Subiecte INM septembrie 2022 (admitere la INM)

Dreptul de concesiune corespunzător dreptului de proprietate publică:

1. A.permite concesionarului să înstrăineze bunurile rezultate din realizarea concesiunii pentru a asigura exploatarea bunului;
2. B.permite concesionarului să păstreze fructele bunului concesionat;
3. C.este apărat, de către concedent, pe calea acțiunii confesorii.

În cazul condiției suspensive:

1. A.atunci când aceasta produce efecte retroactive, actele încheiate de proprietarul sub condiție suspensivă sunt valabile și, în cazul îndeplinirii condiției, produc efecte de la data îndeplinirii acesteia;
2. B.partea în al cărei interes exclusiv a fost stipulată condiția poate renunța unilateral la aceasta, anterior îndeplinirii ei;
3. C.preluarea datoriei care este afectată de condiție și care a fost convenită cu debitorul își va produce efectele numai în cazul în care creditorul își dă acordul.

Este lovit de nulitate absolută:

1. A.legatul prin care o persoană cu capacitate deplină de exercițiu dispune cu titlu gratuit de toate bunurile sale în favoarea unei persoane care urmează să fie determinată după anumite criterii care vor fi stabilite ulterior datei decesului dispunătorului;
2. B.actul sub semnătură privată prin care au fost enumerate și evaluate bunurile mobile ce fac obiectul unui contract de donație;
3. C.contractul de împrumut de consumație încheiat printr-un înscris sub semnătură privată.

În materia răspunderii civile delictuale:

1. A.lipsa discernământului nu îl scutește pe autorul prejudiciului de plata unei indemnizații către victimă, ori de câte ori nu poate fi angajată răspunderea persoanei care avea, potrivit legii, îndatorirea de a-l supraveghea;
2. B.răspunderea pentru prejudiciile cauzate integrității fizice sau psihice ori sănătății nu poate fi înlăturată ori diminuată decât în condițiile legii;
3. C.proprietarul unui câine nu răspunde de prejudiciul cauzat de acesta dacă dovedește că animalul a scăpat de sub paza sa datorită unui defect de fabricație al lesei.

Este indivizibilă:

1. A.obligația persoanelor care răspund împreună pentru comiterea unei fapte prejudiciabile în temeiul răspunderii civile delictuale;
2. B.obligația de a executa prin echivalent o obligație indivizibilă;
3. C.obligația de garanție contra evicțiunii între debitori.

În materia reparării prejudiciului în cazul răspunderii civile delictuale:

1. A.în toate cazurile, instanța va putea acorda celui care și-a pierdut parțial mobilitatea o despăgubire provizorie pentru acoperirea nevoilor urgente;
2. B.dreptul la despăgubire pentru atingerile aduse drepturilor inerente personalității oricărui subiect de drept, dedus judecății, poate face obiectul unui contract de cesiune de creanță în cursul judecății privind stabilirea respectivului drept;
3. C.instanța, în caz de deces al victimei, ținând cont de împrejurări, poate acorda despăgubiri pentru repararea prejudiciului nepatrimonial și celui căruia victima îi presta întreținere în mod curent, fără a avea o obligație legală în acest sens, numai dacă dovedește existența unui asemenea prejudiciu.

Contractul de vânzare:

1. A.este nul absolut dacă prețul este fictiv;
2. B.când are ca obiect o moștenire poate conține o clauză prin care este înlăturată obligația vânzătorului de a garanta calitatea sa de moștenitor;
3. C.care conține stipulația prin care obligația de garanție contra evicțiunii a vânzătorului este înlăturată, presupune ca, totuși, în cazul în care cumpărătorul a fost evins de întregul bun sau de o parte îndeajuns de însemnată, acesta să poată obține de la vânzător restituirea prețului, chiar dacă cumpărătorul și-a asumat riscul producerii evicțiunii.

În materia dreptului de uzufruct:

1. A.dacă bunul care face obiectul acestuia a fost distrus în întregime, din culpa exclusivă a unui terț, dreptul de uzufruct va continua asupra sumei de bani plătite de terț cu titlu de despăgubire;
2. B.indiferent de împrejurări, uzufructuarul nu are drept de dispoziție asupra bunului care face obiectul uzufructului;
3. C.dreptul de uzufruct constituit până la data la care un terț va ajunge la o anumită vârstă se stinge dacă uzufructuarul decedează înainte de această dată.

Acțiunea posesorie:

1. A.nu poate fi introdusă în termenul legal de prescripție de un an de la deposedare de cel care exercită o posesie viciată, chiar dacă deposedarea sa a fost violentă;
2. B.nu poate fi introdusă împotriva unui terț de titularul unui drept de uzufruct viager asupra unei locuințe, întrucât acesta are la dispoziție acțiunea confesorie;
3. C.poate fi introdusă dacă există motive temeinice să se considere că bunul posedat poate fi distrus ori deteriorat ca urmare a unor lucrări, precum efectuarea unor săpături pe fondul învecinat.

Poate veni la moștenire descendentul condamnat penal definitiv:

1. A.pentru tentativă de omor asupra celui care lasă moștenirea, dar care a fost iertat ulterior de acesta printr-o mențiune expresă, cuprinsă în contractul de donație, valabil încheiat, prin care de cujus i-a donat o locuință, împreună cu terenul aferent;
2. B.pentru tentativă de omor asupra celui care lasă moștenirea, faptă pentru care a intervenit reabilitarea judecătorească anterior decesului lui de cujus;
3. C.pentru săvârșirea unor fapte grave de violență fizică, cu intenție, asupra celui care lasă moștenirea, în condițiile în care acțiunea în declararea nedemnității judiciare, formulată de către celălalt descendent, a fost respinsă ca tardiv introdusă.

În materia contractului de donație:

1. A.revocarea operează de drept dacă donatarul nu execută, fără justificare, sarcinile la care s-a obligat;
2. B.revocarea promisiunii de donație operează de drept când, anterior executării sale, promitentul a devenit insolvabil;
3. C.se încalcă principiul irevocabilității donațiilor atunci când contractul conține o clauză care prevede întoarcerea bunului donat în cazul când donatarul ar predeceda donatorului.

