Subiecte INM octombrie 2024 (admitere la INM)

Sub sancțiunea nulității relative nu pot cumpăra drepturi litigioase:

1. A.judecătorii, atunci când drepturile litigioase sunt de competența instanței superioare celei la care își desfășoară activitatea;
2. B.părinții pentru bunurile persoanei pe care o reprezintă;
3. C.mandatarii pentru bunurile pe care sunt însărcinați să le vândă, chiar dacă au fost împuterniciți în mod expres în acest sens;

Sublocațiunea:

1. A.spre deosebire de cesiune, nu poate fi interzisă;
2. B.este permisă doar dacă este încheiată sub formă autentică;
3. C.când are ca obiect o locuință este condiționată de acordul scris al locatorului;

Proprietatea periodică:

1. A.este un caz de coproprietate forțată;
2. B.poate înceta prin partaj judiciar;
3. C.poate avea ca obiect doar bunurile imobile;

Actul de opțiune succesorală:

1. A.poate fi exercitat valabil și înainte de deschiderea succesiunii;
2. B.este în toate cazurile indivizibil și irevocabil;
3. C.poate consta și în acțiunea unui succesibil, prin care solicită instanței judecătorești nedemnitatea unui alt succesibil;

Clauza de inalienabilitate:

1. A.poate fi instituită pentru o durată de cel mult 49 de ani, doar prin convenția părților;
2. B.este subînțeleasă în antecontracte având ca obiect transmiterea în viitor, prin încheierea de contracte, a dreptului de proprietate asupra unui bun mobil sau imobil, după caz, dacă prin lege nu se prevede altfel;
3. C.în lipsa înscrierii în cartea funciară este lovită de nulitate relativă.

În materia punerii în întârziere a debitorului:

1. A.cazurile în care debitorul se află de drept în întârziere trebuie dovedite de creditor, în lipsa clauzei contrare;
2. B.debitorul răspunde, de la data la care se află în întârziere, pentru orice pierdere cauzată de un caz fortuit, în toate situațiile;
3. C.în cazul unei solidarități active notificarea nu trebuie făcută de toți creditorii.

În cazul regimului comunității legale, constituie bunuri proprii ale fiecărui soț:

1. A.bunurile destinate exercitării profesiei unuia dintre soți, în toate cazurile;
2. B.bunurile dobândite prin legat, chiar dacă dispunătorul a prevăzut, în mod expres, că ele vor fi comune;
3. C.bunurile dobândite cu titlu de premiu sau recompensă, manuscrisele științifice sau literare.

În cazul divorțului din cauza stării sănătății unuia dintre soți:

1. A.divorțul poate avea loc la cererea aceluia dintre soți a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei;
2. B.desfacerea căsătoriei se pronunță din culpă comună;
3. C.divorțul soților poate avea loc numai la cererea comună a soților.

În ceea ce privește proprietatea privată:

1. A.bunurile obiect al proprietății private, indiferent de titular, sunt și rămân în circuitul civil, dacă prin lege nu se prevede altfel;
2. B.moștenirile vacante intră în domeniul privat al unității administrativ-teritoriale, numai prin înscriere în cartea funciară;
3. C.moștenirile vacante intră în domeniul public al unității administrativ-teritoriale, fără înscriere în cartea funciară.

În materie de liberalități:

1. A.sub sancțiunea nulității relative, dispunătorul trebuie să îl determine pe beneficiarul liberalității ori cel puțin să prevadă criteriile pe baza cărora să poată fi determinat la data la care liberalitatea produce efecte juridice;
2. B.dispunătorul poate lăsa unui terț dreptul de a-l desemna pe beneficiarul liberalității sau de a stabili obiectul acesteia;
3. C.persoana care nu există la data întocmirii liberalității poate beneficia de o liberalitate dacă aceasta este făcută în favoarea unei persoane capabile, cu sarcina pentru aceasta din urmă de a transmite beneficiarului obiectul liberalității îndată ce va fi posibil.

În cazul ofertei de donație:

1. A.aceasta poate fi acceptată după decesul destinatarului, de către moștenitorii acestuia;
2. B.dacă aceasta este făcută unei persoane lipsite de capacitate de exercițiu, ea nu poate fi acceptată de către reprezentantul legal;
3. C.incapacitatea sau decesul ofertantului atrage caducitatea acceptării ofertei.

În ceea ce privește efectele obligației indivizibile:

1. A.aceasta nu se divide între debitori, între creditori, dar se divide între moștenitorii acestora proporțional cu cota deținută din moștenire;
2. B.aceasta nu se divide între debitori, între creditori și nici între moștenitorii acestora;
3. C.niciunul dintre debitori nu poate fi constrâns separat la executarea întregii obligații.

În cazul existenței mai multor debitori:

1. A.punerea în întârziere a unuia dintre debitori, de drept sau la cererea creditorului, nu produce efecte împotriva celorlalți debitori;
2. B.creditorul nu poate să ceară ca toți debitorii obligației indivizibile să efectueze plata în același timp;
3. C.debitorul chemat în judecată pentru totalitatea obligației nu poate în nicio situație să solicite termen pentru a-i introduce în cauză pe ceilalți debitori, fiind ținut să execute singur obligația, având ulterior drept de regres împotriva celorlalți debitori.

