Subiecte examen de absolvire INPPA noiembrie 2020

Avocatul M a fost solicitat să comunice unei societăți comerciale interesate dacă în profesia de avocat este interzisă și sancționată concurența profesională neloială. Printre altele, avocatul a comunicat că sunt fapte de concurență neloială, ce atrag întotdeauna sancțiunea excluderii din profesia de avocat: (precizați care dintre ipotezele enumerate este/sunt corectă/corecte)

1. A.punerea în circulație de produse, servicii sau publicații, cu conținut juridic plagiat, care aduc atingere drepturilor titularului și induc în eroare clientul asupra produsului sau serviciului furnizat;
2. B.limitarea sau împiedicarea accesului la clientelă și a libertății exercitării concurenței profesionale oneste între avocați;
3. C.folosirea fără drept a unei firme, denumiri, embleme sau mărci de natură să producă confuzie cu cele folosite legitim de un alt avocat sau o altă formă asociativă de exercitare a profesiei.

Avocatul N a adresat o cerere către Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România (UNBR), prin care a solicitat înregistrarea în evidențele UNBR a formei de exercitare a profesiei de avocat pentru care a optat, potrivit legii, respectiv „Cabinetul individual de avocat” pe care l- a înființat și al cărui titular este. Petentul a precizat că denumirea Cabinetului individual va include numele unui avocat cu notorietate profesională obținută într-o altă țară din cadrul Uniunii Europene, cu acordul acestuia, cu precizarea că acest avocat nu este înscris într-un barou din România, dar este avocat european. (precizați care dintre următoarele argumente se va/vor adopta pentru motivarea soluției de respingere a cererii, dintre următoarele)

1. A.Cererea trebuia adresată Consiliului baroului în care este înscris avocatul;
2. B.Cabinetul individual de avocat este individualizat prin denumire, care cuprinde, obligatoriu, numele avocatului titular;
3. C.Denumirea cabinetului nu poate include numele unui terț, chiar și avocat, deoarece poate fi păstrată și după decesul titularului, dacă moștenitorii acestuia sunt de acord iar acordul este exprimat într-un înscris atestat de un avocat.

Prin intermediul unei platforme on-line de consultanță, AM a primit următoarele lămuriri privind relațiile dintre organe ale profesiei de avocat: (precizați care dintre soluțiile enumerate este/sunt corectă/corecte)

1. A.Comisia de cenzori si Comisia de disciplină, organizate la nivelul barourilor, sunt organe de conducere ale baroului;
2. B.Adunarea generală, Consiliul baroului și Decanul sunt organe de conducere ale baroului, subordonate Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România;
3. C.Comisia de cenzori a Uniunii Naționale a Barourilor din România și Comisia centrală de disciplină din cadrul Uniunii Naționale a Barourilor din România sunt organe de conducere ale comisiilor de cenzori și ale comisiilor de disciplină din cadrul barourilor.

Între avocatul-coordonator al Societății civile profesionale de avocați ”Y” și avocatul ”Z”, avocat colaborator al societății, nu există acord asupra soluțiilor propuse în situația în care unui avocat colaborator i se conferă dreptul la clientela personală în cadrul formei de exercitare a profesiei din care face parte: (precizați care dintre soluțiile enumerate este/sunt corectă/corecte)

1. A.avocatul colaborator are obligația de a încheia o asigurare de răspundere civilă profesională pentru acoperirea eventualelor prejudicii aduse formei de exercitare a profesiei din care face parte;
2. B.în contractul de colaborare se poate prevedea că, pentru tratarea clientelei personale prin forma de exercitare a profesiei, avocatul colaborator să încheie o asigurare de răspundere civilă profesională pentru acoperirea eventualelor prejudicii suferite de client și rezultate din exercitarea profesiei cu nerespectarea prevederilor legii, ale statutului profesiei de avocat și ale regulilor deontologice;
3. C.culpa gravă a avocatului colaborator în îndeplinirea obligațiilor profesionale, care determină producerea unui prejudiciu clienților formei de exercitare a profesiei din care face parte respectivul colaborator, atrage întotdeauna obligația avocatului colaborator de a repara prejudiciul încercat de forma de exercitare a profesiei.

În cursul unui litigiu avocatul A a reproșat public avocatului B că se află în conflict de interese în raport de activitățile profesionale desfășurate înainte de proces și poziția procesuală a părților asistate și apărate de avocatul B. Avocatul B a transmis în scris o corespondență adresată avocatului A și decanului baroului din care fac parte cei doi avocați, în care a susținut că nu există conflict de interese: (precizați care dintre pozițiile exprimate este/sunt corectă/corecte)

1. A.în activitatea de asistare și apărare, atunci când la data sesizării sale, asistarea mai multor părți ar determina avocatul să prezinte o altă apărare, diferită de aceea pentru care ar fi optat dacă i-ar fi fost încredințată apărarea intereselor unei singure părți;
2. B.în activitatea de consultanță, când la data solicitării sale, avocatul care are obligația de a da clientului său o informație completă, loială și fără rezerve, nu-și poate îndeplini misiunea fără a compromite interesele unuia sau mai multor clienți;
3. C.atunci când, după ce avocatul aduce la cunoștința fiecăruia dintre clienții potențial afectați de asistența juridică acordată existența sau posibilitatea creării unui conflict de interese, precum și eventualele consecințe nefavorabile ale acestuia, fiecare dintre respectivii clienți își dau acordul expres și prealabil cu privire la prestarea activității de asistență juridica.

