Subiecte INM septembrie 2016 (admitere la INM)

Dreptul de proprietate privată:

1. A.are caracter relativ, spre deosebire de dreptul de proprietate publică;
2. B.are caracter absolut, spre deosebire de dreptul de proprietate publică;
3. C.în condițile legii, este susceptibil de modalități și dezmembrăminte, după caz.

Este necesar acordul tuturor coproprietarilor:

1. A.pentru încheierea unui contract de comodat cu privire la bunul comun;
2. B.pentru încheierea unui contract de locațiune a bunului comun mobil pe o durată de 2 ani;
3. C.pentru încheierea unui contract de întreținere, dacă proprietatea asupra bunului comun este transmisă în schimbul întreținerii, însă numai în ipoteza în care în contract s-a stabilit că întreținerea se datorează pentru toată durata vieții creditorului întreținerii.

Convenția de partaj:

1. A.trebuie încheiată în formă autentică, sub sancțiunea nulității absolute, dacă are ca obiect cel puțin un imobil, indiferent de valoarea acestuia;
2. B.este lovită de nulitate absolută, dacă un coproprietar, deși avea capacitate de exercițiu deplină, nu a participat la încheierea acesteia;
3. C.nu se poate încheia niciodată în ipoteza coproprietății forțate.

Dreptul de superficie:

1. A.este un drept temporar, ce poate fi constituit pe o durată de cel mult 99 de ani, fără posibilitatea reînnoirii, la împlinirea termenului;
2. B.nu poate înceta pe calea partajului între superficiar și proprietarul terenului;
3. C.este un drept imprescriptibil extinctiv, acțiunea confesorie întemeiată pe dreptul de superficie putând fi intentată împotriva oricărei persoane care împiedică exercitarea dreptului, mai puțin împotriva proprietarului terenului.

Cedentul unei creanțe:

1. A.răspunde pentru evicțiunea decurgând din fapta sa proprie, dacă cesionarul nu poate să facă creanța opozabilă terților;
2. B.răspunde pentru evicțiunea decurgând din fapta sa proprie, dacă cesionarul nu dobândește creanța în patrimoniul său;
3. C.nu garantează nici măcar existența creanței la data cesiunii, dacă cesiunea este cu titlu gratuit, fără posibilitatea părților de a stipula contrariul.

Remiterea de datorie:

1. A.făcută debitorului principal îl liberează numai pe fideiusor, iar nu și pe alte persoane ținute pentru el;
2. B.nu este prezumată în privința creanței garantate dacă creditorul renunță expres la un privilegiu sau la o ipotecă;
3. C.dacă este convenită cu unul dintre fideiusori, ceilalți rămân obligați să garanteze pentru tot, cu includerea părții garantate de acesta, numai dacă au consimțit expres la exonerarea lui.

Confuziunea:

1. A.ce operează prin reunirea calităților de creditor și debitor nu profită fideiusorilor;
2. B.ce operează prin reunirea calităților de fideiusor și creditor ori de fideiusor și debitor principal stinge obligația principală;
3. C.ce operează prin reunirea calităților de creditor ipotecar și de proprietar al bunului ipotecat stinge ipoteca, care însă va renaște dacă creditorul este evins din orice cauză independentă de el.

În executarea obligațiilor civile:

1. A.notificarea prin care unul dintre creditorii solidari pune în întârziere pe unul dintre codebitorii solidari produce efecte și în privința celorlalți debitori și creditori;
2. B.debitorul care îl pune în întârziere pe creditorul său, ce a refuzat, în mod nejustificat, plata oferită în mod corespunzător, nu este ținut să restituie fructele culese după punerea în întârziere;
3. C.atunci când în convenția dintre creditor și debitor s-a stipulat expres că, prin simpla împlinire a termenului stabilit pentru executare, debitorul se află de drept în întârziere, moștenitorii debitorului se vor afla de drept în întârziere, dacă obligația devine scadentă după decesul debitorului.

În ceea ce privește repararea prejudiciului în cazul răspunderii civile delictuale:

1. A.dacă fapta ilicită a fost săvârșită de prepușii unor comitenți diferiți, comitentul care a plătit integral despăgubirile are drept de regres numai împotriva celorlalți comitenți și a prepușilor lor, proporțional cu partea ce corespunde contribuției fiecărui prepus la cauzarea prejudiciului;
2. B.comitentul care a plătit despăgubirile se poate regresa împotriva părinților prepusului său minor, autor al faptei ilicite, dacă probează că aceasta constituie o exercitare necorespunzătoare a atribuțiilor prepusului din cauza modului în care părinții și-au îndeplinit îndatoririle părintești;
3. C.notarul public care a autentificat un contract anulat prin hotărâre judecătorească definitivă, pentru o cauză de nulitate a cărei existență rezultă din însuși textul acestuia, răspunde numai în limita prejudiciului nereparat prin anularea actului.

Spre deosebire de cazul acțiunii revocatorii, în ipoteza acțiunii oblice:

1. A.hotărârea judecătorească de admitere a acțiunii profită tuturor creditorilor, chiar dacă nu au intervenit în cauză, fără nicio preferință în favoarea creditorului care a exercitat acțiunea;
2. B.creanța invocată de creditor trebuie să fie certă;
3. C.dispozițiile în materie ale Codului civil din 2009 se aplică și creditorilor ale căror creanțe s-au născut înainte de data intrării sale în vigoare, dacă scadența se situează după această dată.

În materia obligației vânzătorului de garanție contra viciilor ascunse ale bunului vândut:

1. A.cumpărătorul poate obține numai reducerea corespunzătoare a prețului sau rezoluțiunea vânzării;
2. B.părțile pot conveni în mod valabil înlăturarea sau limitarea răspunderii vânzătorului atunci când acesta nu a cunoscut existența viciilor la data încheierii contractului;
3. C.una dintre condițiile legale ale angajării răspunderii este aceea ca viciul sau cauza lui să existe la data predării bunului.

