Subiecte INM septembrie 2017 (admitere la INM)

Intervertirea detenției precare în posesie are loc atunci când detentorul precar:

1. A.înstrăinează bunul printr-un act translativ de proprietate cu titlu particular, doar dacă dobânditorul este de bună-credință;
2. B.notifică posesorului refuzul de a-i restitui bunul până la îndeplinirea de către acesta din urmă a obligațiilor ce-i revin în temeiul contractului încheiat cu detentorul precar;
3. C.încheie, cu bună-credință, un act translativ de proprietate cu titlu particular cu o altă persoană decât proprietarul bunului.

Tranzacția este anulabilă pentru motivul că:

1. A.părțile transmit, una către cealaltă, drepturi de creanță, în scopul stingerii procesului;
2. B.actul juridic pentru a cărui executare se încheie tranzacția este un act cu titlu gratuit, deoarece tranzacția presupune concesii reciproce;
3. C.procesul pentru a cărui stingere s-a încheiat tranzacția fusese soluționat printr-o hotărâre intrată în puterea lucrului judecat, la cererea părții care nu cunoștea, la data încheierii tranzacției, această împrejurare.

Rezoluțiunea contractului de întreținere, întemeiată pe neexecutarea, fără justificare, a obligației de întreținere:

1. A.nu poate opera în temeiul unui pact comisoriu, chiar dacă s-a convenit că rezoluțiunea va rezulta din simplul fapt al neexecutării;
2. B.nu poate fi pronunțată de instanță dacă, după introducerea cererii, debitorul obligației de întreținere a făcut oferta de întreținere, cu excepția cazului în care debitorul întreținerii fusese pus în întârziere anterior introducerii cererii;
3. C.permite repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului, deoarece rezoluțiunea produce efecte atât pentru viitor, cât și pentru trecut.

Comodantul nu poate cere comodatarului restituirea bunului dat în comodat:

1. A.decât la împlinirea termenului stipulat în contract pentru restituirea bunului, cu excepția cazului în care în contractul respectiv s-a prevăzut întrebuințarea pentru care s-a împrumutat bunul, caz în care restituirea se va face la momentul satisfacerii întrebuințării respective;
2. B.decât în cazul în care comodatarul decedează, deoarece contractul se încheie în considerarea persoanei comodatarului;
3. C.înainte de termenul stipulat pentru restituire, dacă starea de nevoie pe care se întemeiază cererea de restituire era cunoscută de comodant la data încheierii contractului.

Insolvabilitatea cumpărătorului, dacă intervine între momentul încheierii contractului și scadența obligației de plată a prețului, nu conferă vânzătorului dreptul:

1. A.de a opta între rezoluțiunea vânzării și suspendarea obligației de predare a bunului;
2. B.de a suspenda executarea obligației de predare a bunului, decât dacă i se oferă garanții îndestulătoare în privința plății prețului;
3. C.de a denunța unilateral vânzarea.

Instanța nu va admite acțiunea oblică în ipoteza în care:

1. A.pe această cale se formulează o acțiune în revocarea donației pentru ingratitudine;
2. B.nu a fost formulată de către toți creditorii debitorului a cărui pasivitate justifică introducerea acțiunii oblice;
3. C.debitorul a cărui pasivitate justifică introducerea acțiunii oblice este insolvabil.

În cazul în care prejudiciul este cauzat prin căderea unui lucru dintr-un imobil, victima, pe acest temei, poate pretinde despăgubiri:

1. A.fie de la cel care ocupă imobilul, însă numai dacă o face în baza unui titlu, fie de la proprietarul imobilului;
2. B.de la cel care ocupă imobilul, chiar fără niciun titlu, cu excepția cazului în care sunt îndeplinite și condițiile răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri;
3. C.fără a fi ținută să facă dovada culpei celui care ocupă imobilul.

Atunci când debitorul plătește o sumă care nu este suficientă pentru a stinge cele două obligații bănești pe care le are față de același creditor:

1. A.se va stinge mai întâi acea obligație care devenise scadentă, însă numai dacă imputația plății o face debitorul, deoarece creditorul nu poate pretinde plata anticipată;
2. B.debitorul poate indica obligația pe care preferă să o stingă cu prioritate, însă numai dacă imputația plății nu a fost deja făcută de creditor;
3. C.obligația mai puțin oneroasă nu se va stinge, împotriva voinței debitorului, cu prioritate față de obligația mai oneroasă.

Atunci când bunul vândut nu corespunde calităților convenite prin contractul de vânzare, iar această împrejurare nu putea fi descoperită, la data predării, fără asistență de specialitate, de către un cumpărător prudent și diligent, acesta:

1. A.nu va putea obține, pe acest temei, rezoluțiunea vânzării dacă vânzătorul îi oferă un alt bun ale cărui calități corespund celor stipulate în contractul de vânzare;
2. B.poate invoca, pentru acest motiv, dispozițiile privitoare la garanția vânzătorului contra viciilor ascunse;
3. C.are dreptul să angajeze răspunderea vânzătorului chiar în cazul pieirii bunului, cu excepția situației în care se probează că pieirea a avut o altă cauză decât necorespunderea bunului față de calitățile convenite prin contractul de vânzare.

În materia dării în plată:

1. A.este necesar consimțământul creditorului, însă, dacă valoarea lucrului oferit este cel puțin egală cu aceea a obiectului obligației, instanța, la cererea debitorului, va pronunța o hotărâre care să țină loc de liberare a debitorului prin dare în plată;
2. B.debitorul nu poate oferi, în locul prestației inițiale, decât o prestație constând într-un bun individual determinat aflat în proprietatea sa;
3. C.dacă se activează răspunderea debitorului pentru evicțiune, garanțiile oferite de terți nu renasc în cazul în care creditorul preferă să ceară prestația inițială.

Atât în materia subrogației în drepturile creditorului prin plata creanței, cât și în materia cesiunii de creanță, transmiterea calității de creditor:

1. A.nu poate depinde de consimțământul debitorului;
2. B.nu se poate produce de drept, în temeiul legii;
3. C.atrage și transmiterea accesoriilor creanței.

