Subiecte INM septembrie 2025 (admitere la INM)

Este corectă următoarea afirmație:

1. A.numai persoana juridică poate renunța în parte la capacitatea de folosință, persoana fizică neputând face acest lucru;
2. B.nimeni nu poate renunța, în tot sau în parte, la capacitatea de folosință;
3. C.atât persoana juridică cât și persoana fizică pot renunța în parte la capacitatea de folosință.

În materia obligației de întreținere:

1. A.pensia de întreținere se datorează numai de la data cererii de chemare în judecată, fără excepție;
2. B.acela care se află în stare de nevoie din culpa sa poate cere numai întreținerea de strictă necesitate;
3. C.dacă se dovedește că întreținerea, deși nedatorată, a fost prestată de bunăvoie, cel care a executat obligația nu poate cere restituirea ei.

Acțiunile posesorii:

1. A.pot fi introduse doar de către proprietar sau de către posesor;
2. B.pot fi introduse de către detentorul precar împotriva oricui îl tulbură;
3. C.nu pot fi introduse împotriva persoanei față de care există obligația de restituire a bunului.

Confuziunea:

1. A.nu operează dacă datoria și creanța se găsesc în același patrimoniu, dar în mase de bunuri diferite;
2. B.aduce atingere drepturilor dobândite anterior de terți în legătură cu creanța stinsă pe această cale;
3. C.ce operează prin reunirea calităților de creditor și debitor nu profită fideiusorilor.

Remiterea de datorie:

1. A.nu poate fi cu titlu gratuit;
2. B.consimțită în favoarea fideiusorului liberează pe debitorul principal;
3. C.este totală, dacă nu se stipulează contrariul.

Suspendarea prescripției extinctive intervine în următoarele cazuri:

1. A.între soți, pe toată durata căsătoriei, chiar dacă sunt separați în fapt;
2. B.când debitorul nu achită creditorului datoria și cere, în ultimele șase luni înainte de expirarea termenului de prescripție, un termen de plată;
3. C.pe durata negocierilor purtate în scopul rezolvării pe cale amiabilă a neînțelegerilor dintre părți, dacă au fost ținute în ultimele șase luni înainte de expirarea termenului de prescripție.

Filiația față de tată se stabilește:

1. A.prin recunoaștere sau prin hotărâre judecătorească, după caz, față de tatăl din afara căsătoriei;
2. B.prin recunoaștere, atât față de tatăl din căsătorie, cât și față de tatăl din afara căsătoriei;
3. C.prin efectul prezumției de paternitate sau prin hotărâre judecătorească, atât față de tatăl din căsătorie, cât și față de cel din afara căsătoriei.

În ceea ce privește acțiunea în revendicare:

1. A.hotărârea judecătorească prin care s-a admis acțiunea în revendicare este opozabilă și poate fi executată și împotriva terțului dobânditor, în condițiile Codului de procedură civilă;
2. B.proprietarul unui bun are dreptul la despăgubiri, în toate cazurile;
3. C.hotărârea judecătorească prin care s-a admis acțiunea în revendicare nu poate fi executată și împotriva terțului dobânditor.

Partajul:

1. A.poate fi făcut prin bună învoială sau prin hotărâre judecătorească în cazul proprietății periodice și în celelalte cazuri de coproprietate forțată;
2. B.poate fi cerut în cazul părților comune din clădirile cu mai multe etaje sau apartamente atunci când aceste părți încetează de a mai fi destinate folosinței comune;
3. C.este admisibil cu privire la bunurile comune afectate utilizării a două sau a mai multor fonduri.

Termenul de opțiune succesorală curge:

1. A.de la data nașterii celui chemat la moștenire, indiferent de data nașterii;
2. B.de la data la care succesibilul a cunoscut legătura de rudenie pe care se întemeiază vocația sa la moștenire;
3. C.de la data la care legatarul a cunoscut sau trebuia să cunoască legatul său, dacă testamentul cuprinzând acest legat este descoperit după deschiderea moștenirii.

Cumpărătorul este ținut să plătească dobânzi asupra prețului:

1. A.în cazul în care nu s-a convenit altfel, din ziua dobândirii proprietății, numai dacă bunul produce fructe civile;
2. B.în cazul în care nu s-a convenit altfel, din ziua predării, dacă bunul nu produce fructe, însă îi procură alte foloase;
3. C.în cazul în care nu s-a convenit altfel, din ziua dobândirii proprietății, numai dacă bunul produce fructe naturale.

În cazul divorțului, prestația compensatorie:

1. A.se indexează în toate cazurile de drept, trimestrial, cu rata inflației;
2. B.nu poate fi cerută de soțul reclamant decât dacă divorțul se pronunță din culpa exclusivă a soțului pârât, spre deosebire de pensia de întreținere;
3. C.nu poate fi cumulată cu despăgubirea solicitată pentru acoperirea prejudiciului suferit prin desfacerea căsătoriei.

Spre deosebire de dreptul legal de trecere, servitutea de trecere:

1. A.nu este condiționată de starea de loc înfundat a fondului dominant;
2. B.nu se stinge prin neuz timp de 10 ani;
3. C.poate fi apărată prin acțiune intentată împotriva oricărei persoane care împiedică exercitarea dreptului, prescriptibilă în termen de 10 ani.

Dreptul de folosință cu titlu gratuit asupra bunurilor de proprietate publică:

1. A.nu poate înceta prin act de revocare emis de către organul care l-a constituit;
2. B.conferă titularului dreptul de a beneficia de fructele civile numai dacă acesta i-a fost conferit prin actul de constituire;
3. C.poate fi constituit în favoarea oricărei persoane fizice sau juridice.