În materia contractului de consignație:

1. A.reprezintă cauză de încetare a contractului, printre altele, moartea, dizolvarea, falimentul, interdicția sau radierea consignantului ori a consignatarului;
2. B.este nulă clauza prin care se constituie în favoarea consignatarului un drept de retenție asupra bunurilor primite în consignație și a sumelor cuvenite consignantului, pentru creanțele sale asupra acestuia;
3. C.caracterul oneros al contractului nu este prezumat.

Donatorul:

1. A.nu răspunde, în niciun caz, pentru viciile ascunse ale bunului donat;
2. B.în toate cazurile, răspunde pentru evicțiune ca și vânzătorul;
3. C.poate cere fie executarea sarcinii, fie revocarea donației, atunci când donatarul nu îndeplinește sarcina la care s-a obligat.

În materia împrumutului de consumație:

1. A.dacă împrumutul este cu titlu gratuit, termenul de restituire este prezumat a fi în favoarea ambelor părți;
2. B.până la proba contrară, împrumutul care are ca obiect o sumă de bani, este prezumat a fi cu titlu oneros;
3. C.în lipsa unei stipulații contrare, împrumutul care nu are ca obiect o sumă de bani se prezumă a fi cu titlu gratuit.

Potrivit regulilor devoluțiunii legale, în cazul în care moștenirea este acceptată de vărul primar V (copilul unchiului predecedat U1) și de unchiul U2, moștenirea va fi culeasă de:

1. A.vărul primar V împreună cu unchiul U2, în cote egale;
2. B.vărul primar V, în întregime;
3. C.unchiul U2, în întregime.

În materia moștenirii legale:

1. A.poate fi reprezentat descendentul de gradul I, aflat în viață la data deschiderii succesiunii, chiar dacă este nedemn față de defunct;
2. B.cota soțului supraviețuitor al defunctului în concurs cu moștenitori legali aparținând unor clase diferite se stabilește ca și când acesta ar veni la moștenire numai cu cea mai apropiată dintre ele;
3. C.legatul lăsat nedemnului, după săvârșirea faptei care atrage nedemnitatea, înlătură efectele nedemnității, chiar și în lipsa unei declarații exprese în acest sens a celui ce lasă moștenirea.

Potrivit dispozițiilor Codului civil referitoare la devoluțiunea legală a moștenirii:

1. A.în cazul clasei a II-a de moștenitori, nu operează, în niciun caz, reprezentarea succesorală;
2. B.în cazul clasei a III-a de moștenitori, moștenirea se împarte în mod egal, când vin la moștenire în nume propriu, ori pe tulpină, când vin la moștenire prin reprezentare;
3. C.în cazul clasei a II-a de moștenitori, între colateralii privilegiați, împărțirea moștenirii se va realiza pe linii, atunci când aceștia sunt rude cu defunctul pe linii colaterale diferite.

Sunt prescriptibile extinctiv:

1. A.acțiunea confesorie de habitație, acțiunea în repararea patrimonială a unui prejudiciu moral cauzat unei persoane prin tortură și acțiunea în anularea recunoașterii de filiație pentru eroare;
2. B.acțiunea de partaj, acțiunea în ațada paternității introdusă de cel ce se pretinde tată biologic și acțiunea în simulație;
3. C.acțiunea confesorie de superficie, acțiunea în constatarea dreptului de uzufruct și acțiunea în nulitatea relativă a unui act juridic nepatrimonial.

Prescripția extinctivă:

1. A.poate fi opusă numai de cel în folosul căruia curge, personal sau prin reprezentant, și fără a fi ținut să producă vreun titlu contrar ori să fi fost de bună-credință;
2. B.curge contra moștenitorilor defunctului, de la data acceptării moștenirii, în privința creanțelor pe care aceștia le au asupra moștenirii;
3. C.curge contra creditorilor defunctului în privința creanțelor pe care le au asupra moștenirii, de la data cunoașterii de către creditori a identității succesibililor, chiar dacă aceștia din urmă încă nu au acceptat moștenirea.

Nu constituie excepție de la opozabilitatea față de terți a efectelor contractului:

1. A.simulația;
2. B.stipulația pentru altul;
3. C.promisiunea faptei altuia.

Spre deosebire de termenul suspensiv, în cazul termenului extinctiv:

1. A.prescripția începe să curgă de la împlinirea termenului sau, după caz, de la data renunțării la beneficiul termenului stabilit exclusiv în favoarea creditorului unei obligații de a face;
2. B.evenimentul viitor pe care părțile îl consideră ca fiind termen, poate avea o dată de împlinire necunoscută la momentul încheierii actului juridic;
3. C.la împlinirea acestuia, obligația se stinge.

În ipoteza actelor juridice bilaterale, dolul:

1. A.constituie viciu de consimțământ și atunci când provine de la reprezentantul celeilalte părți;
2. B.nu conduce la anularea actului decât dacă eroarea în care s-a aflat cel al cărui consimțământ a fost viciat a fost esențială;
3. C.conferă celui al cărui consimțământ a fost viciat de către cealaltă parte dreptul de a pretinde, în afară de anularea actului juridic, și daune-interese.

Actul confirmativ al unui act juridic anulabil pentru vicierea consimțământului prin violență:

1. A.pentru a fi valabil sub aspectul cuprinsului său legal, trebuie să conțină, printre altele, obiectul, cauza și natura obligației;
2. B.implică, prin el însuși, renunțarea la dreptul de a cere daune-interese;
3. C.poate fi încheiat, cu respectarea celorlalte condiții de validitate, de cel al cărui consimțământ a fost viciat, numai după încetarea violenței.

În materia autorității părintești:

1. A.părintele minor care a împlinit vârsta de 14 ani are drepturile și îndatoririle părintești cu privire la persoana și bunurile copilului;
2. B.instanța sesizată cu o cerere privind stabilirea filiației copilului din afara căsătoriei este obligată să dispună asupra modului de exercitare a autorității părintești, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț;
3. C.după divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel.

