Subiecte examen de absolvire INPPA noiembrie 2025

Avocatul AA este avocat definitiv colaborator al cabinetului de avocat ”CA- CABINET DE AVOCAT”. Pe parcursul derulării colaborării cu forma de exercitare a profesiei:

1. A.avocatul colaborator AA are dreptul la sediu secundar și în raza altui barou;
2. B.avocatul colaborator AA are dreptul la clientelă personală în afara formei de exercitare a profesiei la care colaborează;
3. C.rezultatele financiare obținute de avocatul colaborator AA din contractele încheiate pentru clienții personali (onorariile) vor fi încasate integral sau parțial de avocatul colaborator AA, după caz, în raport cu clauzele contractului de colaborare, fără a se afecta în niciun mod cuantumul retrocedărilor lunare de onorarii, prevăzute în contractul de colaborare.

Fiind sesizat cu privire la existența unui caz de incompatibilitate în ceea ce îl privește pe avocatul AA, Consiliul Baroului X a dispus trecerea acestuia pe tabloul avocaților incompatibili. În anul 2025, Consiliul Baroului X s-a sesizat din oficiu cu privire la încetarea situației care a determinat incompatibilitatea avocatului AA cu exercitarea profesiei și a dispus, tot din oficiu, reînscrierea sa pe tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei. În aceste condiții:

1. A.Decizia Consiliului Baroului X de reînscriere a avocatului AA pe tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei este legală, ținând cont de faptul că starea de incompatibilitate a încetat;
2. B.Decizia Consiliului Baroului X de reînscriere a avocatului AA pe tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei nu este legală, deoarece aceasta se dispune de Decanul Baroului;
3. C.Decizia Consiliului Baroului X nu este legală, deoarece reînscrierea pe tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei nu se poate dispune din oficiu.

Avocatul AA a divulgat fără drept o informație confidențială cu privire la un secret comercial al clientului său CC, informație încredințată expres în virtutea calității de avocat și în exercitarea mandatului avocațial încredințat. Această faptă:

1. A.constituie o încălcare a principiului secretului profesional;
2. B.constituie abatere disciplinară gravă, care atrage, în toate cazurile, suspendarea din profesie;
3. C.constituie infracțiune.

La data de 15 mai 2025, avocatul AA a fost desemnat să asigure asistență judiciară obligatorie pentru un inculpat într-un dosar penal. După ce avocatul AA s-a prezentat la primul termen de judecată, la cel de-al doilea termen s-a prezentat apărătorul ales al inculpatului, care a depus la dosarul cauzei împuternicirea avocațială. În acest caz:

1. A.având în vedere faptul că a asistat clientul la un singur termen de judecată, avocatul AA nu are dreptul la niciun onorariu;
2. B.mandatul avocatului AA a încetat la momentul în care inculpatul și-a angajat un apărător ales;
3. C.avocatul AA are obligația de a se prezenta în continuare la termenele stabilite în cauză și de a acorda asistență judiciară, în ipoteza rezilierii contractului de asistență juridică dintre inculpat și apărătorul ales.

Avocatul AA a fost angajat să reprezinte un client într-un proces civil. În timpul desfășurării activității, avocatul AA a fost contactat de partea adversă pentru a-i oferi informații despre cauza în care era angajat. În paralel, a luat cunoștință că unele informații confidențiale ale clientului, legate de secretul comercial al firmei acestuia, ar putea fi de interes pentru autorități. În acest context:

1. A.orice contact dintre avocatul AA și partea adversă nu poate fi realizat decât cu acordul expres, prealabil, al clientului, în prezența clientului sau a persoanei desemnate de acesta;
2. B.avocatul AA poate furniza informații confidențiale autorităților imediat ce ele le solicită, deoarece avocatul trebuie să colaboreze cu acestea;
3. C.avocatul AA poate să îndeplinească funcția de expert în aceeași cauză, chiar dacă este angajat ca apărător.

Avocatul definitiv AA, titular al unui cabinet individual de avocat, a decis să se asocieze cu avocatul BB, în vederea constituirii unei societăți civile profesionale cu răspundere limitată. După 4 ani, ca urmare a unor neînțelegeri ivite între asociați, avocatul AA hotărăște să se retragă din societate. În acest caz:

1. A.intenția de retragere avocatului AA trebuie aprobată de Decanul Baroului;
2. B.avocatul AA se poate retrage din societate oricând, cu condiția de a notifica, în scris, celorlalți asociați și Baroului din care face parte, intenția de retragere cu cel puțin 3 luni înainte;
3. C.Consiliul Baroului va lua act de retragerea asociatului, operând modificările corespunzătoare în evidențele sale, la împlinirea termenului prevăzut în notificarea de retragere transmisă, potrivit legii, de către avocatul AA.

Într-o acțiune în revendicare imobiliară, odată cu modificarea cadrului procesual, în sensul introducerii în cauză a unui nou pârât, avocatul AA al reclamantului X constată că pârâtul nou introdus îi este client într-o altă cauză civilă. În acest caz:

1. A.clientul X poate renunța unilateral la contractul încheiat cu avocatul AA;
2. B.nu există conflict de interese, dacă avocatul AA le-a adus la cunoștință clientului X și noului pârât introdus în cauză despre existența sau posibilitatea creării unui conflict de interese, precum și eventualele consecințe nefavorabile ale acestuia, iar fiecare dintre aceștia își dau acordul expres și prealabil cu privire la prestarea activității de asistență juridică;
3. C.clientul X nu poate renunța unilateral la contractul încheiat cu avocatul AA.

Pentru săvârșirea unei abateri disciplinare, avocatului AA i s-a aplicat sancțiunea disciplinară a amenzii. În acest caz:

1. A.avocatul AA trebuie să achite amenda în termen de 60 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii disciplinare;
2. B.neachitarea amenzii în termenul prevăzut de lege va atrage excluderea din profesie a avocatului AA;
3. C.neîndeplinirea de către avocatul AA a obligației de a achita amenda în termenul stipulat de lege atrage suspendarea sa de drept din exercițiul profesiei, până la achitarea sumei.

