorului;
2. B.când penalitatea este vădit excesivă față de valoarea contractului, indiferent de valoarea prejudiciului ce putea fi prevăzut de părți la încheierea contractului;
3. C.când părțile au prevăzut expres că penalitatea poate fi redusă chiar și sub valoarea obligației principale.

Posesia încetează în cazul:

1. A.furtului bunului mobil de la posesor, în primele șase luni de la săvârșirea infracțiunii;
2. B.deposedării, dacă posesorul rămâne lipsit de posesia bunului mai mult de un an;
3. C.încheierii unui contract de comodat asupra bunului de către comodantul posesor.

În ipoteza violenței:

1. A.sancțiunea este nulitatea relativă;
2. B.termenul de prescripție extinctivă a dreptului material la acțiunea în nulitate relativă începe să curgă de la momentul încheierii actului juridic;
3. C.victima violenței poate solicita doar reducerea prestației cocontractatului cu valoarea daunelor-interese la care ar fi fost îndreptățită.

În virtutea dispozițiilor legale și în lipsa unei soluții contrare a instanței de tutelă, persoana care beneficiază de tutelă specială:

1. A.poate face singură acte de administrare care nu o prejudiciază;
2. B.poate să accepte singură o donație fără sarcini;
3. C.poate face singură acte de dispoziție de mică valoare, cu caracter curent, ce se execută la momentul încheierii lor.

Dacă vine în concurs cu ascendenții ordinari ai defunctului, cota succesorală a soțului supraviețuitor este de:

1. A.un sfert din moștenire;
2. B.o treime din moștenire;
3. C.trei sferturi din moștenire.

Dacă părțile nu au prevăzut altfel și prin lege nu se prevede contrariul, fructele culese înainte de îndeplinirea condiției se cuvin proprietarului sub condiție:

1. A.suspensivă;
2. B.rezolutorie;
3. C.suspensivă, dacă condiția produce efecte retroactive și proprietarul obligat sub aceasta a fost de bună- credință.

Momentul morții creditorului întreținerii reprezintă din punct de vedere juridic:

1. A.un termen cu scadență certă;
2. B.o condiție rezolutorie;
3. C.un termen extinctiv.

X, în calitate de vânzător, solicită rezoluțiunea contractului de vânzare cu plata prețului în 10 rate egale pentru neplata de către cumpărătorul Y a ultimelor 4 rate din prețul vânzării. În contract s-a stipulat clauza conform căreia „în caz de rezoluțiune pentru neplata prețului, sumele încasate de vânzător cu titlu de rate rămân în totalitate dobândite de vânzător”. În această situație, dacă vânzătorul obține rezoluțiunea contractului:

1. A.de regulă, cumpărătorul este obligat să restituie bunul ce a constituit obiectul vânzării, pierzând cele 6 rate din prețul vânzării plătite vânzătorului anterior rezoluțiunii;
2. B.instanța de judecată va putea totuși să reducă cuantumul sumelor reprezentând cele 6 rate din prețul vânzării, aplicând în mod corespunzător dispozițiile legale referitoare la reducerea cuantumului clauzei penale;
3. C.în orice situație, vânzătorul este ținut să restituie toate sumele primite cu titlu de preț.

Într-un contract de mandat se stipulează clauza conform căreia „mandatarul nu are dreptul să își substituie o altă persoană în executarea mandatului”. Ulterior, printr-un act adițional, mandantul autorizează substituirea mandatarului, însă mandatul este executat necorespunzător de către substituent (submandatar). În acest context:

1. A.mandatarul nu răspunde decât pentru diligența cu care a ales persoana care l-a substituit (substituent);
2. B.mandatarul răspunde chiar pentru actele persoanei pe care și-a substituit-o (substituent);
3. C.mandantul are acțiune directă împotriva persoanei pe care mandatarul și-a substituit-o (substituent).

Părțile au încheiat următorul pact de opțiune privind vânzarea unui apartament: „Beneficiarul se obligă să exercite dreptul de opțiune, în sensul acceptării sau refuzării ofertei, în termen de 1 an de la data încheierii prezentului contract”. În acest context:

1. A.promitentul (vânzător) nu are dreptul să facă acte de dispoziție asupra apartamentului decât după expirarea termenului de 1 an și numai dacă în interiorul acestuia beneficiarul nu și-a exercitat dreptul de opțiune;
2. B.promitentul (vânzător) are dreptul să înstrăineze apartamentul, însă pactul de opțiune îi va fi opozabil terțului dobânditor dacă a fost notat în cartea funciară;
3. C.dreptul de opțiune se radiază din oficiu din cartea funciară dacă până la expirarea termenului de 1 an nu s- a înscris o declarație de exercitare a opțiunii, însoțită de dovada comunicării sale către promitent (vânzător).

X încheie cu Y un contract de tranzacție pentru a preveni un litigiu derivat din renunțarea nejustificată de către beneficiarul X la un contract de antrepriză pentru a cărui manoperă antreprenorul Y ar fi fost îndreptățit la suma de 10.000 euro. În cuprinsul tranzacției se prevede că „Pentru a stinge orice pretenție, trecută, prezentă sau viitoare în legătură cu contractul de antrepriză, Y îi recunoaște lui X dreptul de a renunța la contract, numai dacă X achită suma de 4.000 euro către Y”. După semnarea tranzacției, X consideră că prestația la care s-a obligat este prea mare și se prezintă la avocat, căruia îi solicită să identifice o modalitate de desființare a tranzacției. În calitate de avocat al lui X, emiteți următoarea opinie juridică conformă cu dispozițiile legale specifice:

1. A.contractul de tranzacție nu ar putea fi anulat pentru vicierea consimțământului lui X prin leziune chiar dacă aceasta ar fi depășit jumătate din valoarea pe care o avea, la momentul încheierii contractului, prestația promisă de X;
2. B.contractul de tranzacție ar putea fi anulat pentru vicierea consimțământului lui X prin leziune numai dacă acesta ar fi fost minor;
3. C.contractul de tranzacție nu ar putea fi anulat pentru eroare de drept referitoare la chestiunile ce constituie obiectul neînțelegerii părților.

Într-un contract de vânzare se inserează clauza conform căreia „vânzătorul este exonerat de orice garanție contra evicțiunii”. În acest context:

1. A.clauza este considerată nescrisă dacă evicțiunea cauzată ulterior vânzării provine din faptul personal al vânzătorului;
2. B.clauza este considerată nescrisă dacă evicțiunea provine din cauze cunoscute de vânzător la momentul vânzării și ascunse față de cumpărător;
3. C.clauza va produce efecte astfel cum a fost stipulată în contract.

