Subiecte INM octombrie 2021 (admitere la INM)

În cazul bunurilor fungibile:

1. A.prin act juridic, un bun fungibil prin natura sa poate fi considerat ca nefungibil;
2. B.compensația operează de plin drept de îndată ce există două datorii certe, lichide și exigibile, oricare ar fi izvorul lor, și care au ca obiect o anumită cantitate de bunuri fungibile de natură diferită;
3. C.dacă vânzarea are ca obiect bunuri fungibile supuse unui preț curent, stabilit prin lege, cotație la bursă sau practicat la un târg, iar contractul nu a fost executat din culpa cumpărătorului, cumpărătorul are dreptul de a cumpăra bunuri de același gen pe cheltuiala vânzătorului, prin intermediul unei persoane autorizate.

În ceea ce privește clauza de inalienabilitate:

1. A.caracterul său determinant la încheierea contractului cu titlu gratuit este prezumat, până la proba contrară;
2. B.în cazul încălcării ei de către dobânditor, înstrăinătorul este îndreptățit să ceară anularea contractului în care s-a prevăzut clauza de inalienabilitate;
3. C.dobânditorul poate fi autorizat de către instanță să dispună de bun dacă interesul care a justificat clauza de inalienabilitate a bunului a dispărut sau dacă un interes superior o impune.

În materia dezmembrămintelor dreptului de proprietate:

1. A.în cazul în care dreptul de superficie s-a stins prin consolidare, în absența unei stipulații contrare, dreptul de uz consimțit de superficiar se menține pe durata pentru care a fost constituit, dar nu mai târziu de împlinirea termenului inițial al superficiei;
2. B.în cazul în care dreptul de superficie s-a stins prin expirarea termenului pentru care a fost constituit, în absența unei înțelegeri contrare încheiate cu proprietarul terenului, uzufructul consimțit de superficiar se stinge în momentul încetării dreptului de superficie;
3. C.titularul dreptului de abitație are dreptul de a locui împreună cu soțul și copiii săi în locuința nudului proprietar, numai dacă a fost căsătorit și a avut copii la data la care s-a constituit abitația.

Acțiunile posesorii:

1. A.nu pot fi, în nicio situație, exercitate de locatar;
2. B.nu pot fi introduse, în nicio situație, împotriva proprietarului;
3. C.nu pot fi introduse împotriva persoanei față de care există obligația de restituire a bunului.

În materia coproprietății:

1. A.în cazul coproprietății obișnuite, cotele-părți sunt prezumate a fi egale, până la proba contrară, care se poate face întotdeauna prin orice mijloc de probă;
2. B.în cazul coproprietății obișnuite, actul care urmărește exclusiv înfrumusețarea bunului comun nu se poate încheia decât cu acordul coproprietarilor ce dețin majoritatea cotelor-părți;
3. C.potrivit regimului juridic general aplicabil coproprietății forțate, când bunul comun are caracter accesoriu, în absența unei convenții contrare, cota-parte din drept a fiecărui coproprietar se stabilește în funcție de întinderea bunului principal.

În cazul prescripției:

1. A.dreptului la acțiune în restituirea prestațiilor făcute în temeiul unui act desființat pentru rezoluțiune, termenul de prescripție curge, în toate situațiile, de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a desființat actul;
2. B.dreptului la acțiune în repararea unei pagube care a fost cauzată printr-o faptă ilicită, termenul de prescripție începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea;
3. C.începute și neîmplinite, dacă partea îndreptățită, având capacitatea de a înstrăina sau de a se obliga, renunță la beneficiul termenului scurs, sunt aplicabile dispozițiile privitoare la întreruperea prescripției prin recunoașterea dreptului.

Rectificarea intabularii în cartea funciară:

1. A.se poate face pe cale amiabilă, prin declarația titularului dreptului ce urmează a fi radiat sau modificat, constatată prin înscris sub semnătură privată;
2. B.se poate cere și atunci când dreptul înscris a fost greșit calificat;
3. C.se poate face pe cale amiabilă, numai atunci când au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea.