Creditorul poate fi pus în întârziere de către debitor atunci când refuză plata:

1. A.în cazul în care, deși obligația, potrivit naturii sale, nu putea fi executată decât de către debitor, prestația este oferită, cu titlu de plată, de către o altă persoană;
2. B.sumei împrumutate fără dobândă, chiar dacă obligația de restituire nu a ajuns încă la scadență;
3. C.în cazul în care, în lipsa unei prevederi contractuale, debitorul oferă predarea bunului la domiciliul său motivând că acolo se afla bunul la momentul încheierii contractului, chiar dacă practicile statornicite între părți relevă că predarea unor bunuri de același fel se făcea, întotdeauna, la domiciliul creditorului.

În materia divorțului prin acordul soților pe cale administrativă, refuzul ofițerului de stare civilă de a constata desfacerea căsătoriei și de a emite certificatul de divorț:

1. A.se atacă cu acțiune în anulare în termen de 30 zile de la emitere;
2. B.nu poate face obiectul unei căi de atac;
3. C.constituie temei pentru formularea unei acțiuni în repararea prejudiciului doar dacă refuzul nu se întemeiază pe împrejurarea că soții nu se înțeleg asupra numelui de familie pe care să îl poarte după divorț ori asupra exercitării în comun a drepturilor părintești.

Recunoașterea unui copil:

1. A.se poate face de către părintele minor necăsătorit numai dacă are discernământ la data recunoașterii;
2. B.este irevocabilă, cu excepția situației în care se face prin testament;
3. C.este valabilă numai dacă, la data recunoașterii, copilul respectiv era în viață.

Îndeplinirea condiției rezolutorii:

1. A.în lipsa unei stipulații contrare, nu are efecte asupra prestațiilor executate in baza unui contract cu executare succesivă;
2. B.nu are efecte asupra posibilității de a renunța la condiție;
3. C.produce efecte retroactiv, din momentul încheierii contractului, dacă din voința părților, natura contractului ori dispozițiile legale nu rezultă contrariul.

Este anulabil actul juridic încheiat:

1. A.ca urmare a violenței exercitate de un terț asupra uneia dintre părți, chiar dacă cealaltă parte nu cunoștea și nici nu ar fi trebuit să cunoască violența săvârșită de terț;
2. B.ca urmare a temerii insuflate de amenințarea cu exercițiul unui drept, făcută cu scopul de a obține avantaje injuste;
3. C.de minor fără încuviințarea ocrotitorului legal, atunci când încuviințarea era cerută de lege și suficientă pentru încheierea valabilă a actului, chiar dacă ulterior acesta din urmă a confirmat actul.

Dreptul la acțiune este imprescriptibil:

1. A.ori de câte ori, prin natura sau obiectul dreptului subiectiv ocrotit, exercițiul său nu poate fi limitat în timp;
2. B.în cazul acțiunii în constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor, numai dacă obiectul acestuia îl constituie partajul succesoral;
3. C.atunci când părțile convin astfel.

Nedemnitatea judiciară:

1. A.poate fi declarată la cererea oricărei persoane interesate;
2. B.poate fi declarată în cazul succesibilului care, cu rea-credință, a alterat testamentul defunctului;
3. C.poate fi invocată, pe cale de acțiune, în termen de 3 ani de la data deschiderii moștenirii.

Cota succesorală a soțului supraviețuitor este de:

1. A.o treime din moștenire, dacă vine în concurs cu doi descendenți ai defunctului;
2. B.un sfert din moștenire, dacă vine în concurs numai cu părinții defunctului;
3. C.trei sferturi din moștenire, dacă vine în concurs fie cu ascendenții ordinari, fie cu colateralii ordinari ai defunctului.

Operează nulitatea absolută a:

1. A.clauzei prin care se stabilește un termen de decădere ce face excesiv de dificilă săvârșirea actului de către partea interesată;
2. B.actului de administrare cu privire la bunurile din moștenire, încheiat de un nedemn cu un terț, chiar dacă profită moștenitorilor;
3. C.recunoașterii copilului, făcută din eroare.

După divorț, locuința minorului:

1. A.poate fi schimbată, în toate cazurile, de către părintele la care locuiește, fără a fi necesară încuviințarea celuilalt părinte;
2. B.poate fi schimbată, în toate cazurile, de către părintele la care locuiește, doar cu acordul prealabil al celuilalt părinte;
3. C.poate fi stabilită, în mod excepțional, numai dacă este în interesul superior al copilului, la o instituție de ocrotire.

Părțile contractante:

1. A.au obligația de a nu divulga terților niciuna dintre informațiile pe care și le-au comunicat în cursul negocierilor;
2. B.pot conveni efectuarea unor prestații al căror obiect îl reprezintă bunuri viitoare;
3. C.pot conveni ca un element al contractului să fie determinat de un terț.

În materia impreviziunii:

1. A.nu este necesară încercarea debitorului de negociere a adaptării rezonabile și echitabile a contractului, fiind suficient faptul că executarea obligațiilor a devenit mai oneroasă, fie datorită creșterii costurilor executării propriei obligații, fie datorită scăderii valorii contraprestației;
2. B.se poate invoca schimbarea unor împrejurări, intervenită anterior încheierii contractului, dacă executarea contractului a devenit excesiv de oneroasă;
3. C.instanța poate să dispună încetarea contractului, la momentul și în condițiile pe care le stabilește.

Cursul prescripției extinctive:

1. A.atunci când obiectul acțiunii constă în repararea prejudiciului cauzat prin vătămarea integrității corporale, se suspendă până la stabilirea pensiei ce s-ar cuveni, în cadrul asigurărilor sociale, celui îndreptățit la reparație;
2. B.începe, atât în caz de eroare, cât și în caz de dol, la data la care a fost cunoscută cauza de nulitate relativă, dar nu mai târziu de 18 luni de la data încheierii actului juridic;
3. C.în cazul acțiunii privind stabilirea judiciară a termenului pentru restituirea împrumutului de consumație, începe la data încheierii contractului.

În ipoteza în care, în lipsa cutiei poștale, agentul a afișat înștiințarea pe ușa locuinței destinatarului la data de 10.03.2017 (vineri), cu mențiunea că nu există urgență, iar acesta nu s-a prezentat pentru a ridica citația, termenul de judecată pentru o cauză care nu este urgentă și pentru care nu există posibilitatea scurtării termenului de înmânare a citației, este legal fixat la data de:

1. A.20.03.2017;
2. B.22.03.2017;
3. C.23.03.2017.

În ceea ce privește citarea și comunicarea actelor de procedură:

1. A.dacă partea a optat pentru comunicarea actelor de procedură prin executor judecătoresc, acesta nu le poate transmite prin poștă;
2. B.dacă citația a fost comunicată prin poștă electronică, procedura se socotește îndeplinită la data când destinatarul înapoiază instanței formularul care i-a fost transmis odată cu citația, completat de către destinatar cu data primirii, numele în clar și semnătura persoanei însărcinate cu primirea corespondenței;
3. C.instanța nu va dispune citarea prin publicitate a pârâtului decât în cazul în care imobilul de la adresa menționată ca domiciliu în cartea sa de identitate a fost demolat.