Avocatul AB a încheiat un contract de asistență juridică cu clientul CD, având ca obiect asistență și reprezentare într-un dosar civil aflat pe rolul Judecătoriei X. Prin contractul de asistență juridică, a fost fixat onorariul pentru serviciile avocațiale ce urmează a fi prestate în această cauză. Pe parcursul desfășurării procesului, după al treilea termen de judecată, clientul CD a decis să denunțe unilateral contractul de asistență juridică și a solicitat restituirea întregului onorariu și a sumelor avansate cu titlu de cheltuieli. În acest caz:

1. A.avocatul AB are dreptul la onorariul stabilit prin contract pentru serviciile prestate;
2. B.avocatul AB are dreptul la acoperirea cheltuielilor efectuate în interesul procesual al clientului CD;
3. C.avocatul AB este obligat să restituie întregul onorariu achitat în cauză și sumele avansate cu titlu de cheltuieli de către clientul CD.

Avocatul AA a încheiat cu clientul X un contract de asistență juridică pentru reprezentare într-o cauză civilă aflată pe rolul Judecătoriei Y, context în care părțile au convenit un onorariu global de 10.000 de lei pentru reprezentare la toate termenele de judecată ce urmează a se acorda în cauza respectivă. Onorariul a fost plătit în întregime de clientul X la momentul semnării contractului de asistență juridică. Având în vedere că avocatul AA s-a prezentat numai la jumătate din termenele acordate în cauză, lipsind nejustificat la restul termenelor, clientul X formulează o reclamație cu privire la onorariul plătit avocatului AA, pe care o depune la Baroul din care acesta face parte. În acest caz:

1. A.reclamația clientului X se soluționează de Consiliul Baroului, prin decizie motivată, după ascultarea părților;
2. B.soluționarea reclamației clientului X se face de către Decanul Baroului prin aplicarea principiului medierii și prin încercarea de conciliere a părților, în termen de cel mult 30 de zile de la data înregistrării contestației sau a reclamației;
3. C.decizia cu privire la soluționarea reclamației clientului X poate fi atacată la Consiliul Baroului de partea interesată.

După decesul tatălui său, D.D. a declarat că dorește să își ridice o casă pe terenul care aparținea părinților săi (începând în fapt edificarea) și a efectuat lucrări agricole pe acel teren. Ulterior, sora sa a susținut că el nu a acceptat moștenirea în termenul de un an și că este străin de succesiune. Care dintre următoarele afirmații sunt corecte?

1. A.D.D. a acceptat tacit moștenirea, întrucât a făcut acte pe care nu le putea face decât în calitate de moștenitor;
2. B.faptele lui D.D. reprezintă acte de administrare provizorie, care nu atrag acceptarea moștenirii;
3. C.dacă D.D. nu ar fi făcut niciun act timp de un an de la deces, ar fi fost prezumat că a renunțat la moștenire.

Între A și B se încheie un contract prin care se constituie un drept de superficie pentru o perioadă de 20 de ani, A urmând să edifice pe terenul proprietatea lui B o clădire de birouri. La expirarea duratei de 20 de ani, B:

1. A.va dobândi, prin accesiune, dreptul de proprietate asupra clădirii, însă numai dacă nu există o stipulație contrară, cu obligația de a-l indemniza pe A pentru valoarea clădirii edificate;
2. B.va putea solicita obligarea lui A să cumpere terenul la valoarea de circulație pe care acesta ar fi avut-o dacă nu ar fi existat clădirea, însă numai dacă valoarea clădirii este egală sau mai mare decât aceea a terenului;
3. C.va putea solicita obligarea lui A să cumpere terenul la valoarea de circulație pe care acesta ar fi avut-o dacă nu ar fi existat clădirea, însă numai dacă valoarea terenului este mai mare decât valoarea clădirii.

A, prin contract cu titlu gratuit, constituie un uzufruct imobiliar în favoarea persoanei juridice B. Uzufructul este supus unui termen extinctiv de 20 de ani.

1. A.persoana juridică B poate să-i transfere uzufructul unui terț dobânditor printr-un contract gratuit sau oneros și poate constitui o ipotecă imobiliară asupra uzufructului în favoarea unui creditor de-al său, respectând regulile din materia Cărții funciare;
2. B.dacă după 10 ani de la constituirea uzufructului, persoana juridică B își încetează existența (se dizolvă), uzufructul se stinge, fiind radiat din Cartea funciară, chiar dacă termenul de 20 de ani nu era împlinit;
3. C.persoana juridică B poate dobândi doar fructele naturale și industriale produse de imobilul supus uzufructului, nu și pe cele civile.

În activitatea de exploatare a unei cariere de piatră, Societatea exploatatoare, din pricina diferenței semnificative de nivel dintre terenul reclamanților și cel pe care se află cariera, se face vinovată de căderea, în timpul transportului, a unor cantități importante de piatră, din autocamioanele utilizate în acest scop, pe terenul proprietatea reclamanților, acoperindu-l pe o suprafață însemnată și împiedicându-i astfel pe reclamanți să îl folosească în întregimea acestuia. În această situație, reclamanții, pentru a redobândi utilitatea întregului teren, se pot adresa instanței de judecată cu o acțiune:

1. A.în revendicare;
2. B.în răspundere civilă delictuală;
3. C.posesorie.

A, B și C sunt coproprietari asupra unui teren intravilan, fiecare deținând o cotă-parte egală de 1/3. A intenționează să vândă întreg terenul unui terț, însă B se opune, dorind păstrarea bunului, iar C nu își exprimă voința. Într-o asemenea situație:

1. A.A poate dispune liber doar de cota sa-parte de 1/3, în lipsa unei stipulații contrare;
2. B.A nu poate înstrăina nici măcar cota sa-parte fără acordul majorității coproprietarilor;
3. C.Vânzarea terenului în întregime către un terț de către A este anulabilă fără consimțământul tuturor coproprietarilor.