În situația înstrăinării bunului supus restituirii:

1. A.debitorul obligației de restituire este ținut, în toate cazurile, să plătească valoarea bunului, considerată fie la momentul primirii sale, fie la acela al înstrăinării în funcție de cea mai mare dintre aceste valori;
2. B.creditorul obligației de restituire se poate îndrepta exclusiv împotriva debitorului obligat, nu și împotriva celui care a dobândit bunul;
3. C.dacă debitorul este de rea-credință ori obligația de restituire provine din culpa sa, atunci acesta este ținut să plătească valoarea bunului, considerată fie la momentul primirii sale, fie la acela al înstrăinării, în funcție de valoarea cea mai mare.

Calculul termenelor de drept substanțial se efectuează astfel:

1. A.mijlocul lunii se socotește a cinsprezecea zi;
2. B.mijlocul lunii se socotește a șaisprezecea zi;
3. C.când termenul se stabilește pe zile, nu se ia în calcul prima zi a termenului dar se ia în calcul ultima zi a termenului.

Potrivit Constituției României:

1. A.bunurile proprietate publică pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituțiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate, în condițiile legii organice;
2. B.bunurile proprietate publică pot fi date în folosință gratuită instituțiilor de utilitate publică sau asociațiilor fără scop patrimonial;
3. C.bunurile proprietate publică pot aparține statului, unităților administrativ-teritoriale, regiilor autonome ori instituțiilor publice.

Eroarea comună și invincibilă:

1. A.constituie, după caz, o cauză de nulitate absolută sau relativă;
2. B.nu se prezumă;
3. C.nu se aplică în cazul în care legea reglementează forma scrisă sau un sistem de publicitate.

În cazul fraudei comise de incapabil:

1. A.declarația că este capabil să contracteze, făcută de cel cu capacitate de exercițiu restrânsă înlătură anulabilitatea actului, cu excepția cazului în care declarația a fost obținută prin dol;
2. B.dacă incapabilul a folosit manopere dolosive, instanța, la cererea părții induse în eroare, poate menține contractul atunci când apreciază că aceasta ar constitui o sancțiune civilă adecvată;
3. C.instanța poate menține contractul dacă există o declarație a celui cu capacitate de exercițiu restrânsă că este capabil să contracteze.

Dreptul de superficie:

1. A.se poate constitui pe o durată de cel mult 99 de ani, iar termenul nu poate fi reînnoit ;
2. B.se poate înscrie pe baza renunțării proprietarului terenului la dreptul de a invoca accesiunea, în favoarea constructorului, în situația în care s-a construit pe terenul altuia ;
3. C.se poate înscrie în temeiul unui act juridic prin care proprietarul întregului fond a transmis terenul și construcția, în mod separat, către două persoane, numai dacă constituirea superficiei s-a stipulat expres.

În ceea ce privește viciile posesiei:

1. A.clandestinitatea poate fi opusă posesorului de către orice persoană interesată;
2. B.posesia este discontinuă atât timp cât posesorul o exercită în mod intermitent;
3. C.numai persoana față de care posesia este tulburată sau clandestină poate invoca aceste vicii.

Contractul se încheie:

1. A.în momentul în care acceptarea ajunge la ofertant, chiar dacă acesta nu ia cunoștință de ea din motive care nu îi sunt imputabile;
2. B.în momentul acceptării ofertei;
3. C.în momentul în care ofertantul ia cunoștință de acceptarea ofertei.

În materia cauzelor exoneratoare de răspundere, următoarea afirmație este falsă:

1. A.dacă, potrivit legii, debitorul este exonerat de răspundere contractuală pentru un caz fortuit, el este, de asemenea, exonerat și în caz de forță majoră ;
2. B.fapta victimei înseși înlătură răspunderea, dacă are caracteristicile cazului fortuit, însă numai în cazurile în care, potrivit legii sau convenției părților, cazul fortuit este exonerator de răspundere;
3. C.fapta terțului înlătură răspunderea chiar dacă nu are caracteristicile forței majore, ci doar pe cele ale cazului fortuit.

În materia contractului de mandat:

1. A.dacă părțile nu au prevăzut un termen, contractul de mandat se prezumă a fi pe durată nedeterminată;
2. B.mandatul general îl autorizează pe mandatar să efectueze numai acte de conservare;
3. C.dacă mandatul este cu titlu oneros, mandatarul este ținut să execute mandatul cu diligența unui bun proprietar.

În materia contractului de locațiune:

1. A.dacă legea nu dispune altfel, locațiunile încheiate de persoanele care, potrivit legii, nu pot face decât acte de administrare nu vor depăși 5 ani;
2. B.în situația unor locațiuni succesive ale căror perioade se suprapun fie și parțial, conflictul dintre locatari se rezolvă întotdeauna în favoarea locatarului care a intrat cel dintâi în folosința bunului;
3. C.dacă în contract părțile nu au arătat durata locațiunii, fără a-și fi dorit să contracteze pe o durată nedeterminată, în lipsa uzanțelor, locațiunea se consideră încheiată pentru o lună.

În materia prescripției extinctive:

1. A.cel lipsit de capacitatea de a înstrăina sau, după caz, de a se obliga poate renunța la prescripție;
2. B.prescripția operează de plin drept;
3. C.acțiunea în constatarea existenței sau inexistenței unui drept este imprescritibilă.

Sunt supuse recursului:

1. A.hotărârile date în apel, doar când legea o prevede expres;
2. B.hotărârile date de instanțele de apel, în cauzele referitoare la cereri de partaj;
3. C.hotărârile date, potrivit legii, fără drept de apel.

Revizuirea pentru hotărâri potrivnice:

1. A.se îndreaptă la instanța mai mare în grad față de instanța care a dat hotărârea a cărei revizuire se cere;
2. B.poate avea ca efect trimiterea cauzei spre rejudecare;
3. C.presupune cu necesitate ca prin cele două hotărâri să se fi soluționat fondul cauzei.