În cazul aplicării în timp a legii civile:

1. A.actul juridic afectat de o cauză de ineficacitate sub imperiul legii vechi, alta decât una care atrage nulitatea, este considerat eficace dacă legea nouă înlătură cauza de ineficacitate;
2. B.dispozițiile legii noi sunt aplicabile efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din obligația legală a moștenitorului persoanei care a fost obligată la întreținerea unui minor de a continua întreținerea pe perioada cât cel întreținut este minor, dacă părinții acestuia au murit, în limita valorii bunurilor moștenite, dacă această situație juridică subzistă după intrarea în vigoare a legii noi;
3. C.prescripția începută sub imperiul legii vechi, neîmplinită la momentul intrării în vigoare a legii noi, este supusă dispozițiilor legale ale legii noi, dacă acestea permit împlinirea prescripției în condiții mai favorabile.

În cazul regimului comunității legale:

1. A.sunt bunuri proprii bunurile dobândite prin donație, chiar dacă dispunătorul a prevăzut, în mod expres, că ele vor fi comune;
2. B.în toate cazurile, actele de înstrăinare având ca obiect bunuri comune nu pot fi încheiate decât cu acordul ambilor soți;
3. C.sunt datorii comune ale soților obligațiile pe care aceștia le-au contractat împreună.

În materia autorității părintești:

1. A.se prezumă că un părinte are consimțământul celuilalt părinte, atunci când îndeplinește singur un act curent, pentru exercitarea drepturilor și îndeplinirea îndatoririlor părintești, în raport cu terții de bună- credință;
2. B.părintele nu este obligat să acorde întreținere copilului său în cazul în care instanța de tutelă a pronunțat decăderea din drepturile părintești;
3. C.decăderea din exercițiul drepturilor părintești pronunțată față de unul dintre copii se întinde asupra tuturor copiilor, născuți sau nenăscuți la data pronunțării hotărârii.

În materia viciilor de consimțământ:

1. A.eroarea de drept este esențială atunci când privește o normă juridică determinantă, potrivit voinței părților, pentru încheierea contractului;
2. B.violența exercitată de un terț poate atrage anularea contractului dacă partea al cărei consimțământ nu a fost viciat cunoștea sau, după caz, ar fi trebuit să cunoască violența săvârșită de către terț;
3. C.contractul de întreținere cu titlu oneros poate fi anulat pentru leziune.

Simulația:

1. A.nu permite succesorilor cu titlu universal ai părților să invoce contractul secret împotriva terților care, întemeindu-se cu bună-credință pe contractul public, au dobândit drepturi de la achizitorul aparent;
2. B.se aplică atât actelor juridice patrimoniale, cât și celor nepatrimoniale;
3. C.poate fi dovedită de părți cu orice mijloc de probă, atunci când pretind că aceasta are caracter ilicit.

În materia prescripției extinctive:

1. A.renunțarea la beneficiul prescripției, făcută de unul dintre debitori, produce efecte și în privința codebitorilor, în cazul obligațiilor solidare;
2. B.părțile care au capacitatea deplină de exercițiu pot, prin acord expres, să convină asupra unei clauze contractuale prin care declară drept imprescriptibilă acțiunea în anularea actului juridic în caz de violență;
3. C.când este vorba de prestații succesive, prescripția dreptului la acțiune începe să curgă de la data la care fiecare prestație devine exigibilă, iar dacă prestațiile alcătuiesc un tot unitar, de la data la care ultima prestație devine exigibilă.

În materia contractului de vânzare, în lipsa unei stipulații legale sau convenționale contrare:

1. A.proprietatea se transmite de drept cumpărătorului, la momentul încheierii contractului, numai atunci când bunul a fost predat anterior, indiferent dacă prețul a fost sau nu plătit;
2. B.vânzătorul datorează cumpărătorului garanție împotriva evicțiunii ce rezultă din pretențiile unui terț, indiferent de data nașterii dreptului terțului;
3. C.indiferent dacă le-a cunoscut sau nu, vânzătorul garantează contra acelor vicii ale bunului vândut care, la data predării, nu puteau fi descoperite fără asistență de specialitate, de către un cumpărător prudent și diligent și care fac bunul vândut impropriu întrebuințării la care este destinat sau care îi micșorează în asemenea măsură întrebuințarea sau valoarea încât, dacă le-ar fi cunoscut, cumpărătorul nu ar fi cumpărat sau ar fi dat un preț mai mic;

În cazul contractului de locațiune:

1. A.dacă acesta este încheiat prin înscris sub semnătură privată care a fost înregistrat la organele fiscale sau dacă a fost încheiat în formă autentică constituie titlu executoriu pentru toate obligațiile părților, care decurg din acesta;
2. B.dacă obiectul acestuia îl constituie o locuință și este încheiat fără determinarea duratei, în lipsa unei convenții contrare, chiriașul poate denunța contractul prin notificare, cu respectarea unui termen de preaviz care nu poate fi mai mic decât sfertul intervalului de timp pentru care s-a stabilit plata chiriei;
3. C.dacă obiectul acestuia îl constituie o locuință, este considerată nescrisă orice clauză în temeiul căreia chiriașul se obligă să recunoască sau să plătească în avans, cu titlu de reparații locative, sume stabilite pe baza estimărilor făcute exclusiv de locator.

În cazul contractului de mandat:

1. A.fără reprezentare, o parte, numită mandatar, încheie acte juridice în nume propriu, dar pe seama celeilalte părți, numită mandant, și își asumă față de terți obligațiile care rezultă din aceste acte, chiar dacă terții aveau cunoștință despre mandat;
2. B.creditorii mandatarului nu pot urmări bunurile dobândite de acesta în nume propriu, dar pe seama mandantului, dacă mandatul fără reprezentare are dată certă și aceasta este anterioară luării oricărei măsuri asigurătorii sau de executare;
3. C.cu reprezentare, mandantul va restitui mandatarului toate cheltuielile avansate de acesta din urmă pentru executarea mandatului, împreună cu dobânzile legale aferente, calculate de la data efectuării cheltuielilor.

În cazul contractului de întreținere:

1. A.acesta se poate încheia prin înscris sub semnătură privată, dacă a fost înregistrat ulterior la organele fiscale;
2. B.întreținerea continuă a fi datorată în aceeași măsură chiar dacă, în cursul executării contractului, bunul care a constituit capitalul a pierit total, dintr-o cauză pentru care creditorul întreținerii nu este ținut să răspundă;
3. C.părțile pot stabili că rezoluțiunea poate fi declarată unilateral, prin notificarea scrisă a debitorului, atunci când comportamentul acestuia face imposibilă executarea contractului în condiții conforme bunelor moravuri.