În cazul regimului comunității legale, sunt bunuri proprii ale fiecărui soț:

1. A.drepturile patrimoniale de proprietate intelectuală asupra creațiilor sale și asupra semnelor distinctive pe care le-a înregistrat;
2. B.veniturile cuvenite în temeiul unui drept de proprietate intelectuală, numai în cazul în care creanța privind încasarea lor devine scadentă în timpul regimului comunității legale;
3. C.bunurile destinate exercitării profesiei unuia dintre soți, dacă nu sunt elemente ale unui fond de comerț care face parte din comunitatea de bunuri.

Reprezentarea succesorală:

1. A.operează în virtutea legii, fără a fi necesară manifestarea de voință din partea reprezentantului în sensul aplicării regulilor reprezentării;
2. B.nu operează dacă reprezentantul a fost dezmoștenit de reprezentat;
3. C.operează în beneficiul descendenților fraților și surorilor defunctului, indiferent de gradul de rudenie cu defunctul.

În materie de moștenire:

1. A.introducerea de către un succesibil a acțiunii prin care cere instanței judecătorești să declare nedemnitatea unui alt succesibil nu constituie un act de acceptare tacită a moștenirii de către succesibilul reclamant;
2. B.legatarul universal intră în stăpânirea de fapt a moștenirii, în toate cazurile, prin eliberarea certificatului de moștenitor;
3. C.acceptarea moștenirii consolidează transmisiunea moștenirii realizată de plin drept la data decesului.

În materia împrumutului de folosință:

1. A.riscul pieirii fortuite a bunului împrumutat nu revine în nicio situație comodantului;
2. B.dacă mai multe persoane au împrumutat împreună același bun, ele răspund solidar față de comodant;
3. C.comodantul răspunde pentru pieirea bunului împrumutat când aceasta este cauzată de forța majoră de care comodatarul l-ar fi putut feri întrebuințând un bun propriu.

În cazul mandatului cu reprezentare:

1. A.acceptarea mandatului de către mandatar poate fi și tacită;
2. B.mandatarul nu este obligat să remită mandantului ceea ce a primit în temeiul împuternicirii sale și nu era datorat mandantului;
3. C.pentru garantarea tuturor creanțelor sale împotriva mandantului izvorâte din mandat, mandatarul are un drept de retenție asupra bunurilor primite cu ocazia executării mandatului de la mandant ori pe seama acestuia.

Oferta de a contracta:

1. A.este irevocabilă și în situația în care autorul ei se obligă expres să o mențină un anumit termen;
2. B.irevocabilă devine întotdeauna caducă în caz de deces sau incapacitate a ofertantului;
3. C.poate fi retrasă, dacă retragerea ajunge la destinatar anterior sau concomitent cu oferta.

În materia răspunderii civile delictuale:

1. A.în cazul în care comitentul este părintele minorului care a săvârșit fapta ilicită, în calitate de prepus, victima are dreptul de a opta asupra temeiului răspunderii pentru fapta altuia;
2. B.cel care a îndemnat pe altul la cauzarea unui prejudiciu răspunde solidar cu autorul faptei ilicite pentru prejudiciul cauzat victimei;
3. C.în aprecierea vinovăției autorului faptei ilicite, nu se va ține seama de faptul că prejudiciul a fost cauzat de acesta în calitate de profesionist în exploatarea unei întreprinderi.

Dacă obligația este contractată:

1. A.sub condiția producerii unui eveniment, condiția se consideră neîndeplinită numai atunci când este sigur că evenimentul nu se va produce;
2. B.sub condiție suspensivă, îndeplinirea condiției nu produce întotdeauna efecte retroactive;
3. C.sub condiția producerii unui eveniment într-un anumit termen, condiția este socotită îndeplinită dacă termenul s-a împlinit fără ca evenimentul să se producă.

În cazul în care obiectul obligației nu este, prin natura sa, susceptibil de divizare materială sau intelectuală:

1. A.punerea în întârziere a unuia dintre debitori produce efecte și împotriva celorlalți debitori;
2. B.suspendarea prescripției față de unul dintre debitori produce efecte și față de ceilalți;
3. C.creditorul poate să ceară ca toți debitorii să efectueze plata în același timp.