Obligația legală de întreținere:

1. A.nu există între nepoți și bunici;
2. B.există între moștenitorii persoanei care a acordat întreținere unui minor fără a avea obligația legală și minorul respectiv, dacă părinții acestuia din urmă, deși nu se află în stare de nevoie, refuză să presteze întreținere minorului;
3. C.există între frați și surori, aceștia datorându-și întreținere înaintea bunicilor.

În virtutea rolului judecătorului în aflarea adevărului în procesul civil:

1. A.sub sancțiunea nulității hotărârii, judecătorul are obligația să ordone din oficiu administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc;
2. B.judecătorul poate dispune introducerea în cauză a altor persoane, în condițiile legii;
3. C.într-un litigiu având ca obiect executarea unui act juridic încheiat cu nesocotirea unei norme juridice care ocrotește un interes general, judecătorul se va pronunța prin dispozitivul hotărârii asupra nulității absolute a actului juridic, invocate din oficiu, chiar în lipsa formulării de către una dintre părți a unei cereri în acest sens.

Potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă din 2010 referitoare la aplicarea în timp a legii de procedură civilă:

1. A.dispozițiile legii noi de procedură se aplică de la data intrării ei în vigoare și proceselor în curs de judecată începute sub legea veche;
2. B.condițiile de admisibilitate și puterea doveditoare a probelor preconstituite și a prezumțiilor legale sunt guvernate de legea în vigoare la data producerii lor ori, după caz, a săvârșirii faptelor juridice care fac obiectul probațiunii;
3. C.administrarea probelor se face potrivit legii în vigoare la data administrării lor.

Constituie mijloc procesual care se include în noțiunea de acțiune civilă:

1. A.cererea prin care reclamantul înlocuiește o cerere în constatarea dreptului său de proprietate cu o cerere în revendicare;
2. B.excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârât, însă numai în măsura în care acesta face dovada existenței identității de obiect, părți și cauză dintre procese;
3. C.apărarea pârâtului prin care acesta invocă nulitatea absolută a actului juridic a cărui executare este pretinsă de către reclamant prin cererea de chemare în judecată.

Dacă în cursul unui proces având ca obiect revendicare imobiliară, dreptul litigios constând în dreptul de proprietate privată asupra imobilului este transmis printr-un contract de vânzare încheiat de către pârât cu un terț:

1. A.pârâtul este obligat să formuleze cerere de intervenție forțată de arătare a titularului dreptului pentru atragerea terțului în proces;
2. B.instanța va repune în discuție excepțiile procesuale de ordine publică soluționate până la momentul la care terțul a intervenit sau a fost introdus în cauză;
3. C.dacă pârâtul este scos din proces, judecata va continua între reclamant și terț, existând posibilitatea ca terțul să fie obligat prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța în cauză, în măsura în care pretențiile reclamantului se dovedesc a fi întemeiate.

Nu este incompatibil:

1. A.judecătorul căruia, într-un proces de partaj, judecat definitiv, îi este repartizată spre soluționare contestația în anulare declarată împotriva încheierii de admitere în principiu pronunțată de acesta și împotriva sentinței pronunțate de alt judecător în aceeași pricină, al cărei motiv constă în nelegala citare a contestatorului reclamant pe parcursul întregului proces, la care nu a fost prezent;
2. B.judecătorul, fost avocat, care a reprezentat partea doar la primul termen de judecată, în aceeași cauză, ce i-a fost repartizată în prezent spre soluționare;
3. C.judecătorul care a soluționat anterior o cauză similară, între alte părți, în care s-a pus în discuție aceeași problemă de drept.

Declarația de abținere a judecătorului împotriva căruia s-a formulat o cerere de recuzare, de către una dintre părți, pentru același motiv de incompatibilitate:

1. A.se pune în discuția contradictorie a părților;
2. B.se poate formula atât în scris, cât și verbal în ședință, fiind consemnată în încheiere;
3. C.se judecă după soluționarea cererii de recuzare, pentru a se putea cerceta dacă declarația de abținere a rămas sau nu fără obiect.

Este parte în procesul civil:

1. A.reclamantul minor cu capacitate de exercițiu restrânsă, chiar dacă nu are ocrotitor legal;
2. B.intervenientul accesoriu, de la data pronunțării încheierii prin care este admisă în principiu cererea sa de intervenție, chiar dacă este formulată într-o contestație în anulare;
3. C.curatorul special, citat la dezbateri pentru reprezentarea intereselor pârâtului, atunci când instanța a încuviințat citarea acestuia din urmă prin publicitate.

Într-un proces având ca obiect încetarea stării de coproprietate asupra unui bun:

1. A.procurorul nu poate să pună concluzii, chiar dacă apreciază că este necesar pentru apărarea ordinii de drept, a drepturilor și intereselor cetățenilor;
2. B.este admisibilă cererea de arătare a titularului dreptului formulată de pârâtul care pretinde că deține bunul pentru altul;
3. C.instanța va pune în discuție necesitatea introducerii în cauză a celorlalți coproprietari, dacă aceștia nu au fost chemați în judecată de către părțile inițiale.

În cazul deținuților, părți în procesul civil:

1. A.locul citării acestora este administrația locului de deținere;
2. B.aceștia se citează la fiecare termen, cu excepția cazului când au termen în cunoștință;
3. C.în ipoteza divorțului din culpa soților, în fața instanțelor de fond, trebuie să se înfățișeze în persoană.

Spre deosebire de nulitatea relativă a actelor de procedură, nulitatea absolută:

1. A.lipsește de efecte actele de procedură efectuate cu nerespectarea cerințelor legale;
2. B.poate fi invocată chiar de cel care a cauzat neregularitatea procedurală prin propria faptă;
3. C.împiedică actele de procedură să producă alte efecte juridice decât cele care decurg din natura lor proprie.