La solicitarea unei societăți comerciale, interesate în a clarifica raporturile sale cu avocații angajați, organizați în forma de exercitare a profesiei „cabinete asociate”, avocatul C a comunicat în scris că în cazul cabinetelor asociate de avocați: (precizați care este soluția/sunt soluțiile corectă/corecte)

1. A.cabinetele asociate nu pot angaja clienți cu interese contrare;
2. B.avocații din cabinetele asociate intră în relație cu clienții în numele asocierii din care fac parte;
3. C.un cabinet asociat poate accepta o cauză chiar dacă unul dintre cabinetele asociate se opune în mod justificat, deoarece asocierea nu poate restrânge drepturile avocaților asociați.

Avocatul A este contactat prin e-mail de persoana B, pentru ca aceasta din urmă să încheie un contract de asistență juridică în folosul numitului AB, care ar urma să fie beneficiarul serviciilor de asistență juridică și reprezentare stabilite în contract. În răspunsul dat, avocatul A a precizat următoarele soluții privind contractul de asistență juridică, care: (precizați care este/sunt soluția/soluțiile corectă/corecte)

1. A.se încheie în formă scrisă, cerută ad validitatem;
2. B.poate fi încheiat valabil, în scris, cu condiția ca în contract să se precizeze serviciile avocațiale de care va beneficia clientul AB;
3. C.poate lua poate lua forma unei scrisori de angajament care să indice raporturile juridice dintre avocat și destinatarul scrisorii (AB), inclusiv serviciile avocațiale și onorariul, semnată de avocat și acceptată, în scris, de clientul AB.

Deoarece a constatat că pe parcursul acordării asistenței juridice într-un proces civil, acțiunile și scopurile clientului, aparent legale la momentul încheierii contractului de asistență juridică, se dovedesc ca fiind infracționale, avocatul a comunicat în scris clientului că este pus în situația să opteze pentru următoarele soluții: (precizați care este/sunt soluția/soluțiile corectă/corecte)

1. A.este îndreptățit să se retragă imediat și să renunțe la asistarea și/sau reprezentarea clientului;
2. B.este obligat să renunțe imediat la contractul de asistență juridică încheiat cu clientul;
3. C.va oferi clientului o opinie legală onestă cu privire la consecințele de fapt și juridice ale cazului investigat, în limitele informațiilor furnizate de client.

Pe parcursul apărării și reprezentării juridice asigurate clientului său, după eșuarea tratativelor angajate pentru încheierea unei tranzacții între părți, avocatul a fost solicitat de MN, avocatul care l-a recomandat clientului, să depună la dosarul cauzei, cu titlu de „probe”, actele emanate de la partea adversă, comunicate pe parcursul tratativelor nefinalizate cu împăcarea părților, chiar fără acordul clientului său. Avocatul a comunicat că, potrivit reglementărilor profesionale, avocatul: (precizați care este/sunt soluția/soluțiile corectă/corecte)

1. A.poate în orice împrejurare să comunice autorităților jurisdicționale acte, note sau alte documente, chiar dacă acestea nu au fost comunicate avocatului părții adverse;
2. B.nu poate să supună instanțelor judecătorești o propunere de soluționare a cauzei, făcută de partea adversă sau de către avocatul acesteia, fără autorizarea expresă a avocatului părții adverse;
3. C.în toate cazurile, avocatul este obligat să comunice clientului informațiile pe care le deține în legătură cu cazul acestuia, chiar și în situația în care comunicarea lor ar contraveni interesului său personal.

Avocatul A a renunțat unilateral la executarea contractului de asistență juridică și a comunicat clientului că, în cazul în care contractul de asistență juridică încetează prin renunțarea unilaterală a avocatului: (precizați care dintre soluțiile enumerate este/sunt corectă/corecte)

1. A.clientul este ținut atât la plata onorariului cuvenit avocatului pentru serviciile prestate, cât și la acoperirea cheltuielilor efectuate de avocat în interesul clientului, nefiind exonerat de această obligație chiar în condițiile în care avocatul a renunțat unilateral la contract;
2. B.avocatul nu trebuie să restituie clientului onorariul încasat, deoarece, în cazul în care se angajează să asiste și/sau să reprezinte un client într-o procedură legală, își asumă obligații de diligență, nu de rezultat;
3. C.nu este corectă susținerea clientului, prin care acesta a arătat : avocatul trebuie să restituie clientului onorariul încasat, pentru motivul că activitatea pe care s-a angajat să o presteze în folosul clientului – prin încheierea contractului de asistență juridică – nu s-a finalizat și, mai mult, avocatul a fost cel care a renunțat unilateral la contract.

La data de 16.12.2018 V îl cheamă în judecată pe Z solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 6.000 lei reprezentând suma pe care i-a împrumutat-o lui Z și pe care acesta trebuia, potrivit convenției părților, să o restituie la data de 13.04.2017. Z se apară invocând compensația între creanța pretinsă de V și suma pe care acesta i-o datora cu titlu de chirie în baza unui contract de locațiune a unui imobil încheiat între părți pentru perioada 01.05.2014-01.04.2015, în care părțile conveniseră o chirie lunară de 500 de lei, fără a stabili scadenta ratelor de chirie. V invocă prescripția extinctivă față de creanța pretinsă de Z, arătând că nu mai poate invoca la acest moment compensația și, de asemenea, arată că nu a plătit suma datorată cu titlu de chirie deoarece aceasta a fost acoperită de îmbunătățirile aduse de către el imobilului, păstrate de Z chiar dacă nu își dăduse acordul pentru efectuarea lor. Față de aceasta situație, instanța:

1. A.va admite în totalitate cererea de chemare în judecată;
2. B.va admite în parte cererea de chemare în judecată, obligându-l pe Z la plata sumei de 500 lei;
3. C.va respinge în totalitate cererea de chemare în judecată.