Judecarea cauzelor se suspendă de drept atunci când:

1. A.într-o cauză similară, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a fost sesizată cu o cerere de decizie preliminară;
2. B.după o amânare a judecății, pentru lipsă de apărare, părțile nu stăruiesc în judecată;
3. C.două instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Renunțarea la drept:

1. A.are ca efect respingerea cererii în fond, instanța dispunând, din oficiu, asupra cheltuielilor de judecată efectuate de pârât;
2. B.se pronunță prin hotărâre definitivă când are loc în fața unei secții a Înaltei Curți de Casație și Justiție;
3. C.nu poate fi făcută atunci când reclamantul nu poate dispune de acesta.

Nulitatea absolută a actului de procedură:

1. A.nu poate fi invocată de partea vinovată de încălcarea normei legale;
2. B.este incidentă în cazul cererii insuficient timbrate;
3. C.constând în cererea de chemare în judecată intervine în cazul neparcurgerii procedurii prealabile, atunci când aceasta este reglementată prin norme de ordine publică.

Termenul pentru înmânarea citației:

1. A.nu poate fi scurtat decât atunci când legea prevede expres;
2. B.este un termen legal și relativ;
3. C.este prevăzut în citație atunci când se dispune scurtarea sa.

În cazul procedurii speciale a evacuării din imobilele folosite sau ocupate fără drept:

1. A.reclamantul poate cere, cu titlu accesoriu, plata chiriilor neachitate de pârât;
2. B.pârâtul nu poate formula întâmpinare și cerere reconvențională;
3. C.reclamantul este considerat legal citat doar la imobilul in litigiu.

Determinarea competenței materiale se face astfel:

1. A.după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere;
2. B.pentru stabilirea valorii obiectului cererii se vor avea în vedere și accesoriile pretenției principale, scadente până la momentul introducerii cererii de chemare în judecată;
3. C.în cererile privitoare la executarea unui contract, pentru stabilirea competenței instanței se va avea în vedere valoarea obiectului contractului, chiar dacă este dedus judecății doar o parte din obiectul acestuia.

Necompetența de ordine publică:

1. A.poate fi invocată în orice stare a pricinii, în toate situațiile;
2. B.nu poate fi invocată în privința încălcării competenței materiale procesuale a secției sau completului specializat;
3. C.poate fi invocată în orice stare a pricinii în cazul încălcării competenței generale, când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești, ci de cea a unui organ fără activitate jurisdicțională.

Excepția de litispendență:

1. A.poate fi invocată numai în fața primei instanțe;
2. B.poate fi invocată de procuror atunci când participă la judecata cauzei;
3. C.când instanțele sunt de grad diferit, excepția se invocă înaintea instanței ulterior sesizată.

Amânarea judecății pentru lipsă de apărare:

1. A.poate fi dispusă, numai o singură dată, la cererea părții interesate, pentru motive temeinice și care nu sunt imputabile părții sau reprezentantului ei;
2. B.când instanța refuză amânarea judecății pentru acest motiv, poate admite solicitarea părții de amânare a pronunțării în vederea depunerii de concluzii scrise, numai dacă apreciază că este necesară depunerea de concluzii scrise;
3. C.poate fi dispusă, numai în mod excepțional, pentru motive temeinice și care nu sunt imputabile părții sau reprezentantului ei.

La primul termen de judecată:

1. A.instanța va estima durata necesară pentru cercetarea procesului, exclusiv în raport de împrejurările cauzei, chiar dacă părțile nu au fost legal citate, nefiind necesară ascultarea acestora;
2. B.la primul termen la care părțile sunt legal citate reclamantul poate modifica cererea de chemare în judecată, acesta fiind termenul limită până la care se poate formula o cerere adițională;
3. C.dacă părțile sunt legal citate și pot pune concluzii, instanța învestită prin hotărârea de declinare a competenței poate invoca necompetența materială procesuală dacă instanța care și-a declinat competența în favoarea sa nu a invocat excepția de necompetență în termenul legal.

Constituie excepții de procedură:

1. A.excepția de tardivitate și excepția de perimare;
2. B.excepția nulității cererii de chemare în judecată și excepția de prematuritate a cererii de chemare în judecată;
3. C.excepția de litispendență și excepția prescripției dreptului material la acțiune.

Proba cu martori:

1. A.este admisibilă pentru dovedirea unui act juridic, chiar dacă pentru validitatea acestuia legea cere forma scrisă;
2. B.este inadmisibilă pentru a dovedi, că după încheierea contractului, părțile au convenit verbal să modifice termenul de executare a obligației uneia dintre ele;
3. C.este inadmisibilă dacă pentru dovedirea unui act juridic legea cere forma scrisă, chiar dacă există început de dovadă scrisă.

În ceea ce privește judecata în complet de divergență:

1. A.divergența se judecă în aceeași zi sau, dacă nu este posibil, într-un termen care nu poate depăși 20 zile de la ivirea divergenței, iar în pricinile considerate urgente acest termen nu poate fi mai mare de 5 zile;
2. B.judecătorii nu au dreptul de a reveni asupra părerii lor care a provocat divergența;
3. C.când divergența nu privește soluția ce trebuie dată întregii cauze, după judecarea chestiunilor rămase în divergență, completul care a judecat înainte de ivirea ei va putea continua judecarea cauzei.