X îi vinde lui Y un apartament, în contractul de vânzare stipulându-se clauza conform căreia „vânzătorul își rezervă dreptul de a răscumpăra bunul transmis cumpărătorului într-un termen de maximum 3 ani de la data încheierii contractului”. În acest caz:

1. A.X își poate exercita opțiunea de răscumpărare numai dacă acesta îi restituie lui Y prețul primit și cheltuielile efectuate pentru încheierea contractului de vânzare și realizarea formalităților de publicitate imobiliară;
2. B.dreptul de proprietate dobândit de Y este sub condiție rezolutorie;
3. C.Y dobândește dreptul de proprietate sub condiția suspensivă ca X să nu exercite opțiunea de răscumpărare în termenul de 3 ani.

X, în calitate de locatar al unui imobil, spațiu cu destinație comercială, cedează contractul de locațiune către Z, fără a-l înștiința în prealabil pe locatorul Y. În acest context locatorul Y i-a transmis locatarului X o notificare de reziliere a contractului de locațiune. Primind notificarea, X se adresează avocatului său pentru o consultație juridică, specificând că în contract nu există interdicția de a cesiona. În calitate de avocat al lui X apreciați că:

1. A.X nu avea dreptul să cedeze către Z contractul de locațiune decât cu acordul scris al locatorului Y;
2. B.X avea dreptul să cedeze către Z contractul de locațiune fără acordul locatorului Y;
3. C.X nu ar fi avut dreptul să cedeze către Z contractul de locațiune dacă această facultate i-ar fi fost interzisă în mod expres.

Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 1 iunie 2019, reclamantul R, în calitate de moștenitor al donatorului D, decedat la 10 februarie 2019, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul P, revocarea donației pentru ingratitudine și obligarea pârâtului donatar la restituirea tabloului ce i-a fost donat în 20 noiembrie 2017. Reclamantul R, care acceptase succesiunea la data de 15 mai 2019, a arătat în cerere că la data de 15 mai 2018, pârâtul donatar l-a agresat fizic pe donator, care a avut nevoie de 30 de zile de îngrijiri medicale pentru a se recupera, precum și faptul că donatarul P nu a fost iertat de donatorul D. Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii întrucât fiind o acțiune strict personală, nu poate fi promovată decât de donator, iar pe de altă parte este prescrisă. În speță:

1. A.instanța va respinge prima apărare a pârâtului întrucât revocarea pentru ingratitudine putea fi cerută de reclamantul R;
2. B.instanța va admite excepția prescripției întrucât s-a împlinit termenul de 1 an de la data agresiunii săvârșite împotriva donatorului D;
3. C.instanța va respinge excepția prescripției extinctive, reținând că termenul de prescripție nu a curs cât timp reclamantul nu a acceptat moștenirea.

Între A și B, s-a încheiat, la data de 15 ianuarie 2019, un contract de vânzare a unui apartament, cu plata prețului la 6 luni de la data vânzării. La scadență, B nu a achitat prețul, promițându-i lui A că o va face în cel mai scurt timp posibil. La data de 10 ianuarie 2022, B îi vinde la rândul său lui A un alt imobil, cu plata prețului la 6 luni de la data vânzării. La aproximativ un an de la împlinirea acestui termen, B îl acționează în judecată pe A solicitându-i plata prețului imobilului vândut, al cărui cuantum era egal cu cel al prețului apartamentului pe care B l-a cumpărat de la A.

1. A.A îi poate opune lui B stingerea datoriei sale prin compensație;
2. B.A nu îi poate opune lui B stingerea datoriei sale prin compensație;
3. C.dacă A îi plătește lui B, în cursul procesului, prețul datorat, ulterior, el nu va mai putea să îl urmărească, cu succes, pe B pentru prețul pe care acesta i-l datorează , dacă acesta din urmă va invoca prescripția extinctivă.

V. se adresează instanței de judecată, la data de 1.09.2021, solicitând să pronunțe o hotărâre prin care acesta să devină proprietarul terenului extravilan pe care îl cultivă din iulie 1990. Astfel, reclamantul V a arătat că anterior emiterii titlului de proprietate nr. 93/1993 pe numele lui S., s-a îngrijit de acest teren și a achitat până în prezent taxele și impozitele aferente. Totodată, V dovedește că nu există o carte funciară deschisă pentru imobil la U.A.T. Băilești, însă posedă acest teren neîntrerupt din 1990, potrivit depoziției martorilor X și Y. În aceste condiții, instanța:

1. A.va respinge acțiunea, apreciind că este aplicabil în speță termenul de 10 ani potrivit C.civ.;
2. B.va admite acțiunea, fiind îndeplinite condițiile uzucapiunii de 30 de ani;
3. C.nu va constata incidența termenului de 10 ani pentru uzucapiunea extratabulară prevăzut de noul Cod civil.

Prin convenția încheiată la 27.09.2021 în formă autentică și notată în cartea funciară, F transmite spre folosință lui G o clădire, pentru o durată de 6 ani, contra unei chirii de 2000 lei/lună. La 15.03.2022, în urma unei furtuni, acoperișul imobilului este serios avariat și, întrucât F nu efectuează reparațiile necesare, deși a fost notificat de mai multe ori în acest sens, G efectuează el aceste reparații. La 25.06.2022, F vinde imobilul lui D. În aceste condiții:

1. A.locațiunea încetează odată cu înstrăinarea imobilului;
2. B.locațiunea este opozabilă lui D până la expirarea duratei contractuale;
3. C.F rămâne răspunzător pentru plata sumelor avansate în efectuarea reparațiilor de către G cât și a dobânzilor socotite de la data efectuării cheltuielilor.

În cazul în care înființarea popririi asiguratorii este cerută de un creditor AA care nu are titlu executoriu și a cărui creanță față de debitorul BB nu este constatată în scris, dar este exigibilă:

1. A.instanța poate admite cererea, dacă se depune o cauțiune de jumătate din valoarea reclamată și dacă creditorul dovedește că a introdus cerere de chemare în judecată cu privire la fondul pretenției;
2. B.instanța poate admite cererea, dacă se depune o cauțiune de jumătate din valoarea reclamată, chiar dacă creditorul nu a intentat cerere de chemare în judecată cu privire la fondul pretenției;
3. C.competența de soluționare a cererii aparține instanței competente să judece procesul în primă instanță.