Între N și H a fost încheiat la data de 12.06.2016 un contract prin care primul s-a obligat să-i vândă celui de al doilea un număr de 300.000 de scaune de stadion. Prin contract s-a stabilit că vor avea loc trei livrări de câte 100.000 de scaune, la distanță de 10 de zile între ele, prima urmând a fi făcută în data de 25.06.2016. De asemenea, s-a convenit că plata întregului preț să fie efectuată în avans, în termen de zece zile de la încheierea contractului și, totodată, vânzătorul să predea, în termen de cinci zile de la încheierea contractului, un bilet la ordin pentru garantarea executării obligațiilor sale. N nu a predat biletul la ordin, însă a efectuat prima livrare în termenul convenit, fără a le mai efectua și pe celelalte două. H nu a procedat la plata prețului. În această situație:

1. A.N nu este îndreptățit să solicite rezoluțiunea contractului;
2. B.H nu este îndreptățit să refuze plata prețului invocând excepția de neexecutare;
3. C.N nu este îndreptățit să invoce excepția de neexecutare.

În luna mai 2015, X vinde către Y un imobil construcție, stabilindu-se că prețul va fi achitat către Z, logodnica lui X, însă actul se va desființa dacă X nu se va căsători cu Z până la sfârșitul anului. X decedează în luna iulie 2015 fără ca între el și Z să fi fost încheiată căsătoria, însă numind-o pe aceasta prin testament ca fiind unicul său moștenitor. Raportat la această situație care dintre următoarele enunțuri sunt corecte:

1. A.Z va putea cere obligarea lui Y la plata prețului în ipoteza în care ar putea prezenta o declarație dată de X în fața notarului public potrivit căreia X renunțase la condiția vizând căsătoria cu Z inserată în actul de vânzare;
2. B.Z nu va putea solicita restituirea imobilului de către Y înainte de sfârșitul anului 2015;
3. C.Z va putea cere păstrarea prețului achitat de către Y în ipoteza în care imobilul pierise fortuit în luna iunie 2015, fără să fi fost asigurat.

La data de 03.01.2012 V cumpără un imobil de la A, în contract stabilindu-se ca prețul de 500.000 lei să fie achitat până la data de 12.07.2012. Ulterior V refuză plata prețului arătând ca el a cumpărat imobilul în considerarea faptului că se aștepta ca în zona acestuia să fie realizat un amplu proiect imobiliar ceea ce ar fi determinat creșterea valorii imobilului achiziționat, însă ulterior a aflat că respectivul proiect nu va mai fi realizat, situație în care nu poate fi ținut la plata prețului în cuantumul stabilit. A îl notifica pe V la data de 23.08.2012, solicitându-i ca în termen de 3 luni de la notificare fie să confirme actul, fie să exercite acțiunea în anulare. La data de 11.12.2012 V se adresează instanței solicitând anularea contractului de vânzare dintre el și A pe motiv că s-a aflat într-o eroare esențială la încheierea acestuia. Instanța:

1. A.va respinge cererea de chemare în judecată apreciind ca V este decăzut din dreptul de a cere anularea contractului;
2. B.va respinge cererea de chemare în judecată apreciind că nu există cauza de nulitate;
3. C.va admite cererea de chemare în judecată.

F îi împrumută lui R suma de 1.000.000 lei. Prin convenție separată, constatată prin înscris sub semnătură privată, restituirea împrumutului a fost asumată și de către S, în calitate de fideiusor solidar, fără știința lui R. După data scadenței obligației de restituire, somat fiind de către F, S achită acestuia întreaga sumă împrumutată, necunoscând faptul că anterior F primise de la R o colecție de ceasuri drept plată a datoriei. Înainte de a cere plata de la S, F a fost evins de jumătate, raportat la valoarea colecției de ceasuri, din bunurile primite. S va putea obține:

1. A.de la F restituirea întregii sume pe care a achitat-o acestuia;
2. B.de la R restituirea întregii sume pe care a achitat-o lui F;
3. C.de la F si, respectiv, de la R restituirea a câte o jumătate din suma pe care a achitat-o lui F.

F îi împrumută lui R suma de 100.000 lei, restituirea împrumutului fiind garantată prin constituirea unei ipoteci în favoarea lui F asupra unui bun imobil al lui R. Prin contract a fost menționată interdicția transmiterii creanței fără acordul lui R. Ulterior F, având nevoie urgentă de bani, fără a îi cere acordul lui R, încheie o convenție cu T prin care îi transmite acestuia o cotă de ½ din dreptul său față de R, primind de la T, la momentul încheierii convenției, suma de 50.000 lei. În această situație:

1. A.F rămâne singurul creditor al lui R;
2. B.T va fi, alături de F, creditor al lui R, dar nu va beneficia de garanția ipotecii;
3. C.F va răspunde față de R pentru încălcarea interdicției de transmitere a creanței fără consimțământul acestuia.

Prin contract constatat prin înscris autentic, X și Z, soți, transmit către C, fiul lui X dintr-o alta căsătorie, un imobil proprietatea lor comuna, în schimbul asumării de către C a obligației de a efectua în favoarea lui X și a lui Z prestațiile necesare întreținerii și îngrijirii pe durata vieții acestora. După o săptămână de la încheierea contractului, X și Z decedează în urma prăbușirii avionului cu care se deplasau către Viena pentru o operație urgentă de transplant de plămâni căreia urma să-i fie supus X. Plecând de la premisa că în patrimoniul niciunuia dintre cei doi soți nu existau alte bunuri și soții contribuiseră în mod egal la dobândirea imobilului, iar în urma accidentului nu se va obține nicio despăgubire, A, fiica celor doi soți va putea obține:

1. A.stabilirea deținerii de către ea a unei cote de 3/4 din dreptul de proprietate asupra imobilului ce aparținuse părinților săi;
2. B.obligarea lui C la plata către ea a unei sume reprezentând 3/8 din valoarea imobilului la momentul accidentului aviatic, dacă va face dovada ca întreținerea era o donație deghizată;
3. C.obligarea lui C la plata către ea a unei sume reprezentând 1/4 din valoarea imobilului la momentul accidentului aviatic, dacă C nu dovedește caracterul real, de act cu titlu oneros, al convenției de întreținere.