Compensația:

1. A.nu poate fi opusă împotriva creditorului popritor (Primus) de către debitorul (Secundus) care, fiind terț poprit, dobândește o creanță asupra creditorului popritor (Primus).
2. B.nu operează dacă una dintre cele două datorii compensabile este afectată de un termen de grație neîmplinit încă;
3. C.care operează între creditor și unul dintre debitorii ținuți de o obligație indivizibilă, stinge obligația și îi liberează pe ceilalți codebitori, aceștia rămânând însă ținuți să plătească celui dintâi echivalentul părților lor din obligație.

Creditorii personali:

1. A.ai unuia dintre soți nu pot urmări bunurile comune ale acestora;
2. B.ai succesibilului pot accepta moștenirea, pe cale oblică, în limita îndestulării creanței lor;
3. C.ai unui coproprietar nu pot să intervină în partajul cerut de coproprietari ori de un alt creditor.

Este de drept în întârziere:

1. A.debitorul, atunci când creditorul a depus împotriva sa o cerere de chemare în judecată la instanța competentă;
2. B.debitorul, atunci când a refuzat să își execute obligația cu executare succesivă în mod repetat;
3. C.în privința obligației sale de preluare a bunurilor, cumpărătorul care a plătit prețul pentru bunuri mobile supuse deteriorării rapide, însă nu le-a preluat în termenul convenit.

Servituțile:

1. A.se sting prin neuz timp de 10 ani, termenul începând să curgă de la data ultimului act contrar în cazul servituților continue;
2. B.de trecere se pot stinge prin răscumpărare, atunci când există o disproporție vădită între utilitatea care o procură fondului dominant și inconvenientele sau deprecierea provocată fondului aservit;
3. C.de a nu construi peste o anumită înălțime sunt servituți aparente.

În legătură cu modul în care se consemnează depoziția martorului se aplică legea de la data:

1. A.nașterii raportului juridic dedus judecății;
2. B.administrării probei;
3. C.începerii procesului.

Este incompatibil absolut:

1. A.judecătorul care, pronunțând o hotărâre asupra fondului în primă instanță, este chemat să rejudece aceeași cauză ca urmare a trimiterii spre rejudecare, în urma admiterii căii de atac, pe motiv că judecata la prima instanță a avut loc fără legala citare a părților;
2. B.procurorul care, participând la judecata cauzei în primă instanță, pune concluzii în apelul formulat în respectiva cauză;
3. C.judecătorul care este investit să judece apelul împotriva hotărârii prin care a respins cererea de chemare în judecată având ca obiect o cerere de partaj, fără a se pronunța pe fond, deoarece părțile nu au solicitat introducerea în cauza a terțului care avea calitatea de coproprietar al bunurilor supuse împărțelii.

Cererea de intervenție voluntară principală formulată în primă instanță prin care un terț solicită să i se lase în deplină proprietate un bun ce face obiectul procesului de partaj:

1. A.nu poate fi formulată după pronunțarea încheierii de admitere în principiu a cererii de partaj judiciar;
2. B.după ce a fost admisă în principiu, ar putea fi disjunsă, dacă judecata acesteia ar întârzia judecata în cererea principală;
3. C.dacă este respinsă ca inadmisibilă, încheierea de respingere poate fi atacată de cel care a formulat cerere de intervenție odată cu fondul.

Reprezentarea convențională:

1. A.poate înceta prin revocarea mandatului în cursul termenului pentru exercitarea căilor de atac;
2. B.a persoanei juridice se poate realiza numai prin consilier juridic sau avocat, în condițiile legii;
3. C.poate conferi mandatarului dreptul de a răspunde la interogatoriu în locul părții, dacă procura autentică cuprinde o mențiune expresă în acest sens, iar partea, persoana fizică, se află în străinătate.

Cererea prin care se solicită constatarea cotelor părți ce revin reclamantului și pârâților din dreptul de proprietate asupra unui bun:

1. A.este de competența judecătoriei indiferent de valoarea bunului;
2. B.este inadmisibilă, deoarece reclamantul are la dispoziție o acțiune în realizare;
3. C.este de competența teritorială a locului situării imobilului, în toate cazurile.

Excepția de necompetență:

1. A.odată admisă are ca efect anularea necondiționată de vătămare a actelor de procedură efectuate, inclusiv a procedurii de verificare și regularizare a cererii de chemare în judecată, care se va relua la instanța în favoarea căreia a operat declinarea de competență;
2. B.teritorială, atunci când unul dintre pârâți a fost chemat în judecată numai în scopul sesizării instanței competente pentru el, poate fi invocată la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, de oricare dintre pârâți sau de instanță din oficiu;
3. C.teritorială, în cazul unei cereri formulate de un profesionist împotriva unui consumator, la o altă instanță decât cea a domiciliului consumatorului, poate fi invocată chiar și de instanță, din oficiu.

Cererea de strămutare pentru motiv de bănuială legitimă:

1. A.nu poate fi formulată direct în căile de atac, dacă motivul exista și era cunoscut încă de la momentul judecății în primă instanță;
2. B.dacă se întemeiază pe calitatea de parte a tribunalului, revine în competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, care se va pronunța printr-o încheiere definitivă;
3. C.va fi respinsă ca inadmisibilă atunci când se întemeiază pe calitatea de judecător a reclamantului, dacă pârâtul nu a invocat mai întâi încălcarea normelor de competență facultativă.

Nulitatea actelor de procedură este necondiționată de vătămare:

1. A.atunci când o cerere de asigurare a probelor s-a judecat în ședință publică;
2. B.în cazul lipsei dovezii calității de reprezentant;
3. C.în cazul nerespectării normelor de competență teritorială de drept comun.

Decăderea:

1. A.reclamantului din dreptul de a modifica cererea de chemare în judecată poate fi invocată și de instanță, din oficiu;
2. B.nu intervine atunci când partea nu îndeplinește obligațiile stabilite de instanță privind avansarea cheltuielilor referitoare la administrarea probelor, dacă prin aceasta nu se amână judecata;
3. C.din dreptul de a invoca nerespectarea normelor privind competența teritorială de drept comun într-o cerere privind ordonanța președințială intervine dacă pârâtul nu a invocat excepția necompetenței prin întâmpinare.