Debitorul răspunde pentru:

1. A.cheltuielile pe care creditorul le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului, dincolo de orice limită;
2. B.prejudiciile pe care le-a prevăzut sau pe care putea să le prevadă ca urmare a neexecutării la momentul încheierii contractului;
3. C.prejudiciile pe care creditorul le-ar fi putut evita cu o minimă diligență, atunci când neexecutarea a fost intenționată sau datorată culpei grave a debitorului.

În cazul novației prin schimbarea debitorului:

1. A.ipotecile legate de creanța inițială se strămută de drept asupra bunurilor noului debitor;
2. B.nu este necesar consimțământul debitorului inițial;
3. C.noul debitor nu poate opune, fără excepție, mijloacele de apărare pe care debitorul inițial le avea împotriva creditorului.

Garanția contra viciilor bunului vândut:

1. A.se datorează și contra viciilor pe care cumpărătorul le cunoștea la încheierea contractului;
2. B.nu se datorează în cadrul vânzărilor silite, nici atunci când vânzătorul cunoștea viciile;
3. C.se datorează, în lipsa clauzei contrare, în privința viciilor pe care vânzătorul le-a cunoscut ori trebuia să le cunoască la data încheierii contractului.

Contractul de întreținere:

1. A.este anulabil atunci când părțile nu au prevăzut durata întreținerii;
2. B.se încheie în formă scrisă, autentică sau sub semnătură privată, sub sancțiunea nulității absolute;
3. C.încetează la expirarea duratei pentru care a fost încheiat, cu excepția cazului în care creditorul întreținerii decedează mai devreme.

În cazul admiterii acțiunii în revendicare, proprietarul nu poate fi obligat:

1. A.să acopere cheltuielile voluptuare;
2. B.să restituie posesorului cheltuielile necesare pe care acesta le-a făcut;
3. C.să restituie posesorului cheltuielile utile.

În cazul coproprietății obișnuite, un coproprietar:

1. A.nu poate să facă acte de conservare cu privire la bunul comun fără acordul celorlalți coproprietari;
2. B.care a suportat singur cheltuielile producerii sau culegerii fructelor are dreptul la restituirea acestor cheltuieli de către coproprietari, în proporție cu cotele lor părți;
3. C.poate face orice act juridic cu titlu gratuit cu privire la bunul comun fără acordul celorlalți coproprietari, cu excepția contractului de donație.

În cazul dreptului de superficie:

1. A.cât timp construcția există, dreptul de folosință asupra terenului se poate înstrăina ori ipoteca numai odată cu dreptul de proprietate asupra construcției;
2. B.în cazul în care superficiarul modifică structura construcției, proprietarul terenului poate să ceară, în termen de 5 ani, încetarea dreptului de superficie sau repunerea în situația anterioară;
3. C.acțiunea confesorie de superficie nu poate fi intentată împotriva proprietarului terenului.

În cazul viciului de consimțământ al erorii, contractul poate fi anulat:

1. A.chiar dacă faptul asupra căruia a purtat eroarea putea fi, după împrejurări, cunoscut cu diligențe rezonabile;
2. B.chiar dacă eroarea poartă asupra unui element cu privire la care riscul de eroare a fost asumat de cel care o invocă sau, după împrejurări, trebuia să fie asumat de acesta;
3. C.în caz de eroare esențială, dacă cealaltă parte știa sau, după caz, trebuia să știe că faptul asupra căruia a purtat eroarea era esențial pentru încheierea contractului.

Atrage nulitatea absolută a contractului:

1. A.condiția imposibilă, contrară legii sau bunelor moravuri, dacă este însăși cauza contractului;
2. B.starea de necesitate în care se află una dintre părți la încheierea contractului, dacă cealaltă parte a cunoscut-o;
3. C.leziunea, atunci când una dintre părți, profitând de starea de nevoie, de lipsa de experiență ori de lipsa de cunoștințe a celeilalte părți, stipulează în favoarea sa ori a unei alte persoane o prestație de o valoare considerabil mai mare, la data încheierii contractului, decât valoarea propriei prestații.

Comodatarul răspunde pentru:

1. A.pierderea ori deteriorarea bunului, chiar rezultată numai din folosința în scopul căreia bunul i-a fost împrumutat;
2. B.pieirea bunului împrumutat când aceasta este cauzată de forța majoră de care comodatarul l-ar fi putut feri întrebuințând un bun propriu sau când, neputând salva decât unul dintre cele două bunuri, l-a preferat pe al său;
3. C.pentru pierderea ori deteriorarea bunului, dacă comodatarul folosește bunul cu altă destinație decât aceea pentru care i-a fost împrumutat, chiar dacă aceasta se datorează unei forțe majore și bunul ar fi pierit ori s- ar fi deteriorat oricum din cauza acelei forțe majore.

În cazul contractului de întreținere:

1. A.părțile pot invoca caracterul personal al contractului pentru a se opune acțiunii în revocarea contractului sau acțiunii oblice introduse pentru executarea sa;
2. B.atunci când comportamentul celeilalte părți face imposibilă executarea contractului în condiții conforme bunelor moravuri, instanța poate dispune înlocuirea întreținerii prin rentă;
3. C.drepturile creditorului întreținerii nu pot fi cedate sau supuse urmăririi.