La data de 19.12.2010, între Z și C se încheie o cesiune de creanță, stabilindu-se că prețul acesteia va fi achitat de către C la data de 27.03.2011. C refuză să plătească prețul cesiunii motivând că debitorul cedat a devenit insolvabil. În urma repetatelor solicitări ale lui Z pentru plata prețului cesiunii, părțile poartă, în perioada 19.12.2013-19.02.2014, negocieri în scopul rezolvării pe cale amiabilă a neînțelegerii dintre ele, însă acestea se finalizează fără rezultat. La data de 03.08.2014 Z cheamă în judecată pe C solicitând obligarea acestuia la plata prețului cesiunii. Instanța :

1. A.va respinge cererea de chemare în judecată, invocând din oficiu prescripția extinctivă și stabilind că termenul acesteia s-a împlinit înainte de introducerii cererii de chemare în judecată;
2. B.nu va putea invoca din oficiu prescripția extinctivă, stabilind ca fiind aplicabilă în întregime reglementarea Codului civil 2009 în materia prescripției extinctive;
3. C.va respinge cererea de chemare în judecată ca urmare a admiterii excepției de prescripție extinctivă invocată de către C prin întâmpinare.

Între X și Y se încheie un contract de tranzacție pentru a soluționa conflictul ivit între părți în legatură cu executarea unui contract de vânzare intervenit anterior între ele, având ca obiect un teren, contract în care X avea calitatea de vânzător, iar Y pe aceea de cumpărător. Care dintre enunțurile următoare sunt corecte:

1. A.X va putea solicita anularea tranzacției dacă va dovedi că vânzarea era anulabilă pentru vicierea consimțământului său prin leziune, pe care a descoperit-o ulterior încheierii tranzacției;
2. B.Tranzacția va fi nulă dacă vânzarea nu a fost încheiată în formă autentică, chiar dacă părțile au tranzacționat expres asupra nulității;
3. C.Y nu va putea solicita nulitatea tranzacției invocând descoperirea ulterioară a unor înscrisuri, despre care niciuna dintre părți nu avea cunoștință, dar care ar fi putut influența conținutul tranzacției.

B donează soției sale, F, un imobil, stabilind în sarcina acesteia obligația de a plăti lunar o anumită sumă de bani către M, fiul lui B dintr-o altă căsătorie, până la împlinirea de către acesta a vârstei de 22 de ani. Ulterior căsătoria dintre B și F este declarată nulă. După moartea lui B, F a încetat să mai plătească către M suma convenită în donație. La doi ani de la decesul tatălui său, M, unicul moștenitor al lui B, decide să formuleze o acțiune împotriva lui F. M va putea cere:

1. A.revocarea donației pentru neexecutarea sarcinii, respectiv încetarea plăților lunare către el;
2. B.constatarea nulității căsătoriei dintre B și F datorită existenței unei relații de rudenie între aceștia pe care nici unul dintre ei nu o cunoscuse anterior și, în consecință, declararea nulității donației;
3. C.revizuirea sarcinii motivat de faptul că, din cauza crizei economice intervenite după decesul tatălui său, suma pe care ar fi trebuit să o primească lunar a devenit neîndestulătoare pentru asigurarea unor condiții de viață normală.

Reclamantul AA formulează o cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâtul BB. Prin cererea de chemare în judecată AA a propus proba cu înscrisuri și expertiză tehnică judiciară, iar pârâtul BB a propus prin întâmpinare proba cu înscrisuri. La al doilea termen de judecată instanța admite în principiu cererea de intervenție voluntară principală formulată de CC. La al treilea termen de judecată, cu procedura de citare legal îndeplinită, AA solicită încuviințarea probei cu declarația martorului X, cu toate că nu erau incidente dispozițiile art. 254 alin. 2 pct. 1-4 NCPC. Având în vedere că la acest termen de judecată (al treilea) sunt prezenți reclamantul AA și pârâtul BB, iar terțul CC lipsește, instanța de judecată:

1. A.va înlătura sancțiunea decăderii reclamantului AA din dreptul de a propune proba cu declarația martorului X, dacă pârâtul BB își dă acordul expres cu privire la această probă propusă peste termenul legal;
2. B.indiferent de poziția pârâtului BB, instanța va dispune sancțiunea decăderii reclamantului AA din dreptul de a propune proba cu declarația martorului X având în vedere că nu există acordul expres al terțului CC, acesta lipsind la acest termen de judecată, deși era legal citat;
3. C.lipsa terțului CC la acest termen de judecată nu va putea fi asimilată cu existența acordului expres al acestuia cu privire la proba propusă peste termen.

În ceea ce privește elementele autorității de lucru judecat a hotărârilor judecătorești, este adevărat că:

1. A.există identitate de părți dacă, în primul proces o parte figurează ca reclamantă și cealaltă ca pârâtă, iar în al doilea proces aceste calități sunt inversate, atâta timp cât părțile au stat în ambele procese, în aceeași calitate juridică;
2. B.există identitate de obiect dacă, în primul proces o parte a fost obligată să-i plătească o sumă de bani celeilalte părți, dar s-a omis soluționarea cererii de plată a dobânzilor, iar în al doilea proces se solicită plata acestor dobânzi neacordate în primul proces;
3. C.există identitate de obiect dacă, într-o primă cerere pretenția concretă a constituit-o recunoașterea dreptului de proprietate asupra unui imobil, iar în cea de-a doua cerere s-a solicitat ieșirea din indiviziune asupra aceluiași imobil.