Termenul de apel:

1. A.în cazul ordonanței președințiale, curge de la comunicare, în toate cazurile;
2. B.curge de la comunicarea hotărârii, chiar dacă aceasta a fost comunicată odată cu încheierea de încuviințare a executării silite;
3. C.curge de la data introducerii unei cereri de revizuire împotriva unei hotărâri de primă instanță susceptibile de apel și care nu a fost comunicată părții.

În ceea ce privește principiul ”Neînrăutățirea situației în propria cale de atac”:

1. A.nu se aplică atunci când apelul este declarat de procuror în favoarea uneia dintre părți;
2. B.consimțământul apelantului privind renunțarea la acest principiu trebuie să fie expres;
3. C.ca efect al admiterii excepției autorității de lucru judecat, părții nu i se poate crea în propria cale de atac o situație mai rea decât cea din hotărârea atacată.

În cazul decesului unuia dintre soți în timpul procesului de divorț:

1. A.în toate cazurile, la cererea celuilalt soț, instanța acordă termen pentru introducerea în cauză a moștenitorilor;
2. B.când acțiunea este continuată de moștenitorii soțului reclamant, în ipoteza cererii de divorț întemeiate pe culpa pârâtului, în cazul admiterii acesteia, căsătoria se consideră desfăcută la data introducerii cererii de divorț;
3. C.când cererea de divorț se întemeiază pe culpa pârâtului și acesta decedează în cursul procesului, reclamantul poate continua acțiunea împotriva moștenitorilor pârâtului.

Hotărârea de partaj:

1. A.are efect declarativ;
2. B.executarea cu privire la bunurile împărțite poate fi cerută în termenul de prescripție de 3 ani;
3. C.odată rămasă definitivă, constituie titlu executoriu și poate fi pusă în executare chiar dacă nu s-a cerut predarea efectivă a bunului ori instanța nu a dispus în mod expres această predare.

Următoarea afirmație este falsă:

1. A.judecătorul care a pronunțat o hotărâre prin care a admis excepția lipsei de interes nu poate judeca aceeași pricină după casarea cu trimitere, dacă în recurs s-a reținut că în cauză excepția a fost greșit admisă;
2. B.judecătorul care a pronunțat o hotărâre în primă instanță este incompatibil să soluționeze cauza în revizuire;
3. C.judecătorul care a pronunțat decizia din apel este incompatibil absolut să soluționeze cererea de revizuire sau contestația în anulare exercitată împotriva deciziei date în recursul declarat împotriva deciziei sale din apel.

Actele de procedură transmise prin fax sau e-mail, în ultima zi a termenului procedural care se socotește pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanță:

1. A.sunt tardive, dacă întârzierea nu a fost cauzată de deficiențe ale sistemului de comunicare;
2. B.sunt socotite a fi depuse în termen;
3. C.sunt nule, dacă tardivitatea se invocă la primul termen de judecată.

În cazul solicitării reclamantului de a i se comunica actele de procedură în format electronic prin e- mail:

1. A.actul de citare a acestuia în proces, într-o altă modalitate decât cea invocată prin cererea adresată instanței este lovit de nulitate, dacă prin nerespectarea modalității de comunicare a actului de procedură s-a adus părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acestuia, fără a fi condiționată de utilizarea procedurii înscrierii în fals împotriva dovezii de înmânare și a mențiunilor din procesul-verbal privind îndeplinirea procedurii;
2. B.efectuarea procedurii de citare în acest mod, chiar dacă partea a solicitat și a indicat datele corespunzătoare în acest scop, constituie o modalitate secundară de comunicare a actelor de procedură, fiind condiționată de efectuarea procedurii în format letric.
3. C.actul de citare a acestuia în proces este lovit de nulitate care nu este condiționată de vătămare.

În cazul în care revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, recursul formulat împotriva hotărârii prin care a fost soluționată cererea de revizuire:

1. A.este inadmisibil dacă hotărârea atacată cu revizuire are caracter definitiv;
2. B.este inadmisibil dacă hotărârea atacată cu revizuire a fost pronunțată de una dintre secțiile Înaltei Curți de Casație și Justiție;
3. C.este admisibil, indiferent dacă hotărârea atacată cu revizuire are sau nu caracter definitiv.

Încheierea prin care a fost suspendată judecata:

1. A.poate fi atacată cu recurs, în mod separat, indiferent dacă încheierea de suspendare a fost pronunțată de curtea de apel într-o cauză în care hotărârea ce urmează a se da asupra fondului este sau nu definitivă;
2. B.poate fi atacată cu recurs la completul de 5 judecători, când suspendarea a fost dispusă de Înalta Curte de Casație și Justiție;
3. C.poate fi atacată cu recurs, în mod separat, indiferent de instanța care a pronunțat-o și indiferent dacă încheierea de suspendare a fost pronunțată într-o cauză în care hotărârea ce urmează a se da asupra fondului este sau nu definitivă.

Situația în care hotărârea redactată de unul dintre membrii completului de recurs este semnată doar de către judecătorul redactor, în timp ce, pentru ceilalți membri, este semnată de către președintele completului sau de președintele instanței, în condițiile legii:

1. A.se încadrează în motivul de contestație în anulare cu privire la încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței;
2. B.nu se încadrează în motivul de contestație în anulare cu privire la încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței;
3. C.determină aplicarea sancțiunii nulității necondiționate de vătămare.