În cazul transmisiunii, în condițiile legii, a calității procesuale:

1. A.succesorul cu titlu particular nu este obligat să intervină în cauză, dacă are cunoștință de existența procesului;
2. B.hotărârea pronunțată contra înstrăinătorului sau succesorului universal ori cu titlu universal al acestuia va produce de drept efecte și contra succesorului cu titlu particular și va fi întotdeauna opozabilă acestuia din urmă, fără excepție;
3. C.dacă în cursul procesului dreptul litigios este transmis prin acte între vii cu titlu particular, judecata va continua între părțile inițiale.

Nu este o cerere incidentală:

1. A.cererea reclamantului prin care solicită, în cadrul unui proces de stabilire domiciliu minor, și stabilirea contribuției la cheltuielile de creștere și educare a minorului în sarcina pârâtei;
2. B.cererea de intervenție în interes propriu;
3. C.cererea reconvențională.

Excepția privind lipsa capacității de exercițiu a drepturilor procedurale:

1. A.dacă este admisă, va avea drept consecință anularea actelor de procedură săvârșite de cel care nu are exercițiul drepturilor procedurale;
2. B.nu poate fi invocată de instanță din oficiu;
3. C.nu poate fi invocată direct în apel.

Cererea de intervenție voluntară principală:

1. A.va fi disjunsă atunci când judecarea sa ar fi întârziată de judecarea cererii principale;
2. B.depusă în primă instanță după închiderea dezbaterilor asupra fondului cererii principale, va determina repunerea cauzei pe rol, din oficiu, pentru discutarea admisibilității sale în principiu;
3. C.nu poate fi disjunsă de cererea principală pentru a fi judecată separat atunci când intervenientul pretinde pentru sine, în parte, însuși dreptul dedus judecății prin cererea principală.

În procedura regularizării cererii de chemare în judecată:

1. A.intervine sancțiunea anulării cererii dacă reclamantul nu face dovada îndeplinirii procedurii prealabile impuse de o normă imperativă;
2. B.împotriva încheierii de anulare, reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare în termen de 15 zile de la data comunicării încheierii;
3. C.cererea de reexaminare se va soluționa, prin încheiere definitivă, de către același complet de judecată.

În ceea ce privește cererea de chemare în judecată:

1. A.reclamantul poate să își modifice cererea, sub sancțiunea nulității, numai până la primul termen de judecată;
2. B.reclamantul poate să își modifice cererea până la dezbaterea în fond a procesului, chiar în lipsa acordului celorlalte părți, dacă prin aceasta nu se pricinuiește amânarea judecății;
3. C.reclamantul poate să își modifice cererea, sub sancțiunea decăderii, numai până la primul termen de judecată la care acesta este legal citat, iar după acest termen, modificarea poate avea loc numai cu acordul expres al tuturor părților;

Termenul de apel:

1. A.curge de la pronunțare pentru procuror, atunci când acesta a participat la judecată;
2. B.se întrerupe prin moartea părții care are interes să facă apel;
3. C.suspendă, în toate cazurile, executarea hotărârii de primă instanță.

În cazul contestației la executare:

1. A.în toate cazurile, hotărârea pronunțată cu privire la contestație poate fi atacată numai cu apel;
2. B.atunci când este formulată împotriva încheierilor executorului judecătoresc în cazurile în care acestea nu sunt, potrivit legii, definitive, se poate face în termen de 15 zile de la comunicare;
3. C.dacă executarea silită se face în temeiul unei hotărâri arbitrale, debitorul va putea invoca pe cale de contestație motive de fapt pe care le-ar fi putut opune în cursul judecății în primă instanță sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă.

În procedura specială a evacuării din imobilele folosite sau ocupate fără drept, potrivit Codului de procedură civilă:

1. A.pârâtul nu poate formula cerere reconvențională;
2. B.pârâtul nu poate invoca lipsa titlului reclamantului;
3. C.întâmpinarea este obligatorie.

Contestația în anulare:

1. A.poate fi exercitată de procuror în orice proces civil, dacă apreciază că este necesar pentru apărarea ordinii de drept, în condițiile legii;
2. B.poate fi judecată și de judecătorul care a pronunțat decizia din apel, atunci când este exercitată împotriva deciziei date în recursul declarat împotriva deciziei sale din apel;
3. C.poate fi exercitată și împotriva hotărârii instanței de apel pronunțate într-o cerere posesorie atunci când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unuia dintre apelurile declarate în cauză.

Interesul:

1. A.trebuie să fie personal, născut și actual, în toate situațiile;
2. B.reprezintă una dintre condițiile de exercitare a oricărei apărări formulate în justiție;
3. C.este reglementat prin norme de ordine privată.

Necompetența materială specializată a secției instanței învestite cu soluționarea unei cereri de chemare în judecată nu poate fi invocată:

1. A.de reclamant;
2. B.de judecător, din oficiu, în calea de atac;
3. C.de pârât pe cale orală.

Cererea de strămutare:

1. A.este de competența curții de apel, dacă instanța de la care se cere strămutarea este o judecătorie, în toate situațiile;
2. B.se depune la instanța de la care se cere strămutarea, care o înaintează de îndată instanței competente să o soluționeze;
3. C.poate fi cerută chiar și când procesul se află în revizuire.

Numele, prenumele și adresa martorilor:

1. A.trebuie să se regăsească în cererea de chemare în judecată, sub sancțiunea anulării acesteia dacă reclamantul nu le menționează în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării prin care lipsurile îi sunt aduse la cunoștință;
2. B.se menționează, în toate situațiile, cel mai târziu în cuprinsul unei liste depuse în termen de 5 zile de încuviințarea probei testimoniale, sub sancțiunea decăderii din probă;
3. C.propuși de intervenient se menționează în cererea de intervenție sau cel mai târziu până la primul termen de judecată ulterior admiterii în principiu a acesteia.