Cererea de reexaminare formulată împotriva încheierii de anulare a cererii de chemare în judecată, pronunțată în procedura regularizării:

1. A.se soluționează prin încheiere ce are autoritate de lucru judecat, astfel încât pârâtul nu ar mai putea invoca un motiv de nulitate a cererii de chemare în judecată care a fost analizat de instanță în această procedură;
2. B.poate fi formulată în termen de 15 zile de la comunicarea încheierii de anulare;
3. C.se soluționează cu citarea reclamantului, iar în caz de admitere completul de reexaminare va dispune comunicarea către pârât a cererii de chemare în judecată, în vederea formulării întâmpinării.

Cererea reconvențională:

1. A.depusă la primul termen de judecată, într-un proces în care întâmpinarea este obligatorie, va fi disjunsă și judecată separat;
2. B.este facultativă, în sensul că pârâtul își poate valorifica în toate cazurile pretențiile pe cale separată, nefiind necesară formularea unei cereri reconvenționale în acest scop;
3. C.poate fi formulată de pârât împotriva intervenientului principal.

În materia excepțiilor procesuale:

1. A.instanța se pronunță prin încheiere, cu excepția cazului în care respinge excepția de necompetență;
2. B.excepția necompetenței materiale se soluționează cu prioritate față de excepția nelegalei citări, deoarece numai o instanță competentă poate verifica dacă procedura de citare a fost legal îndeplinită;
3. C.dacă instanța nu se poate pronunța de îndată asupra excepției invocate, va acorda un termen scurt în vederea soluționării acesteia.

Președintele completului de judecată:

1. A.nu poate să limiteze în timp cuvântul reclamantului, întrucât ar încălca principiile contradictorialității și oralității, dar îi poate atrage atenția să se limiteze la obiectul cauzei;
2. B.la cererea părții interesate, pentru motive temeinice, poate schimba ordinea cauzelor de pe lista de ședință;
3. C.va da cuvântul reprezentantului Ministerului Public după celelalte părți, în cazul în care acesta a pornit acțiunea.

În materia probelor:

1. A.înscrisul sub semnătură privată, dacă nu respectă formalitatea multiplului exemplar, este lovit de nulitate relativă;
2. B.mărturisirea extrajudiciară verbală poate fi invocată în cazurile în care proba cu martori este admisibilă;
3. C.instanța la care se face expertiza prin comisie rogatorie va numi expertul și va stabili suma cuvenită acestuia.

Suspendarea voluntară a judecății:

1. A.se dispune, la cererea pârâtului, dacă reclamantul a cerut judecarea în lipsă, iar la strigarea cauzei a răspuns doar pârâtul;
2. B.spre deosebire de suspendarea de drept, este lăsată la aprecierea instanței;
3. C.se dispune de judecătorie printr-o încheiere care, spre deosebire de încheierea prin care se admite cererea de repunere pe rol, este supusă recursului pe cale separată.

Cererea de asigurare a probelor:

1. A.făcută înainte de judecată, este de competența judecătoriei, chiar dacă valoarea pretenției care ar urma să fie dedusă judecății este de peste 200.000 lei;
2. B.se judecă fără citare, însă instanța va putea dispune și citarea părților, în caz de pericol în întârziere;
3. C.nu poate avea ca obiect recunoașterea unui înscris, întrucât recunoașterea înscrisului se poate face în procedura interogatoriului sau a verificării de scripte.

În materia incidentelor procedurale:

1. A.atât renunțarea la judecată, cât și renunțarea la dreptul pretins se pot face verbal, în ședința de judecată;
2. B.cursul perimării este întrerupt dacă una din părți este pusă sub curatelă;
3. C.recursul formulat împotriva încheierii prin care a fost suspendată judecata este admisibil, chiar dacă hotărârea ce urmează a se da asupra fondului este definitivă.

În cazul judecății în primă instanță:

1. A.dacă nu s-a depus răspuns la întâmpinare, judecătorul, în 3 zile de la expirarea termenului de 10 zile prevăzut pentru depunerea răspunsului, va fixa prin rezoluție primul termen de judecată;
2. B.instanța va da termen și va dispune comunicarea cererii modificate pârâtului, dacă la primul termen de judecată reclamantul solicită contravaloarea obiectului cererii, pierit înainte de introducerea cererii de chemare în judecată;
3. C.pentru ca reclamantul, după primul termen de judecată, să își poată modifica cererea prin chemarea în judecată a unei alte persoane în calitate de pârât, este nevoie de acordul expres atât al acesteia din urmă, cât și al pârâtului inițial.

În materie de îndreptare, lămurire și completare a hotărârii judecătorești:

1. A.omisiunea instanței de a se pronunța asupra cheltuielilor de judecată solicitate de părți poate fi înlăturată pe calea îndreptării hotărârii;
2. B.procedura lămuririi hotărârii nu poate fi folosită pentru înlăturarea neconcordanțelor dintre considerente și dispozitiv;
3. C.dacă instanța a admis în parte cererea de chemare în judecată, se poate cere completarea hotărârii pentru pretențiile care au fost respinse.

Procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aseamănă cu procedura ordonanței de plată prin aceea că:

1. A.hotărârea prin care s-a admis cererea poate fi pusă în executare în timpul soluționării căii de atac;
2. B.calea de atac exercitată împotriva hotărârii pronunțate de judecătorie se judecă de tribunal, în complet format din 2 judecători;
3. C.cererea este respinsă dacă este nevoie de administrarea altor probe în afara înscrisurilor depuse la dosar și a explicațiilor sau lămuririlor date de părți.

Persoana care este terț față de procesul civil:

1. A.nu se poate sustrage, fără un motiv legitim, obligației de a sprijini realizarea justiției;
2. B.poate refuza să aducă un înscris în instanță, pentru motivul că nu este parte în proces, chiar dacă instanța i-a pus în vedere o asemenea obligație;
3. C.poate fi constrânsă la executarea obligației de a sprijini realizarea justiției, sub sancțiunea plății unei amenzi judiciare și, dacă este cazul, a unor daune-interese.