În etapa verificării admisibilității în principiu, termenul de exercitare a apelului împotriva încheierii date în primă instanță de respingere ca inadmisibilă a cererii de chemare în garanție, pronunțate în data de 22 august 2016 (luni) și comunicate în data de 23 august 2016 (marți), se împlinește la data de:

1. A.26 august 2016 (vineri), pentru toate părțile;
2. B.29 august 2016 (luni), pentru partea care a lipsit;
3. C.29 august 2016 (luni), pentru partea care a fost prezentă.

Atunci când cererea de chemare în judecată a fost formulată împotriva mai multor pârâți persoane fizice:

1. A.dacă unul din pârâți a fost chemat în judecată numai în scopul sesizării instanței competente pentru el, oricare dintre pârâți poate invoca necompetența la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe;
2. B.dacă printre pârâți sunt și obligați accesoriu, cererea se poate introduce la instanța competentă pentru oricare dintre debitorii principali sau accesorii;
3. C.dacă numai unul dintre pârâți are domiciliul cunoscut, iar celorlalți pârâți nu li se cunoaște nici domiciliul și nici reședința, cererea poate fi introdusă numai la instanța în circumscripția căreia se află domiciliul reclamantului.

Când reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, fără o strânsă legătură între ele:

1. A.competența materială se stabilește în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenții în parte;
2. B.dacă unul din capetele de cerere este de competența materială a altei instanțe, instanța sesizată nu poate dispune disjungerea și declinarea în mod corespunzător a competenței;
3. C.instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.

Conexarea mai multor procese se poate dispune, chiar dacă se înlătură aplicarea unor norme de:

1. A.competență materială;
2. B.competență generală;
3. C.competență teritorială de ordine privată.

În etapa regularizării cererii de chemare în judecată:

1. A.împotriva încheierii de anulare a cererii de chemare în judecată reclamantul va putea formula numai cerere de reexaminare, care se va soluționa în camera de consiliu, cu citarea părților, de către un alt complet al instanței respective;
2. B.prin admiterea cererii de reexaminare, asupra măsurii anulării cererii de chemare în judecată se va putea reveni când aceasta a fost dispusă eronat;
3. C.poate interveni anularea cererii de chemare în judecată pentru neîndeplinirea procedurii prealabile impuse de o normă de ordine publică.

Mărturisirea judiciară:

1. A.poate fi obținută numai prin intermediul interogatoriului;
2. B.poate fi divizată împotriva autorului atunci când cuprinde fapte distincte și care nu au legătură între ele;
3. C.poate fi revocată dacă se face dovada că a fost urmarea unei erori de drept scuzabile.

Nu poate fi invocată pentru prima dată în apel:

1. A.necompetența generală;
2. B.perimarea cererii de chemare în judecată;
3. C.lipsa dovezii calității de reprezentant înaintea primei instanțe.

Suspendarea judecății este lăsată la aprecierea instanței atunci când:

1. A.dezlegarea cauzei depinde în întregime de existența sau inexistența unui drept care formează obiectul unei alte judecăți;
2. B.toate părțile o cer;
3. C.desfășurarea normală a procesului este împiedicată, din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligațiilor stabilite în cursul judecății, potrivit legii.

În cazul achiesării pârâtului la pretențiile reclamantului:

1. A.hotărârea primei instanțe dată în baza recunoașterii pârâtului este executorie de drept de la data pronunțării;
2. B.hotărârea primei instanțe dată în baza recunoașterii pârâtului poate fi atacată numai cu apel la instanța ierarhic superioară;
3. C.când recunoașterea pretențiilor a fost făcută înaintea instanței de apel, hotărârea primei instanțe va fi anulată în măsura recunoașterii, dispunându-se admiterea, în mod corespunzător, a cererii.

În procedură contencioasă, autoritatea de lucru judecat:

1. A.privește și încheierea premergătoare, rămasă definitivă, prin care instanța respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active;
2. B.nu există între două procese cu identitate de părți, obiect și cauză, atunci când, în al doilea proces, reclamantul din primul proces are calitatea de pârât;
3. C.poate fi invocată în recurs, iar, ca efect al admiterii excepției, recurentului i se poate crea o situație mai rea decât aceea din hotărârea atacată.

Potrivit principiului echipolenței, termenul pentru declararea apelului începe să curgă de la data la care:

1. A.hotărârea primei instanțe a fost comunicată odată cu încheierea de încuviințare a executării silite;
2. B.partea a cerut comunicarea hotărârii primei instanțe către o altă parte;
3. C.o parte a formulat cerere de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul hotărârii primei instanțe.

Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate:

1. A.în materie de expropriere;
2. B.asupra unei cereri în grănițuire, însă numai dacă valoarea obiectului său este de până la 500.000 lei inclusiv;
3. C.asupra unei cereri posesorii.

Este inadmisibilă contestația în anulare prin care se invocă:

1. A.omisiunea instanței de recurs de a se pronunța asupra excepției de perimare a cererii de recurs;
2. B.faptul că dezlegarea recursului este rezultatul unei greșeli materiale constând în reținerea eronată a datei la care s-a depus cererea de recurs;
3. C.faptul că hotărârea instanței de apel, nesusceptibilă de recurs, a fost pronunțată cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de apel a omis să se pronunțe asupra acesteia.

Între cererea de sechestru asigurător, cererea de ordonanță președințială și cererea de asigurare a probelor, există următoarele asemănări:

1. A.au caracter necontencios și se judecă în camera de consiliu, de urgență și cu precădere;
2. B.se soluționează întotdeauna prin hotărâre judecătorească supusă numai apelului;
3. C.hotărârea judecătorească de admitere a cererii este executorie.

În materia contestației la executare:

1. A.sunt aplicabile în mod corespunzător dispozițiile Codului de procedură civilă privind verificarea cererii și regularizarea acesteia;
2. B.în cazul predării silite a bunurilor imobile, contestația se poate introduce și la judecătoria de la locul situării imobilului, dacă imobilul se află în circumscripția altei curți de apel decât cea în care se află instanța de executare;
3. C.contestatorul își poate modifica cererea inițială adăugând motive noi de contestație dacă, în privința acestora din urmă, este respectat termenul de exercitare a contestației la executare.