Dacă s-a stipulat o clauză penală:

1. A.penalitatea nu poate fi cerută atunci când executarea obligației a devenit imposibilă din cauze neimputabile debitorului;
2. B.instanța poate reduce cuantumul penalității până la valoarea obligației principale atunci când penalitatea este vădit excesivă față de prejudiciul ce putea fi prevăzut de către părți la încheierea contractului;
3. C.nu este posibil în nicio situație cumulul penalității cu executarea în natură a obligației principale.

Subrogația:

1. A.convențională, pentru a fi opusă terților, trebuie constatată prin înscris;
2. B.deși operează în beneficiul codebitorului solidar care a executat obligația, acesta nu poate cere codebitorilor săi decât partea din datorie ce revine fiecăruia dintre ei;
3. C.atunci când este parțială, creditorul inițial, titular al unei garanții, exercită, în toate situațiile, drepturile sale pentru partea neplătită din creanță cu preferință față de noul creditor.

Daunele-interese moratorii:

1. A.se datorează întotdeauna de la data punerii în întârziere a debitorului prin notificare comunicată acestuia prin intermediul executorului judecătoresc;
2. B.în cazul obligațiilor bănești sunt datorate de la scadență până în momentul plății, în cuantum convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să se dovedească un prejudiciu;
3. C.în cazul altor obligații decât cele având ca obiect plata unei sume de bani, sunt egale cu dobânda legală, chiar dacă creditorul dovedește un prejudiciu mai mare cauzat de întârzierea în executarea obligației.

Debitorul unei obligații contractuale:

1. A.este întotdeauna de drept în întârziere când a încălcat o obligație de a face;
2. B.poate răspunde și pentru prejudiciile imprevizibile;
3. C.răspunde pentru prejudiciile cauzate din culpa persoanei de care se folosește pentru executarea obligațiilor contractuale, numai dacă părțile au convenit astfel.

Contractul:

1. A.este lovit de nulitate absolută atunci când lipsește cauza;
2. B.încheiat prin reprezentant nu va fi anulat pentru motivul vicierii consimțământului reprezentantului, dacă viciul de consimțământ privește elemente stabilite de către reprezentat;
3. C.secret, în caz de simulație, produce întotdeauna efecte între succesorii universali ai părților.

În materia rezoluțiunii contractului:

1. A.instanța, odată cu dispunerea rezoluțiunii, nu poate obliga debitorul și la plata de daune-interese, cu excepția cazului în care părțile au prevăzut o clauză penală;
2. B.în cazul rezoluțiunii unilaterale, declarația de rezoluțiune trebuie făcută în termenul de prescripție prevăzut de lege pentru acțiunea corespunzătoare acesteia;
3. C.în cazul contractului plurilateral, neîndeplinirea de către una dintre părți a obligației nu atrage rezoluțiunea contractului față de celelalte părți, cu excepția cazului în care prestația neexecutată trebuia, după circumstanțe, să fie considerată esențială.

În materia acțiunii oblice:

1. A.creditorul nu poate exercita drepturile și acțiunile care sunt strâns legate de persoana debitorului;
2. B.creditorul a cărui creanță este certă și exigibilă poate să exercite drepturile și acțiunile debitorului numai atunci când acesta refuză să le exercite;
3. C.în toate cazurile, ca efect al admiterii acțiunii, actul atacat va fi declarat inopozabil față de creditorul care a introdus acțiunea.

În cazul contractului de vânzare:

1. A.cumpărătorul care află de existența unei cauze de evicțiune este îndreptățit să suspende plata prețului până la încetarea tulburării sau până când vânzătorul oferă o garanție corespunzătoare, afară dacă a cunoscut pericolul evicțiunii în momentul încheierii contractului sau dacă în contract s-a prevăzut că plata se va face chiar în caz de tulburare;
2. B.sub sancțiunea nulității absolute, vânzarea unei moșteniri se încheie în formă autentică numai dacă succesiunea conține drepturi reale care urmează a fi înscrise în cartea funciară;
3. C.cu opțiune de răscumpărare, opțiunea nu poate fi stipulată pentru un termen mai mare de 5 ani.

Restituirea:

1. A.împrumutului, atunci când contractul de împrumut poartă asupra unei sume de bani, presupune înapoierea sumei nominale primite, oricare ar fi variația valorii acesteia, dacă părțile nu au convenit altfel;
2. B.arvunei are loc atunci când contractul încetează din cauze ce nu atrag răspunderea vreuneia dintre părți;
3. C.bunurilor mobile închiriate se face, de regulă, în locul în care acestea se găsesc la încetarea locațiunii.