În cazul legitimei apărări:

1. A.se reține cauza justificativă și dacă apărarea se realizează împotriva unei persoane care pune în executare un mandat de aducere, pe motiv că autorul consideră că a fost acuzat în mod injust de comiterea unei infracțiuni;
2. B.apărarea poate fi comisă ca ripostă împotriva atacului unui urs sălbatic;
3. C.nu se poate dispune confiscarea specială a bunului folosit pentru comiterea faptei în legitimă apărare.

Actele de pregătire sunt:

1. A.incompatibile cu intenția spontană;
2. B.sancționate doar atunci când legiuitorul le asimilează tentativei;
3. C.posibile în cazul infracțiunilor comise cu intenție depășită.

Renunțarea la aplicarea pedepsei nu se poate dispune dacă:

1. A.pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea de la unu la 5 ani;
2. B.față de același infractor s-a mai dispus, în urmă cu 3 ani față de săvârșirea infracțiunii pentru care este judecat, renunțarea la aplicarea pedepsei;
3. C.infracțiunea a fost comisă în perioada în care era suspendată prescripția executării pedepsei aplicate pentru o infracțiune săvârșită în urmă cu 3 ani.

Pe durata termenului de supraveghere, persoanei față de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei i se poate impune obligația de a presta o muncă în folosul comunității pentru o perioadă cuprinsă între:

1. A.30 și 60 de zile;
2. B.90 și 120 de zile;
3. C.70 și 120 de zile.

Legea penală de dezincriminare:

1. A.nu împiedică posibilitatea luării măsurii de siguranță a obligării la tratament medical, însă numai cu acordul prealabil al inculpatului;
2. B.nu se aplică dacă fapta este reincriminată, în termen de 45 de zile de la intrarea în vigoare a legii care a dezincriminat fapta;
3. C.produce efecte chiar dacă condamnarea a rămas definitivă și a fost reținută ca prim termen al recidivei pentru o infracțiune comisă de aceeași persoană.

Minoritatea se va reține drept cauză de neimputabilitate dacă minorul:

1. A.a comis o faptă chiar neprevăzută de legea penală;
2. B.a comis o faptă prevăzută de legea penală înainte de a împlini 14 ani, iar urmarea imediată se produce ulterior acestui moment;
3. C.a luat rezoluția de a comite o faptă prevăzută de legea penală anterior împlinirii vârstei de 14 ani, chiar dacă fapta este comisă după acest moment.

Pedeapsa accesorie:

1. A.în cazul unei pluralități de infracțiuni, poate fi aplicată pe lângă pedeapsa rezultantă chiar dacă nu a fost mai întâi aplicată pe lângă niciuna dintre pedepsele stabilite pentru infracțiunile ce au format pluralitatea;
2. B.nu se dispune în toate cazurile în care se aplică o pedeapsă complementară;
3. C.poate fi aplicată numai dacă se dispune o condamnare la pedeapsa închisorii.

Confiscarea extinsă poate viza și:

1. A.sumele de bani transferate membrilor familiei, dacă aceștia știau sau ar fi trebuit să știe că scopul transferului a fost evitarea acestei măsuri;
2. B.bunurile dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia;
3. C.toate bunurile dobândite de persoana condamnată într-o perioadă de 5 ani de la comiterea infracțiunii, chiar dacă instanța de judecată este sesizată înainte de împlinirea acestui termen.

În cazul în care infracțiunea de omor pentru care inculpatul a fost condamnat definitiv este concurentă atât cu infracțiunea de tâlhărie ce reprezintă primul termen, cât și cu infracțiunea de furt calificat ce reprezintă al doilea termen al unei recidive postcondamnatorii, operațiunea de stabilire a pedepsei rezultante în cazul trimiterii în judecată pentru această din urmă infracțiune de furt calificat implică:

1. A.aplicarea regulilor concursului de infracțiuni între pedepsele stabilite pentru omor și tâlhărie, pedeapsa rezultantă fiind considerată primul termen al recidivei postcondamnatorii pentru infracțiunea de furt calificat;
2. B.aplicarea regulilor recidivei postcondamnatorii cu privire la infracțiunea de tâlhărie și furt calificat, pedeapsa rezultantă fiind ulterior contopită, potrivit regulilor concursului de infracțiuni, cu pedeapsa stabilită pentru infracțiunea de omor;
3. C.contopirea pedepselor pentru infracțiunile de omor, tâlhărie și furt calificat potrivit regulilor de la concursul de infracțiuni, aplicând apoi și regulile privind recidiva postcondamnatorie, prin adăugarea pedepsei anterioare neexecutate sau a restului rămas neexecutat din aceasta.

În materia prescripției executării măsurilor educative:

1. A.termenul curge de la data pronunțării hotărârii, dacă măsura a constat în aplicarea unui avertisment;
2. B.în cazul măsurilor neprivative de libertate termenul este egal cu durata măsurii, dar nu mai puțin de 2 ani;
3. C.în cazul măsurilor privative de libertate, termenul de prescripție poate depăși 2 ani.

Acoperirea integrală a prejudiciului material cauzat prin infracțiune reprezintă circumstanță atenuantă legală în ipoteza unei infracțiuni de:

1. A.purtare abuzivă, dacă sunt acoperite toate pretențiile părții civile, inclusiv în ceea ce privește diminuarea veniturilor din activități pe perioada spitalizării victimei;
2. B.înșelăciune, chiar dacă acoperirea integrală a prejudiciului a avut loc în faza camerei preliminare, după sesizarea instanței;
3. C.ucidere din culpă, atunci când autorul a acoperit cheltuielile cu spitalizarea victimei, contravaloarea cheltuielilor de înmormântare și a încheiat un acord de mediere cu privire la celelalte daune solicitate de urmașii decedatului.

Ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante, instanța reduce:

1. A.cuantumul sumei corespunzătoare zilei-amendă;
2. B.în mod corespunzător limitele prevăzute de lege pentru pedepsele complementare;
3. C.limitele speciale ale pedepsei închisorii o singură dată, indiferent de numărul circumstanțelor atenuante reținute.

Întrunește și elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat fapta celui care:

1. A.dorind să-și ucidă soția cu care se afla în proces de divorț, o așteaptă pe aceasta la locul de muncă, la terminarea programului, având asupra sa un cuțit de mari dimensiuni, dar, în urma discuției cu ea, renunță să mai comită fapta, hotărând împreună să mai acorde o șansă relației lor;
2. B.fiind medic de specialitate obstetrică-ginecologie, încearcă să provoace întreruperea cursului sarcinii unei persoane prin manopere abortive specifice, efectuate fără consimțământul acesteia, care i-au produs victimei o infecție pentru a cărei vindecare au fost necesare 20 de zile de îngrijiri medicale, fără ca vreun moment să-i fi fost pusă viața în primejdie;
3. C.fiind condamnat definitiv pentru o infracțiune de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, aflându-se în executarea pedepsei cu închisoarea în penitenciar, pentru a putea evada, înjunghie în zona pieptului un alt deținut care încerca să avertizeze paznicii despre evadare, victima fiind transportată de urgență la spital, unde viața i-a fost salvată.

Amenințarea:

1. A.unui judecător constituie infracțiunea de ultraj judiciar doar dacă este realizată nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă;
2. B.constituie infracțiune numai dacă se probează că a fost produsă în concret o stare de temere;
3. C.cu darea în vileag a unui fapte imaginare compromițătoare pentru un membru de familie al persoanei amenințate, în scopul obținerii unei sume de bani, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj.

Nici infracțiunea de viol, nici cea de agresiune sexuală comise asupra unui major:

1. A.nu pot fi comise în formă continuată;
2. B.săvârșite de două sau mai multe persoane împreună nu permit reținerea circumstanței agravante constând în săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună;
3. C.nu au ca variantă agravată situația în care, în urma faptei, victima rămâne însărcinată.

Spre deosebire de violarea de domiciliu, violarea sediului profesional:

1. A.nu presupune lipsa consimțământului persoanei vătămate, ca o condiție (cerință) atașată elementului material prevăzută de Codul penal;
2. B.presupune, în mod obligatoriu, plângerea prealabilă a persoanei vătămate pentru punerea în mișcare a acțiunii penale;
3. C.nu se poate absorbi în infracțiunea de tâlhărie calificată.

Întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz de încredere fapta celui care:

1. A.luând cu împrumut o sumă de bani pentru 3 luni, nu o restituie la scadență;
2. B.folosește un autovehicul, lăsat în vederea vopsirii caroseriei, pentru a face o deplasare la mare cu prietenii;
3. C.fiind gestionar la un magazin de încălțăminte, își însușește mai multe perechi de pantofi din gestiune.

Este tipică fapta constând în conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care:

1. A.deține un permis de conducere provizoriu valabil, eliberat de autoritatea competentă din Marea Britanie, chiar dacă are dreptul de a conduce în România;
2. B.a consumat băuturi alcoolice înainte de a conduce, indiferent de îmbibația alcoolică;
3. C.consumă alcool după producerea unui accident de circulație care a avut ca rezultat uciderea unei persoane, până la recoltarea mostrelor biologice.

Distrugerea unui înscris:

1. A.sub semnătură privată constituie întotdeauna infracțiune;
2. B.oficial care se află în păstrarea unui notar public conduce la reținerea infracțiunii de distrugere în variantă agravată;
3. C.în scopul de a împiedica aflarea adevărului într-o procedură judiciară, conduce la reținerea infracțiunii de sustragere sau distrugere de probe ori de înscrisuri.

Infracțiunile de înșelăciune și însușirea bunului găsit sau ajuns din eroare la făptuitor:

1. A.aduc, ambele, atingere bunei-credințe și corectitudinii (încrederii) care trebuie să existe între participanții la relațiile patrimoniale;
2. B.au același obiect material;
3. C.au aceleași variante agravate.

Lovirea unui minor:

1. A.nou-născut imediat după naștere, dar nu mai târziu de 24 de ore, de către mama aflată în stare de tulburare psihică care nu înlătură discernământul, nu constituie infracțiune;
2. B.de către tatăl său, în mod repetat, cu consecința punerii în primejdie gravă a dezvoltării fizice și morale a minorului, conduce la reținerea în concurs a unei infracțiuni de rele tratamente aplicate minorului;
3. C.conduce la reținerea infracțiunii de lovire sau alte violențe în varianta tip dacă minorul nu a avut nevoie de îngrijiri medicale.

Spre deosebire de infracțiunea de nedenunțare, infracțiunea de omisiunea sesizării:

1. A.are un subiect activ calificat (special);
2. B.nu poate fi comisă și din culpă;
3. C.nu se pedepsește dacă, înainte de punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva unei persoane pentru săvârșirea faptei a cărei sesizare a fost omisă, încunoștințează autoritățile competente despre aceasta.

Infracțiunea de favorizare a făptuitorului:

1. A.nu poate intra niciodată în concurs cu infracțiunea de mărturie mincinoasă comisă de aceeași persoană;
2. B.se poate reține în concurs cu o infracțiune de înlesnirea evadării;
3. C.se reține atunci când o persoană i-a promis autorului, înainte de săvârșirea faptei de către acesta, că îl va ajuta în scopul sustragerii de la răspundere penală, iar ulterior își ține promisiunea.