Potrivit principiului continuității ce guvernează procesul civil, judecătorul învestit cu soluționarea cauzei:

1. A.nu poate fi înlocuit pe durata procesului decât pentru motive temeinice, în condițiile legii;
2. B.va respinge cererea de conexare ori de câte ori soluționarea ei ar conduce la judecarea cauzei de către un alt complet;
3. C.va continua să judece procesul chiar în lipsa părților legal citate dacă acestea nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

În caz de admitere a declarației de abținere a judecătorului:

1. A.cererea de recuzare va fi respinsă ca neîntemeiată;
2. B.indiferent de motivul acesteia, cererea de recuzare va fi respinsă, prin aceeași încheiere, ca rămasă fără obiect;
3. C.cererea de recuzare va fi respinsă ca rămasă fără obiect numai dacă motivele de recuzare sunt aceleași cu motivele de abținere.

Remunerarea provizorie a curatorului special numit de instanța civilă:

1. A.se fixează de către baroul din care provine avocatul desemnat în această calitate;
2. B.permite majorarea cuantumului acesteia numai dacă situația materială a părții reprezentate corespunde unei atare majorări;
3. C.se fixează de către instanță, prin încheiere, stabilindu-se totodată și modalitatea de plată.

În cazul în care constată, cu ocazia deliberării, că este necesară introducerea în cauză a altor persoane, instanța, prin încheiere:

1. A.va respinge cererea fără a se pronunța pe fond;
2. B.va repune cauza pe rol, dispunând citarea părților;
3. C.va soluționa cauza pe fond cu respectarea principiului disponibilității.

În cazul competenței teritoriale alternative:

1. A.reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente;
2. B.pârâtul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente;
3. C.instanța va dispune declinarea competenței în favoarea altei instanțe deopotrivă competente, dacă pârâtul solicită acest lucru prin întâmpinare.

Conexarea mai multor procese civile aflate pe rolul unor instanțe de același grad:

1. A.se va face, în toate cazurile, prin trimiterea dosarului la instanța mai întâi sesizată;
2. B.este posibilă, în primă instanță, în cazul în care sunt aceleași părți sau chiar împreună cu alte părți și al căror obiect și cauză au între ele o strânsă legătură;
3. C.se va face prin trimiterea dosarului la instanța competentă exclusiv, dacă una dintre cereri este de competența exclusivă a acestei instanțe.

Înalta Curte de Casație și Justiție:

1. A.este competentă să soluționeze cererea de strămutare întemeiată pe motiv de siguranță publică, la cererea formulată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție;
2. B.este competentă să soluționeze cererea de strămutare întemeiată pe motiv de bănuială legitimă dacă instanța de la care se cere strămutarea este un tribunal;
3. C.va putea, la primirea cererii de strămutare, să solicite dosarul cauzei de la instanța de la care se cere strămutarea.

Delegarea instanței:

1. A.se va dispune de către Înalta Curte de Casație și Justiție, la cererea părții interesate, către o altă instanță de același grad cu instanța competentă care este împiedicată un timp mai îndelungat să funcționeze din cauza unor împrejurări excepționale;
2. B.se va dispune de președintele curții de apel în circumscripția căreia se află instanța împiedicată să funcționeze;
3. C.se va dispune de către instanța sesizată atunci când, din motive obiective, administrarea probelor nu se poate face decât în afara localității de reședință a instanței.

Termenul de apel:

1. A.împotriva hotărârii prin care s-a soluționat o contestație la executare este de 5 zile de la pronunțare, pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare, pentru partea lipsă;
2. B.se întrerupe prin moartea părții care are interes să facă apel;
3. C.pentru procuror, curge de la pronunțarea hotărârii, în afară de cazurile în care procurorul a participat la judecarea cauzei, când termenul de apel curge de la comunicarea hotărârii.

În ceea ce privește termenul de recurs:

1. A.în cazul hotărârii prin care se constată perimarea, acesta este de 5 zile de la comunicare;
2. B.acesta nu se întrerupe prin moartea mandatarului căruia i s-a făcut comunicarea hotărârii, însă se va face o nouă comunicare părții, la domiciliul ei;
3. C.dacă intimatul nu a invocat prin întâmpinare sau din dosar nu reiese că recursul a fost depus peste termen, recursul se va socoti în termen.

Contestația în anulare:

1. A.este admisibilă în cazul în care dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori de judecată;
2. B.se introduce la instanța ierarhic superioară instanței care a pronunțat hotărârea care se atacă;
3. C.nu poate fi formulată de partea care a mai exercitat anterior această cale de atac, chiar dacă se invocă alte motive decât cele invocate prin contestația în anulare anterioară.

Tentativa nu este posibilă la infracțiunile:

1. A.săvârșite din culpă cu prevedere;
2. B.de obicei;
3. C.care au obiect material.

Infracțiunea continuată:

1. A.este posibilă în cazul infracțiunilor săvârșite atât din culpă, cât și cu intenție;
2. B.nu este posibilă în cazul infracțiunilor săvârșite cu intenție indirectă;
3. C.este posibilă în cazul infracțiunilor așa-zise de pericol.

Există concurs de infracțiuni:

1. A.când o infracțiune a fost săvârșită pentru a ascunde comiterea de către aceeași persoană a unei infracțiuni săvârșite din culpă;
2. B.când o infracțiune de omor a fost săvârșită pentru a înlesni comiterea unei infracțiuni de tâlhărie;
3. C.când se săvârșesc mai multe acte de sustragere, la scurte intervale de timp, cu aceeași ocazie, în realizarea aceleiași hotărâri infracționale, din locuința comună a lui X și Y.

Primul termen al recidivei poate consta într-o:

1. A.condamnare definitivă la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea executării sub supraveghere pentru infracțiunea de furt, dacă au trecut doi ani de la împlinirea termenului de supraveghere;
2. B.hotărâre definitivă prin care s-a amânat aplicarea pedepsei de 2 ani închisoare stabilită pentru o infracțiune săvârșită cu intenție depășită (praeterintenție);
3. C.hotărâre definitivă prin care s-a dispus internarea într-un centru de detenție pe o durată de 1 an și 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

Constituie circumstanțe agravante generale săvârșirea infracțiunii:

1. A.în timpul nopții;
2. B.de două sau mai multe persoane împreună;
3. C.prin cruzimi.

Pedeapsa amenzii se înlocuiește cu închisoarea dacă persoana condamnată:

1. A.nu o execută cu rea-credință în tot sau în parte;
2. B.nu îndeplinește cu rea-credință obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare;
3. C.săvârșește o nouă infracțiune cu intenție, anterior începerii executării sau înainte de executarea în întregime a acesteia.