Revizuirea unei hotărâri în situația în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat un aviz consultativ poate fi cerută:

1. A.doar dacă hotărârea vizată este pronunțată asupra fondului sau evocă fondul;
2. B.dacă hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea avizului consultativ după comunicarea acestuia de către Agentul guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului, tradus în limba română;
3. C.în condițiile legii, chiar dacă partea nu a exercitat împotriva respectivei hotărâri calea apelului, al cărei termen a expirat.

Competența instanței de executare:

1. A.este exclusivă, atât din punct de vedere material, cât și teritorial;
2. B.nu poate fi stabilită prin raportare la sediul dezmembrământului persoanei juridice debitoare în nicio situație;
3. C.nu este influențată de schimbarea domiciliului sau sediului debitorului ori, după caz al creditorului produsă anterior sesizării organului de executare.

În procedura divorțului:

1. A.dacă la termenul de judecată, în primă instanță, reclamantul lipsește nejustificat și se înfățișează numai pârâtul, cererea va fi respinsă ca nesusținută;
2. B.soții se pot împăca în tot cursul judecății, sub condiția de a fi fost plătite taxele de timbru;
3. C.renunțarea reclamantului la cererea de divorț atrage și respingerea cererii de divorț făcute de pârât.

Hotărârea de partaj:

1. A.are efect declarativ;
2. B.odată rămasă definitivă, constituie titlu executoriu;
3. C.este supusă numai apelului, chiar dacă partajul s-a cerut pe cale incidentală, iar hotărârea dată asupra cererii principale poate fi atacată cu recurs.

În procedura ordonanței președințiale:

1. A.instanța competentă este judecătoria, indiferent de valoarea cererii;
2. B.ordonanța este supusă numai recursului în termen de 5 zile de la pronunțare;
3. C.la cererea reclamantului, instanța va putea hotărî ca executarea să se facă fără somație sau fără trecerea unui termen.

Întâmpinarea se comunică părții adverse:

1. A.în procedura ordonanței de plată;
2. B.în procedura contestației la executare;
3. C.în procedura revizuirii.

În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr- o unică cerere de chemare în judecată:

1. A.instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt;
2. B.se dispune disjungerea acestora, instanța competentă stabilindu-se în mod distinct, dată fiind natura principală a capetelor de cerere;
3. C.instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de alegerea reclamantului.

În cererile care au ca obiect un drept la prestații succesive, valoarea lor se socotește după valoarea prestației anuale datorate:

1. A.în toate situațiile;
2. B.dacă durata existenței dreptului este nedeterminată;
3. C.doar în limita părții pretinse de reclamant ca fiind exigibilă.

În ceea ce privește perimarea cererii de chemare în judecată:

1. A.poate fi invocată și pe cale de excepție în ședință publică sau în camera de consiliu;
2. B.poate fi ridicată pentru prima oară în instanța de apel;
3. C.în cazul coparticipării procesuale, actul de procedură întrerupător de perimare al unuia nu folosește și celorlalți.

Renunțarea la judecată sau la dreptul dedus judecății:

1. A.nu se pot face de reprezentant decât în baza unui mandat special ori cu încuviințarea prealabilă a instanței sau a autorității administrative competente;
2. B.nu se pot face de reprezentant în baza unui mandat general și nici cu încuviințarea prealabilă a instanței sau a autorității administrative competente;
3. C.afectează și cererile incidentale care au caracter de sine stătător.

În cazul în care motivele divorțului s-au ivit după începerea dezbaterilor asupra fondului la prima instanță și în timp ce judecata primei cereri se află în apel:

1. A.cererea pârâtului prin care solicită desfacerea căsătoriei va putea fi făcută direct la instanța învestită cu judecarea apelului, cu acordul reclamantului;
2. B.cererea pârâtului prin care solicită desfacerea căsătoriei nu va putea fi făcută direct la instanța învestită cu judecarea apelului;
3. C.cererea pârâtului prin care solicită desfacerea căsătoriei va putea fi făcută direct la instanța învestită cu judecarea apelului.

În cazul aplicării legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei:

1. A.este obligatoriu ca pedeapsa închisorii să nu fi fost executată;
2. B.este posibil ca pedeapsa închisorii aplicată prin hotărârea definitivă să fie mai mică decât maximul special prevăzut de legea nouă;
3. C.legea penală mai favorabilă este întotdeauna legea nouă.

În cazul infracțiunilor de rezultat, obiectul material:

1. A.nu poate lipsi;
2. B.nu poate face obiectul confiscării speciale;
3. C.poate aparține făptuitorului.

Spre deosebire de:

1. A.pluralitatea intermediară, în cazul concursului de infracțiuni, la stabilirea tratamentului sancționator prezintă importanță natura infracțiunii comise;
2. B.concursul cu conexitate etiologică, în cazul concursului cu conexitate consecvențională, prima infracțiune din structura concursului poate fi comisă cu orice formă de vinovăție;
3. C.concursul formal, în cazul infracțiunii progresive, pluralitatea de inacțiuni trebuie să producă mai multe urmări imediate prevăzute de aceeași normă de incriminare.