Introducerea cererii de chemare în judecată:

1. A.întrerupe prescripția dreptului la acțiune, chiar dacă a fost introdusă la o instanță necompetentă absolut;
2. B.fără parcurgerea unei proceduri prealabile, atunci când aceasta este obligatorie potrivit legii, determină anularea cererii de chemare în judecată, excepția putând fi invocată și de instanță din oficiu;
3. C.în cazul competenței teritoriale alternative exprimă alegerea reclamantului, acesta nemaiputând reveni ulterior pentru a solicita judecarea de o altă instanță deopotrivă competentă.

Cererea reconvențională:

1. A.este inadmisibilă într-o cerere privind evacuarea, formulată în procedura evacuării din imobilele folosite sau ocupate fără drept;
2. B.în legătură cu pretențiile din cererea de intervenție principală se va formula până la primul termen de judecată după admiterea în principiu a cererii de intervenție;
3. C.nu este supusă procedurii de verificare și regularizare, în afară de situația în care prin aceasta sunt chemate în judecată în calitate de pârâți și alte persoane decât reclamantul.

Are termen în cunoștință:

1. A.partea care a depus cererea prin mandatar și a luat termenul în cunoștință;
2. B.partea care a fost citată pentru un termen la domiciliul ales, la cabinetul avocatului său, iar citația pentru acel termen a fost primită de persoana însărcinată cu primirea corespondenței;
3. C.deținutul care a fost prezent personal la un termen de judecată.

În ceea ce privește încheierea de ședință:

1. A.redactarea acesteia de grefier cu depășirea termenului de 3 zile de la data ședinței de judecată atrage nulitatea acesteia;
2. B.aceasta va cuprinde întotdeauna calea de atac;
3. C.prin care instanța a respins excepția lipsei calității procesual active, ca neîntemeiată, aceasta are caracter interlocutoriu.

Instanța poate încuviința proba cu interogatoriul, în situația în care:

1. A.intervenientul principal solicită încuviințarea acestei probe la primul termen de judecată ulterior admiterii în principiu a cererii de intervenție;
2. B.reclamantul solicită încuviințarea acestei probe la ultimul termen de judecată, anterior deschiderii dezbaterilor în fond, existând acordul expres al celorlalte părți;
3. C.se solicită această probă pentru dovedirea motivelor de recuzare.

Instanța poate reveni asupra probei testimoniale încuviințate:

1. A.în situația în care, după administrarea probei cu interogatoriu, apreciază că aceasta nu mai este necesară;
2. B.în situația în care martorul nu s-a putut prezenta la termenul la care a fost citat și a dovedit cu acte medicale imposibilitatea prezentării la acel termen de judecată;
3. C.în situația în care partea se obligă să aducă martorul la termen și, în mod imputabil, nu își îndeplinește această obligație.

Este executorie provizoriu de drept:

1. A.încheierea de admitere a cererii de asigurare a probelor;
2. B.orice hotărâre de primă instanță prin care se admite cererea de chemare în judecată formulată de un minor;
3. C.hotărârea de admitere a cererii pronunțată în primă instanță în procedura ordonanței președințiale.

Instanța va dispune repunerea pe rol a cauzei:

1. A.în situația în care, după închiderea dezbaterilor, unul din judecătorii care a luat parte la judecată a promovat la instanța superioară până la momentul pronunțării hotărârii;
2. B.dacă, în timpul deliberării, constată că are nevoie de lămuriri noi;
3. C.dacă, în termenul de amânare a pronunțării, partea care a pretins cheltuieli de judecată depune dovada existenței și întinderii acestora.

Se poate formula recurs:

1. A.împotriva unei hotărâri date în apel ce privește o cerere care are ca obiect grănițuire;
2. B.împotriva unei hotărâri date ca urmare a renunțării la dreptul pretins, chiar dacă hotărârea este pronunțată de o secție a Înaltei Curți de Casație și Justiție;
3. C.împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, chiar dacă încheierea de suspendare a fost pronunțată de instanță într-o cauză în care hotărârea ce urmează a se da asupra fondului este definitivă, cu excepția situației în care încheierea a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Perimarea cererii de chemare în judecată:

1. A.la fel ca perimarea executării silite, lipsește de efecte toate actele efectuate anterior constatării perimării, indiferent de efectele produse de acestea;
2. B.nu poate fi ridicată pentru prima oară în instanța de apel;
3. C.la fel ca perimarea instanței, presupune lăsarea în nelucrare a cererii din motive imputabile părții.

Autoritatea de lucru judecat:

1. A.nu se manifestă în privința hotărârii prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecata dată în procedura cu privire la cererile cu valoare redusă;
2. B.sub aspectul efectului negativ se invocă pe cale de excepție, care se analizează înaintea excepției prescripției extinctive a dreptului la acțiune;
3. C.încetează odată cu forța executorie a hotărârii judecătorești, atât sub aspectul efectului pozitiv, cât și al celui negativ.

Poate declara apel principal:

1. A.reclamantul, în situația în care prima instanță a omis să se pronunțe asupra cererii sale de acordare a cheltuielilor de judecată;
2. B.procurorul care a participat la judecată în procesul civil, deși participarea acestuia nu era obligatorie potrivit legii;
3. C.pârâtul care a executat în tot hotărârea de primă instanță prin care s-a dispus obligarea sa la strămutarea hotarului.

Este admisibilă proba cu martori:

1. A.în cazul în care legea cere forma scrisă pentru validitatea unui act juridic, dacă partea dovedește că s-a aflat în imposibilitate morală de întocmire a unui înscris;
2. B.pentru dovedirea faptului că starea sănătății unui soț face imposibilă continuarea căsătoriei;
3. C.pentru dovedirea unor fapte contrare celor constatate personal de agentul procedural care a întocmit procesul-verbal de înmânare a citației.

La încuviințarea de executare silită, instanța verifică:

1. A.dacă au fost respectate dispozițiile legale privind competența organului de executare sesizat;
2. B.dacă hotărârea sau, după caz, înscrisul prezentat, constituie, potrivit legii, titlu executoriu;
3. C.prescripția dreptului de a obține executarea silită.

Pentru înființarea sechestrului asigurător:

1. A.este obligatorie deținerea de creditor a unei creanțe constatate prin act scris;
2. B.este obligatorie individualizarea de creditor a bunurilor asupra cărora solicită să se înființeze sechestrul;
3. C.instanța decide de urgență, în camera de consiliu, fără citarea părților, prin încheiere executorie.