P închiriază lui Q un apartament cu destinație de locuință, pe o durată de 4 ani. În contract s-a inserat o clauză potrivit căreia „locatarul nu va putea denunța contractul înainte de expirarea termenului, indiferent de motive”. După 18 luni, Q îi notifică lui P intenția de a denunța contractul, invocând mutarea într-un alt oraș, și respectă un preaviz de 60 de zile. Într-o asemenea situație, contractul de închiriere:

1. A.încetează la expirarea termenului de preaviz, clauza de interdicție fiind nulă absolut;
2. B.încetează la expirarea termenului de preaviz, clauza de interdicție fiind considerată nescrisă;
3. C.continuă să își producă efectele până la împlinirea termenului contractual, clauza fiind valabilă, deoarece contractul este încheiat pe durată determinată.

A transmite cu titlu gratuit lui B proprietatea asupra unui apartament. În cartea funciară a imobilului figura la data transmisiunii menționate o ipotecă, care garantează o obligație a lui A față de Banca V. Contractul impune lui B sarcina de a plăti obligația aparținând lui A, garantată cu ipoteca asupra apartamentului donat:

1. A.în cazul în care B nu plătește la scadență obligația, Banca V poate cere revocarea donației pentru neîndeplinirea sarcinii;
2. B.dacă Banca V își exercită ipoteca, B nu este îndreptățit să solicite rezoluțiunea donației în temeiul garanției contra evicțiunii;
3. C.dacă B nu execută obligația de plată către Banca V, revocarea contractului poate fi solicitată și de moștenitorii lui A după decesul acestuia.

Într-un contract de vânzare, părțile convin o clauză potrivit căreia „vânzătorul se obligă să livreze echipamentele la termenul prevăzut în art. y din contract, chiar dacă cumpărătorul nu a achitat încă prețul până la data stabilită pentru livrare”. Din perspectiva dreptului substanțial:

1. A.clauza este contrară legii, fiind considerată nescrisă, părțile neputând deroga de la ordinea executării obligațiilor, astfel cum aceasta este prevăzută în materia contractului de vânzare;
2. B.clauza este lovită de nulitate absolută, cumpărătorul având dreptul să solicite livrarea echipamentelor numai după efectuarea plății prețului;
3. C.clauza este validă, părțile putând stabili convențional ordinea executării obligațiilor.

La data de 01.01.2025 lui A îi este furată o bijuterie de către B. Cel din urmă păstrează bijuteria până la data de 01.01.2027, când i-o vinde lui C, tot atunci acestuia fiindu-i predat bunul mobil. Cumpărătorul C este de bună-credință, neștiind că vânzătorul B este un neproprietar.

1. A.C poate deveni proprietar al bijuteriei numai la 01.01.2037, în virtutea uzucapiunii mobiliare, până în acest moment nefiind la adăpost de acțiunea în revendicare a lui A;
2. B.A poate introduce acțiunea în revendicarea bijuteriei, împotriva lui C, în interiorul unui termen de decădere care se împlinește la 01.01.2028;
3. C.C nu poate dobândi proprietatea asupra bijuteriei instantaneu, la data de 01.01.2027, atunci când intră în posesia efectivă a bunului.

Prin cererea de chemare în judecată, la 10 ianuarie 2025, reclamanta, A., l-a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând să se constate neîndeplinite în mod culpabil de către pârât obligațiile contractuale asumate în contractul nr. X/2016, să se dispună obligarea pârâtului la plata de despăgubiri totale în cuantum de 100.000 euro, echivalent în lei la data plății, conform cursului BNR, formate din suma primită cu titlu de bursă reprezentând taxe de studiu, cheltuieli de cazare, masă, asigurări de sănătate și transport, respectiv din penalitățile aferente calculate până la data plății efective și integrale a debitului, în procent de 10% pe an din suma totală datorată. Reclamanta și-a întemeiat cererea atât pe prevederile contractului X/2016, care trebuia executat integral până la finele anului 2019, cât și pe cele ale tranzacției Y/2023, încheiate între părțile litigante, prin care pârâtul și-a asumat faptul că nu și-a executat obligațiile conform contractului de studii perfectat cu reclamanta, precum și că are să îi restituie acesteia suma totală de 50.000 euro. În aceste condiții:

1. A.dacă B va invoca stingerea dreptului material la acțiune al lui A prin prescripție, excepția prescripției extinctive va fi admisă și cererea lui A va fi respinsă ca atare;
2. B.dacă B va invoca stingerea dreptului material la acțiune al lui A prin prescripție, excepția prescripției extinctive va fi respinsă, cererea lui A va fi admisă în parte și B va fi obligat la plata de despăgubiri în valoare totală de 50.000 euro;
3. C.dacă B va invoca stingerea dreptului material la acțiune al lui A prin prescripție, excepția prescripției extinctive va fi respinsă, cererea lui A va fi admisă și B va fi obligat la plata de despăgubiri în valoare totală de 100.000 euro.

Reclamantul AA cheamă în judecată pe pârâții BB și CC pentru ca instanța să dispună partajarea singurului bun imobil rămas de pe urma autorului lor comun, tatăl acestora, bun care se afla în stăpânirea de fapt a lui CC. În dovedirea cererii de chemare în judecată, reclamantul AA solicită încuviințarea probei cu martori, expertiză și interogatoriul pârâților. Instanța de judecată, la data de 10.02.2025 admite cererea de partaj și dispune partajarea bunului în sensul că atribuie bunul reclamantului AA, cu obligația acestuia de a achita sultă pârâților BB și CC. În acest caz, în ceea ce privește hotărârea de partaj:

1. A.odată rămasă definitivă, constituie titlu executoriu și poate fi pusă în executare de către reclamantul AA, chiar dacă nu s-a cerut predarea efectivă a bunului ori instanța de judecată nu a dispus în mod expres această predare;
2. B.nu este susceptibilă de executare silită dacă părțile au declarat în mod expres că nu solicită predarea bunului;
3. C.aceasta, conform Codului de procedură civilă, are efect declarativ.