Infracțiunile de luare de mită și trafic de influență:

1. A.au aceleași condiții (cerințe) esențiale atașate elementului material;
2. B.pot fi comise doar cu intenție;
3. C.au, ambele, subiect activ calificat (special).

Infracțiunea de incest:

1. A.se poate comite prin întreținerea unui act sexual anal între tată și fiul său major;
2. B.are același element material ca infracțiunea de agresiune sexuală;
3. C.se absoarbe în mod natural în infracțiunea de corupere sexuală a minorilor.

Acțiunea penală:

1. A.nu poate fi pusă în mișcare în cadrul procedurii de verificare a legalității soluției de renunțare la urmărirea penală;
2. B.poate fi retrasă în cursul judecății prin concluziile orale ale procurorului de ședință;
3. C.se stinge prin reluarea urmăririi penale.

Acțiunea civilă exercitată împotriva inculpatului:

1. A.se stinge prin încheierea judecătorului de cameră preliminară de restituire a cauzei la parchet;
2. B.respinsă de către instanță constituie un impediment pentru dispunerea prin aceeași hotărâre a luării unei măsuri asiguratorii;
3. C.poate fi admisă, chiar dacă partea responsabilă civilmente nu a fost introdusă în procesul penal în faza de judecată.

În cursul procesului penal:

1. A.este necesară formularea unui denunț cu privire la o anumită persoană (in personam) pentru a se putea dispune continuarea efectuării urmăririi penale față de suspect;
2. B.instanța poate dispune o soluție de achitare chiar dacă a fost sesizată prin încheierea judecătorului de cameră preliminară;
3. C.organul judiciar delegat nu poate avea aceeași competență teritorială cu cel care a dispus delegarea.

Judecătoria:

1. A.nu are competența de a judeca o cale extraordinară de atac;
2. B.este competentă material să judece infracțiunea de evadare comisă din executarea pedepsei aplicate pentru infracțiunea de omor;
3. C.este în toate cazurile competentă material și teritorial să judece o infracțiune care a produs consecințe deosebit de grave în circumscripția mai multor instanțe.

Parchetul de pe lângă Curtea de apel:

1. A.poate dispune începerea urmăririi penale in rem (cu privire la faptă), chiar dacă competența sa este atrasă de aplicarea normelor de competență personală;
2. B.nu poate sesiza cu rechizitoriu judecătoria;
3. C.este competent să dispună trimiterea în judecată a unui judecător din cadrul unei alte curți de apel.

Prorogarea de competență:

1. A.este condiționată sub aspectul efectelor de formularea unei cereri, în acest sens, de partea interesată;
2. B.nu operează în ipoteza chestiunilor prealabile, dacă instanța a fost sesizată cu un acord de recunoaștere a vinovăției;
3. C.poate surveni în cazul schimbării încadrării juridice dispuse de către instanța de judecată.

Judecătorul:

1. A.din cadrul instanței superioare în grad celei competente poate să invoce excepția de necompetență materială numai până la citirea actului de sesizare;
2. B.de cameră preliminară este competent să se pronunțe cu privire la încuviințarea procedurii audierii anticipate;
3. C.care a respins calea de atac a revizuirii nu este incompatibil să se pronunțe cu privire la admisibilitatea în principiu a contestației în anulare exercitate de aceeași parte împotriva aceleiași hotărâri.

Împotriva ordonanței prin care organul de cercetare penală dispune schimbarea încadrării juridice a faptei de care este acuzat suspectul:

1. A.este admisibilă calea de atac a contestației;
2. B.nu este admisibilă plângerea la procurorul ierarhic superior celui care supraveghează efectiv cercetarea penală;
3. C.nu este admisibilă nicio cale de atac, legalitatea ordonanței urmând a fi analizată doar în faza de cameră preliminară.

Cererea de strămutare:

1. A.se soluționează în camera de consiliu, asistența juridică a inculpatului și a persoanei vătămate minore fiind în toate cazurile obligatorie;
2. B.se soluționează prin decizie, dacă strămutarea vizează o cauză aflată în etapa procesuală a apelului;
3. C.înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție nu atrage suspendarea de drept a judecării cauzei.

În faza de judecată:

1. A.formularea unei cereri de recuzare constituie un caz de suspendare de drept a judecății;
2. B.instanța poate dispune reluarea fazei de cameră preliminară, chiar dacă procedura de citare fusese legal îndeplinită în respectiva fază;
3. C.circumstanțele atenuante legale nu constituie obiect al probei.

Percheziția domiciliară:

1. A.întocmai ca executarea unui mandat de aducere emis de judecătorul de drepturi și libertăți, poate fi începută numai într-un anumit interval orar;
2. B.este dispusă în faza de urmărire penală doar de judecătorul de drepturi și libertăți în circumscripția căruia se află spațiul care se solicită a fi percheziționat;
3. C.nu poate fi încuviințată în cazuri urgente de procuror pentru o perioadă de cel mult 24 de ore.

În faza de judecată instanța:

1. A.nu este obligată să dispună efectuarea unei noi expertize ori de câte ori constată existența unor contradicții între conținutul și concluziile raportului de expertiză;
2. B.poate dispune efectuarea unui raport de expertiză tehnică de către un specialist care funcționează în cadrul organelor de urmărire penală;
3. C.este obligată în toate cazurile să dispună efectuarea unei expertize psihiatrice atunci când inculpatul era minor la data emiterii rechizitoriului.