Nu se poate dispune:

1. A.revocarea renunțării la aplicarea pedepsei, chiar dacă inculpatul și-a dat acordul pentru prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității;
2. B.amânarea aplicării pedepsei amenzii pentru o infracțiune de abuz de încredere;
3. C.executarea unor obligații în cazul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, dacă au fost impuse și măsuri de supraveghere.

Măsura de siguranță constând în:

1. A.interzicerea exercitării unor drepturi poate fi dispusă și față de minorul căruia i s-a aplicat o măsură educativă privativă de libertate;
2. B.internarea medicală nu poate fi aplicată în cazul în care se dispune amânarea aplicării pedepsei;
3. C.confiscarea specială prin echivalent nu poate fi dispusă în cazul bunurilor a căror deținere este interzisă de legea penală, dacă acestea nu se găsesc.

Termenul de prescripție a:

1. A.executării pedepsei se calculează în raport de partea din pedeapsa negrațiată, în ipoteza intervenției grațierii parțiale antecondamnatorii și necondiționate;
2. B.răspunderii penale curge în toate ipotezele de la data consumării infracțiunii în cazul infracțiunilor de obicei;
3. C.răspunderii penale, în cazul infracțiunii de viol săvârșit asupra unui minor, curge de la data la care minorul devine major.

Se va reține circumstanța agravantă a săvârșirii faptei de trei sau mai multe persoane împreună:

1. A.numai dacă cel puțin trei coautori sunt prezenți fizic în momentul comiterii faptei;
2. B.chiar dacă unul dintre cei trei participanți prezenți fizic în momentul comiterii faptei beneficiază de o cauză de nepedepsire;
3. C.numai în cazul infracțiunilor omisive proprii.

În cazul legitimei apărări prezumate:

1. A.acțiunea de pătrundere fără drept într-o locuință poate fi realizată în timpul zilei exclusiv prin violență;
2. B.prezumția produce efecte doar în privința autorului faptei comise în apărare, nu și cu privire la participanți;
3. C.atacul poate consta și în pătrunderea fără drept într-o locuință, în timpul nopții, indiferent de mijloacele folosite.

Infracțiunea comisivă prin omisiune:

1. A.nu permite participația penală sub forma complicității;
2. B.nu poate îmbrăca forma unei infracțiuni progresive;
3. C.poate îmbrăca forma unei infracțiuni complexe.

Nu poate fi niciodată săvârșită în formă continuată infracțiunea:

1. A.de pericol săvârșită cu intenție indirectă;
2. B.de omisiunea sesizării în varianta atenuată;
3. C.de amenințare săvârșită cu intenție indirectă și prin viu grai.

Amnistia postcondamnatorie:

1. A.înlătură caracterul infracțional al faptei;
2. B.înlătură executarea măsurilor educative neprivative de libertate care nu au fost executate;
3. C.spre deosebire de reabilitare, nu conduce la repunerea condamnatului în situația anterioară.

Pedeapsa accesorie:

1. A.a interzicerii exercitării unor drepturi se execută întotdeauna din momentul începerii executării pedepsei principale privative de libertate;
2. B.a publicării hotărârii de condamnare se face pe cheltuiala persoanei condamnate;
3. C.nu poate fi aplicată pentru infracțiunile săvârșite de minori.

În materia infracțiunilor contra vieții:

1. A.se va reține infracțiunea de ucidere la cererea victimei dacă X îi procură otravă lui Y, care suferea de o boală gravă, incurabilă, și care îi spusese că nu mai dorește să trăiască, dacă Y a ingerat otrava și a decedat din această cauză;
2. B.nu constituie infracțiunea de omor fapta lui X de a-i spune unui minor de 16 ani să se sinucidă, iar acesta s- a sinucis;
3. C.se va reține varianta agravată a infracțiunii de ucidere din culpă ori de câte ori victima este gravidă.

Dacă mama, intenționat, îi aplică două palme copilului, cauzându-i suferințe fizice:

1. A.se va reține infracțiunea de uciderea sau vătămarea nou-născutului săvârșită de către mamă dacă fapta este comisă la 12 ore după naștere, iar mama nu avea discernământ la momentul comiterii faptei;
2. B.acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu întotdeauna, indiferent de încadrarea juridică dată faptei;
3. C.în cazul în care copilul are 12 ani, termenul de prescripție a răspunderii penale se va calcula în funcție de pedeapsa majorată ca efect al reținerii infracțiunii de violență în familie.

Dacă X o lipsește de libertate pe Y, infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal:

1. A.nu poate fi reținută în concurs formal cu infracțiunea de rele tratamente aplicate minorului;
2. B.se reține în variantă agravată dacă, la momentul comiterii faptei, X avea asupra sa o armă de foc, chiar dacă nu o folosește;
3. C.este absorbită în infracțiunea de tâlhărie dacă, a doua zi după ce Y a fost încuiată într-un subsol, X îi ia acesteia bijuteriile pe care le purta.

Actul sexual oral întreținut de un major cu un minor nu va:

1. A.constitui infracțiune dacă diferența de vârstă între făptuitor și victimă nu depășește 5 ani;
2. B.putea conduce niciodată la reținerea infracțiunii de incest, întrucât elementul material al acestei infracțiuni constă doar în raportul sexual;
3. C.determina reținerea infracțiunii de viol săvârșit asupra unui minor dacă victima are 17 ani și 8 luni și a cunoscut autorul la o petrecere, unde a și avut loc actul sexual, autorul neștiind ce vârstă are victima și neputându-și da seama după înfățișarea acesteia.