Reclamantul AA l-a chemat în judecată pe pârâtul BB pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la restituirea sumei de 20.000 lei împrumutate, plata dobânzii legale aferente și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. Judecătoria admite acțiunea și dispune restituirea sumei de 20.000 de lei și plata dobânzii legale, însă omite să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de reclamant. În acest caz:

1. A.reclamantul AA poate solicita instanței să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată doar pe calea de atac a apelului;
2. B.reclamantul AA poate să formuleze cerere de completare a hotărârii în termen de 15 zile de la pronunțare;
3. C.reclamantul AA este îndreptățit să formuleze cerere de completare a hotărârii în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii.

Prin contractul de telefonie mobilă nr. X/2023, AA (consumator) și societatea de telefonie BB SA (profesionist) au convenit că orice litigiu în legătură cu contractul, care nu va fi soluționat pe cale amiabilă, este de competența instanțelor din municipiul Constanța (în conformitate cu art. 12.4 din condițiile generale anexate contractului semnate de ambele părți). Chemat în judecată la Judecătoria Constanța pentru plata costurilor restante pentru ultimele 12 luni, AA, domiciliat în Tulcea, a invocat prin întâmpinare excepția necompetenței teritoriale, solicitând declinarea cauzei către Judecătoria Tulcea. Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta BB SA a solicitat respingerea excepției ca vădit nefondată, față de convenția încheiată, care constituie legea părților. În acest caz instanța de judecată:

1. A.va admite excepția de necompetență teritorială, și în considerarea faptului că, în acest caz, competența instanței de la domiciliul pârâtului este una de ordine publică;
2. B.va respinge excepția de necompetență teritorială deoarece, față de caracterul patrimonial al pricinii, competența teritorială a fost prorogată în mod valabil;
3. C.va admite excepția de necompetență teritorială, deoarece convenția atributivă de competență este considerată nescrisă.

Reclamanta societate ”X” S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta PP (persoană fizică), solicitând obligarea acesteia la plata prețului pentru materialele de construcție livrate pârâtei și neachitate la scadență, precum și la plata cheltuielilor de judecată, anexând la cerere și dovada achitării taxei judiciare de timbru. La al doilea termen de judecată, fixat pentru administrarea unor probe, pârâta PP a recunoscut că datorează suma solicitată. La același termen de judecată, instanța a rămas în pronunțare și a amânat pronunțarea pentru două săptămâni. În perioada de amânare a pronunțării, reclamanta ”X” S.R.L. a depus la dosar dovada achitării onorariului avocațial. Admițând acțiunea reclamantei, instanța de judecată:

1. A.va obliga pe pârâta PP la plata cheltuielilor de judecată constând în taxă de timbru și onorariu de avocat;
2. B.nu va obliga pe pârâta PP la plata niciunei cheltuieli de judecată, având în vedere că aceasta a recunoscut pretențiile reclamantei;
3. C.va obliga pe pârâta PP doar la plata cheltuielii reprezentând taxa de timbru.

Reclamanta AA a chemat-o în judecată pe pârâta BB, solicitând obligarea acesteia la predarea unui utilaj agricol împrumutat pârâtei. În fața instanței de fond, reclamanta AA a solicitat cheltuieli de judecată, dar nu a putut face dovada acestora. Prima instanță a admis capătul principal al cererii și a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată. Reclamanta AA a formulat apel împotriva soluției de respingere a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, depunând dovada achitării acestora aferente judecății în primă instanță, odată cu cererea de apel. În acest caz, instanța de apel va dispune:

1. A.respingerea apelului reclamantei AA, deoarece cheltuielile de judecată trebuiau cerute și dovedite în fața primei instanțe;
2. B.admiterea apelului reclamantei AA;
3. C.admiterea apelului reclamantei AA doar dacă aceasta dovedește că nu a putut depune dovada în fața primei instanțe, pentru motive temeinic justificate.

Prin sentința nr. X/2025, Judecătoria X a admis cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul AA și judecată cu citarea părților, astfel că pârâtul BB a fost obligat să oprească temporar lucrările de construire a unui gard din beton pe linia de hotar dintre proprietățile părților. Pronunțarea soluției s-a făcut în data de 20 octombrie 2025 (luni), iar comunicarea sentinței către pârât s-a făcut în data de 28 octombrie 2025 (marți). În data de 27 octombrie 2025 (luni), pârâtul BB a înregistrat apelul nemotivat împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria X, iar memoriul cu motivele de apel a fost înregistrat în data de 31 octombrie 2025 (vineri). În aceste condiții:

1. A.apelul a fost declarat în termen, însă apelantul va fi decăzut din dreptul de a se prevala de motivele de apel;
2. B.apelul nu a fost declarat în termen legal;
3. C.motivele de apel nu au fost depuse tardiv, astfel că instanța de apel va ține seama de acestea la judecata în fond a apelului.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, reclamantul RR, domiciliat în Constanța, a chemat în judecată pe pârâtul PP, domiciliat în Tulcea, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 225.000 lei reprezentând prejudiciu suferit ca urmare a neexecutării de către pârât a unor lucrări de renovare a casei reclamantului, situată în Mangalia, localitate aflată în circumscripția teritorială a Tribunalului Constanța, astfel cum acestea au fost stabilite expres prin convenția încheiată între părți. Înainte de primul termen de judecată, reclamantul RR a depus la dosar o cerere prin care arată că își micșorează valoarea pretențiilor la suma de 175.000 lei. În aceste condiții:

1. A.la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate și pot pune concluzii, necompetența materială a instanței poate fi invocată de părți ori de către judecător;
2. B.verificându-și din oficiu competența, Tribunalul Constanța va reține cauza spre competentă soluționare;
3. C.competența materială și teritorială să judece cauza revine Judecătoriei Mangalia.