Cererea de revizuire:

1. A.este inadmisibilă, dacă se invocă faptul că prima instanță a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere, atunci când partea nu a formulat cerere de completare a hotărârii;
2. B.se soluționează printr-o hotărâre care este în toate cazurile supusă căilor de atac prevăzute pentru hotărârea atacată;
3. C.pe motiv că obiectul pricinii nu se află în ființă se poate exercita în termen de o lună de la cel din urmă act de executare.

Împăcarea:

1. A.împiedică luarea măsurii de siguranță a confiscării extinse în raport de infracțiunea în privința căreia a intervenit;
2. B.nu mai poate interveni în cursul urmăririi penale dacă anterior a intrat în vigoare o lege care grațiază total și necondiționat pedepsele cel mult egale cu maximul special al pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă de inculpat;
3. C.în cazul în care persoana vătămată este un minor, produce efecte doar dacă este însușită de procuror.

Constituie infracțiunea de omor calificat omorul comis în situația în care:

1. A.X s-a gândit să o ucidă pe Y, colega sa de serviciu, din răzbunare pentru că aceasta fusese promovată înaintea lui, motiv pentru care X s-a documentat timp de câteva zile cu privire la diverse substanțe letale, iar apoi a cumpărat o astfel de substanță pe care a administrat-o timp de o săptămână în cafeaua lui Y, până ce substanța și-a făcut efectul, Y decedând, raportul de expertiză medico-legală arătând că Y era însărcinată în 10 săptămâni, aspect necunoscut de X;
2. B.T, care executase anterior o pedeapsă cu închisoarea de 2 ani pentru infracțiunea de ucidere la cererea victimei, a ucis-o pe W, persoană minoră de sex feminin, iar ulterior, pentru ca fapta să nu fie descoperită, a secționat cadavrul și a incendiat părțile astfel rezultate, cenușa fiind ascunsă într-un recipient amplasat într-o groapă din pădure;
3. C.la ora 20.30, Z a aflat că vecinul său V a retras de la bancomat o sumă importantă de bani, astfel încât a luat un cuțit din casă și a mers să-l aștepte pe V la un colț de stradă, pentru a-i lua banii, iar la ora 20.40, văzând că se apropie o persoană despre care a crezut că este V, a înjunghiat-o cu putere, de mai multe ori, în zona inimii, cu consecința decesului acesteia, luându-i portofelul, ulterior descoperindu-se că persoana înjunghiată nu era, în realitate, V.

Vom fi în prezența unei pluralități intermediare dacă autorul comite o infracțiune din culpă:

1. A.în termenul de reabilitare judecătorească aferent condamnării pentru o infracțiune intenționată comisă anterior;
2. B.în termenul de supraveghere al amânării aplicării pedepsei dispuse pentru o infracțiune intenționată;
3. C.în timpul executării pedepsei închisorii care a înlocuit o pedeapsă cu amenda aplicată pentru o infracțiune intenționată.

În cazul infracțiunii de șantaj:

1. A.constituie variantă agravată amenințarea cu darea în vileag a unei fapte imaginare, compromițătoare pentru un membru de familie al persoanei amenințate, comisă în scopul de a dobândi în mod injust un folos nepatrimonial;
2. B.împăcarea înlătură răspunderea penală;
3. C.mobilul nu prezintă relevanță pentru existența infracțiunii.

Măsura educativă a internării într-un centru educativ:

1. A.se aplică în limite reduse la jumătate, dacă infracțiunea a rămas în forma tentativei pedepsibile;
2. B.atrage revocarea suspendării sub supraveghere a executării unei pedepse aplicate pentru o infracțiune comisă de aceeași persoană după majorat, dacă infracțiunea care a atras luarea măsurii educative a fost descoperită în termenul de supraveghere al suspendării;
3. C.luată de instanță pe o perioadă de un an și 6 luni, se prescrie într-un termen de 2 ani.

Atât infracțiunea de violare de domiciliu, cât și cea de violare a sediului profesional:

1. A.se rețin în variantă agravată dacă sunt comise prin folosire de calități mincinoase;
2. B.se absorb în mod natural în infracțiunea de tâlhărie calificată comisă în aceste modalități;
3. C.pot fi comise și prin refuzul de părăsire a spațiului în care a avut loc, cu drept, pătrunderea, manifestat ca urmare a cererii adresate în acest sens de către orice persoană.

Reabilitarea de drept nu poate interveni dacă o persoană a executat o pedeapsă cu închisoarea:

1. A.din care a fost liberată condiționat și s-a împlinit termenul de supraveghere de doi ani al liberării condiționate precum și termenul de reabilitare de drept;
2. B.dacă pentru aceeași faptă s-a luat și măsura de siguranță a confiscării extinse;
3. C.care a înlocuit o pedeapsă de 200 zile-amendă ca urmare a neplății cu rea-credință a acestei amenzi.

În cazul infracțiunilor de abuz de încredere și gestiune frauduloasă:

1. A.obiectul material constă doar în bunuri mobile corporale;
2. B.persoana juridică nu poate fi subiect activ;
3. C.acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

În cazul infracțiunii comisive prin omisiune, obligația de a acționa:

1. A.nu poate reveni unei persoane care nu are capacitate deplină de exercițiu;
2. B.poate fi doar o obligație legală în cazul în care subiectul activ este un minor care răspunde penal;
3. C.poate privi și protecția unei valori sociale ce nu aparține unei persoane fizice.

Infracțiunea de distrugere:

1. A.poate avea ca obiect material un înscris sub semnătură privată care aparține altei persoane și servește la dovedirea unui drept de natură patrimonială, chiar dacă prin distrugerea respectivului înscris nu s-a produs o pagubă;
2. B.se va reține în variantă agravată dacă are ca obiect material un dispozitiv electronic de supraveghere folosit pentru monitorizarea electronică în cadrul unor proceduri judiciare sau execuțional penale;
3. C.nu poate fi reținută dacă are ca obiect material un bun al făptuitorului, chiar dacă bunul face parte din patrimoniul cultural.

Obiectul material al infracțiunii:

1. A.este întotdeauna supus confiscării speciale;
2. B.poate exista și în cazul tentativei;
3. C.nu poate exista în cazul infracțiunilor comisive prin omisiune.