Producerea de pagube în valoare totală de 2.000.000 de lei:

1. A.determină reținerea unei variante agravate în cazul infracțiunii de abuz în serviciu;
2. B.nu determină, pentru acest motiv, majorarea pedepsei prevăzute de lege în cazul niciunei infracțiuni contra patrimoniului;
3. C.conduce la reținerea caracterului de „consecințe deosebit de grave” în cazul infracțiunii de furt comis în formă continuată, acesta determinându-se prin totalizarea pagubelor materiale cauzate tuturor persoanelor fizice sau juridice, prin toate acțiunile sau inacțiunile prin care se realizează elementul material al laturii obiective a infracțiunii.

În cazul infracțiunii de ultraj:

1. A.în varianta tip comisă în modalitatea amenințării, este necesar ca aceasta să fie săvârșită nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă;
2. B.subiectul pasiv secundar poate fi personalul silvic chiar dacă acesta nu este învestit cu exercițiul autorității publice;
3. C.nu poate fi niciodată aplicată pedeapsa amenzii.

Purtarea unei uniforme de polițist conduce la reținerea infracțiunii de:

1. A.uzurpare de calități oficiale în variantă agravată dacă o persoană îmbrăcată astfel, deși nu avea calitatea de polițist, dirijează circulația într-o intersecție din centrul municipiului Craiova;
2. B.înșelăciune în variantă agravată, în formă consumată, dacă X, care purta ilegal uniforma, îi pretinde lui Y o sumă de bani promițându-i acestuia că va interveni pe lângă procurorul care instrumenta dosarul în care Y avea calitatea de suspect, pentru ca procurorul să emită o ordonanță de clasare a cauzei;
3. C.tâlhărie calificată dacă autorul, polițist aflat în timpul serviciului, comite fapta la prânz în timp ce se afla într- un supermarket pentru a-și cumpăra o sticlă cu apă.

Dacă X află de la Y că acesta din urmă a comis o faptă prevăzută de legea penală:

1. A.se va reține infracțiunea de nedenunțare dacă fapta despre care a luat cunoștință X este una de viol în varianta tip, comis asupra unei victime majore, iar X nu încunoștințează de îndată autoritățile;
2. B.infracțiunea de favorizarea făptuitorului poate fi reținută în concurs cu cea de mărturie mincinoasă în sarcina lui X dacă acesta îl ascunde pe Y pentru a-l ajuta să nu fie găsit de poliție, iar ulterior, fiind audiat ca martor după ce a decis să nu se prevaleze de privilegiul împotriva autoincriminării, deși acest drept îi fusese adus la cunoștință, face afirmații mincinoase despre fapta comisă de Y;
3. C.infracțiunea comisă de X în cazul în care nu încunoștiințează de îndată organele de urmărire penală nu se pedepsește dacă acesta este funcționar public, iar fapta despre care ia cunoștință avea legătură cu serviciul în cadrul căruia își îndeplinește sarcinile și fusese comisă de colegul său Y, care este și membru de familie cu X.

Încercarea de a determina o persoană să dea o declarație mincinoasă în calitate de martor într-un proces penal, dacă se realizează prin oferirea unei sume de bani refuzată de martor, conduce la reținerea:

1. A.infracțiunii de influențarea declarațiilor;
2. B.infracțiunii de șantaj în variantă agravată;
3. C.instigării la infracțiunea de mărturie mincinoasă în variantă agravată, dacă martorul este investigator sub acoperire.

Dacă paznicul unei închisori primește o sumă de bani de la un deținut, pentru a-i permite acestuia să evadeze, iar deținutul evadează în noaptea următoare ca urmare a ajutorului dat de paznic, în sarcina:

1. A.penitenciarului, persoană juridică care este singura din România cu atribuții în executarea pedepselor privative de libertate, se va angaja răspunderea penală pentru infracțiunea de neglijență în serviciu;
2. B.deținutului se va reține infracțiunea de evadare în variantă agravată dacă acesta se afla în executarea pedepsei cu detențiunea pe viață;
3. C.paznicului se vor reține două infracțiuni în concurs.

Tentativa de a falsifica un înscris oficial:

1. A.cu prilejul întocmirii acestuia nu conduce întotdeauna la reținerea infracțiunii de fals intelectual în formă tentată;
2. B.nu se pedepsește;
3. C.anterior întocmit determină reținerea variantei agravate a infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale dacă autorul este un funcționar public, chiar dacă nu se află în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

În cazul infracțiunii de părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ștergerea urmelor acestuia:

1. A.comisă prin ștergerea urmelor accidentului de circulație, autorul poate fi doar cel care a cauzat accidentul;
2. B.noțiunea de „accident de circulație” poate avea în vedere și evenimente rutiere comise fără vinovăție;
3. C.se va reține o cauză de nepedepsire dacă în urma accidentului s-au produs doar pagube materiale.

Infracțiunea de hărțuire în variantă agravată:

1. A.nu este o infracțiune de pericol abstract;
2. B.se va reține când autorul este minor;
3. C.se va reține dacă victima este urmărită în timpul nopții.

Încalcă principiul separației funcțiilor judiciare exercitarea de către același judecător a funcției de:

1. A.verificare a legalității trimiterii ori netrimiterii în judecată împreună cu exercitarea funcției de judecată în toate ipotezele;
2. B.dispoziție asupra drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei în faza de urmărire penală de mai multe ori în aceeași cauză;
3. C.dispoziție asupra drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei în faza de urmărire penală împreună cu exercitarea funcției de verificare a legalității trimiterii ori netrimiterii în judecată în toate ipotezele.