Reclamantul AA (creditor – persoană fizică) formulează o cerere de chemare în judecată a pârâtului BB (debitor – persoană fizică) solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 14.000 de lei reprezentând împrumut acordat și nerestituit la termen. În dovedirea cererii sale, reclamantul AA învederează instanței că între părți s-a perfectat un contract de împrumut nr. X/2019, înscris sub semnătură privată tehnoredactat, semnat de către AA în calitate de creditor și de BB în calitate de debitor. În acest caz:

1. A.contractul de împrumut nr. X/2019, având în vedere că nu este scris în întregime de debitorul BB și nici nu este semnat de acesta cu formula „bun și aprobat pentru suma de 14.000 de lei”, va avea valoare probatorie de înscris sub semnătură privată dacă va exista o convenție în materie probatorie, în acest sens, între reclamantul AA și pârâtul BB;
2. B.indiferent de poziția pârâtului BB, contractul de împrumut nr. X/2019, având în vedere că nu respectă formalitatea impusă de art. 275 NCPC, nu va avea nicio valoare probatorie în această cauză;
3. C.contractul de împrumut nr. X/2019, având în vedere că nu respectă formalitatea impusă de art. 275 NCPC, va avea valoare probatorie de început de dovadă scrisă numai dacă pârâtul BB își dă acordul expres în acest sens.

Reclamantul AA formulează o cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâtul BB având ca obiect plata sumei de 5000 de lei cu titlu de împrumut acordat și nerestituit la scadență. În termen legal, pârâtul BB formulează o cerere de chemare în judecată a altei persoane, respectiv a terțului CC, cerere întemeiată pe art. 68 și urm. NCPC. În acest caz este adevărat că:

1. A.interesul exercitării apelului, odată cu fondul, împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată a terțului CC aparține și terțului cu privire la care se urmărește atragerea forțată în proces;
2. B.încheierea prin care se instanța se pronunță cu privire la admisibilitatea în principiu a cererii de chemare în judecată a terțului CC nu se poate ataca decât odată cu fondul;
3. C.pârâtul BB poate fi scos din proces în temeiul art. 71 alin. 1 NCPC, însă hotărârea pronunțată în cauză îi va fi opozabilă.

Creditorul AA formulează o cerere de instituire a sechestrului asigurător cu privire la bunurile mobile și imobile ale debitorului BB, pentru o creanță de 8000 de lei, cerere formulată în temeiul art. 953 alin. 1 NCPC. În susținerea cererii de instituire a sechestrului asigurător creditorul AA face dovada că între părți există un contract de împrumut, înscris sub semnătură privată, cu privire la suma de 8000 de lei, că scadența de restituire a acestui împrumut nu fost respectată de debitorul BB și că pe rolul Judecătoriei X se află, în curs de soluționare, o cerere de ordonanță de plată cu privire la suma de 8000 de lei, având ca părți pe reclamantul-creditor AA și pe pârâtul-debitor BB, cerere formulată în temeiul art. 1014 și urm. NCPC. În acest caz:

1. A.instanța va respinge cererea de instituire a sechestrului asigurător având în vedere că nu este îndeplinită condiția intentării cererii de chemare în judecată așa cum prevede expres art. 953 alin. 1 NCPC;
2. B.dacă instanța va admite cererea de instituire a sechestrului asigurător, creditorul AA va putea fi obligat la plata unei cauțiuni în cuantum fixat de instanță;
3. C.creditorul AA nu are interes să instituie un sechestru asigurător asupra bunurilor debitorului BB având în vedere că în cererea de ordonanță de plată cu privire la suma de 8000 de lei instanța urmează a pronunța o hotărâre executorie conform art. 1025 alin. 1 NCPC.

Contestația în anulare, pentru motivul prevăzut de art. 503 alin. 1 NCPC, nu se poate exercita, potrivit legii, în nici o situație, împotriva unei hotărâri:

1. A.prin care se rezolvă un conflict de competență;
2. B.pronunțată cu privire la o cerere de asigurare de probe;
3. C.pronunțată într-o cerere de ordonanță președințială.

La data de 7 octombrie 2020, Judecătorul X a rămas în pronunțare cu privire la cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul AA în contradictoriu cu pârâtul BB având ca obiect restituire bun aflat în depozit. În conformitate cu art. 396 NCPC s-a amânat pronunțarea pentru data de 21 octombrie 2020. Cu toate că s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de 21 octombrie 2020, la data de 13 octombrie 2020 Judecătorul X respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată. În acest caz:

1. A.hotărârea judecătorească este lovită de nulitate, însă vătămarea va trebui dovedită de partea care invocă această nulitate;
2. B.hotărârea judecătorească nu este lovită de nulitate având în vedere că termenul de amânare a pronunțării hotărârii este unul relativ;
3. C.partea interesată este îndrituită să solicite repunerea pe rol a cauzei pentru a avea posibilitatea de formula concluzii scrise.

Reclamantul AA formulează o cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâtul BB având ca obiect plata sumei de 195000 de lei reprezentând contravaloarea unor servicii prestate conform contract nr. X/2018, plata sumei de 25000 de lei reprezentând penalități contractuale de întârziere aferente debitului de 195000 de lei, calculate între data scadenței (1.03.2019) și data introducerii cererii de chemare în judecată (4.11.2019), respectiv plata penalităților contractuale de întârziere ce vor deveni scadente în cursul judecății. În acest caz:

1. A.cererea de chemare în judecată este de competența materială a tribunalului având în vedere că penalitățile scadente anterior sesizării instanței intră în determinarea cuantumului obiectului cererii de chemare în judecată;
2. B.cererea de chemare în judecată este de competența materială a judecătoriei;
3. C.capătul de cerere referitor la plata penalităților de întârziere ce vor deveni scadente în cursul judecății va fi anulat de instanța de judecată având în vedere lipsa de obiect a acestuia.