Renunțarea la aplicarea pedepsei nu se poate dispune:

1. A.în cazul săvârșirii unui concurs de infracțiuni;
2. B.dacă inculpatul a fost anterior condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat, pentru care se împlinise termenul de reabilitare la data săvârșirii faptei;
3. C.dacă inculpatul fusese condamnat în urmă cu doi ani la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de ucidere din culpă.

La data liberării condiționate, cel condamnat:

1. A.este supus unor măsuri de supraveghere și respectării unor obligații, dacă pedeapsa aplicată este de doi ani închisoare;
2. B.este considerat că a executat pedeapsa principală;
3. C.execută pedeapsa complementară a interzicerii străinului de a se afla pe teritorul României, aplicată prin hotărârea de condamnare.

Pedeapsa detențiunii pe viață nu poate fi aplicată celor care:

1. A.au împlinit vârsta de 60 de ani la data pronunțării hotărârii;
2. B.aveau vârsta de 65 de ani la data săvârșirii infracțiunii;
3. C.aveau vârsta de 70 de ani la data pronunțării hotărârii de condamnare.

În cazul reținerii circumstanțelor agravante:

1. A.limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă se majorează cu jumătate;
2. B.limita minimă a pedepsei prevăzute pentru infracțiunea săvârșită nu se modifică;
3. C.limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă se majorează cu o treime.

Retragerea plângerii prealabile înlătură răspunderea penală:

1. A.a persoanei cu privire la care a fost retrasă, în cazul în care plângerea a vizat mai mulți participanți la aceeași infracțiune;
2. B.în cazul în care două persoane vătămate, din cele trei care au formulat plângerea împreună, și-au retras plângerea;
3. C.numai dacă a fost însușită de procuror, în cazul infracțiunilor pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale este condiționată de introducerea plângerii prealabile, dar acțiunea penală a fost pusă în mișcare din oficiu.

Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, se poate dispune în cazul în unei hotărâri de condamnare la pedeapsa:

1. A.închisorii de 3 ani;
2. B.amenzii;
3. C.închisorii de 2 ani, însoțită de pedeapsa amenzii.

La stabilirea cuantumului unei zile-amendă ca pedeapsă unică pentru persoana fizică se ține seama de:

1. A.situația materială a condamnatului;
2. B.obligațiile legale ale condamnatului față de persoanele aflate în întreținerea sa;
3. C.valoarea folosului patrimonial obținut sau urmărit.

Fapta inculpatei X care i-a aplicat fiului său Z, în vârstă de 2 luni, lovituri repetate pe toată suprafața corpului care au determinat contuzii cerebrale, hematom epicranian, leziuni ischemice cerebrale și au pus în primejdie viața victimei, fiind necesare circa 80 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive:

1. A.ale infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 194 alin. 1 lit. e Cod penal (prin punerea în primejdie a vieții persoanei) raportat la art. 199 alin. 1 Cod penal (referitor la comiterea faptei asupra unui membru de familie);
2. B.ale tentativei la infracțiunea de omor prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod penal rap. la art. 188 Cod penal, cu aplicarea art. 199 alin. 1 Cod penal (referitor la omorul comis asupra unui membru de familie);
3. C.ale tentativei la infracțiunea de ucidere a nou-născutului prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod penal rap. la art. 200 alin. 1 Cod penal.

Inculpatul A, cu sprijinul inculpatului B care i-a deschis ușa blocului prevăzută cu interfon, a pătruns fără drept, împreună cu inculpatul C, prin distrugerea sistemului de închidere a ușii de acces în apartamentul lui X, și a răvășit bunurile lui X împreună cu ceilalți doi inculpați în vederea sustragerii unor obiecte sau înscrisuri, părăsind însă imobilul fără a sustrage nici un bun, negăsind niciun bun de valoare. Fapta lui A constituie:

1. A.tentativă la infracțiunea de furt calificat comisă prin efracție și violare de domiciliu, de trei persoane împreună, prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod penal raportat la art. 228 alin. 1 Cod penal - art. 229 alin. 1 lit. d, alin. 2 lit. b Cod penal cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal;
2. B.tentativă la infracțiunea de furt calificat comisă prin efracție și violare de domiciliu, de trei persoane împreună, prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod penal raportat la art. 228 alin. 1 Cod penal - art. 229 alin. 1 lit. d, alin. 2 lit. b Cod penal cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal, în concurs cu infracțiunea distrugere comisă de trei persoane împreună, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal;
3. C.doar infracțiunea de distrugere, comisă de trei persoane împreună, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal, întrucât făptuitorii s-au desistat, nesustrăgând niciun bun.

Avocatul X a virat prin transfer bancar în conturile personale o sumă de bani transferată din greșeală de către o societate în contul cabinetului de avocatură al avocatului X, unitatea bancară comunicând acestuia faptul că suma de bani a fost virată din eroare în contul cabinetului de avocatură. Avocatul X nu a restituit suma de bani, apreciind că este vorba despre un litigiu civil, ce urmează a fi soluționat de instanța civilă. În sarcina inculpatului (avocatul X):

1. A.se va reține infracțiunea de însușire a bunului găsit, prevăzută de art. 243 alin. 2 Cod penal;
2. B.se va reține infracțiunea de furt, prevăzută de art. 228 alin. 1 Cod penal;
3. C.nu se poate reține nicio infracțiune, fiind vorba despre un litigiu civil având ca obiect o plată nedatorată.

Fapta inculpatului de a depune la instanța de judecată, la mai multe termene ce au avut loc în cadrul unui proces, 4 chitanțe falsificate care atestă, în mod nereal, plata unor sume de bani cu titlu de onorariu avocat, în scopul obligării părții adverse de către instanță la plata cheltuielilor de judecată, rezultat care nu s-a produs din cauza pierderii procesului, constituie:

1. A.tentativă la infracțiunea de înșelăciune comisă prin folosirea de mijloace frauduloase, prevăzută de art. 32 Cod penal raportat la art. 244 alin. 1 și 2 Cod penal;
2. B.infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal;
3. C.infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 alin. 1 Cod penal

În cazul infracțiunii de incest:

1. A.nu este posibilă participația penală;
2. B.forma de vinovăție poate fi și culpa;
3. C.sunt realizate elementele de tipicitate și în cazul în care subiecții activi sunt numai frați consangvini (după tată).