În cursul judecății, acțiunea penală se stinge la data:

1. A.rămânerii definitive a hotărârii care soluționează fondul cauzei chiar dacă latura civilă este în continuare pe rolul instanței într-o cauză disjunsă;
2. B.pronunțării unei sentințe prin care s-a dispus achitarea sau încetarea procesului penal;
3. C.expirării termenului de apel pentru inculpatul condamnat, chiar dacă persoana vătămată a declarat apel în termen.

Potrivit regulilor privind competența materială, tribunalul judecă în primă instanță toate infracțiunile prevăzute de Codul penal:

1. A.de corupție;
2. B.săvârșite cu intenție depășită care au avut ca urmare vătămarea corporală sau moartea unei persoane;
3. C.contra vieții.

Excepțiile de necompetență pot fi invocate:

1. A.doar până la începerea cercetării judecătorești indiferent de motiv;
2. B.doar de procuror, persoana vătămată ori de părți dacă vizează necompetența teritorială;
3. C.în tot cursul cercetării judecătorești dacă vizează necompetența materială sau după calitatea persoanei a instanței inferioare în grad celei competente.

Organele de urmărire penală:

1. A.trebuie să aducă la cunoștința inculpatului acuzația și probele care au stat la baza formulării acesteia;
2. B.nu trebuie să încunoștințeze avocatul persoanei vătămate, care a solicitat participarea la actele de urmărire penală, cu privire la audierea unor martori, dacă a fost restricționat dreptul acestuia de a consulta dosarul;
3. C.nu au printre obligații pe cea de a permite, anterior primei audieri în calitate de suspect, consultarea dosarului de către acesta.

Instanța care soluționează conflictul de competență:

1. A.poate fi sesizată doar de instanța care s-a declarat cea din urmă competentă sau de instanța care și-a declinat cea din urmă competența;
2. B.stabilește prin hotărâre competența de soluționare a cauzei, fără a se pronunța asupra probelor administrate, actelor îndeplinite și măsurilor dispuse până la acel moment în cauză;
3. C.atunci când constată că este competentă o altă instanță decât cele între care a intervenit conflictul, trimite dosarul instanței competente în toate ipotezele.

În cazul în care se constată nelegalitatea supravegherii tehnice dispuse de judecătorul de drepturi și libertăți, excluderea probei astfel obținute se poate dispune:

1. A.de judecătorul de drepturi și libertăți, dacă nelegalitatea se invocă în cursul urmăririi penale;
2. B.de judecătorul de cameră preliminară care dispune începerea judecății;
3. C.numai de procurorul de caz dacă s-a dispus o soluție de netrimitere în judecată.

Procurorul nu poate autoriza provizoriu:

1. A.obținerea datelor de trafic și de localizare prelucrate de către furnizorii de rețele publice de comunicații electronice ori furnizorii de servicii de comunicații electronice destinate publicului;
2. B.obținerea datelor privind tranzacțiile financiare ale unei persoane;
3. C.reținerea, predarea și percheziționarea trimiterilor poștale.

Încheierea prin care instanța de judecată dispune înlocuirea controlului judiciar cu arestul la domiciliu:

1. A.nu trebuie motivată la data pronunțării;
2. B.este pusă în executare de la data pronunțării;
3. C.reprezintă actul procesual în temeiul căruia se emite mandatul de arestare.

Determină întotdeauna aplicarea nulității absolute încălcarea dispozițiilor privind:

1. A.asistarea de către avocat a persoanei vătămate minore;
2. B.efectuarea unei expertize fără aducerea la cunoștința victimei infracțiunii de viol a posibilității de a solicita numirea unui expert recomandat de aceasta;
3. C.înregistrarea prin mijloace tehnice audio-video a audierii minorului persoană vătămată.

Extinderea urmăririi penale cu privire la faptă se dispune în situația în care se descoperă că:

1. A.a fost comisă într-un mijloc de transport în comun infracțiunea de furt care făcea obiectul urmăririi penale;
2. B.elementul material al infracțiunii continue a avut o durată mai lungă decât cea avută în vedere inițial;
3. C.pentru a transporta bunurile însușite pe nedrept, făptuitorul a sustras căruciorul vecinului persoanei vătămate, pătrunzând fără drept în curtea acestuia.

Plângerea împotriva soluției procurorului poate viza:

1. A.renunțarea la urmărire penală dispusă prin ordonanță;
2. B.netrimiterea în judecată dispusă prin rechizitoriu, ca urmare a reținerii unei cauze de neimputabilitate;
3. C.modalitatea de încheiere a acordului de recunoaștere a vinovăției.

Potrivit procedurii în cauzele cu infractori minori, în cursul urmăririi penale:

1. A.ascultarea suspectului sau inculpatului minor poate avea loc doar în prezența părinților ori, după caz, a tutorelui, curatorului sau persoanei în grija ori supravegherea căreia se află temporar minorul;
2. B.la efectuarea oricărui act de urmărire penală la care este citat suspectul sau inculpatul minor este obligatorie citarea Serviciului de Probațiune din localitatea unde se desfășoară audierea;
3. C.ascultarea suspectului sau inculpatului minor poate avea loc în prezența persoanei alese de organul judiciar dacă părinții acestuia nu au fost găsiți iar adultul desemnat de minor nu a fost acceptat.