În faza de cameră preliminară:

1. A.măsura preventivă a controlului judiciar poate fi luată doar dacă este formulată o propunere de către procuror în acest sens;
2. B.măsura arestării preventive nu trebuie revocată ori de câte ori se dispune restituirea cauzei la parchet;
3. C.nu se poate dispune modificarea obligațiilor aferente controlului judiciar.

Atunci când inculpatul este prezent, ascultarea sa este obligatorie la soluționarea:

1. A.tuturor contestațiilor formulate în faza de judecată;
2. B.propunerii procurorului de impunere a unor noi obligații în cadrul controlului judiciar în faza camerei preliminare;
3. C.cererii de restituire a cauțiunii în cursul urmăririi penale.

Arestul la domiciliu:

1. A.poate fi luat chiar dacă urmărirea penală se efectuează pentru o infracțiune sancționată cu pedeapsa închisorii alternativă cu pedeapsa amenzii;
2. B.nu poate fi înlocuit cu arestarea preventivă în faza de cameră preliminară în primele 60 de zile după sesizarea instanței;
3. C.încetează de drept în faza de judecată odată cu pronunțarea sentinței prin care a fost impusă o măsură educativă inculpatului minor.

Măsurile asigurătorii:

1. A.pot fi menținute de procuror prin dispoziția din rechizitoriu prin care se adoptă doar soluția de trimitere în judecată a inculpatului;
2. B.nu pot fi luate din oficiu de judecătorul de drepturi și libertăți în faza de urmărire penală;
3. C.încetează de drept ori de câte ori se dispune restituirea cauzei la parchet de judecătorul de cameră preliminară.

Asistența juridică este obligatorie:

1. A.în cursul urmăririi penale numai pentru suspect și inculpat la exprimarea consimțământului pentru examinarea fizică;
2. B.în faza de cameră preliminară la dezbaterea admisibilității în principiu a cererii de înlocuire a arestului la domiciliu cu controlul judiciar pe cauțiune;
3. C.în faza de judecată, ori de câte ori instanța a fost sesizată cu o faptă comisă în minorat.

Nulitatea absolută:

1. A.poate fi invocată și de subiecții procesuali principali;
2. B.poate fi invocată numai până la încheierea procedurii în camera preliminară, dacă încălcarea a intervenit în procedura camerei preliminare;
3. C.spre deosebire de nulitatea relativă, trebuie invocată în termen de cel mult 10 zile de la data încălcării dispoziției legale.

În faza de urmărire penală:

1. A.efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspect poate fi dispusă de aceleași organe judiciare care pot dispune reținerea;
2. B.infirmarea poate fi dispusă numai de către conducătorul parchetului pe rolul căruia se află cauza;
3. C.suspendarea urmăririi penale nu se poate dispune după luarea măsurii arestării preventive.

Renunțarea la urmărire penală:

1. A.revocată de procuror poate fi urmată de încheierea unui acord de recunoaștere a vinovăției;
2. B.poate fi dispusă în aceleași cazuri și condiții în care poate fi încheiat un acord de recunoaștere a vinovăției;
3. C.dispusă de procuror poate fi înlocuită cu o soluție de începere a judecății de către judecătorul de cameră preliminară.

Judecătorul de cameră preliminară:

1. A.poate schimba încadrarea juridică a faptei pentru care s-a dispus clasarea și dispune o soluție de renunțare la urmărirea penală în considerarea noii încadrări juridice;
2. B.nu poate exclude probele administrate în cursul urmăririi penale dacă a fost pusă în mișcare acțiunea penală;
3. C.nu poate dispune începerea judecății în urma soluționării plângerii formulate de inculpat împotriva soluției de clasare dispuse față de acesta.

Întocmirea minutei este obligatorie în ipoteza în care:

1. A.instanța amână judecata pentru lipsă de apărare, la cererea unui inculpat arestat preventiv;
2. B.sentința a fost pronunțată într-o cauză în care judecata a avut loc potrivit procedurii în cazul recunoașterii învinuirii;
3. C.este admis apelul împotriva sentinței prin care a fost respinsă cererea de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsă a persoanei condamnate.

În cazul judecății în primă instanță:

1. A.niciuna dintre dispozițiile sentinței nedefinitive nu este executorie de la data pronunțării;
2. B.nu este obligatorie acordarea unui nou termen pe motiv că judecătorul de cameră preliminară nu a procedat la comunicarea rechizitoriului;
3. C.după începerea cercetării judecătorești nu este posibilă luarea unei măsuri asiguratorii în vederea garantării reparării prejudiciului.

Apelul poate fi declarat:

1. A.de copilul major pentru părinte, în toate cazurile;
2. B.prin cerere scrisă care trebuie să fie depusă la aceeași instanță la care poate fi formulată și declarația de retragere a apelului;
3. C.și după expirarea termenului prevăzut de lege, caz în care instanța nu poate soluționa apelul înainte de a se pronunța cu privire la cererea de repunere în termenul de apel.

În cazul revizuirii:

1. A.rejudecarea cauzei nu poate avea loc în lipsa revizuientului deținut care nu a solicitat judecata în lipsă;
2. B.formulate împotriva unei hotărâri prin care a fost dispusă o soluție de condamnare împlinirea termenului de reabilitare atrage inadmisibilitatea căii extraordinare de atac;
3. C.spre deosebire de contestația în anulare, odată cu admiterea în principiu și suspendarea executării hotărârii, nu pot fi impuse și una sau mai multe dintre obligațiile ce intră în conținutul controlului judiciar.