Recurentul-pârât AA invocă direct în recurs, în dosarul nr. x/2023, în contradictoriu cu intimatul- reclamant BB, excepția autorității de lucru judecat prin raportare la o hotărâre judecătorească y/2020, având aceleași părți, obiect și cauză, ca și în dosarul x/2023, prin care au fost respinse pretențiile reclamantului BB. Intimatul-reclamant BB solicită respingerea excepției autorității de lucru judecat atât ca tardivă, având în vedere că a fost invocată direct în recurs, cât și ca neîntemeiată deoarece hotărârea judecătorească y/2020 nu a fost apelată de părți, context în care nu are autoritate de lucru judecat. În acest caz, instanța:

1. A.va respinge excepția autorității de lucru judecat ca fiind tardiv formulată;
2. B.va putea admite excepția autorității de lucru judecat întrucât este o excepție absolută, putând fi invocată oricând;
3. C.va constata că hotărârea judecătorească y/2020 este definitivă și are autoritate de lucru judecat.

Hotărârea judecătorească prin care se constată perimarea:

1. A.este definitivă când perimarea se constată de o secție a Înaltei Curți de Casație și Justiție;
2. B.nu se poate ataca cu apel, în nici o situație;
3. C.este supusă recursului, în termen de 5 zile de la comunicare atunci când perimarea este constatată de tribunal.

Prin cererea de chemare în judecată formulată, reclamantul AA a solicitat să se dispună rezilierea contractului de locațiune întrucât pârâtul BB, în calitate de locatar, nu a achitat sumele cuvenite cu titlu de chirie în ultimele două luni anterioare introducerii cererii. Cererea este respinsă, iar împotriva hotărârii pronunțate avocatul lui AA formulează, în numele și pe seama reclamantului AA, apel împotriva hotărârii de primă instanță, justificându-și calitatea de reprezentant, pentru a semna și depune apelul, în temeiul împuternicirii avocațiale depuse în fața primei instanțe. În acest context:

1. A.avocatul lui AA este îndreptățit, potrivit legii, să formuleze apel;
2. B.împuternicirea avocațială depusă pentru reprezentarea în primă instanță dă dreptul avocatului reclamantului AA atât să formuleze și să depună cererea de apel, cât și să-l reprezinte pe apelant pe durata soluționării apelului;
3. C.toate actele de procedură se vor îndeplini numai față de apelantul-reclamant AA.

Nu este supusă niciunei căi de atac:

1. A.încheierea prin care se respinge cererea de recuzare de către tribunal, ca instanță de recurs;
2. B.încheierea prin care se admite în principiu, de către prima instanță, cererea de intervenție voluntară principală;
3. C.încheierea prin care se admite cererea de asigurare a probelor.

La data pronunțării hotărârii de respingere a cererii de chemare în judecată, reclamantul AA declară apel împotriva acesteia, fără să motiveze calea de atac. După comunicarea hotărârii, apelantul nu depune motivele pe care se sprijină calea de atac declarată. Intimatul-pârât BB invocă prin întâmpinare excepția de nulitate a apelului, având în vedere că acesta este nemotivat. În acest caz:

1. A.cererea de apel se va anula ca nemotivată;
2. B.instanța de apel va respinge excepția de nulitate a apelului ca neîntemeiată;
3. C.instanța de apel se va pronunța în fond numai pe baza motivelor invocate în fața primei instanțe.

Prin hotărârea pronunțată de către instanța de fond a fost respinsă cererea reclamantului AA de constatare a nulității absolute a contractului de antrepriză încheiat cu pârâtul BB. Împotriva hotărârii pronunțate de către prima instanță, reclamantul AA formulează apel, iar la al doilea termen de judecată, în apel, depune o cerere de renunțare la calea de atac a apelului. Intimatul-pârât BB solicită să nu se ia act de cererea de renunțare la apel având în vedere că este depusă tardiv (după primul termen de judecată) și că nu este de acord cu aceasta. În acest caz instanța:

1. A.va pronunța o hotărâre prin care va lua act de renunțare și va anula hotărârea primei instanțe;
2. B.va lua act de renunțare, fără să fie necesar acordul intimatului pârât-BB;
3. C.va respinge ca neîntemeiată susținerea intimatului-pârât BB cu privire la tardivitatea cererii de renunțare la apel.

Între AA și BB s-a încheiat, în anul 2020, un contract de închiriere a unui spațiu comercial pentru o perioadă de un an, fără posibilitatea operării tacitei relocațiuni. La începutul anului 2022, după expirarea termenului de închiriere, constatând că locatarul BB refuză să părăsească imobilul, AA formulează o cerere prin care solicită, pe calea procedurii speciale de evacuare din imobilele folosite sau ocupate fără drept, evacuarea lui BB din imobilul ocupat fără drept. În acest caz:

1. A.instanța competentă va fi judecătoria în circumscripția căreia se află imobilul închiriat;
2. B.cererea este inadmisibilă, AA putând obține, în această situație, numai evacuarea pe calea unei acțiuni de evacuare de drept comun, procedura specială nefiind aplicabilă evacuării din spațiile comerciale;
3. C.în cazul admiterii cererii de evacuare formulată de AA, hotărârea de evacuare este executorie din primă instanță.

Renunțarea la mandatul judiciar de reprezentare convențională a unei părți – persoană fizică, în cadrul unui proces civil:

1. A.nu poate fi opusă celeilalte părți decât de la comunicare, în toate cazurile;
2. B.nu poate fi făcută de mandatar în cursul termenului de exercitare a căilor de atac;
3. C.nu poate fi opusă părții adverse decât de la comunicare, afară numai dacă a fost făcută în ședința de judecată, chiar dacă partea adversă nu este prezentă la acea ședință de judecată.

Reclamantului AA i se comunică într-o zi de vineri, în data de 17 martie 2023, hotărârea pronunțată de Judecătoria X prin care instanța de judecată i-a respins acestuia cererea de ordonanță președințială pe motiv că nu a dovedit urgența. Ordonanța președințială a fost dată fără citarea părților. Reclamantul AA, nemulțumit de hotărârea comunicată, intenționează să formuleze apel. În acest caz:

1. A.ultima zi a termenului pentru introducerea apelului este marți, 21 martie 2023;
2. B.ultima zi a termenului pentru introducerea apelului este joi, 23 martie 2023;
3. C.pentru calcularea termenului pentru formularea apelului se iau în calcul și zilele de sâmbătă, 18 martie 2023 și duminică, 19 martie 2023.