Creditorul AA a pornit executarea silită împotriva debitorului BB în temeiul unui contract de împrumut încheiat în formă autentică. Prin încheierea nr. X/2023 a Judecătoriei Y a fost încuviințată executarea silită. Ulterior, executorul judecătoresc a emis o încheiere prin care a stabilit cheltuielile de executare în cuantum de 1000 lei. Împotriva executării silite înseși, debitorul BB a formulat contestație la executare, arătând că dreptul de a cere executarea silită s- a prescris, contractul de credit fiind încheiat în anul 2016. Totodată, BB a arătat că nu poate fi executat în temeiul încheierii executorului judecătoresc prin care s-au stabilit cheltuielile de executare, deoarece nu a existat o încuviințare a executării silite cu privire la acest aspect. Intimatul-creditor AA a formulat întâmpinare prin care a arătat că creanța sa a fost verificată de către instanță la momentul încuviințării executării silite, astfel că BB nu mai poate invoca incidența prescripției. În acest caz instanța:

1. A.va respinge apărările intimatului-creditor AA și va verifica incidența prescripției, urmând să admită contestația la executare în cazul în care s-a împlinit termenul de prescripție;
2. B.va respinge contestația la executare în ceea ce privește încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, deoarece nu este necesară o nouă încuviințare silită;
3. C.nu va analiza susținerile contestatorului BB privind incidența prescripției, deoarece prin încheierea de încuviințare a executării silite s-a decis și cu privire la prescripție.

Societatea X SRL are o creanță de 200.000 lei împotriva debitoarei Y SRL ce reprezintă contravaloarea unor lucrări efectuate, dar neachitate la scadență. Creanța este constatată printr- un înscris sub semnătură privată reprezentat de contractul de prestări servicii și de factura aferentă. Societatea X SRL introduce o cerere de chemare în judecată, în contradictoriu cu pârâta Y SRL, în vederea recuperării sumei, și, temându-se că debitoarea Y SRL va înstrăina bunurile imobile deținute, solicită înființarea unui sechestru asigurător asupra acestora. În acest caz:

1. A.pentru a putea fi admisă cererea de sechestru asigurător, creditoarea X SRL este obligată să depună o cauțiune de jumătate din valoarea reclamată;
2. B.dacă se admite cererea de sechestru asigurător, executorul judecătoresc va comunica debitoarei Y SRL măsura sechestrului asigurător odată cu luarea acesteia;
3. C.creditoarea X SRL trebuie să individualizeze bunurile imobile cu privire la care solicită instituirea măsurii sechestrului asigurător, sub sancțiunea respingerii ca inadmisibilă a cererii.

Prin sentința civilă nr. Z/2025 pronunțată la data de 5 mai 2025 este admisă cererea de chemare în judecată introdusă de reclamantul X în contradictoriu cu pârâtul Y și este dispusă obligarea acestuia din urmă la plata cu titlu de preț a sumei de 15.000 de lei. Hotărârea este comunicată pârâtului Y la data de 15 mai 2025. La data de 12 mai 2025, înainte de a-i fi comunicată sentința, pârâtul Y formulează apel împotriva sentinței civile nr. Z/2025. De asemenea, reclamantul X dorește să treacă la executarea silită a hotărârii odată cu pronunțarea acesteia. În acest caz:

1. A.sentința civilă nr. Z/2025 va fi considerată a fi comunicată la data de 12 mai 2025, odată cu introducerea cererii de apel;
2. B.executarea sentinței civile nr. Z/2025 este suspendată prin exercitarea apelului;
3. C.termenul de apel este de 30 de zile și va începe să curgă de la data comunicării hotărârii, adică de la data de 15 mai 2025.

X a fost condamnat definitiv în Spania la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de viol săvârșit asupra unui minor, pedeapsă pe care a executat-o într-un penitenciar spaniol. Ulterior executării pedepsei, autoritățile judiciare române au recunoscut această hotărâre de condamnare potrivit legii, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă. După momentul recunoașterii hotărârii, dar înainte de a interveni reabilitarea, X a comis pe teritoriul României o infracțiune de omor calificat, pentru care este trimis în judecată în fața instanțelor române. În această situație:

1. A.pedeapsa pentru noua infracțiune și pedeapsa anterioară se contopesc potrivit dispozițiilor de la concursul de infracțiuni;
2. B.limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate;
3. C.dacă pedeapsa stabilită pentru infracțiunea de omor calificat este detențiunea pe viață, X va executa doar această pedeapsă.

În timp ce A și B se plimbau în parc, au observat-o pe X, care stătea pe o bancă în parc împreună cu mama ei, cea dintâi lucrând la un laptop. A a decis să sustragă laptopul și, în acest sens, i-a spus lui B să o împingă pe X de pe bancă, timp în care el va profita de situația creată pentru a lua laptopul. B a împins-o pe X cu putere de pe bancă, iar când mama ei s-a dus să o ajute, A a sustras laptopul căzut lângă bancă, în ciuda țipetelor lui X și ale mamei ei. În această situație:

1. A.A și B vor răspunde pentru coautorat la infracțiunea de tâlhărie;
2. B.se va reține o infracțiune unică, chiar dacă sunt lezate mai multe valori sociale;
3. C.B răspunde în calitate de complice la infracțiunea comisă, deoarece el nu sustrage bunul.