Dacă pârâtul a introdus o cerere de chemare în garanție, iar prima instanță a admis atât cererea de chemare în judecată, cât și cererea de chemare în garanție, atunci potrivit legii:

1. A.chematul în garanție este îndrituit să intenteze apel contra reclamantului, apel în care poate invoca netemeinicia cererii de chemare în judecată;
2. B.pârâtul poate declara apel împotriva reclamantului numai dacă chematul în garanție introduce apel împotriva pârâtului;
3. C.chematul în garanție este îndrituit să intenteze apel contra pârâtului, apel în care poate invoca inexistența obligației sale de garanție.

La data de 7 iulie 2020, Creditorul AA formulează împotriva debitorului BB o cerere de executare silită adresată executorului judecătoresc X prin care solicită deschiderea dosarului de executare în baza unui titlu executoriu reprezentat de hotărârea judecătorească definitivă nr. X/2015. În acest caz:

1. A.executorul judecătoresc X este îndrituit să refuze motivat deschiderea procedurii de executare silită dacă constată că a intervenit prescripția dreptului de a cere și a obține executarea silită;
2. B.executorul judecătoresc X, cu privire la deschiderea sau nu a procedurii de executare silită, va pronunța o încheiere, cu citarea creditorului AA, această citare fiind obligatorie potrivit legii;
3. C.încheierea executorului judecătoresc X cu privire la cererea de executare silită urmează a fi comunicată, potrivit legii, atât creditorului AA, cât și debitorului BB.

Dacă X, auzind țipete din locuința vecinei sale, unde izbucnise un incendiu, a spart ușa acestei locuințe, reușind să permită astfel ca persoanele care se aflau înăuntru să iasă și să se salveze:

1. A.X va beneficia de cauza de neimputabilitate constând în excesul neimputabil;
2. B.X va beneficia de cauza justificativă constând în legitima apărare dacă incendiul a fost provocat de vecina sa, care a uitat o lumânare aprinsă;
3. C.X va răspunde penal pentru infracțiunea de distrugere.

X, major, aflat sub influența alcoolului, a imobilizat victima, ținându-i mâinile strâns legate la spate, pentru ca prietenul acestuia, Y, cu care se înțelesese anterior în acest sens, să-i poată sustrage portofelul. După ce Y a găsit bunul căutat și l-a luat, X a eliberat victima din strânsoare, fugind împreună cu Y de la locul comiterii infracțiunii. Dacă Y avea vârsta de 15 ani, iar acest aspect era cunoscut de X:

1. A.în sarcina lui Y se va reține circumstanța agravantă constând în profitarea de starea de vădită vulnerabilitate a persoanei vătămate, datorată vârstei, stării de sănătate, infirmității sau altor cauze;
2. B.în sarcina lui X se va reține circumstanța agravantă constând în săvârșirea infracțiunii în stare de intoxicație voluntară cu alcool chiar dacă această stare nu a fost provocată în vederea comiterii infracțiunii;
3. C.în sarcina lui X se va reține circumstanța agravantă constând în săvârșirea infracțiunii de către un infractor major, dacă aceasta a fost comisă împreună cu un minor.

La data de 12.03.2018, X i-a spus lui Y, fratele său în vârstă de 17 ani, să pătrundă în timpul nopții într-o locuință pentru a sustrage mai multe bunuri, promițându-i că ulterior îl va ajuta să le vândă, X păstrându-și doar 10% din prețul ce va fi obținut. Dacă Y a procedat întocmai, X vânzând ulterior bunurile sustrase pentru suma de 2000 de lei, din care a păstrat 200 de lei, conform înțelegerii:

1. A.X va putea fi condamnat pentru infracțiunea de instigare la violare de domiciliu în variantă agravată;
2. B.X va putea fi condamnat pentru tăinuire;
3. C.în sarcina lui Y se va reține un concurs de infracțiuni.

În cazul în care X a comis, la data 21.10.2019, o infracțiune de viol care a avut ca urmare moartea victimei:

1. A.prescripția răspunderii penale nu operează;
2. B.dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de 10 ani, prescripția executării pedepsei nu operează;
3. C.dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de 7 ani, poate interveni reabilitarea de drept după executarea acestei pedepse.

În cazul în care societatea D S.R.L., persoană juridică, prin intermediul administratorului său, T, a evidențiat, cu intenție, în actele contabile, cheltuieli care nu aveau la bază operațiuni reale, pentru a se sustrage de la îndeplinirea obligațiilor fiscale:

1. A.societatea D poate răspunde penal pentru evaziune fiscală;
2. B.T poate răspunde penal pentru evaziune fiscală;
3. C.pentru această faptă, față de societatea D se poate dispune pedeapsa complementară a dizolvării și pedeapsa complementară a plasării sub supraveghere judiciară.

X îl înjunghie cu un cuțit în repetate rânduri în zona toracică pe vecinul său, care tocmai se întorcea de la bancă, de unde retrăsese o sumă mare de bani, pentru a-i sustrage această sumă, cu consecința decesului vecinului. Dacă X a reușit sustragerea sumei respective, pe lângă o infracțiune contra patrimoniului, se va reține:

1. A.infracțiunea de omor simplu;
2. B.infracțiunea de omor calificat pentru a înlesni sau a ascunde săvârșirea altei infracțiuni (în modalitatea înlesnirii);
3. C.infracțiunea de tâlhărie în concurs cu o infracțiune de ucidere din culpă.