Reabilitarea de drept:

1. A.poate interveni și în cazul unei pedepse principale pe lângă care s-a luat măsura de siguranță a confiscării extinse;
2. B.intervine, în cazul unei pedepse de un an și 6 luni închisoare pentru care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei, la 2 ani de la împlinirea termenului de supraveghere al amânării;
3. C.poate opera și în cazul unei condamnări la o pedeapsă de 4 ani închisoare, pedeapsă care a fost însă grațiată necondiționat cu jumătate, prin efectul unei legi de grațiere.

Amenda care însoțește pedeapsa închisorii:

1. A.nu poate fi executată prin muncă neremunerată în folosul comunității;
2. B.se poate aplica chiar dacă folosul material obținut de infractor din comiterea faptei face obiectul confiscării speciale dispuse prin aceeași hotărâre;
3. C.se prescrie întotdeauna în termen de 3 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

În materia cauzei justificative a legitimei apărări:

1. A.atacul poate consta într-o faptă comisivă prin omisiune;
2. B.apărarea nu poate fi exercitată niciodată ulterior consumării infracțiunii simple care constituie atacul;
3. C.atacul poate consta într-o faptă care intră ea însăși sub incidența unei cauze justificative a legitimei apărări.

O infracțiune intenționată sancționată de lege cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă, pentru care instanța a stabilit în concret pedeapsa amenzii, determină apariția unei pluralități intermediare atunci când este comisă:

1. A.în termenul de supraveghere al amânării aplicării unei pedepse de un an închisoare stabilită pentru o vătămare corporală din culpă;
2. B.în termenul de prescripție a executării unei pedepse de un an închisoare aplicată pentru o infracțiune de furt;
3. C.în termenul de reabilitare pentru o condamnare de 3 ani închisoare aplicată pentru o vătămare corporală din culpă.

În dreptul penal român infracțiunea comisivă prin omisiune:

1. A.poate fi o infracțiune de pericol sau de rezultat;
2. B.se consumă la momentul la care ar fi trebuit comisă acțiunea la care agentul era obligat;
3. C.poate îmbrăca forma unei infracțiuni progresive.

Desistarea:

1. A.nu se poate realiza prin acțiune;
2. B.poate interveni oricând din momentul începerii actelor de executare și până în momentul consumării infracțiunii;
3. C.nu este posibilă în cazul infracțiunii de luare de mită.

În cazul unei infracțiuni consumate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la unu la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi este legal aplicată:

1. A.pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi pe o durata de 9 luni, dacă instanța a reținut circumstanțe atenuante generale;
2. B.măsura educativă a internării într-un centru educativ, dacă infracțiunea a fost comisă de un minor față de care anterior s-a luat, pentru o altă infracțiune, prin hotărâre definitivă, o măsură educativă neprivativă de libertate ce nu fusese pusă în executare anterior comiterii noii infracțiuni;
3. C.o pedeapsă accesorie în conținutul căreia nu se regăsește dreptul străinului de a se afla pe teritoriul țării, deși această interdicție a fost aplicată de instanță ca pedeapsă complementară.

Nu poate opera niciodată cumulul aritmetic a două pedepse cu închisoarea în caz de:

1. A.anulare a renunțării la aplicarea pedepsei;
2. B.comitere a unei noi infracțiuni în cursul termenului de prescripție a răspunderii penale pentru o altă infracțiune;
3. C.revocare a amânării aplicării pedepsei.

Revocarea liberării condiționate din executarea pedepsei detențiunii pe viață:

1. A.se dispune obligatoriu ori de câte ori infracțiunea comisă și descoperită în termenul de supraveghere este intenționată;
2. B.are ca efect aplicarea unei pedepse rezultante compusă din pedeapsa pentru infracțiunea ce a atras revocarea liberării plus un rest de pedeapsă egal cu durata termenului de supraveghere (10 ani);
3. C.nu se dispune chiar dacă persoana condamnată nu a îndeplinit, cu rea-credință, obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare.

În cazul unui concurs caracterizat cu conexitate etiologică:

1. A.un act de procedură îndeplinit cu privire la infracțiunea scop întrerupe întotdeauna și cursul prescripției răspunderii penale în cazul infracțiunii mijloc;
2. B.dacă infracțiunea mijloc este expres exceptată de la aplicabilitatea unei legi de amnistie, legea respectivă nu va putea fi aplicată nici în cazul infracțiunii scop;
3. C.nu se poate dispune renunțarea la aplicarea pedepsei în cazul infracțiunii mijloc dacă infracțiunea scop, judecată în aceeași cauză, nu îndeplinește condițiile de aplicare a renunțării.

În cazul complicității intelectuale (morale):

1. A.legătura subiectivă dintre autor și complice se poate stabili și ulterior consumării infracțiunii progresive, dar înainte de epuizarea acesteia;
2. B.dacă autorul se desistă complicele nu va mai fi sancționat, afară de cazul în care actele îndeplinite de autor până în momentul desistării constituie o altă infracțiune;
3. C.dacă complicele împiedică consumarea infracțiunii, instigatorul va răspunde pentru o tentativă în măsura în care aceasta este incriminată.

O infracțiune continuă:

1. A.nu poate fi comisă în coautorat;
2. B.poate fi omisivă;
3. C.consumată în termenul de reabilitare de drept pentru o infracțiune anterioară și epuizată ulterior împlinirii acestui termen, se poate afla în stare de recidivă în raport de infracțiunea anterioară.

Fapta de a aplica o lovitură cu un cuțit în zona gâtului ce a avut drept consecință producerea unei plăgi penetrante constituie:

1. A.infracțiunea de lovire sau alte violențe, dacă gravitatea a fost evaluată la 25 de zile de îngrijiri medicale;
2. B.tentativă la omor, chiar dacă gravitatea a fost evaluată la 25 zile de îngrijiri medicale;
3. C.vătămare corporală, dacă leziunile traumatice au necesitat 25 de zile de îngrijiri medicale, dar prin raportul de expertiză medico-legală s-a constatat că fapta a pus în pericol viața victimei.