A, administrator al unei societăți comerciale, a aflat că societatea urmează să fie supusă unui control fiscal. Dorind să obțină un tratament favorabil, A i-a oferit lui B suma de 5.000 de euro, spunându-i că știe că B cunoaște pe cineva la ANAF care „poate aranja să fie totul în regulă”. B nu avea, în realitate, nicio influență asupra funcționarilor ANAF, dar a primit banii, fără însă să facă niciun demers în acest sens. După o lună, controlul a avut loc în mod normal. În această situație:

1. A.fapta lui A întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de cumpărare de influență;
2. B.fapta lui B întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență;
3. C.fapta lui B nu constituie infracțiune, întrucât acesta nu avea, în realitate, nicio influență asupra funcționarilor ANAF și nici nu a întreprins vreun demers în acest sens.

X, Y și Z, fiind preocupați să câștige bani, au înființat o societate cu răspundere limitată, cumpărând la prețuri derizorii autoturisme rulate și accidentate grav în străinătate, pe care le reparau într-un service auto improvizat și le revindeau, spunând clienților că sunt autoturisme folosite de soțiile unor oameni de afaceri din străinătate și că nu fuseseră implicate în niciun incident rutier. În acest sens, autoturismelor le era modificat kilometrajul, li se făceau lucrări superficiale de îndreptare a tablei, le erau înlocuite unele piese, li se schimba culoarea și erau întocmite taloane cu date care nu corespundeau realității. În această situație:

1. A.poate fi identificat un concurs de infracțiuni cu conexitate etiologică;
2. B.X, Y, și Z au comis, printre altele, o infracțiune contra patrimoniului în formă continuată;
3. C.societatea nu poate răspunde penal.

X, major, comite împreună cu Y, minor în vârstă de 15 ani, o infracțiune de distrugere, prevăzută de art. 253 alin. (1) C.pen. În această situație:

1. A.în sarcina lui X se va reține o circumstanță agravantă reală, chiar dacă minorul nu avea discernământ în momentul comiterii infracțiunii;
2. B.circumstanța agravantă constând în săvârșirea infracțiunii de către un infractor major, dacă aceasta a fost comisă împreună cu un minor, se poate reține și în sarcina lui Y, dacă acesta din urmă l-a instigat pe X la săvârșirea infracțiunii;
3. C.în cazul stabilirii unei pedepse cu închisoarea pentru X, se poate adăuga un spor de până la 2 ani la maximul special, spor care nu poate depăși o treime din acest maxim.

X i-a încredințat lui Y cartea sa de identitate pentru ca acesta din urmă, profitând de fizionomia asemănătoare, să o folosească în fața organelor de poliție cu ocazia întocmirii unui proces verbal de contravenție, ceea ce s-a și întâmplat. În această situație, X răspunde pentru infracțiunea de fals privind identitatea în calitate de:

1. A.instigator;
2. B.complice material;
3. C.autor.

X și Y, agenți de securitate angajați ai unei firme de pază care fusese contractată pentru supravegherea unui meci de fotbal, în timpul acestui meci, au observat că un suporter, A, devenise agresiv verbal cu arbitrul de teren care nu dăduse un cartonaș galben unuia dintre jucători în timpul unei șicane. Prin urmare, l-au imobilizat pe A și l-au agresat, aplicându-i lovituri repetate cu pumnii și picioarele, după care i-au dat drumul. Loviturile i-au cauzat lui A leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 40 de zile de îngrijiri medicale. În această situație, sunt îndeplinite condițiile pentru reținerea în sarcina lui X și Y a:

1. A.infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal;
2. B.infracțiunii de purtare abuzivă;
3. C.circumstanței atenuante a provocării.

X a fost condamnat definitiv la data de 10.03.2021 la pedeapsa închisorii de 3 ani pentru o infracțiune de șantaj, a executat fracțiunea obligatorie de două treimi și a fost liberat condiționat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă la data de 20.03.2023. La data de 10.04.2023, fiind încă în perioada de supraveghere, X a comis o infracțiune de ucidere din culpă, prin provocarea unui accident de circulație în urma căruia a decedat o persoană. Întrucât X a observat că martor la accident fusese o femeie de 70 de ani pe care o cunoștea, temându-se să nu îl denunțe, X a ucis-o pe aceasta prin strangulare, apoi a târât-o sub mașina avariată să pară că fusese și ea victimă a aceluiași accident. În această situație:

1. A.sunt întrunite, printre altele, condițiile de tipicitate ale infracțiunii de omor calificat comis asupra a două sau mai multe persoane;
2. B.pedeapsa stabilită de instanță se va calcula avându-se în vedere și dispozițiile recidivei postexecutorii;
3. C.este obligatorie revocarea liberării condiționate, chiar dacă una dintre infracțiunile săvârșite la 10.04.2023 s-a comis din culpă.

X, rector al unei universități de stat, a aflat că Y, conferențiar în cadrul aceleiași instituții, primește sume de bani de la studenți pentru a-i promova la examene. Invocând prietenia de lungă durată dintre ei și dorind să evite afectarea imaginii universității, X a hotărât să nu sesizeze organele de urmărire penală și i-a aplicat lui Y doar o sancțiune administrativă. În această situație, X va răspunde:

1. A.pentru săvârșirea infracțiunii de nedenunțare;
2. B.în calitate de complice la săvârșirea infracțiunii de luare de mită;
3. C.pentru săvârșirea infracțiunii de omisiunea sesizării.

La întoarcerea spre casă după programul de lucru, pe o stradă întunecată, X a fost lovit peste cap cu palma de Y, care l-a amenințat și i-a cerut să-i predea telefonul mobil și banii pe care îi are asupra sa. Speriat și aflat într-o stare de tulburare, văzând că Y se pregătea să-l lovească iarăși, chiar înainte de a primi altă lovitură cu palma, X a scos din geantă un ciocan folosit la muncă și l-a lovit de câteva ori pe Y în zona abdomenului, pentru a-și asigura scăparea. Y a fost transportat de urgență la spital, unde a fost supus unei intervenții chirurgicale complexe. În această situație;

1. A.X va beneficia de o cauză de neimputabilitate;
2. B.X va beneficia de o cauză justificativă;
3. C.Y nu va răspunde penal.