Prin cererea de chemare în judecată introdusă la Judecătoria Arad, reclamantul AA a solicitat obligarea pârâtului BB la plata sumei de 100.000 lei cu titlul de daune morale pentru prejudicii aduse demnității și onoarei, având în vedere că pârâtul i-a adresat injurii, în holul Tribunalului Arad, cu ocazia soluționării unui alt litigiu între părți. Prin întâmpinare, pârâtul BB a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Arad, arătând că domiciliul său este în Mun. Timișoara și a solicitat declinarea competenței la Judecătoria Timișoara. La primul termen de judecată, în fața Judecătoriei Arad, a fost prezent reclamantul AA, lipsind pârâtul BB care era legal citat. La acest termen, instanța a respins excepția necompetenței teritoriale ca neîntemeiată, s-a declarat competentă să soluționeze cauza și a dispus amânarea judecății pentru audierea martorilor propuși de părți. La al doilea termen de judecată, având în vedere că niciuna dintre părți nu a răspuns la strigarea pricinii și nu s-a solicitat judecata în lipsă, instanța a dispus suspendarea judecății. În acest caz:

1. A.încheierea de suspendare pronunțată la al doilea termen de judecată poate fi atacată numai odată cu fondul;
2. B.Judecătoria Arad a procedat legal și temeinic atunci când a respins excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârâtul BB prin întâmpinare;
3. C.instanța a procedat legal și temeinic suspendând judecata la al doilea termen de judecată, chiar dacă la acest termen era prezent unul dintre martorii propuși de părți.

Nu este necesară plata unei cauțiuni pentru suspendarea executării silite:

1. A.în cazul în care executarea silită a fost declanșată în temeiul unei ordonanțe de plată împotriva căreia a fost formulată cerere în anulare;
2. B.în cazul în care executarea silită a fost declanșată în temeiul unui înscris care nu este titlu executoriu, potrivit legii;
3. C.în cazul în care debitorul face dovada, printr-un înscris sub semnătură privată, că a obținut de la creditor o amânare a plății.

Se comunică:

1. A.executorului judecătoresc, hotărârea prin care a fost soluționată contestația la executare, chiar dacă nu este definitivă;
2. B.încheierea prin care se soluționează cererea de încuviințare a executării, atât creditorului, cât și executorului judecătoresc, indiferent de soluția pronunțată de instanța de executare;
3. C.încheierea prin care a fost admisă cererea de sechestru asigurător, atât creditorului cât și debitorului, de către instanța care a încuviințat măsura asigurătorie.

În cazul în care coproprietarul AA căruia i-a fost atribuit bunul la partaj, printr-o hotărâre judecătorească definitivă, nu poate intra în posesia acestuia:

1. A.va putea solicita punerea în executare a hotărârii de partaj, în termenul de prescripție a dreptului de a obține executarea silită, dacă bunul se află în posesia altui coproprietar BB, numai dacă instanța a dispus, prin hotărârea de partaj, în mod expres predarea bunului;
2. B.nu va putea solicita punerea în executare silită a hotărârii de partaj în cazul în care a declarat în mod expres, în procesul de partaj, că nu solicită predarea bunurilor, însă va putea formula, în acest caz, acțiune în revendicare împotriva coproprietarului BB care refuză predarea bunului;
3. C.poate intra în posesia bunului prin mijloace proprii, nefiind necesar să se adreseze unui executor judecătoresc, chiar dacă coproprietarul BB în posesia căruia se află bunul, refuză predarea.

În cererile privitoare la executarea unui contract de locațiune încheiat pe durata a 3 ani, pentru stabilirea competenței materiale a instanței, se va ține seama de:

1. A.valoarea chiriei stabilită pe toată durata contractului;
2. B.valoarea chiriei achitate parțial, până la data înregistrării cererii de chemare în judecată;
3. C.valoarea anuală a chiriei.

Reclamanții AA, BB și CC au chemat în judecată pe pârâtul DD, pentru a fi obligat să le lase în deplină proprietate și posesie imobilul situat în sectorul 1, București. Prima instanță a respins acțiunea ca neîntemeiată. În ipoteza în care împotriva acestei sentințe declară apel doar reclamantul AA:

1. A.instanța de apel poate invoca, din oficiu, inadmisibilitatea apelului exercitat numai de către unul dintre coparticipanți, iar după punerea în dezbaterea contradictorie a părților, va respinge apelul în baza excepției invocate;
2. B.apelul exercitat doar de către unul dintre coparticipanți va profita și celorlalți, în cazul în care va fi admis;
3. C.consecințele respingerii căii de atac a apelului vor fi suportate numai de către coparticipantul care a exercitat respectiva cale de atac.

Legea prevede o nulitate de procedură expresă în cazul:

1. A.minutei care nu este semnată de toți judecătorii care au pronunțat soluția;
2. B.lipsei dovezii calității de reprezentant;
3. C.ascultării ca martor a unei rude de gradul al doilea cu una dintre părți, în alte procese decât cele privitoare la filiație, divorț și alte raporturi de familie.

Creditorul CC a solicitat punerea în executare a unui titlu executoriu care vizează mai mulți debitori obligați în solidar, care au domiciliile în localități diferite. Executarea silită a fost încuviințată de Judecătoria X în a cărei rază teritorială domiciliază unul dintre debitori. Ulterior, este formulată o contestație la executare de către un debitor cu domiciliul în altă localitate, care nu se află în raza teritorială a instanței de executare sesizată inițial. În acest caz, instanța competentă să soluționeze contestația la executare este:

1. A.instanța de la domiciliul oricăruia dintre debitorii obligați în solidar;
2. B.instanța care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu;
3. C.instanța în a cărei circumscripție se află domiciliul debitorului care a formulat contestația la executare.

Hotărârea care consfințește tranzacția intervenită între părți:

1. A.nu este supusă nici unei căi de atac;
2. B.ca regulă, poate fi atacată, pentru motive procedurale, numai la instanța ierarhic superioară;
3. C.are autoritate de lucru judecat cu privire la fondul pretenției dedus judecății.

Reclamantul AA introduce o cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâtul BB. La primul termen de judecată se prezintă personal atât reclamantul AA care a fost legal citat, cât și pârâtul BB, deși acesta nu primise citația pentru acest termen. În acest caz:

1. A.având în vedere că procedura de citare cu pârâtul BB nu s-a realizat, instanța va amâna judecata și va dispune efectuarea citării pentru pârâtul BB, indiferent de poziția părților cu privire la lipsa citării;
2. B.procesul se va amâna la cererea pârâtului BB;
3. C.procesul nu se va amâna dacă nu există o cerere de amânare din partea părții interesate.

Alegeți varianta sau variantele de răspuns care constituie circumstanță atenuantă legală:

1. A.depășirea limitelor stării de necesitate;
2. B.împrejurările legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului;
3. C.iresponsabilitatea.

În cazul infracțiunii de înșelăciune:

1. A.pentru consumare este necesar să se producă o pagubă;
2. B.persoana juridică nu poate fi autor;
3. C.împăcarea nu înlătură răspunderea penală.