Fapta procurorului de a amenința persoana care are calitatea de suspect cu întocmirea unui nou dosar penal, pentru o faptă necomisă de aceasta, pentru a o determina să dea o declarație de recunoaștere reprezintă:

1. A.șantaj în concurs cu cercetare abuzivă;
2. B.cercetare abuzivă;
3. C.represiune nedreaptă.

X i-a smuls din mână lui V telefonul mobil, în timp ce acesta din urmă vorbea la telefon. Pentru că V a început să țipe după ajutor, X i-a aplicat o lovitură de cuțit în zona abdominală și a fugit cu telefonul sustras. V a decedat la scurt timp din cauza hemoragiei masive. În sarcina lui X se va reține:

1. A.omor în concurs cu infracțiunea de furt, având în vedere faptul că la momentul săvârșirii omorului infracțiunea de furt era deja consumată;
2. B.omor calificat comis pentru a ascunde săvârșirea unei infracțiuni în concurs cu infracțiunea de furt;
3. C.omor calificat comis pentru a ascunde săvârșirea unei infracțiuni în concurs cu infracțiunea de tâlhărie.

X a încercat să facă o glumă pentru a-și distra invitații la o petrecere și i-a oferit unuia din ei un scaun căruia îi slăbise în prealabil îmbinările, astfel încât modificarea să nu fie vizibilă, iar cel care se așeza pe scaun să cadă. V, căruia X i-a oferit scaunul s-a răsturnat, s-a lovit cu capul de piciorul mesei și a suferit un traumatism cranio-cerebral ușor. Din cauza unor complicații intervenite, la 3 săptămâni de la producerea faptei, V a decedat. În sarcina lui X:

1. A.se va reține infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte;
2. B.se va reține infracțiunea de ucidere din culpă;
3. C.nu se poate reține nicio infracțiune pentru că lui V îi aparține culpa de a nu fi verificat dacă scaunul era solid sau șubred.

X a pătruns noaptea într-un depozit de materiale de construcții cu intenția de a sustrage 3 cutii de faianță pentru a-și renova bucătăria. După ce a pătruns în interior a realizat că i-ar fi utile și alte materiale de construcție (nisip, ciment, adeziv, etc.), dar și-a dat seama că dacă le-ar sustrage și pe acestea nu ar avea unde să le depoziteze. De aceea l-a sunat pe prietenul său P, i-a spus în ce situație se află și l-a întrebat dacă ar fi de acord ca materialele sustrase să fie depozitate la el, pentru că altfel nu ar avea rost să le sustragă. P a fost de acord să depoziteze bunurile în garajul său până ce X va avea nevoie de ele. După ce a descărcat bunurile sustrase în garaj, X a fost prins de poliție. In cauză:

1. A.nu se va putea reține infracțiunea de tăinuire în sarcina lui P;
2. B.în sarcina lui X se va reține infracțiunea de furt calificat în concurs cu instigare la infracțiunea de tăinuire;
3. C.se va putea reține infracțiunea de favorizarea făptuitorului în sarcina lui P, dar nu se va putea reține instigare la favorizarea făptuitorului în sarcina lui X.

Infracțiunea de tulburare de posesie:

1. A.poate fi comisă de către cel care deține în fapt imobilul, dar nu este proprietar;
2. B.are ca obiect material un bun mobil sau imobil;
3. C.poate fi reținută în concurs cu infracțiunea de violare de domiciliu și atunci când este vorba de aceeași locuință.

Infracțiunea de omisiunea sesizării:

1. A.are un subiect activ necircumstanțiat (general);
2. B.poate fi comisă doar de către o persoană care a luat cunoștință de o faptă prevăzută de legea penală contra vieții sau care a avut ca urmare moartea unei persoane;
3. C.poate avea ca formă de vinovăție intenția sau culpa.

X a sustras din curtea lui Y, unde a pătruns fără drept, un alambic pentru făcut țuică, pe care l-a ținut două zile, cât timp a preparat țuica, iar apoi l-a dus înapoi, înainte ca proprietarul să observe lipsa acestuia. În acest caz în sarcina lui X se poate reține:

1. A.infracțiunea de abuz de încredere, dacă cei doi erau vecini și între ei exista o relație de încredere;
2. B.infracțiunea de furt în scop de folosință;
3. C.infracțiunea de furt calificat.

La infracțiunea de cumpărare de influență:

1. A.autorul este totdeauna un funcționar public;
2. B.autorul poate fi și un funcționar public;
3. C.elementul material poate consta în pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase pentru altul.

Infracțiunea de tulburare a ordinii și liniștii publice:

1. A.nu se poate reține dacă actele de violență sau amenințare au fost îndreptate împotriva unei singure persoane;
2. B.nu absoarbe infracțiunea de lovire sau alte violențe;
3. C.se poate reține și atunci când o persoană, în timpul zilei, se dezbracă complet în piața publică din fața primăriei, în semn de protest față de activitatea primarului.

În cazul infracțiunii de fals intelectual:

1. A.falsificarea poate fi concomitentă sau ulterioară întocmirii unui înscris;
2. B.subiectul activ poate fi un medic angajat cu contract de muncă într-o unitate spitalicească din sistemul public de sănătate;
3. C.utilizarea ulterioară a înscrisului de către o persoană care cunoaște că este fals realizează condițiile de tipicitate ale infracțiunii de uz de fals.

X i-a remis o sumă de bani lui G, grefier, care i-a promis că va interveni pe lângă judecător pentru obținerea unei soluții favorabile în cauza în care X avea calitatea de inculpat. În acest caz:

1. A.în sarcina lui G se va reține infracțiunea de complicitate la dare de mită;
2. B.fapta lui X nu reprezintă infracțiune, dacă acesta denunță fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu aceasta;
3. C.în sarcina lui G se va reține infracțiunea de trafic de influență.