X a mers pe un câmp și a dat foc unui rucsac al său, acesta arzând complet. Dacă în zonă nu se afla nicio așezare sau persoană într-un perimetru de 5 km, iar focul nu s-a extins, în sarcina lui X:

1. A.nu se poate reține infracțiunea de distrugere;
2. B.se poate reține infracțiunea de distrugere în varianta tip;
3. C.se poate reține infracțiunea de distrugere calificată.

X a dat o declarație în calitate de martor într-un proces în care Y era acuzat că, la data de 1.10.2019, și-a ucis șeful la locul lor de muncă din București. În declarația sa, X a afirmat că în ziua respectivă s-a aflat împreună cu Y într-o deplasare de serviciu în altă localitate, deși în realitate nu fusese în acel loc. Dacă Y a fost condamnat totuși pentru infracțiunea de omor, fără ca instanța să-și fundamenteze soluția pe declarația lui X, în sarcina lui X:

1. A.se poate reține infracțiunea de favorizarea făptuitorului;
2. B.se poate reține infracțiunea de mărturie mincinoasă;
3. C.nu se poate reține nicio infracțiune.

În cazul în care X prezintă la bancă documente din care rezultă că are un salariu de 3 ori mai mare decât avea în realitate și că deține în proprietate un imobil care nu îi aparținea, pe care îl aduce drept garanție pentru obținerea unui credit care nu i-ar fi fost acordat de bancă dacă ar fi cunoscut situația reală a veniturilor și a bunurilor acestuia, în sarcina lui X se poate reține:

1. A.infracțiunea de înșelăciune;
2. B.infracțiunea de uz de fals dacă nu X a falsificat înscrisurile prezentate, dar avea cunoștință despre caracterul lor fals;
3. C.infracțiunea de abuz de încredere prin fraudarea creditorilor.

X, contabilul unei societăți cu răspundere limitată, și-a transferat în contul propriu sume de bani din conturile societății, pe care le-a folosit pentru a cumpăra familiei sale cadouri de Crăciun. În această situație, în sarcina lui X:

1. A.se poate reține infracțiunea de furt;
2. B.se poate reține infracțiunea de delapidare;
3. C.nu se poate reține infracțiunea de abuz în serviciu.

În cauza aflată pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București, prin ordonanța nr.26/P/2019 procurorul de caz a dispus clasarea cauzei față de suspectul X în temeiul art. 315 alin.1 lit. b) raportat la art. 16 alin.1 lit. f) CPP – a intervenit prescripția răspunderii penale. Copia ordonanței de clasare a fost comunicată suspectului X și persoanei vătămate Y. În aceste condiții:

1. A.persoana vătămată Y poate cere continuarea procesului penal în temeiul dispozițiilor art. 319 CPP;
2. B.față de cazul în temeiul căruia s-a dispus clasarea, suspectul X nu poate cere continuarea procesului penal;
3. C.în cazul în care persoana vătămată Y formulează, după atacarea soluției la procurorul ierarhic superior și cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, plângere la judecătorul de cameră preliminară în temeiul art. 340-341 CPP, nu este posibilă soluția admiterii plângerii, desființării soluției și începerii judecății cu privire la suspectul X.

Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpaților AB și CD pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă. Ca urmare a rămânerii definitive a încheierii judecătorului de cameră preliminară prin care s-a dispus începerea judecății, în cauză se fixează termen de judecată la data 14 mai 2020. La acest termen, după citirea actului de sesizare, instanța deschide cercetarea judecătorească și procedează la audierea inculpatului AB în procedură obișnuită. După finalizarea audierii, la același termen de judecată:

1. A.moștenitorii persoanei decedate se pot constitui părți civile în cauză împotriva celor doi inculpați;
2. B.cererea lui CD de judecare potrivit procedurii simplificate în cazul recunoașterii învinuirii trebuie respinsă, fiind tardiv formulată;
3. C.AB nu mai poate invoca excepția de necompetență teritorială a instanței sesizate prin rechizitoriu.

Prin ordonanța nr. 198/P/2017 din 01 octombrie 2020, procurorul de caz din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești dispune renunțarea la urmărire penală față de suspectul RT pentru acuzația referitoare la săvârșirea infracțiunii de delapidare. Prin aceeași ordonanță procurorul de caz a mai dispus, în temeiul art. 318 alin. 6 CPP ca, în termen de 60 de zile, suspectul să repare paguba produsă și să frecventeze un program de consiliere. Prin raportare la împrejurările cauzei:

1. A.obligațiile stabilite prin ordonanța de renunțare la urmărirea penală nu pot fi impuse decât cu acordul prealabil și scris al suspectului;
2. B.în procedura de confirmare a ordonanței de renunțare la urmărirea penală de către judecătorul de cameră preliminară, citarea persoanelor interesate este obligatorie;
3. C.ordonanța de renunțare la urmărirea penală cu impunerea respectării acestor obligații nu mai poate fi revocată de procuror în nicio situație.

În cauza penală având ca obiect infracțiunea de luare de mită săvârșită de inculpatul X Tribunalul București dispune, prin sentință, declinarea cauzei către Tribunalul militar Iași ca urmare a calității de militar (în grad de soldat) deținută de inculpat. După primirea dosarului, Tribunalul militar Iași constată că acea calitate de militar a fost obținută de inculpat după săvârșirea infracțiunii imputate, astfel că dispune declinarea cauzei spre competentă soluționare către Tribunalul București. În această situație:

1. A.între cele două instanțe s-a născut un conflict negativ de competență;
2. B.conflictul de competență va fi soluționat de către Curtea de apel București;
3. C.conflictul de competență va fi soluționat de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin ordonanța procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov s-a instituit, în cauza 302/P/2019, măsura asigurătorie a sechestrului penal până la concurența sumei de 500.000 lei pentru a garanta repararea pagubei produse prin infracțiunea de înșelaciune cu consecințe deosebit de grave, reținută în sarcina inculpatului XX. În cauză, persoana vătămată ZZ s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului și a părții responsabile civilmente TT pentru suma de 650.000 lei.