În cazul infracțiunii de distrugere calificată:

1. A.proprietarul bunului nu poate fi autor;
2. B.tentativa nu este posibilă;
3. C.persoana juridică poate fi autor.

Infracțiunea de neglijență în serviciu se poate comite:

1. A.printr-o acțiune sau printr-o inacțiune;
2. B.doar printr-o inacțiune;
3. C.cu intenție.

Furtul mașinii unui avocat, în scop de răzbunare, în legătură cu exercitarea profesiei, constituie:

1. A.doar infracțiunea de furt;
2. B.infracțiunea de amenințare;
3. C.infracțiunea de ultraj judiciar raportată la infracțiunea de furt.

Potrivit Codului penal, sunt considerați membri de familie în raport de autor:

1. A.descendenții;
2. B.soția fratelui;
3. C.bunicii soției.

Consimțământul persoanei vătămate poate fi reținut ca o cauză justificativă în cazul infracțiunii de:

1. A.omor;
2. B.luare de mită;
3. C.distrugere în varianta tip.

Infracțiunea de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe:

1. A.se reține în variantă agravată dacă fapta este comisă de o persoană care efectuează transport public de persoane;
2. B.se reține în variantă atenuată dacă fapta este comisă de o persoană aflată sub influența unor substanțe psihoactive;
3. C.se absoarbe natural în infracțiunea de vătămare corporală din culpă.

Dacă în privința aceluiași făptuitor instanța reține incidența mai multor cauze de atenuare și agravare a răspunderii penale, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege se reduc/majorează conform următoarei ordini:

1. A.circumstanțe atenuante, tentativă, circumstanțe agravante, cauze speciale de reducere a pedepsei, recidivă postexecutorie;
2. B.tentativă, concurs de infracțiuni, recidivă postcondamnatorie;
3. C.circumstanțe agravante, circumstanțe atenuante, tentativă, pluralitate intermediară și infracțiune continuată.

Sechestrarea unei persoane timp de mai multe zile, supunerea ei la repetate violențe, cauzarea de leziuni și continuarea violențelor și după ce victima a amenințat că se va sinucide, urmată de sinuciderea victimei nu constituie:

1. A.determinarea sau înlesnirea sinuciderii;
2. B.omor în concurs cu lipsire de libertate;
3. C.lipsire de libertate în mod ilegal în forma agravată, când fapta a avut ca urmare moartea victimei.

Întreținerea unui act sexual oral de către un elev de 15 ani și jumătate cu o colegă mai mică, în vârstă de 13 ani, cu consimțământul acesteia, în toaleta școlii, dacă autorul avea discernământ la data comiterii faptelor:

1. A.constituie infracțiunea de viol în variantă agravată;
2. B.constituie infracțiunea de act sexual cu un minor, urmând a beneficia de cauza specială de nepedepsire;
3. C.nu constituie infracțiunea de agresiune sexuală.

X îl determină pe Y să îl ajute pe Z să comită o infracțiune de furt împreună cu Q. Dacă Q și Z comit furtul sustrăgând împreună un bun:

1. A.X va răspunde în calitate de complice la infracțiunea de furt comisă de Z și Q;
2. B.Y este complice la infracțiunea de furt comisă de Z și Q în calitate de coautori;
3. C.X va răspunde în calitate de instigator la infracțiunea de furt comisă de Z și Q.

X a fost condamnat definitiv la pedeapsa închisorii de un an pentru o infracțiune din culpă, dispunându-se suspendarea executării sub supraveghere. Pe parcursul termenului de supraveghere, X a comis o nouă infracțiune intenționată pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 3 luni la 2 ani alternativ cu pedeapsa amenzii. Noua infracțiune este descoperită în termenul de supraveghere. În această situație:

1. A.instanța poate menține suspendarea executării pedepsei, cu condiția ca pentru infracțiunea nou comisă să dispună condamnarea la pedeapsa amenzii;
2. B.în speță vor fi incidente dispozițiile privind concursul de infracțiuni;
3. C.instanța revocă obligatoriu suspendarea executării pedepsei, dacă pentru infracțiunea nou comisă dispune condamnarea la pedeapsa închisorii.

X a încasat și nu a plătit în termenul de 60 de zile de la termenul de scadență prevăzut de lege impozitele și contribuțiile la care se referă Legea evaziunii fiscale. Ulterior, în cursul judecării sale pentru infracțiunea având acest conținut, prevăzută de Legea evaziunii fiscale, a acoperit integral prejudiciul, acesta fiind în valoare de 70.000 euro. În această situație:

1. A.instanța nu va aplica obligatoriu pedeapsa amenzii;
2. B.X va beneficia de cauza de nepedepsire specială dacă ceea ce a achitat este prejudiciul, majorat cu 20% din baza de calcul, la care se adaugă dobânzile și penalitățile;
3. C.cauza de nepedepsire nu va opera și în privința complicilor lui X, dacă aceștia nu au contribuit la acoperirea prejudiciului.

Inculpatul X, pe fondul unei dispute cu Y, având ca obiect dreptul de folosință al unui teren (fără ca vreuna dintre părți să aibă un titlu valabil cu privire la dreptul de folosință al terenului), pentru a se răzbuna pe Y, a săpat terenul, distrugând în totalitate cultura de rapiță înființată de Y pe terenul respectiv, după care a semănat aceeași suprafață cu grâu. Raportat la situația prezentată, fapta inculpatului X:

1. A.întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere în varianta tip;
2. B.nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tulburare de posesie;
3. C.nu constituie infracțiune, niciuna dintre părți neavând titlu valabil cu privire la dreptul de folosință al terenului.

Inculpatul X s-a deplasat la locuința persoanei vătămate Y (președinte al asociației de proprietari din imobilul B) unde s-a prezentat ca fiind reprezentantul primarului și a afirmat că, în această calitate, trebuie să verifice prezența unor substanțe interzise în imobil. După ce Y i-a permis accesul în locuința sa pentru a discuta, X a solicitat un pahar cu apă și, profitând de faptul că a rămas singur în încăpere, a sustras un portmoneu cu bani aflat pe mobilier, iar apoi a părăsit în fugă locuința persoanei vătămate. În această situație, inculpatul:

1. A.va răspunde pentru fals privind identitatea;
2. B.nu va răspunde pentru furt simplu;
3. C.nu va răspunde pentru înșelăciune.

X, cadru medical la un spital de stat, i-a efectuat lui Y un tratament medical. La scurt timp după acest moment, X a ieșit la pensie. Pentru a-l recompensa pentru modul în care l-a tratat ca pacient, Y i-a remis lui X suma de 100 euro. X a primit suma de 100 de Euro și i-a spus lui Y că o va dona unor persoane fără posibilități materiale, fapt ce s-a și întâmplat ulterior. În aceste condiții, X:

1. A.nu va răspunde pentru infracțiunea de trafic de influență;
2. B.răspunde pentru infracțiunea de luare de mită în forma acceptării promisiunii, dacă între X și Y a existat o înțelegere în acest sens, anterioară pensionării sale;
3. C.va răspunde pentru infracțiunea de abuz în serviciu, deoarece acesta a primit o sumă de bani în legătură cu exercitarea atribuțiilor sale de serviciu.