O cauză penală având ca obiect comiterea infracțiunii de furt calificat de către inculpatul X a fost soluționată în procedura simplificată a recunoașterii învinuirii. În această procedură, instanța de judecată poate dispune:

1. A.achitarea inculpatului X pe motiv că fapta nu este prevăzută de legea penală;
2. B.achitarea pe motiv că nu sunt probe că inculpatul X a săvârșit infracțiunea;
3. C.încetarea procesului penal pe motiv că a intervenit prescripția răspunderii penale în privința infracțiunii de furt calificat comisă de X.

În calitate de avocat, asigurați asistența juridică a inculpatului X în cursul urmăririi penale. Față de X s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru o infracțiune de violare de domiciliu [art. 224 alin. (1) C.pen.]. Inculpatul dorește să procedeze la încheierea unui acord de recunoaștere a vinovăției, context în care îi veți preciza că:

1. A.în această procedură, prin încheierea acordului nu poate obține o soluție de renunțare la urmărirea penală;
2. B.pentru a putea încheia acordul, este obligat să dea o declarație prin care să recunoască săvârșirea faptei de violare de domiciliu;
3. C.dacă va încheia cu procurorul acordul de recunoaștere a vinovăției, acesta va fi trimis judecătorului de cameră preliminară competent, care va verifica legalitatea acordului, precum și legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.

Prin sentința primei instanțe, inculpatul A, aflat în stare de arest preventiv, este condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare [art. 295 C.pen.]. Prin această sentință, prima instanță dispune și menținerea arestului preventiv față de inculpat. Împotriva acestei sentințe declară apel, în termenul legal, doar inculpatul A. În acest caz:

1. A.întrucât apelul are efect suspensiv, dispoziția din sentință privind menținerea arestului preventiv nu se va pune în executare, astfel că inculpatul A va fi pus în libertate la momentul declarării apelului;
2. B.dacă instanța de apel admite apelul inculpatului A și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, aceasta nu va putea aplica inculpatului o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 5 ani;
3. C.instanța de apel este obligată să judece apelul mai înainte să expire durata pentru care, prin sentință, a fost menținută măsura arestului preventiv față de inculpatul A.

În dosarul nr. 25/P/2025, procurorul din cadrul Direcției Naționale Anticorupție efectuează urmărirea penală față de inculpatul X, sub aspectul comiterii infracțiunii de luare de mită [art. 289 alin. (1) C.pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000]. Inculpatul X se află în stare de arest preventiv, măsură care a fost dispusă și prelungită succesiv în acest dosar. Procurorul propune judecătorului de drepturi și libertăți o nouă prelungire a măsurii arestării preventive, pentru o durată de 30 de zile. În acest caz:

1. A.judecătorul de drepturi și libertăți învestit cu propunerea de prelungire a arestării preventive este obligat să formuleze declarație de abținere, fiind incompatibil, în ipoteza în care tot el a admis una dintre propunerile anterioare de prelungire a arestării preventive a inculpatului X în dosarul nr. 25/P/2025;
2. B.dacă judecătorul de drepturi și libertăți respinge propunerea de prelungire a arestării preventive și dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a arestului la domiciliu, aceasta din urmă va putea avea, pe parcursul urmăririi penale, o durată maximă de 180 de zile;
3. C.propunerea de prelungire a arestării preventive, în acest dosar, nu este, în nicio situație, de competența judecătorului de drepturi și libertăți de la o judecătorie.

Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria X., AB, minor la data săvârșirii faptei, este trimis în judecată pentru infracțiunea de șantaj [art. 207 alin. (1) C.pen.], sancționată cu închisoarea de la 1 la 5 ani. În cursul procedurii de cameră preliminară, mai înainte de rămânerea definitivă a încheierii prin care se dispune începerea judecății, inculpatul AB a împlinit vârsta de 18 ani. În aceste condiții:

1. A.AB poate fi judecat potrivit procedurii recunoașterii învinuirii, chiar dacă era minor la data săvârșirii faptei;
2. B.în situația în care efectuarea referatului de evaluare nu a fost solicitată în cursul urmăririi penale, dispunerea efectuării referatului de către instanță este obligatorie;
3. C.asistența juridică a inculpatului AB nu a fost obligatorie în cursul urmăririi penale, întrucât pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa cu închisoarea prevăzută de lege nu este mai mare de 5 ani.

În dosarul penal nr. 24/P/2024, procurorul efectuează urmărirea penală față de suspectul X cu privire la comiterea unei infracțiuni continuate de luare de mită [art. 35 alin. (1) raportat la art. 289 alin. (1) C.pen.], compusă din trei acte materiale. Pe parcursul urmăririi, din probele administrate se descoperă că suspectul X a mai comis și alte două acte materiale de luare de mită, care nu constituie însă infracțiuni distincte, ci se integrează în aceeași infracțiune continuată unică pentru care se efectuează deja urmărirea penală. În acest caz:

1. A.cercetarea suspectului X pentru cele două acte materiale noi se poate efectua numai după ce se dispune extinderea urmăririi penale;
2. B.pentru cercetarea celor două acte materiale noi nu este necesar să se întocmească un proces-verbal de sesizare din oficiu;
3. C.cercetarea celor două acte materiale noi se va dispune prin ordonanță care se supune confirmării judecătorului de cameră preliminară.