Infacțiunile de viol și agresiune sexuală:

1. A.au același element material;
2. B.pot fi reținute în concurs real, chiar dacă sunt comise împotriva aceluiași subiect pasiv;
3. C.se rețin în variantă agravată atunci când au fost comise față de un minor, chiar dacă autorul nu are antecedente penale.

Vom fi în prezența unei legi de dezincriminare atunci când în cursul procesului penal intră în vigoare o lege nouă care:

1. A.prevede că fapta pentru care inculpatul minor a fost trimis în judecată este tipică doar dacă a fost comisă de un major;
2. B.prevede o cauză de nepedepsire incidentă în speță, care nu era reglementată de legea veche;
3. C.extinde sfera de aplicare a unei cauze justificative generale, astfel încât aceasta devine incidentă cu privire la fapta comisă de inculpat.

Infracțiunea de uzurpare de calități oficiale se va reține:

1. A.în concurs real cu infracțiunea de înșelăciune în variantă agravată dacă autorul, pretinzând că este funcționar la Primărie, îi solicită unei persoane suma de 500 de lei pentru a nu o amenda pentru încălcarea autorizației de construire a unei case;
2. B.în variantă agravată dacă un funcționar public continuă să exercite o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, după ce a pierdut acest drept conform legii;
3. C.în variantă agravată în cazul în care X, șomer, de plictiseală, îmbracă o uniformă de polițist de la Brigada Rutieră și dirijează circulația într-o intersecție din oraș.

Instigarea:

1. A.se reține în cazul lui X care, aflând că Y a decis să comită un furt simplu, îl sfătuiește că ar fi mai bine să comită fapta în timpul nopții și, în consecință, Y comite un furt calificat;
2. B.se poate comite cu intenție spontană (repentină);
3. C.atrage reținerea în sarcina instigatorului a unei tentative de omor atunci când, deși el instigase la uciderea victimei, a fost informat de către autor că victima a supraviețuit tentativei, cu toate că, în realitate, victima decedase pe loc.

În materia influențării declarațiilor:

1. A.nu constituie infracțiune înțelegerea patrimonială dintre persoana vătămată și autorul unei tentative la infracțiunea de omor;
2. B.se va reține infracțiunea și dacă B îi oferă o sumă de bani lui C, pârât într-o cauză civilă în care fratele lui B era reclamant, pentru ca C să nu prezinte probe, chiar dacă acesta refuză respectiva sumă și nu dă curs rugăminții lui B;
3. C.infracțiunea se va reține în concurs cu cea de hărțuire, dacă autorul, pentru a determina victima să dea declarații mincinoase într-o cauză penală, o urmărește în mod repetat, fără drept sau interes legitim, cauzându-i astfel o stare de temere.

În cazul în care o infracțiune sancționată de lege cu închisoarea de la unu la 5 ani este comisă în condițiile unei circumstanțe agravante legale generale și rămâne în forma tentativei (incriminate), este legal aplicată o pedeapsă cu închisoarea de:

1. A.6 luni;
2. B.4 ani;
3. C.4 ani și 6 luni.

În cazul infracțiunilor de luare de mită și trafic de influență:

1. A.elementul material poate consta și în acceptarea promisiunii unor foloase materiale, indirect, pentru o altă persoană decât autorul;
2. B.subiectul activ este necircumstanțiat (general);
3. C.nu se poate dispune confiscarea bunurilor pretinse de autor, dacă ulterior acestea nu au fost primite.

Termenul de prescripție a executării unei pedepse principale aplicate persoanei fizice începe să curgă concomitent cu:

1. A.termenul de supraveghere în cazul în care s-a dispus condamnarea la o pedeapsă cu închisoarea a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere;
2. B.executarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi, atunci când pedeapsa principală este amenda;
3. C.termenul de încercare (definitivare) al grațierii totale și condiționate a pedepsei principale.

În cazul infracțiunilor de abuz în serviciu și neglijență în serviciu:

1. A.paguba cauzată prin comiterea faptei se poate produce și în patrimoniul unei persoane juridice;
2. B.se va aplica, pe lângă pedeapsa principală, și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică;
3. C.subiect activ poate fi și persoana care exercită, temporar, fără remunerație, o însărcinare în cadrul unei persoane juridice de drept privat.

În cazul revocării liberării condiționate din executarea pedepsei detențiunii pe viață ca urmare a comiterii, de către condamnatul în vârstă de 50 de ani, a unei noi infracțiuni în termenul de supraveghere, infracțiune pentru care instanța aplică pedeapsa închisorii:

1. A.revocarea este facultativă dacă noua infracțiune este din culpă;
2. B.pedeapsa rezultantă se determină prin cumul juridic între noua pedeapsă și termenul de supraveghere al liberării condiționate (10 ani);
3. C.pedeapsa principală rezultantă nu se stabilește potrivit sistemului cumulului aritmetic.

Infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale:

1. A.se pedepsește și în forma tentativei;
2. B.se reține în concurs real cu infracțiunea de uz de fals dacă, ulterior falsificării unei diplome de bacalaureat, autorul o arată unui prieten pentru a se lăuda;
3. C.se reține în variantă agravată dacă este săvârșită de un funcționar public, chiar dacă acesta nu se afla în exercițiul atribuțiilor de serviciu la momentul comiterii faptei.

Suntem în prezența unei participații improprii reglementate de Codul penal:

1. A.dacă autorul acționează din culpă, iar complicele se află într-o eroare culpabilă cu privire la caracterul ilicit al faptei;
2. B.dacă instigatorul acționează cu intenție, iar instigatul este un minor în vârstă de 17 ani care comite o infracțiune intenționată;
3. C.dacă autorul comite infracțiunea cu intenție, iar cel care înlesnește săvârșirea acesteia acționează sub imperiul unei erori culpabile (vincibile) asupra unui element constitutiv al infracțiunii.

Infracțiunea de punere în circulație sau conducere a unui vehicul neînmatriculat:

1. A.se reține în concurs formal cu infracțiunea de vătămare corporală din culpă dacă H, conducând neatent pe drumul public un autoturism neînmatriculat, lovește un pieton, cauzându-i leziuni ușoare, care nu necesită zile de îngrijiri medicale;
2. B.poate fi reținută în concurs formal cu infracțiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere;
3. C.poate viza și o remorcă.