Fapta lui X constând în aceea că, în data de 31.12.2020, pe fondul consumului excesiv de alcool, a luat cuțitul de pe masă și, înfuriat de gluma lui Y făcută pe seama sa, l-a lovit pe acesta din urmă în zona pieptului, cauzându-i leziuni traumatice care nu i-au pus în primejdie viața și care au necesitat, pentru vindecare, 45 de zile de îngrijiri medicale:

1. A.constituie o infracțiune consumată de lovire sau alte violențe;
2. B.nu constituie tentativă la infracțiunea de vătămare corporală;
3. C.constituie tentativă la infracțiunea de omor.

În data de 15.03.2020, inculpata A S.R.L., persoană juridică română, având de executat contractul de lucrări nr. 1/2020, încheiat cu Consiliul Local al Municipiului Târgoviște, a executat groapa pentru fosa septică din curtea Școlii nr. 12 cu nerespectarea contractului încheiat de părți și a proiectului care a stat la baza emiterii autorizației de construcție, în sensul că, deși potrivit celor două documente de mai sus, pe toata durata de execuție a lucrării perimetrul de lucru trebuia închis printr-un gard metalic înalt de 2 m, acest gard nu a fost niciodată instalat, ceea ce a făcut ca victima minoră X, în afara programului de lucru al muncitorilor, să cadă în groapa săpată și să decedeze ca urmare a căderii. În acest caz:

1. A.în sarcina societății A S.R.L. se va reține infracțiunea de ucidere din culpă;
2. B.societatea nu răspunde penal;
3. C.infracțiunea reținută în sarcina societății A S.R.L. este o infracțiune comisivă prin omisiune.

În sarcina lui X, major, care a săvârșit acte de penetrare vaginală și anală cu victima Y:

1. A.se va reține infracțiunea de viol, în cazul în care acesta a profitat de imposibilitatea de a se apăra a victimei Y în vârstă de 19 ani, acțiunea penală putând fi însă pusă în mișcare doar la plângerea prealabilă a acesteia;
2. B.se va reține incidența unei cauze de nepedepsire în cazul în care actele sexuale au fost săvârșite prin constrângere iar diferența de vârstă dintre X și Y nu depășește 3 ani;
3. C.se poate reține infracțiunea de act sexual cu un minor în situația în care Y avea vârsta de 15 ani, iar aceasta a consimțit la respectivele acte sexuale.

În cauza nr. X/P/2022, având ca obiect efectuarea urmăririi penale față de inculpatul DC cu privire la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă prev. și ped. de disp. art. 233 C.pen., Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 1 a sesizat judecătorul de drepturi și libertăți de la Judecătoria Sector 1 cu propunerea de luare a măsurii arestării preventive față de inculpat. Prin încheierea nr. Y, judecătorul de drepturi și libertăți a admis propunerea procurorului și a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul DC pentru 30 de zile. Împotriva încheierii nr. Y pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți, a formulat contestație doar inculpatul. Contestația inculpatului AB formulată împotriva acestei încheieri la 26 de ore după pronunțare:

1. A.este formulată cu nerespectarea termenului prevăzut de lege;
2. B.nu este suspensivă de executare;
3. C.se soluționează cu participarea obligatorie a procurorului.

Prin rechizitoriul nr. X/P/2022 întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 1 București s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului AB pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, faptă prev. și ped. de disp. art. 205 C.pen., instanța sesizată fiind Judecătoria Sector 1 București. În procedura de cameră preliminiară, admițând cererea inculpatului, Curtea de apel București a dispus strămutarea cauzei de la Judecătoria Sector 1 București la Judecătoria Sector 5 București. După parcurgerea procedurii de cameră preliminară, judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Sector 5 București a dispus, prin încheiere, excluderea tuturor probelor administrate în cursul urmăririi penale și restituirea cauzei la parchet, în temeiul disp.art. 346 alin. (3) lit.b) C.p.p. În condițiile date, considerați a fi corecte următoarele afirmații:

1. A.strămutarea a fost în mod corect dispusă de curtea de apel, ca instanță competentă să se pronunțe asupra cererii de strămutare a cauzei de la o judecătorie din circumscripția sa;
2. B.contestația formulată împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară de la Judecătoria Sector 5 București, va fi soluționată de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de apel București;
3. C.procurorul căruia i-a fost restituit dosarul, dacă dispune din nou trimiterea în judecată, va sesiza tot Judecătoria Sector 5 București, cu excepția situației în care această instanță nu mai este competentă.

Prin sentința nr. Y, pronunțată de Judecătoria Craiova în cauza penală nr. X/Z/2022, s-a dispus condamnarea inculpatului AB la 2 ani închisoare pentru săvȃrșirea infracțiunii de înșelăciune, faptă prev. și ped. de disp. art. 244 C.pen. Împotriva sentinței nr. Y a declarat apel doar inculpatul AB (unic apelant în cauză), acesta solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, cu motivarea că în cursul judecării cauzei în primă instanță au fost încălcate dispozițiile privind publicitatea ședinței de judecată. Soluționând apelul, Curtea de Apel Craiova a admis apelul inculpatului AB, a desființat sentința atacată și a dispus rejudecarea cauzei de către Judecătoria Craiova. În aceste condiții:

1. A.Curtea de Apel Craiova a procedat corect dispunând rejudecarea cauzei de către Judecătoria Craiova, în urma admiterii apelului inculpatului AB și desființării sentinței atacate;
2. B.judecătorul care a participat la judecarea cauzei în primă instanță nu devine incompatibil să participe la rejudecarea cauzei după desființarea sentinței de către instanța de apel;
3. C.rejudecând cauza, Judecătoria Craiova nu poate pronunța condamnarea inculpatului AB la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

Prin rechizitoriul nr. X/P/2021, inculpatul BC a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă prev. și ped. de disp. art. 233 C.pen., instanța sesizată cu judecarea cauzei fiind Judecătoria Sector 3 București. La termenul de judecată din data de 01.10.2022, instanța a declarat terminată cercetarea judecătorească și a acordat cuvântul în dezbateri, acestea fiind încheiate la același termen de judecată. Deliberarea, redactarea și pronunțarea sentinței în cauză a avut loc în data de 15.10.2022, Judecătoria Sector 3 București pronunțând condamnarea inculpatului BC la 3 ani închisoare. Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul BC, în apelul său acesta învederând faptul că pentru termenul la care au avut loc dezbaterile în fața primei instanțe de judecată nu a fost întocmită o încheiere de ședință. Raportat la această situație, considerați ca fiind corecte următoarele afirmații:

1. A.întocmirea încheierii de ședință pentru termenul la care au avut loc dezbaterile era obligatorie;
2. B.întocmirea încheierii de ședință pentru termenul la care au avut loc dezbaterile nu era obligatorie;
3. C.sentința pronunțată este lovită de nulitate absolută.