X, Y și Z au avut o dispută verbală cu A. Peste două zile X și Y înarmați cu bâte l-au urmărit pe A timp de două ore, fiind înțeleși să îi aplice acestuia o corecție fizică pentru insultele proferate. X l-a prins pe A, l-a imobilizat, în timp ce Y i-a aplicat mai multe lovituri puternice cu bâta în zona toracelui, lăsându-l în stare de inconștiență. Cei doi au plecat de la locul faptei și s-au întâlnit întâmplător cu Z, căruia i-au povestit cele întâmplate. Z s-a deplasat pentru a verifica gravitatea loviturilor. L-a găsit pe A în stare de inconștiență și pentru că a constatat că acesta avea bunuri asupra sa (ceas, telefon, portofel) și le-a însușit, iar seara, când s-a întâlnit cu X și Y le-a împărțit cu aceștia. Pentru însănătoșire X a necesitat 40 zile de îngrijiri medicale. În acest caz:

1. A.în sarcina lui Y se va reține infracțiunea de tăinuire;
2. B.în sarcina lui Z se va reține infracțiunea de tâlhărie;
3. C.în cazul lui X, Y și Z se va reține circumstanța agravantă a comiterii faptei de trei sau mai multe persoane împreună.

Asistența juridică a inculpatului major este obligatorie în cursul procedurii de cameră preliminară atunci când:

1. A.este trimis în judecată, pentru săvârșirea unei infracțiuni sancționate de lege cu închisoarea de la unu la 5 ani, aflându-se sub control judiciar;
2. B.se analizează necesitatea dispunerii arestului la domiciliu față de acesta;
3. C.se pune în discuție constatarea încetării de drept a măsurii arestării preventive.

Inculpatul nu se mai citează pentru termenele ulterioare, având termenul în cunoștință, în cazul în care:

1. A.citația a fost primită de soția inculpatului, iar la termenul de judecată stabilit se prezintă doar apărătorul desemnat din oficiu, care declară că a luat legătura cu inculpatul;
2. B.citația pentru acel termen a fost înmânată funcționarului însărcinat cu primirea corespondenței din cadrul instituției publice, aceasta fiind inculpata în cauză;
3. C.la termenul stabilit, acesta se prezintă personal, în stare de arest preventiv, fiind asistat de apărătorul ales.

În cazul competenței după calitatea persoanei:

1. A.instanța rămâne competentă să judece cauza, chiar dacă inculpatul, după săvârșirea infracțiunii, pierde acea calitate, însă infracțiunea ce formează obiectul cauzei a fost săvârșită în legătură cu atribuțiile de serviciu ale acestuia;
2. B.Înalta Curte de Casație și Justiție soluționează cauza dacă inculpatul a dobândit calitatea de deputat în cursul judecării cauzei în primă instanță, după citirea actului de sesizare;
3. C.instanța rămâne competentă să judece cauza privind o infracțiune de viol, chiar dacă inculpatul, după comiterea infracțiunii, a pierdut calitatea de avocat după sesizarea instanței prin rechizitoriu, cauza fiind în procedura de cameră preliminară.

Acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal:

1. A.se soluționează de instanța penală care pronunță achitarea inculpatului pe motiv că fapta ce formează obiectul cauzei nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută în textul incriminator;
2. B.este lăsată nesoluționată de către instanța care admite acordul de recunoaștere a vinovăției, dacă între părți s-a încheiat un acord de mediere cu privire la acțiunea civilă;
3. C.este soluționată de către instanța penală care pronunță încetarea procesului penal, constatând că a intervenit prescripția răspunderii penale.

Instanța de judecată poate dispune în cursul cercetării judecătorești efectuarea:

1. A.unei expertize criminalistice balistice într-o cauză având ca obiect o infracțiune de omor;
2. B.procedeului probatoriu al constatării, când există pericolul de dispariție a unor mijloace de probă;
3. C.unui supliment de expertiză, atunci când concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză necesită anumite lămuriri.

Măsura arestării preventive a inculpatului dispusă în cauză încetează de drept:

1. A.la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenție;
2. B.la pronunțarea în primă instanță a hotărârii prin care s-a aplicat inculpatului măsura educativă a internării într-un centru educativ;
3. C.în cazul în care instanța verifică dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii preventive la mai mult de 60 de zile de la ultima menținere a acestei măsuri.

Contestația se soluționează prin:

1. A.încheiere, atunci când vizează o încheiere prin care judecătorul de drepturi și libertăți a respins propunerea de arestare preventivă a inculpatului, luând însă măsura preventivă a controlului judiciar pe cauțiune;
2. B.decizie, atunci când vizează o încheiere a judecătorului de cameră preliminară sau a instanței de judecată prin care s-a menținut măsura arestului la domiciliu a inculpatului;
3. C.încheiere, atunci când are ca obiect încheierea judecătorului de cameră preliminară prin care s-a constatat încetată de drept măsura preventivă dispusă în cauză față de inculpat.

Termenul de declarare a contestației este întotdeauna de:

1. A.3 zile de la comunicare, când vizează sentința prin care se soluționează cererea de reabilitare judecătorească;
2. B.48 de ore de la pronunțare, când vizează încheierea prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive de către judecătorul de drepturi și libertăți;
3. C.3 zile de la comunicarea încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară a respins excepțiile invocate și a dispus începerea judecății.

Prezența inculpatului în fața judecătorului de drepturi și libertăți nu este obligatorie atunci când se soluționează:

1. A.propunerea de prelungire a măsurii arestului la domiciliu;
2. B.propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive, ori de câte ori inculpatul este bolnav;
3. C.contestația împotriva măsurii asiguratorii dispuse de procuror.

În cursul cercetării judecătorești pot fi administrate;

1. A.și probele necontestate de părți sau persoana vătămată;
2. B.și probe ce au fost excluse în procedura soluționării plângerii împotriva ordonanței de clasare, în cazul în care s-a admis plângerea și s-a dispus începerea judecății;
3. C.probe noi prin care să se dovedească aspecte ce au făcut obiectul unor mijloace de probă excluse în procedura de cameră preliminară.