Infracțiunea de abandon de familie:

1. A.se reține în concurs formal cu infracțiunea de nerespectarea hotărârilor judecătorești în cazul neexecutării, cu rea-credință, de către cel condamnat a prestațiilor periodice stabilite prin hotărâre judecătorească, în favoarea persoanelor îndreptățite la întreținere din partea victimei unei infracțiuni de ucidere din culpă;
2. B.săvârșită prin neplata cu rea-credință, timp de 3 luni, a pensiei de întreținere instituită printr-o singură hotărâre judecătorească în favoarea celor 3 copii ai inculpatului, constituie o infracțiune unică;
3. C.poate fi comisă și prin alungarea, de către persoana care are obligația legală de întreținere, a celui îndreptățit la întreținere, expunându-l pe acesta din urmă la suferințe morale.

În cazul acordului de recunoaștere a vinovăției:

1. A.inculpatul nu poate reveni niciodată asupra consimțământului său valabil exprimat;
2. B.hotărârea definitivă prin care a fost admis acordul este supusă revizuirii atunci când față de același inculpat se pronunțase anterior o altă hotărâre definitivă pentru aceeași faptă;
3. C.ședința de judecată este nepublică, dacă unicul inculpat din cauză este minor la data sesizării instanței.

Nerespectarea dispozițiilor legale privind asistența juridică:

1. A.a inculpatului persoană juridică, în cursul judecății, în cauzele în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, poate atrage incidența nulității relative;
2. B.a inculpatului, la momentul încheierii cu acesta a acordului de recunoaștere a vinovăției, este sancționată cu nulitatea absolută;
3. C.a persoanei vătămate minore care este constituită parte civilă în procesul penal atrage incidența nulității absolute.

În cursul judecății în primă instanță s-a luat măsura arestării preventive a inculpatului, muncitor necalificat, trimis în judecată pentru comiterea unei tentative la infracțiunea de omor. Instanța, ulterior dispunerii arestării, dar anterior soluționării căii de atac împotriva acesteia, a schimbat încadrarea juridică din tentativă la infracțiunea de omor în infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 193 alin. (1) C.pen. În acest caz, calea de atac împotriva încheierii prin care s-a dispus arestarea preventivă:

1. A.se soluționează de tribunal;
2. B.se soluționează de curtea de apel;
3. C.poate fi admisă chiar dacă soluționarea ei are loc după ce prima instanță a verificat legalitatea și temeinicia măsurii preventive și a dispus menținerea acesteia.

Poate avea calitatea de martor:

1. A.o persoană lipsită de capacitate de exercițiu;
2. B.colaboratorul căruia i-a fost atribuită o altă identitate decât cea reală;
3. C.sora unuia dintre inculpați, doar cu privire la faptele celorlalți coinculpați.

Reprezintă un act procesual:

1. A.citația;
2. B.predarea și percheziționarea trimiterilor poștale;
3. C.încuviințarea audierii investigatorului sub acoperire.

Este necesară punerea în mișcare a acțiunii penale anterior:

1. A.audierii anticipate a unui martor;
2. B.dispunerii măsurii supravegherii tehnice;
3. C.luării măsurii controlului judiciar pe cauțiune.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în caz de încetare a procesului penal:

1. A.sunt suportate de inculpat, atunci când acesta a împiedicat producerea rezultatului infracțiunii și nu a solicitat continuarea procesului penal;
2. B.în caz de împăcare sunt suportate în totalitate de persoana vătămată căreia i s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de furt în infracțiunea de însușire a bunului găsit sau ajuns din eroare la făptuitor;
3. C.pot fi reduse în apel doar atunci când privesc cheltuielile efectuate în faza de judecată.

Contestația formulată împotriva:

1. A.măsurii asigurătorii luate de procuror este suspensivă de executare;
2. B.sentinței prin care instanța respinge cererea de reabilitare se judecă în ședință nepublică;
3. C.încheierii judecătorului de cameră preliminară, prin care se constată că instanța sesizată nu are competența de a judeca în primă instanță respectiva cauză, se poate formula în termen de 3 zile de la comunicare.

Este admisibilă contestația împotriva încheierii pronunțate de judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță prin care:

1. A.se admite în principiu cererea de înlocuire a măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar pe cauțiune, chiar dacă contestația vizează exclusiv valoarea cauțiunii;
2. B.se dispune revocarea internării nevoluntare în vederea efectuării expertizei psihiatrice, înainte de expirarea duratei acesteia, pe motiv că internarea nu mai este necesară;
3. C.se respinge cererea formulată de procuror de efectuare a examinării fizice.

Contestația formulată de către inculpat împotriva încheierii prin care judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță a dispus luarea măsurii arestării preventive pentru o durată de 15 de zile:

1. A.poate fi admisă, situație în care se poate dispune respingerea propunerii de luare a măsurii arestării preventive;
2. B.este suspensivă de executare, dacă este formulată de procuror;
3. C.se poate soluționa în lipsa inculpatului minor care lipsește nejustificat, doar dacă este prezent unul dintre părinți sau reprezentantul legal, precum și apărătorul ales sau desemnat din oficiu.

Reluarea urmăririi penale:

1. A.după suspendare este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară, în termen de cel mult 3 zile, sub sancțiunea nulității;
2. B.intervine și în cazul în care suspectul nu și-a îndeplinit cu rea-credință obligația de a cere public scuze persoanei vătămate, obligație impusă prin ordonanța de renunțare la urmărirea penală;
3. C.se dispune de către conducătorul parchetului ori procurorul ierarhic superior atunci când judecătorul de cameră preliminară a admis plângerea împotriva soluției de clasare și a trimis cauza la procuror în vederea completării urmăririi penale.

Plângerea prealabilă:

1. A.formulată oral se consemnează într-un proces-verbal de către organul judiciar care o primește;
2. B.nu este necesar a fi formulată pentru ca organul de cercetare penală să constate săvârșirea infracțiunii flagrante pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la plângere prealabilă;
3. C.va fi respinsă prin ordonanță de către organul de cercetare penală atunci când acesta constată tardivitatea ei.