Prin rechizitoriul nr. X/P/2021 întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 5 București, inculpatul AP a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, faptă prev. și ped. de disp. art. 194 alin. (1) C.pen., instanța sesizată cu judecarea cauzei fiind Judecătoria Sector 5 București. Prin sentința nr. X, pronunțată în data de 11.12.2022, Judecătoria Sector 5 București a dispus achitarea inculpatului AP în temeiul disp. art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I - fapta nu este prevăzută de legea penală, lăsând nesoluționată acțiunea civilă exercitată în procesul penal. În raport de această situație, considerați că:

1. A.instanța de judecată a procedat corect lăsând nesoluționată acțiunea civilă exercitată în procesul penal;
2. B.ca urmare a lăsării nesoluționate a acțiunii civile, măsurile asigurătorii care au fost luate în cursul procesului penal pentru repararea pagubei produse prin infracțiune se mențin, acestea încetând de drept dacă persoana îndreptățită nu introduce acțiune în fața instanței civile în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sentinței prin neapelare;
3. C.partea responsabilă civilmente nu poate formula apel în latura civilă a cauzei, având în vedere că acțiunea civilă a fost lăsată nesoluționată.

Prin rechizitoriul nr. X/P/2022, inculpatul BC a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, faptă prev. și ped. de disp. art. 244 C.pen., instanța sesizată cu judecarea cauzei fiind Judecătoria Sector 1 București. În cursul cercetării judecătorești, la termenul de judecată din data de 17.11.2022, instanța de judecată a procedat la efectuarea unei confruntări între inculpatul BC și persoana vătămată AB, precum și la audierea a 2 martori. La următorul termen de judecată stabilit în cauză, avocatul persoanei vătămate a invocat excepția de necompetență după calitatea persoanei a Judecătoriei Sector 1 București, față de împrejurarea că inculpatul BC a dobândit, începând cu data de 18.11.2022, calitatea de deputat. Judecătoria Sector 1 București, prin sentință, a admis excepția invocată în cauză și și-a declinat competența în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. În raport de această situație, considerați a fi adevărate următoarele afirmații:

1. A.Judecătoria Sector 1 București a procedat corect admițând excepția și declinându-și competența în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție;
2. B.sentința prin care Judecătoria Sector 1 București și-a declinat competența nu este supusă niciunei căi de atac;
3. C.Judecătoria Sector 1 București nu putea dispune, potrivit dispozițiilor legale, efectuarea unei confruntări în cursul judecății.

În data de 03.03.2022, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 3 București a fost sesizat cu privire la săvârșirea infracțiunii de furt, faptă prev. și ped. de disp. art. 228 C.pen., fiind începută urmărirea penală în cauză. După dispunerea efectuării în continuare a urmăririi penale față de suspectul AB, procurorul a dispus renunțarea la urmărirea penală prin ordonanța din data de 02.06.2022, constatând că nu există un interes public în urmărirea faptei. În cuprinsul ordonanței de renuntare, procurorul a dispus obligarea suspectului AB la prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității pe o perioadă de 30 de zile, stabilind și termenul până la care obligația trebuie îndeplinită. La expirarea acestui termen, procurorul, constatând neîndeplinirea cu rea-credință de către AB a obligației stabilite, a dispus revocarea ordonanței de renunțare la urmărirea penală și redeschiderea urmăririi penale. Raportat la această situație, considerați a fi corecte următoarele afirmații:

1. A.procurorul trebuia să dispună infirmarea ordonanței de renunțare la urmărirea penală, și nu revocarea acesteia;
2. B.redeschiderea urmăririi penale este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară;
3. C.judecătorul de cameră preliminară va respinge cererea de confirmare a redeschiderii urmăririi penale cu care a fost sesizat de procuror atunci când, deși suspectul nu și-a îndeplinit cu rea-credință obligația impusă prin ordonanța de renunțare la urmărirea penală, acesta constată că a intervenit amnistia.

Persoana vătămată AB a formulat, în termen, plângere la prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, împotriva ordonanței prin care, în cauza nr. Y/P/2022, procurorul de caz din cadrul acestui parchet a dispus soluția clasării față de suspectul BC. Prin ordonanța nr. X, comunicată persoanei vătămate AB în data de 01.02.2023, prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova a respins ca nefondată plângerea formulată de aceasta, menținând soluția dispusă de procuror. După respingerea plângerii, persoana vătămată AB a formulat plângere împotriva soluției clasării la judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Craiova, în temeiul disp. art. 340 C.proc.pen. Raportat la această situație, considerați că sunt corecte următoarele afirmații:

1. A.judecătorul de cameră preliminară, admițând plângerea, poate dispune schimbarea temeiului de drept al soluției de clasare atacate numai dacă prin aceasta nu se creează o situație mai grea pentru suspectul BC;
2. B.judecătorul de cameră preliminară va respinge ca tardivă plângerea persoanei vătămate AB, în cazul în care aceasta a fost formulată în data de 25.02.2023;
3. C.încheierea prin care judecătorul de cameră preliminară respinge ca nefondată plângerea persoanei vătămate AB, este definitivă.

În data de 05.03.2022, persoana vătămată a sesizat prin plângere Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova cu privire la săvârșirea, de către numitul AB, a infracțiunii de furt, faptă prev. și ped. de disp. art. 228 C.pen., în aceeași zi fiind dispusă începerea urmăririi penale cu privire la faptă. Prin ordonanța nr. X/P/2022 din data de 01.08.2022, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, care supraveghea urmărirea penală în cauză, a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspectul AB. După consultarea dosarului, suspectul AB a depus la organul de cercetare penală o cerere de recuzare formulată împotriva lui TT - persoană care efectua urmărirea penală în cauză în calitate de organ de cercetare penală. În aceste condiții, considerați că:

1. A.cererea de recuzare va fi soluționată de procurorul care supraveghează urmărirea penală, din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova;
2. B.cererea de recuzare va fi soluționată de procurorul ierarhic superior celui care supraveghează urmărirea penală, respectiv de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova;
3. C.cererea de recuzare se soluționează prin ordonanță care nu este supusă niciunei căi de atac.