Inculpatul A a fost condamnat în primă instanță de Curtea de Apel Ploiești la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu [art. 297 alin. (1) C.pen.], fapta constând în aceea că, în calitate de director general al unei regii autonome, a vândut unei persoane fizice o suprafață de teren aflată în proprietatea publică a statului și în administrarea regiei autonome pe care o conducea. Sentința primei instanțe a rămas definitivă prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca urmare a respingerii tuturor apelurilor declarate în cauză. La 2 ani după rămânerea definitivă a sentinței Curții de Apel Ploiești, condamnatul A a formulat cerere de revizuire întemeiată pe cazul prevăzut la art. 453 alin. (1) lit. a) C.proc.pen. (s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză), arătând că, ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, Înalta Curte de Casație și Justiție a analizat, într-o altă cauză, regimul juridic al suprafeței de teren și a decis, prin hotărâre definitivă, că aceasta s-a aflat întotdeauna în proprietatea privată a regiei autonome pe care A o conducea la data faptei. Prin aceeași cerere, condamnatul A a solicitat și suspendarea executării pedepsei de 6 ani închisoare. Cererea de revizuire a fost admisă în principiu, iar instanța a dispus, prin aceeași încheiere, și suspendarea executării pedepsei aplicate condamnatului A. În această situație:

1. A.admiterea în principiu a cererii de revizuire și suspendarea executării pedepsei aplicate condamnatului A au fost dispuse, prin aceeași încheiere, de Înalta Curte de Casație și Justiție;
2. B.procurorul poate formula contestație împotriva dispoziției de admitere în principiu a cererii de revizuire;
3. C.sentința de condamnare a Curții de Apel Ploiești, rămasă definitivă, nu a fost desființată ca urmare a admiterii în principiu a cererii de revizuire formulate de condamnatul A.

În cursul urmăririi penale in rem, procurorul solicită judecătorului de drepturi și libertăți autorizarea supravegherii tehnice prin interceptarea comunicațiilor efectuate, de la diferite posturi telefonice mobile, de numiții A, B, C și D, cu privire la care existau indicii privind constituirea unui grup infracțional organizat, evaziune fiscală și spălare de bani. Măsura este autorizată astfel cum a fost solicitată, iar ulterior este prelungită succesiv de judecătorul de drepturi și libertăți, pentru fiecare persoană, până la durata ei maximă de 6 luni. După încetarea supravegherii tehnice, procurorul dispune efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspecții A, B, C și D pentru infracțiunile mai sus precizate, și solicită judecătorului de drepturi și libertăți autorizarea obținerii datelor privind tranzacțiile financiare pe care fiecare suspect le-a efectuat utilizând mai multe conturi bancare. Apreciați că:

1. A.judecătorul de drepturi și libertăți va respinge solicitarea de autorizare a obținerii datelor privind tranzacțiile financiare, această măsură neputând fi dispusă întrucât anterior, pentru aceleași fapte și persoane, a fost autorizată supravegherea tehnică pentru durata ei maximă de 6 luni;
2. B.judecătorul de drepturi și libertăți va soluționa solicitarea de autorizare a obținerii datelor privind tranzacțiile financiare în cameră de consiliu, fără citarea suspecților, prin încheiere care nu este supusă căilor de atac;
3. C.judecătorul de drepturi și libertăți va respinge ca inadmisibilă solicitarea de autorizare a obținerii datelor privind tranzacțiile financiare, întrucât autorizarea acestui procedeu probatoriu este dată în competența exclusivă a procurorului.

În dosarul penal nr. 11/P/2024, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești dispune prin ordonanță renunțarea la urmărirea penală față de suspectul X, cercetat sub aspectul comiterii față de persoana vătămată Z a infracțiunii de lovire și alte violențe [art. 193 alin. (1) C.pen.]. Ordonanța a fost verificată de prim-procurorul parchetului și comunicată suspectului și persoanei vătămate, după care a fost transmisă spre confirmare judecătorului de cameră preliminară de la Judecătoria Pitești. În calitate de avocat al persoanei vătămate Z, descoperiți faptul că suspectul X fusese anterior judecat în alte dosare având ca obiect tot infracțiuni de lovire și alte violențe, comise față de alte persoane, dispunându-se față de el soluții de renunțare la aplicarea pedepsei. Apreciați că puteți folosi aceste informații privind antecendența penală a suspectului X:

1. A.pentru a propune judecătorului de cameră preliminară audierea, ca martori, a victimelor faptelor comise anterior de X, scopul fiind de a demonstra astfel caracterul neîntemeiat al soluției de renunțare la urmărirea penală;
2. B.pentru a pune concluzii prin care să solicitați judecătorului de cameră preliminară să desființeze soluția de renunțare la urmărirea penală și să dispună începerea judecății față de X;
3. C.pentru a pune concluzii prin care să solicitați judecătorului de cameră preliminară să desființeze soluția de renunțare la urmărirea penală și să dispună trimiterea cauzei la procuror pentru a pune în mișcare acțiunea penală față de X și a completa urmărirea penală.

În cursul cercetării judecătorești la prima instanță, după ascultarea inculpatului, a persoanei vătămate și a doi martori, procurorul solicită instanței să fie audiat martorul Z, care nu fusese identificat în cursul urmăririi penale, dar a cărui identitate a rezultat din informațiile furnizate de persoanele audiate în cursul cercetării judecătorești și a cărui ascultare apare ca relevantă și utilă cauzei. În calitate de avocat al inculpatului:

1. A.aveți dreptul să formulați concluzii cu privire la cererea procurorului de audiere a martorului Z, iar instanța este obligată să vă acorde cuvântul;
2. B.dacă cererea de audiere a martorului Z a fost admisă, nu îi puteți adresa acestuia întrebări cu ocazia audierii, întrucât proba nu a fost propusă de inculpatul pe care îl apărați, ci de procuror;
3. C.dacă cererea de audiere a martorului Z a fost admisă, aveți dreptul de a ataca încheierea de admitere odată cu sentința pronunțată pe fondul cauzei.