Inculpata A a încheiat un contract de împrumut cu partea civilă B, prin care inculpata A a împrumutat de la partea civilă B suma de 36.000 lei pentru un an. La momentul încheierii contractului de împrumut, inculpata A a prezentat părții civile B un contract de vânzare-cumpărare ce atesta dreptul de proprietate al inculpatei A asupra unui imobil, care a constituit garanția contractului de împrumut, deși anterior momentului încheierii contractului de împrumut și al constituirii garanției, inculpata A transmisese către un terț dreptul de proprietate asupra imobilului printr-un alt contract de vânzare-cumpărare. Fapta inculpatei A constituie:

1. A.infracțiunea de înșelăciune în varianta tip prevăzută de art. 244 alin. 1 Cod penal;
2. B.infracțiunea de înșelăciune comisă prin folosirea de mijloace frauduloase, prevăzută de art. 244 alin. 1 și 2 Cod penal;
3. C.infracțiunea de înșelăciune în varianta tip prevăzută de art. 244 alin. 1 Cod penal în concurs cu infracțiunea de uz de fals prevăzută de art. 323 Cod penal.

Inculpatul D, pe fondul unei dispute cu persoana vătămată E, având ca obiect dreptul de folosință al unui teren (nici una dintre părți neavând un titlu valabil cu privire la dreptul de folosință al terenului) a executat discuirea suprafeței menționate, distrugând în totalitate cultura de floarea-soarelui înființată de persoana vătămată E pe terenul respectiv, după care a semănat aceeași suprafață cu porumb, invocând faptul că în zonă terenurile negrănițuite sunt lucrate în blocuri compacte, conform înțelegerilor dintre persoane, ignorându-se delimitările din titlurile de proprietate, aspecte cunoscute atât de către inculpat, cât și de către partea civilă. Raportat la situația prezentată, fapta inculpatului D:

1. A.întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere în varianta tip, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod penal;
2. B.întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tulburare de posesie prev. de art. 256 alin. 1 Cod penal;
3. C.nu constituie infracțiune, niciuna dintre părți neavând titlu valabil cu privire la dreptul de folosință al terenului.

Infracțiunea de tăinuire:

1. A.nu poate îmbrăca forma continuată de săvârșire, dacă multiplele acte de ajutor se referă la autori ai unor infracțiuni distincte;
2. B.este o infracțiune autonomă față de infracțiunea din care provin bunurile ce constituie obiectul său material;
3. C.este comisă în forma continuată atunci când tăinuitorul primește un autoturism furat, îl vopsește și îl înstrăinează unui terț.

În cazul infracțiunii de cercetare abuzivă:

1. A.nu este posibilă tentativa;
2. B.se poate reține forma continuată;
3. C.este posibilă reținerea acestei infracțiuni în concurs cu infracțiunea de favorizare a făptuitorului.

Spre deosebire de infracțiunea de ultraj, cea de ultraj judiciar:

1. A.poate avea ca subiect pasiv un polițist sau jandarm, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu;
2. B.absoarbe infracțiunea de loviri sau alte violențe comisă împotriva victimei aflate în exercițiul atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuții;
3. C.poate fi comisă împotriva unui avocat în legătură cu exercitarea profesiei.

Infracțiunea de favorizarea făptuitorului:

1. A.poate fi comisă de către participanții la infracțiunea principală;
2. B.se poate reține în sarcina persoanei care sesizează organele de urmărire penală afirmând că este autorul unei infracțiuni, pe care nu o comisese, cunoscând cine este adevăratul autor;
3. C.nu se pedepsește atunci când favorizatorul are calitatea de soț sau rudă apropiată cu unul dintre coautorii infracțiunii principale.

Inculpatul H a pătruns într-o clădire dezafectată, loc în care știa că se află persoana vătămată F și a încercat să întrețină raporturi sexuale cu aceasta prin constrângere, însă nereușind, i-a smuls acesteia telefonul din mână pentru a nu o lăsa să anunțe organele de poliție, și l-a aruncat pe geamul clădirii, telefonul mobil spărgându-se, după care inculpatul a fugit de la fața locului. În sarcina inculpatului se vor reține în concurs:

1. A.tentativă la infracțiunea de viol și infracțiunea de tâlhărie;
2. B.tentativă la infracțiunea de viol și tentativă la infracțiunea de tâlhărie;
3. C.tentativă la infracțiunea de viol și infracțiunea de distrugere.

Inculpatul, cercetat pentru infracțiunea de șantaj, poate invoca nelegalitatea percheziției domiciliare efectuate în locuința sa, în prezența soției sale, în timp ce era reținut în cauză ca suspect, fără să fie înștiințat oficial și adus la efectuarea acesteia:

1. A.până la primul termen de judecată în fața instanței;
2. B.imediat după ce i-a fost comunicat procesul -verbal de percheziție domiciliară, dar nu mai târziu de terminarea urmăririi penale;
3. C.cel mai târziu pe calea contestației formulate împotriva încheierii prin care s-a dispus începerea judecății în procedura de cameră preliminară.

Nulitatea:

1. A.absolută este incidentă în cazul în care judecata în primă instanță a infracțiunii de omor comisă de un profesor universitar a fost efectuată de Curtea de apel;
2. B.relativă poate fi invocată până la închiderea procedurii în camera preliminară, dacă încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale, când instanța a fost sesizată cu un acord de recunoaștere a vinovăției;
3. C.relativă se acoperă atunci când persoana interesată nu a invocat-o în termenul prevăzut de lege.