Necompetența materială a judecătoriei poate fi invocată:

1. A.doar până la începerea cercetării judecătorești;
2. B.în tot cursul judecății, până la pronunțarea hotărârii definitive;
3. C.ca motiv de contestație în anulare.

Numai după începerea urmăririi penale poate fi:

1. A.audiată persoana vătămată;
2. B.dispusă percheziția domiciliară;
3. C.realizată audierea anticipată a unui martor.

Efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspect poate fi dispusă:

1. A.numai de procuror, prin ordonanță;
2. B.și de organele de cercetare penală, cu încuviințarea prealabilă a procurorului;
3. C.și de organele de cercetare penală, cu confirmarea procurorului.

Soluția de renunțare la urmărirea penală:

1. A.poate fi dispusă chiar dacă autorul este necunoscut;
2. B.poate fi atacată de către persoana vătămată cu plângere la judecătorul de drepturi și libertăți;
3. C.nu poate fi atacată de către suspect.

În cazul în care inculpatul major solicită ca judecata să aibă loc potrivit procedurii recunoașterii învinuirii, beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor pedepsei închisorii:

1. A.dacă instanța respinge solicitarea acestuia dar, cu ocazia deliberării, reține aceeași situație de fapt ca cea recunoscută de către inculpat, schimbând însă încadrarea juridică a faptei;
2. B.numai dacă instanța, respingând solicitarea acestuia, reține, cu ocazia deliberării, aceeași situație de fapt ca cea recunoscută de către inculpat și aceeași încadrare juridică a faptei ca cea stabilită prin rechizitoriu;
3. C.dacă instanța admite solicitarea acestuia dar, cu ocazia deliberării, schimbă încadrarea juridică a faptei.

Cheltuielile judiciare avansate de stat:

1. A.sunt suportate de persoana vătămată în cazul renunțării la urmărirea penală;
2. B.sunt suportate de inculpat în cazul în care, după ce acesta cere continuarea procesului penal, se dispune clasarea, reținându-se că fapta a fost săvârșită în stare de legitimă apărare;
3. C.sunt suportate de inculpat în cazul în care se dispune achitarea, reținându-se că fapta nu este prevăzută de legea penală.

Redeschiderea urmăririi penale:

1. A.poate fi dispusă de procurorul care a dispus clasarea;
2. B.poate fi dispusă și de procurorul ierarhic superior procurorului care a dispus renunțarea la urmărirea penală, atunci când se constată că persoana nu și-a îndeplinit cu rea-credință obligațiile stabilite;
3. C.este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară în toate cazurile.

În procedura confirmării ordonanței prin care s-a dispus renunțarea la urmărire penală, judecătorul de cameră preliminară:

1. A.verifică legalitatea și temeinicia soluției doar pe baza materialului din dosarul de urmărire penală;
2. B.poate încuviința administrarea probei cu martori;
3. C.poate dispune clasarea.

Acordul de recunoaștere a vinovăției poate fi încheiat:

1. A.de inculpatul minor în vârstă de 16 ani, cu încuviințarea reprezentantului legal, numai dacă are ca obiect o măsură educativă neprivativă de libertate;
2. B.de inculpatul major care recunoaște două din cele trei fapte pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală și acceptă încadrarea juridică a acestora;
3. C.numai de inculpatul care recunoaște în totalitate faptele pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală și acceptă încadrarea juridică a acestora.

Judecătorul de drepturi și libertăți sesizat, în cursul urmăririi penale, cu o propunere de prelungire a măsurii arestării preventive poate dispune:

1. A.respingerea propunerii și înlocuirea măsurii arestării preventive cu controlul judiciar, caz în care prelungirea controlului judiciar, în cursul urmăririi penale, va fi în competența judecătorului de drepturi și libertăți;
2. B.respingerea propunerii și înlocuirea măsurii arestării preventive cu controlul judiciar, caz în care prelungirea controlului judiciar, în cursul urmăririi penale, va fi în competența procurorului;
3. C.respingerea propunerii și revocarea măsurii arestării preventive.

În cazul admiterii în principiu a cererii de revizuire:

1. A.poate fi dispusă suspendarea în parte a executării hotărârii prin care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei;
2. B.instanța dispune în toate cazurile efectuarea de către procuror a cercetărilor necesare pentru stabilirea situației de fapt;
3. C.se procedează la desființarea hotărârilor ce nu se pot concilia și ulterior se reunesc în vederea rejudecării cauzele în care acestea au fost pronunțate.

În cursul judecății în primă instanță:

1. A.neacordarea ultimului cuvânt inculpatului determină nulitatea absolută a hotărârii;
2. B.instanța are obligația de a dispune din oficiu administrarea de probe sub aspectul laturii penale a cauzei atunci când inculpatul este minor;
3. C.procurorul poate renunța la administrarea unor probe încuviințate în cauză la solicitarea sa.

Judecata se desfășoară în ședință publică într-o cauză privitoare la:

1. A.inculpați minori împreună cu majori, dacă nu a putut fi disjunsă cauza în legătură cu aceștia din urmă;
2. B.soluționarea cererii de reabilitare judecătorească;
3. C.analizarea admisibilității în principiu a cererii de contestație în anulare.

Poate asista la ședința de judecată:

1. A.persoana înarmată care dorește să prezinte instanței arma cu care inculpatul a comis asupra ei tentativa de omor;
2. B.persoana fără discernământ;
3. C.minorul sub 14 ani care are calitatea de parte civilă în cauză.

Urmărirea penală este continuată la solicitarea inculpatului în cazul în care:

1. A.a intervenit împăcarea;
2. B.procurorul dispune, prin ordonanță, clasarea cauzei pe motiv că fapta reținută în sarcina inculpatului a fost comisă în condițiile cauzei justificative a legitimei apărări;
3. C.procurorul dispune, prin rechizitoriu, clasarea cauzei pentru una dintre infracțiunile concurente reținute în sarcina acestuia, pe motiv că a intervenit o cauză de nepedepsire.