Constituie măsuri de supraveghere tehnică:

1. A.localizarea sau urmărirea prin mijloace tehnice, obținerea datelor privind tranzacțiile financiare ale unei persoane, interceptarea comunicațiilor ori a oricărui tip de comunicare la distanță;
2. B.accesul la un sistem informatic, supravegherea video, audio sau prin fotografiere, localizarea sau urmărirea prin mijloace tehnice;
3. C.livrarea supravegheată, utilizarea investigatorilor sub acoperire, interceptarea comunicațiilor ori a oricărui tip de comunicare la distanță.

Redeschiderea urmăririi penale:

1. A.se dispune și dacă procurorul care a dispus soluția de clasare constată, ulterior, că nu a existat împrejurarea pe care se întemeia clasarea și infirmă ordonanța;
2. B.se dispune și dacă procurorul constată că au apărut fapte sau împrejurări noi din care rezultă că a dispărut împrejurarea pe care se întemeia clasarea și revocă ordonanța;
3. C.nu este supusă întotdeauna confirmării judecătorului de cameră preliminară.

Partea civilă:

1. A.poate renunța, în tot sau în parte, la pretențiile civile formulate, doar până la începerea dezbaterilor în apel;
2. B.este întotdeauna subiectul pasiv principal al infracțiunii;
3. C.poate face apel în ceea ce privește latura penală a cauzei.

Atunci când se dispune încetarea procesului penal ca urmare a:

1. A.intervenirii amnistiei, instanța nu poate dispune confiscarea cauțiunii;
2. B.împăcării, instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă;
3. C.decesului inculpatului, se mențin măsurile asigurătorii luate asupra bunurilor acestuia în vederea reparării pagubei produse prin infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.

Atrage incidența nulității absolute:

1. A.neîntocmirea referatului de evaluare a inculpatului minor în cursul judecății, atunci când acesta nu a fost efectuat în cursul urmăririi penale;
2. B.judecarea de către curtea de apel, în primă instanță, a cererii de revizuire având ca obiect o hotărâre definitivă de condamnare pentru infracțiunea de abuz în serviciu comisă de un funcționar bancar, pronunțată într-o cauză în care urmărirea penală a fost efectuată de Direcția Națională Anticorupție, cerere întemeiată pe motivul că procurorul a comis o infracțiune în legătură cu acea cauză, împrejurare care a influențat soluția pronunțată;
3. C.menținerea arestării preventive a inculpatului la data de 12.02.2021 de către judecătorul de cameră preliminară, în condițiile în care la data de 11.01.2021 judecătorul de cameră preliminară de la instanța superioară a dispus începerea judecății în aceeași cauză.

Renunțarea la audierea unui martor:

1. A.nu poate fi pusă în dezbatere, din oficiu, de instanța de judecată;
2. B.este urmată de citirea, în cursul cercetării judecătorești, a depoziției date de martor în cursul urmăririi penale;
3. C.intervine și dacă audierea martorului nu mai este posibilă deoarece acesta nu își mai amintește faptele cu privire la care este întrebat.

Declarația de martor dată de o persoană care, în aceeași cauză, anterior declarației, a avut calitatea de inculpat:

1. A.poate fi folosită împotriva sa în altă cauză penală;
2. B.nu poate fi luată în considerare pentru pronunțarea unei soluții de condamnare în cazul celorlalți inculpați;
3. C.poate fi folosită în favoarea sa, în cazul în care redobândește calitatea de inculpat.

În cursul procedurii de cameră preliminară:

1. A.se poate dispune excluderea procesului-verbal întocmit ca urmare a identificării de persoane după fotografii, identificare efectuată de către persoana vătămată, ce s-a desfășurat în lipsa și fără încunoștințarea avocatului din oficiu al inculpatului, care a solicitat să participe la efectuarea actelor de urmărire penală;
2. B.nu pot fi administrate alte mijloace de probă, în afară de proba cu înscrisuri;
3. C.judecătorul de cameră preliminară nu poate invoca, din oficiu, nulitatea relativă.

Cererea de revizuire:

1. A.formulată după expirarea termenului legal se respinge, prin sentință, ca inadmisibilă;
2. B.formulată de procuror nu poate fi întemeiată pe motivul că s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii definitive de achitare pronunțate în cauză;
3. C.nu poate privi latura civilă a cauzei.

Instanța de judecată:

1. A.poate schimba prin sentință încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare, inclusiv în situația în care inculpatul este judecat în procedura recunoașterii învinuirii;
2. B.poate dispune reunirea cauzelor în cazul în care constată că pe rolul altei instanțe se află o cauză având ca obiect o infracțiune săvârșită de notarul public X, în calitate de instigator la infracțiunea de uz de fals comisă de Y, minor în vârstă de 17 ani, ce face obiectul cauzei aflate pe rolul său, ambele cauze aflându-se în faza apelului;
3. C.constată încetată de drept măsura arestului la domiciliu în cursul judecății în primă instanță, dacă durata totală a acesteia (4 ani) a depășit jumătatea maximului special prevăzut de lege pentru infracțiunea care face obiectul sesizării prin acordul de recunoaștere a vinovăției, chiar dacă inculpatul este minor.

Suspendarea judecății:

1. A.se dispune întotdeauna când se constată pe baza unei expertize medico-legale că inculpatul suferă de o boală gravă, care îl împiedică să participe la judecată;
2. B.în fața primei instanțe, atunci când s-a cerut extrădarea activă a inculpatului, se dispune prin încheiere care este supusă contestației;
3. C.se dispune în situația în care există un impediment legal temporar pentru punerea în mișcare a acțiunii penale față de o persoană.

Termenul de 5 zile în care procurorul trebuie să depună propunerea de prelungire a arestării preventive împreună cu dosarul cauzei la judecătorul de drepturi și libertăți:

1. A.este un termen regresiv și peremptoriu;
2. B.este un termen procedural și dilatoriu;
3. C.expiră la sfârșitul primei zile lucrătoare care urmează, dacă ultima zi a termenului cade într-o zi nelucrătoare.

Contestația:

1. A.poate avea ca obiect hotărârea prin care s-a respins cererea condamnatului de a se constata că a intervenit prescripția executării pedepsei;
2. B.declarată după expirarea termenului legal este considerată ca fiind făcută în termen doar dacă a fost formulată în cel mult 48 de ore de la încetarea cauzei temeinice de împiedicare, atunci când are ca obiect ordonanța prin care procurorul a dispus luarea măsurii asigurătorii;
3. C.declarată personal de inculpatul minor poate fi retrasă de acesta, cu încuviințarea reprezentantului său legal.