Efectuarea referatului de evaluare a minorului nu este obligatorie:

1. A.în cazul în care inculpatul este trimis în judecată pentru un concurs de infracțiuni, dacă una sau mai multe dintre acestea au fost comise în perioada minorității;
2. B.în toate cauzele aflate în faza de urmărire penală care vizează inculpați minori;
3. C.în cauzele în care alături de inculpații minori sunt trimiși în judecată și inculpați majori.

Hotărârea primei instanțe cu privire la latura penală este definitivă în cazul:

1. A.retragerii apelului înainte de expirarea termenului de apel, la data la care a fost retras apelul;
2. B.retragerii apelului după expirarea termenului de apel, la data la care instanța de control ia act de retragere;
3. C.renunțării la apel, la data expirării termenului de apel, dacă nu există alte apeluri declarate în cauză.

În cadrul procedurii privind reabilitarea judecătorească, instanța suspendă examinarea cererii dacă rezultă că față de condamnat s-a dispus:

1. A.efectuarea în continuare a urmăririi penale pentru o altă infracțiune până la soluționarea definitivă a acelei cauze;
2. B.trimiterea în judecată pentru o altă infracțiune până la soluționarea definitivă a acelei cauze;
3. C.în mod definitiv renunțarea la urmărire penală pentru o altă infracțiune pentru care se dispusese punerea în mișcare a acțiunii penale.

Potrivit dispozițiilor Codului de procedură penală, beneficiul reducerii cu o pătrime în cazul pedepsei amenzii nu poate fi aplicat în cazul inculpatului trimis în judecată prin rechizitoriu atunci când:

1. A.cererea inculpatului ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți și de persoana vătămată a fost respinsă de instanța de judecată;
2. B.în cauză se efectuează o cercetare judecătorească în cadrul căreia sunt administrate și alte probe în afara înscrisurilor prezentate de părți și de persoana vătămată;
3. C.inculpatul recunoaște săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată fără a solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți și de persoana vătămată.

În faza de cameră preliminară:

1. A.nu pot fi invocate excepții după pronunțarea, de către judecătorul de cameră preliminară sesizat cu rechizitoriul, a unei încheieri de începere a judecății;
2. B.se poate reveni chiar și după pronunțarea unei sentințe de condamnare;
3. C.nu se poate dispune restituirea cauzei la parchet dacă a fost exclus doar un mijloc de probă dintre cele administrate în cauză.

În cadrul dezbaterilor, procurorul:

1. A.nu poate solicita în nicio situație achitarea inculpatului;
2. B.poate solicita stabilirea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, chiar dacă procesul penal se desfășoară ca urmare a admiterii căii extraordinare de atac a redeschiderii procesului penal în cazul condamnării în lipsă;
3. C.poate solicita schimbarea încadrării juridice, caz în care instanța este obligată să dispună reluarea cercetării judecătorești.

Instanța de apel:

1. A.nu poate da efect juridic manifestării exclusive de voință a inculpatului minor de a retrage apelul declarat de reprezentantul legal;
2. B.poate dispune repunerea în termenul de apel, caz în care efectul suspensiv nu mai operează de drept odată cu această măsură;
3. C.nu poate respinge ca inadmisibil apelul declarat de partea responsabilă civilmente prin care se solicită doar reindividualizarea tratamentului sancționator aplicat inculpatului.

În cazul contestației în anulare:

1. A.procurorul are obligația de a formula această cale extraordinară de atac în cazul în care judecata în apel a avut loc fără ca inculpatul să fi fost citat în mod legal;
2. B.poate fi atacată hotărârea definitivă a instanței de apel, chiar dacă prin aceasta fusese admisă calea de atac;
3. C.precum în cazul revizuirii, nu este reglementată posibilitatea revocării suspendării și reluării executării.

Acordul de recunoaștere a vinovăției poate fi:

1. A.admis, chiar dacă instanța nu își însușește încadrarea juridică reținută în actul de sesizare;
2. B.încheiat numai cu privire la unele infracțiuni pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală;
3. C.validat numai cu privire la acțiunea penală, instanța putând disjunge soluționarea acțiunii civile.

Contestația la executare:

1. A.este inadmisibilă dacă este formulată în numele unei persoane condamnate, fără mandat din partea acesteia, dat în condițiile legii;
2. B.este o cale extraordinară de atac care poate fi formulată în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii;
3. C.este admisibilă chiar dacă unicul motiv este cel al suplimentării considerentelor hotărârii definitive de condamnare.

Nu constituie o modificare a obiectului judecății dacă se dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de:

1. A.vătămare corporală în loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, dacă decesul victimei a intervenit după sesizarea instanței;
2. B.furt în infracțiunile de furt și nerespectarea sancțiunilor penale, atunci când, pe parcursul cercetării judecătorești se constată că inculpatului îi fusese interzisă, ca pedeapsă complementară, prezența în localitatea unde a comis fapta;
3. C.furt în tâlhărie, atunci când pe parcursul cercetării judecătorești se constată că, pentru a-și însuși bunul, inculpatul a dat o palmă persoanei vătămate.

Potrivit Codului de procedură penală, luarea măsurilor asigurătorii la cererea părții civile:

1. A.în cursul judecății se dispune în camera de consiliu, cu participarea procurorului și citarea părților dacă persoana vătămată constituită parte civilă este minoră;
2. B.de către procuror, judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, după caz, este obligatorie în cazul bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse;
3. C.în cursul urmării penale, spre deosebire de ordonanța de respingere a cererii părții civile, se comunică inculpatului și părții civile odată cu aducerea la îndeplinire a acestor măsuri.