Plângerea prealabilă formulată și semnată de soțul persoanei vătămate X împotriva notarului public Z pentru infracțiunea de lovire și alte violențe, la care a atașat procura specială dată de soție (persoana vătămată X), va fi:

1. A.clasată de Parchetul de pe lângă Judecătoria A în a cărui circumscripție a fost comisă fapta, pentru motivul că plângerea prealabilă trebuia formulată și semnată de persoana vătămată;
2. B.clasată pentru tardivitate de Parchetul de pe lângă Judecătoria A, în a cărui circumscripție a fost comisă fapta, în condițiile în care a fost înregistrată la Judecătoria A în termen de 2 luni de la data comiterii faptei, dar a fost trimisă la acest parchet pe cale administrativă după încă 2 luni;
3. C.înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel B, în a cărui circumscripție a fost comisă fapta, iar urmărirea penală va fi efectuată de către procuror.

Urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror în cazul:

1. A.infracțiunii de ultraj prevăzute de art. 257 Cod penal;
2. B.infracțiunilor care au avut ca urmare moartea unei persoane;
3. C.infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 244 Cod penal săvârșite de un auditor public extern.

În procedura plângerii împotriva ordonanței procurorului prin care s-a luat ori s-a prelungit controlul judiciar:

1. A.se poate formula contestație împotriva încheierii pronunțate de judecătorul de drepturi și libertăți în termen de 48 de ore de la pronunțare sau, după caz, de la comunicare;
2. B.contestația formulată de procuror împotriva încheierii judecătorului de drepturi și libertăți prin care s-a eliminat o obligație din conținutul controlului judiciar nu suspendă executarea;
3. C.încheierea pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți se comunică inculpatului prezent la pronunțare, arestat în altă cauză.

În cazul în care scrisoarea recomandată prin care se citează un suspect sau inculpat care locuiește în străinătate nu poate fi înmânată, precum și în cazul în care statul destinatarului nu permite citarea prin poștă, se va afișa:

1. A.citația, la sediul instanței sau parchetului, după caz;
2. B.o înștiințare, pe ușa destinatarului, care să cuprindă termenul stabilit de organul judiciar care a emis citația, în care destinatarul este în drept să se prezinte la organul judiciar pentru a i se comunica citația;
3. C.o înștiințare, la sediul instanței sau parchetului, care trebuie să cuprindă mențiunea că, în cazul în care destinatarul nu se prezintă pentru comunicarea citației în termenul stabilit de organul judiciar, citația se consideră comunicată la împlinirea acestui termen.

Asistența juridică este obligatorie:

1. A.în cursul judecății, din momentul dispunerii schimbării încadrării juridice, dacă instanța consideră, în temeiul art.386 Cod procedură penală, că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare trebuie schimbată într-o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii până la 5 ani;
2. B.în cazul în care inculpatul – aflat în penitenciar în executarea unei pedepse - trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. 1 Cod penal și pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani, se împacă cu persoana vătămată;
3. C.la încheierea acordului de recunoaștere a vinovăției pentru infracțiunea de furt simplu.

Instanța de judecată va dispune:

1. A.restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii doar dacă persoana vătămată s-a constituit parte civilă până la începerea cercetării judecătorești, în cazul infracțiunii de tulburare de posesie;
2. B.obligatoriu, până la soluționarea în fond a cauzei, restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii comise asupra persoanei vătămate minore când schimbarea acelei situații a rezultat din comiterea infracțiunii, iar restabilirea este posibilă;
3. C.desființarea totală sau parțială a unui înscris, chiar dacă nu există constituire de parte civilă.

Procurorul dispune clasarea, pentru cazul prevăzut de art. 16 alin. 1 litera a) Cod procedură penală, prin ordonanță ce a fost comunicată legal atât persoanei vătămate, cât și suspectului și nu a fost atacată în condițiile legii. În această situație:

1. A.cheltuielile judiciare avansate de stat nu sunt suportate de suspect;
2. B.procurorul ierarhic superior celui care a emis ordonanța poate revoca ordonanța de clasare pe motiv că au apărut fapte noi din care rezultă că a dispărut împrejurarea pe care s-a întemeiat clasarea;
3. C.procurorul care a emis ordonanța poate infirma ordonanța de clasare pe motiv că ulterior se constată că nu a existat împrejurarea pe care s-a întemeiat clasarea.

Obiectele ridicate la percheziție care constituie mijloace de probă în condițiile art.162 Cod procedură penală:

1. A.sunt atașate la dosar sau păstrate în alt mod;
2. B.sunt păstrate numai la organul de urmărire penală până la soluționarea definitivă a cauzei;
3. C.se restituie în toate cazurile persoanei căreia îi aparțin, dacă nu au legătură cu cauza.

În ceea ce privește expertiza:

1. A.nu se poate încuviința, la solicitarea procurorului ca expertul care a efectuat expertiza în cursul urmăririi penale, să participe la efectuarea în cursul judecății a noii expertize, alături de expertul desemnat de instanță;
2. B.se poate dispune în cursul urmăririi penale de judecătorul de drepturi și libertăți prin încheiere;
3. C.în faza de judecată, la momentul dispunerii prin încheiere a expertizei având ca obiectiv stabilirea numărului de zile de îngrijiri medicale, instanța va desemna și experții pentru efectuarea acesteia.

Termenul:

1. A.de 24 de ore pentru care se poate dispune reținerea suspectului sau inculpatului este un termen substanțial;
2. B.de recomandare atrage sancțiuni în plan procesual în caz de nerespectare;
3. C.peremptoriu atrage nulitatea actului făcut peste termen.

În procedura reabilitării:

1. A.instanța va suspenda examinarea cererii, dacă anterior soluționării acesteia, împotriva condamnatului, s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale ( in personam), într-o altă cauză;
2. B.competența teritorială este una alternativă;
3. C.instanța va respinge cererea, constatând că executarea pedepsei s-a prescris din cauza sustragerii de la executare a celui condamnat.

Calea extraordionară de atac a revizuirii:

1. A.este inadmisibilă atunci când este formulată de procuror, acesta solicitând rejudecarea și condamnarea inculpatului, motivat de faptul că s-au descoperit împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei, iar acestea dovedesc nelegalitatea soluției de achitare a inculpatului;
2. B.este inadmisibilă atunci când este formulată de condamnat pentru că hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală declarată neconstituțională, după rămânerea definitivă a hotărârii, ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate în altă cauză;
3. C.presupune în toate cazurile, după admiterea în principiu a cererii de revizuire, etapa cercetărilor efectuate de către procuror.