1. A.eventuala contestație formulată de XX împotriva măsurii asigurătorii luate de procuror va fi soluționată potrivit legii doar de către procurorul ierarhic superior;
2. B.eventuala contestație formulată de XX în temeiul art. 250 C.p.p. împotriva măsurii asigurătorii luate de procuror este suspensivă de executare;
3. C.în raport cu finalitatea măsurii asigurătorii dispuse în cauză, sechestrul poate fi luat și asupra bunurilor părții responsabile civilmente TT.

Inculpatul AB este trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art. 244 alin. (2) raportat la art. 256*1 C.pen. Prin sentința penală pronunțată de Judecătoria Sinaia s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, menținerea măsurii arestului preventiv în temeiul art. 399 C.p.p. și admiterea acțiunii civile formulate de CD. Prin aceeași hotărâre, admițând cererea formulată de CD în temeiul art. 397 raportat la art. 249 CPP, instanța a luat măsura asigurătorie a sechestrului penal asupra bunurilor inculpatului până la concurența sumei de 3.000.000 lei, având în vedere că o astfel de măsură nu fusese luată anterior. În cauză:

1. A.menținerea măsurii arestării preventive este nelegală în raport cu soluția dispusă pe latura penală;
2. B.dispoziția cu privire la luarea măsurii asigurătorii este executorie;
3. C.măsura arestului preventiv trebuia înlocuită în mod obligatoriu cu măsura arestului la domiciliu față de soluția pronunțată în cauză pe latura penală.

Ca urmare a mandatului de arestare preventivă emis față de inculpatul A de către judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului București - instanță căreia i-ar reveni competența să judece cauza pe fond - , inculpatul a fost plasat în Penitenciarul Giurgiu pentru o perioadă de 30 de zile, care urmează să expire la data de 04 noiembrie 2020. La data de 03 noiembrie 2020 procurorul de caz depune la Tribunalul Giurgiu propunerea de prelungire a arestării preventive dispuse față de inculpatul A, formulată în temeiul art. 234-235 CPP.

1. A.judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Giurgiu este competent să soluționeze propunerea formulată;
2. B.judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Giurgiu este obligat să restituie propunerea la procuror cu mențiunea de a o depune la judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul instanței competente;
3. C.propunerea de prelungire a arestării preventive a inculpatului A nu este formulată în termenul prevăzut de lege.

Prin încheierea rămasă definitivă la data de 25.01.2020, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Cluj a dispus începerea judecății cu privire la inculpatul GR pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă. În actul de sesizare a instanței de judecată s-a reținut că inculpatul, judecător în cadrul Curții de Apel Timișoara, a condus imprudent autovehiculul proprietate personală provocând un accident care a avut ca urmare producerea unei infirmități persoanei vătămate TI. În cursul judecății în primă instanță, după citirea actului de sesizare, inculpatul GR a promovat concursul pentru ocuparea unui post de judecător la ÎCCJ, fiind numit la această instanță începând cu data de 01.03.2020. În aceste condiții și în raport cu dispozițiile art. 49 CPP:

1. A.competența de a judeca această cauză în primă instanță aparține Curții de Apel Cluj;
2. B.competența de a judeca această cauză în primă instanță aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție;
3. C.competența de a judeca această cauză în primă instanță aparține Tribunalului Cluj.

Prin sentința penală pronunțată la data de 15.10.2019, a cărei minută a fost comunicată la 18.10.2019, Tribunalul București a dispus condamnarea inculpatului AB pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, admiterea în parte a acțiunii civile formulate de partea civilă CD și obligarea inculpatului la repararea prejudiciului în cuantum de 230 000 lei, respingând în același timp și cererea expertului ZY de majorare a onorariului stabilit pentru efectuarea expertizei financiar contabile. Hotărârea, redactată in extenso, a fost comunicată tuturor participanților (inclusiv expertului ZY) 3 luni mai târziu, respectiv la data de 14.01.2020. În aceste condiții:

1. A.apelul declarat de procuror la data de 18.01.2020 este un apel formulat în termen;
2. B.eventualul apel declarat în termen de partea civilă nu este suspensiv de executare în ceea ce privește latura civilă a cauzei;
3. C.expertul ZY poate declara apel cu privire la orice aspect al laturii penale sau civile a cauzei.

Prin sentința penală rămasă definitivă prin neapelare, față de inculpatul AB se dispune renunțarea la aplicarea pedepsei pentru fapta de loviri și alte violențe precum și respingerea acțiunii civile exercitate de partea civilă IZ prin care a solicitat obligarea inculpatului la repararea prejudiciului nepatrimonial produs. Instanța a respins cererea inculpatului AB, formulată prin avocat, de constatare a intervenției prescripției răspunderii penale, cerere dezbătută odată cu susținerea concluziilor pe fond. În raport cu dispozițiile art. 426 CPP:

1. A.este admisibilă contestația în anulare formulată de partea civilă IZ împotriva acestei hotărâri pe motivul că această cauză s-a judecat în primă instanță fără citarea sa legală;
2. B.este admisibilă contestația în anulare formulată de inculpatul AB împotriva acestei hotărâri pe motivul că a fost condamnat deși la dosar existau probe cu privire la împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale iar cererea sa de constatare a prescripției a fost respinsă în mod greșit;
3. C.este admisibilă contestația în anulare formulată de inculpatul AB pe motivul că împotriva sa se mai pronunțase anterior o hotărâre definitivă pentru aceeași faptă, doar dacă cererea de contestație este introdusă în termen de 30 de zile de la data comunicării sentinței.