Prin ordonanța din data de 03.10.2022, procurorul din cadrul Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 5 București a dispus începerea urmăririi penale cu privire la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă prev. și ped. de disp. art. 233 C.pen. În cursul urmăririi penale, după punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului BC, procurorul a sesizat judecătorul de drepturi și libertăți cu cerere de audiere anticipată atât a inculpatului BC, cât și a martorului PP, apreciind că există riscul ca cei doi să nu mai poată fi audiați în cursul judecății ca urmare a faptului că starea lor de sănătate este grav afectată pe fondul bolii de care aceștia suferă. În aceste condiții, considerați că:

1. A.organul judiciar competent să soluționeze cererea procurorului este judecătorul de cameră preliminară, astfel că, după primirea cererii, judecătorul de drepturi și libertăți își va declina competența în favoarea acestuia;
2. B.judecătorul de drepturi și libertăți va respinge cererea de audiere anticipată a inculpatului BC;
3. C.judecătorul de drepturi și libertăți, dacă apreciază ca fiind întemeiată cererea de audiere anticipată a martorului PP, va admite cererea și va stabili de îndată data și locul audierii martorului.

Prin sentința nr. Z, pronunțată de Tribunalul București în cauza penală nr. X/Y/2021, instanța de judecată a dispus achitarea inculpatului AB pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere calificată, faptă prev. și ped. de disp. art. 254 C.pen., în temeiul disp. art. 396 alin. 5 rap. la disp. art. 16 alin. 1 lit. c) - nu există probe că o persoană a săvârșit infracțiunea. Împotriva sentinței nr. Z a formulat apel în termen doar procurorul (unic apelant în cauză), acesta solicitând instanței de control judiciar condamnarea inculpatului AB. Prin decizia nr. X, Curtea de Apel București a admis apelul procurorului, a desființat sentința atacată și, rejudecând cauza, a dispus condamnarea inculpatului AB la o pedeapsă de 7 ani închisoare. În aceste condiții considerați că:

1. A.decizia Curții de Apel București rămâne definitivă la data pronunțării acesteia;
2. B.decizia Curții de Apel București va fi pusă în executare de Curtea de Apel București;
3. C.decizia Curții de Apel București va fi pusă în executare de Tribunalul București.

Persoana vătămată, care s-a constituit parte civilă în procesul penal, poate introduce acțiune la instanța civilă:

1. A.dacă instanța penală a lăsat nesoluționată acțiunea civilă, prin hotărâre definitivă;
2. B.dacă instanța penală a dispus încetarea procesului penal, întrucât a intervenit împăcarea;
3. C.în toate cazurile în care instanța penală a dispus disjungerea acțiunii civile.

Organul de cercetare penală:

1. A.formulează propuneri procurorului care supraveghează urmărirea penală, prin ordonanță;
2. B.este obligat să efectueze actele de urmărire penală care nu suferă amânare, chiar dacă acestea privesc o cauză care nu este de competența sa;
3. C.dacă constată, ca urmare a verificării competenței imediat după sesizare, că nu este competent să efectueze urmărirea penală, trimite de îndată cauza organului de cercetare penală competent.

Excluderea probelor:

1. A.nu poate interveni niciodată în cazul probelor obținute cu încălcarea confidențialității comunicărilor între inculpatul reținut sau arestat și avocatul său;
2. B.intervine în cazul probelor derivate, dacă acestea au fost obținute în mod direct din probe obținute în mod nelegal și nu puteau fi obținute în alt mod;
3. C.nu poate determina în niciun caz restituirea cauzei la parchet în procedura de cameră preliminară, chiar dacă au fost excluse toate probele.

În procedura camerei preliminare:

1. A.copia certificată a rechizitoriului se comunică în mod obligatoriu persoanei vătămate, părții civile și părții responsabile civilmente;
2. B.judecătorul de cameră preliminară, dacă respinge toate cererile și excepțiile invocate ori ridicate din oficiu, dispune, prin aceeași încheiere, și începerea judecății;
3. C.judecătorul de cameră preliminară soluționează cererile și excepțiile formulate numai pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul de urmărire penală, fără să fie posibilă administrarea altor mijloace de probă.

În cursul procesului penal, reluarea urmăririi penale:

1. A.se dispune de către procuror, în cazul în care a încetat cauza care a determinat suspendarea urmăririi penale;
2. B.se dispune de către judecătorul de drepturi și libertăți, în cazul în care a încetat cauza care a determinat suspendarea urmăririi penale;
3. C.este obligatorie în toate cazurile în care s-a dispus restituirea cauzei la parchet în procedura de cameră preliminară.

Potrivit dispozițiilor legale privind judecata:

1. A.instanța poate declara ședința nepublică numai la cererea procurorului;
2. B.sentința prin care prima instanță de judecată a dispus cu privire la suspendarea cauzei nu este supusă niciunei căi de atac;
3. C.inculpatul care este privat de libertate poate cere să fie judecat în lipsă, fiind reprezentat de avocatul său ales sau din oficiu.

Acțiunea civilă:

1. A.poate fi exercitată în cadrul procesului penal de persoana căreia i-a fost transmis pe cale convențională dreptul la repararea prejudiciului, chiar dacă transmiterea acestui drept a avut loc înainte de constituirea ca parte civilă a persoanei vătămate;
2. B.va fi lăsată nesoluționată în cazul în care instanța de judecată admite acordul de recunoaștere a vinovăției și între părți nu s-a încheiat tranzacție sau acord de mediere cu privire la acțiunea civilă;
3. C.poate fi exercitată de procuror în cadrul procesului penal numai în cazul în care persoana vătămată este un minor care nu a împlinit vârsta de 14 ani.

Potrivit dispozițiilor privind urmărirea penală:

1. A.în cazul clasării ca urmare a intervenirii prescripției, suspectul sau inculpatul poate cere continuarea urmăririi penale în termen de cel mult 20 zile de la comunicarea copiei de pe ordonanța de clasare;
2. B.referatul de terminare a urmăririi penale se întocmește de către procuror, în cauzele în care efectuarea urmăririi penale este dată în competența exclusivă a acestuia;
3. C.referatul de terminare a urmăririi penale se întocmește de organul de cercetare penală numai în cauzele în care se propune soluția clasării.

Persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare nu a fost rezolvată de procurorul ierarhic superior în termenul de 20 de zile prevăzut de lege, poate face plângere la judecătorul de cameră preliminară competent:

1. A.în termen de maxim 15 zile de la expirarea termenului în care trebuia soluționată plângerea;
2. B.oricând după împlinirea termenului de 20 de zile în care trebuia soluționată plângerea, dar nu mai târziu de 48 de zile de la data comunicării modului de rezolvare;
3. C.oricând după împlinirea termenului de 20 de zile în care trebuia soluționată plângerea, dar nu mai târziu de 20 de zile de la data comunicării modului de rezolvare.