Instanța sesizată cu un acord de recunoaștere a vinovăției, în condițiile art. 480 și următoarele Cod procedură penală:

1. A.va schimba încadrarea juridică a faptei reținute în acord, atunci când constată că această încadrare este una greșită;
2. B.va respinge acordul de recunoaștere a vinovăției atunci când inculpatul, în fața instanței de judecată, retrage consimțământul valabil exprimat în cursul urmăririi penale;
3. C.va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului arestat preventiv în cauză, atunci când admite acordul de recunoaștere a vinovăției care prevede pedeapsa închisorii cu suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.

Percheziția:

1. A.domiciliară nu se poate dispune în locuința unei persoane, dacă urmărirea penală a fost începută numai cu privire la faptă (in rem);
2. B.corporală se efectuează exclusiv de organele judiciare;
3. C.se poate efectua în șifonierul cu haine al soției suspectului, chiar dacă aceasta nu se află în domiciliu în momentul efectuării percheziției, dar este prezent soțul său.

Instanța de judecată:

1. A.va administra probe și va soluționa cauza și în ceea ce privește infracțiunea pentru care, prin actul de sesizare a instanței, s-a dispus clasarea, având în vedere faptul că partea civilă a solicitat despăgubiri și pentru prejudiciul cauzat prin aceasta;
2. B.va soluționa cauza în procedura simplificată a recunoașterii învinuirii, constatând că inculpatul, trimis în judecată pentru infracțiunea de tăinuire, prevăzută de art. 270 Cod penal, recunoaște că a primit bunul de la autorul furtulu, dar arată că nu a știut că provine din furt;
3. C.nu va suspenda judecata atunci când din actele medicale eliberate de medicul de familie, rezultă că inculpatul, din cauza bolii, nu se poate prezenta la judecată.

Este incompatibil:

1. A.judecătorul de cameră preliminară, învestit să soluționeze contestația împotriva luării măsurii sechestrului asigurator, atunci când în cursul urmăririi penale a soluționat plângerea prin care inculpatul a solicitat modificarea unei obligații din conținutul controlului judiciar dispus de procuror;
2. B.judecătorul învestit cu o cerere de redeschidere a procesului penal, care anterior a admis plângerea împotriva soluției de clasare a procurorului și a trimis cauza la procuror pentru completarea urmăririi penale;
3. C.judecătorul care a soluționat contestația împotriva încheierii de menținere a arestului la domiciliu în procedura de cameră preliminară și care este învestit ulterior și cu contestația împotriva încheierii de menținere a acestei măsuri în cursul judecății.

Într-o cauză penală:

1. A.se poate admite propunerea de arestare preventivă a unei persoane, atunci când urmărirea penală se desfășoară in rem (cu privire la faptă);
2. B.persoana care a suferit o vătămare fizică, materială sau morală printr-o faptă penală poate renunța la calitatea procesuală de persoană vătămată, existând posibilitatea de a participa în proces ca alt subiect procesual;
3. C.o persoană poate dobândi calitatea de inculpat și în cursul judecății, prin efectul declarației orale a procurorului de punere în mișcare a acțiunii penale.

În cauzele cu inculpați minori:

1. A.nu este obligatorie citarea de către organul de urmărire penală a părinților inculpatului minor în vârstă de 17 ani, la confruntarea acestuia cu persoana vătămată;
2. B.la punerea în executare a măsurii educative a consemnării la sfârșit de săptămână trebuie chemat reprezentantul serviciului de probațiune;
3. C.instanța, în cursul judecății, va constata nulitatea declarației inculpatului minor, dată în cursul urmăririi penale în lipsa unui avocat ales sau desemnat din oficiu.

Cererea de redeschidere a procesului penal, întemeiată pe dispozițiile art. 466 Cod procedură penală:

1. A.poate fi formulată și de o persoană față de care s-a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei;
2. B.va fi respinsă, în cazul în care vizează judecarea în lipsă în procesul având ca obiect cererea de revizuire formulată de condamnat împotriva sentinței de condamnare, cerere care a fost respinsă;
3. C.poate fi formulată și oral.

În cazul în care procurorul dispune clasarea față de suspect pentru infracțiunea de lovire și alte violențe ca urmare a lipsei plângerii prealabile, în procedura plângerii împotriva acestei soluții:

1. A.petenții și intimații pot formula cereri și excepții privind legalitatea administrării probelor sau a actelor de urmărire penală;
2. B.judecătorul de cameră preliminară verifică soluția pe baza actelor și a materialului din dosarul de urmărire penală și a oricăror înscrisuri noi prezentate;
3. C.încheierea pronunțată de judecătorul de cameră preliminară este definitivă.

În cazul dispunerii unei soluții de clasare:

1. A.măsurile asiguratorii luate de procuror din oficiu, în vederea reparării pagubei, încetează de drept dacă persoana vătămată nu introduce acțiune civilă în fața instanței civile în termen de 10 zile de la comunicarea soluției de clasare;
2. B.procurorul are obligația să mențină măsurile asiguratorii doar dacă acestea au fost dispuse din oficiu;
3. C.procurorul poate menține prin ordonanța de clasare măsurile asiguratorii privind reparațiile civile, chiar dacă persoana vătămată este majoră.

Judecătoria X, investită cu rechizitoriul Parchetului de pe lângă această instanță declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Y, pe motiv că fapta a fost comisă în raza de competență a acesteia. Judecătoria Y, constatând că este într-adevăr competentă:

1. A.va relua procedura din etapa camerei preliminare, deoarece încheierea de începere a judecății a fost pronunțată de un judecător de cameră preliminară de la Judecătoria X;
2. B.va menține toate actele efectuate și măsurile dispuse și va continua judecata;
3. C.va trimite cauza Parchetului de pe lângă Judecătoria Y pentru refacerea urmăririi penale.

Inculpatul X a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea de lovire și alte violențe, prin sentință rămasă definitivă prin neapelare. În acest caz:

1. A.fiind prins în străinătate și extrădat de statul străin, poate formula cerere de redeschidere a procesului penal, pentru motivul că a fost judecat în lipsă, la instanța superioară celei care a pronunțat hotărârea;
2. B.competența de soluționare a contestației în anulare întemeiată pe motivul că persoana vătămată își retrăsese plângerea prealabilă aparține instanței care a pronunțat hotărârea în primă instanță;
3. C.cererea de revizuire formulată de procuror prin care a solicitat rejudecarea cauzei și achitarea inculpatului, deoarece certificatul medico-legal al persoanei vătămate a fost declarat fals, poate fi formulată în maxim 1 an de la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a constatat falsul.