Cererea de recuzare:

1. A.se soluționează, în toate cazurile, de un alt complet al instanței respective, în compunerea căruia nu poate intra judecătorul recuzat;
2. B.împotriva expertului trebuie formulată în termen de 5 zile de la numirea expertului, dacă motivul ei există la acea dată;
3. C.formulată înainte de închiderea dezbaterilor nu împiedică pronunțarea soluției în cauză.

În ceea ce privește interesul, condiție de exercitare a acțiunii civile:

1. A.acesta nu trebuie să fie, în toate cazurile, legitim;
2. B.în cazul lipsei interesului, instanța va respinge apărarea formulată ca lipsită de interes;
3. C.acesta trebuie să existe și în cazul formulării unei cereri de intervenție accesorie.

Spre deosebire de cererea de intervenție accesorie, cererea de intervenție principală:

1. A.va fi făcută în forma prevăzută pentru cererea de chemare în judecată;
2. B.poate fi disjunsă de cererea principală pentru a fi judecată separat, atunci când judecarea cererii principale ar fi întârziată prin cererea de intervenție, în afară de cazul în care intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, însuși dreptul dedus judecății;
3. C.va fi încuviințată în principiu printr-o încheiere motivată care nu se poate ataca decât odată cu fondul.

În ceea ce privește suspendarea judecării cauzei:

1. A.când, într-o cauză similară, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a fost sesizată cu o cerere de decizie preliminară, judecarea cauzei se suspendă de drept;
2. B.dacă instanța formulează o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare adresată Curții de Justiție a Uniunii Europene, potrivit prevederilor tratatelor pe care se întemeiază Uniunea Europeană, instanța poate suspenda judecata;
3. C.dacă după o amânare a judecății în temeiul învoielii părților, acestea nu stăruiesc în judecată, aceasta va fi suspendată.

În cazul coparticipării procesuale:

1. A.dacă în cauză sunt mai mulți reclamanți sau pârâți, ei vor fi obligați, în toate cazurile, să plătească cheltuielile de judecată în mod egal;
2. B.în cazul în care sunt mai mulți reclamanți sau pârâți împreună, cererea de perimare ori actul de procedură întrerupător de perimare al unuia folosește și celorlalți;
3. C.în procesele în care sunt mai mulți reclamanți sau pârâți, judecătorul, ținând cont de numărul foarte mare al acestora, de necesitatea de a asigura desfășurarea normală a activității de judecată, cu respectarea drepturilor și intereselor legitime ale părților, va putea dispune, prin rezoluție, reprezentarea lor prin mandatar și îndeplinirea procedurii de comunicare a actelor de procedură numai pe numele mandatarului, la domiciliul sau sediul acestuia.

În ceea ce privește reprezentarea convențională a părților în judecată:

1. A.mandatarul nu poate renunța la mandat în cursul termenului de exercitare a căilor de atac;
2. B.dreptul de reprezentare în judecată se presupune dat dacă cel care a dat procură generală nu are domiciliu și nici reședință în țară;
3. C.renunțarea la mandat sau revocarea acestuia poate fi opusă celeilalte părți, în toate cazurile, doar de la comunicare prin notificare scrisă.

În ceea ce privește cererea pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept:

1. A.aceasta nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege;
2. B.competența instanței se determină după regulile prevăzute pentru cererea având ca obiect realizarea dreptului;
3. C.dacă aceasta se înlocuiește cu o cerere în realizarea dreptului, instanța este obligată să dispună amânarea judecării cauzei și comunicarea cererii modificate pârâtului, în vederea formulării întâmpinării.

Cererea formulată de către locatar prin care se solicită predarea de către locator a bunului mobil închiriat, în temeiul unui contract de locațiune încheiat pentru o durată de 2 ani, prin care s-a stipulat o chirie în cuantum de 10.000 de lei lunar, este de competența:

1. A.tribunalului locului unde se află bunul;
2. B.judecătoriei în a cărei circumscripție domiciliază pârâtul;
3. C.tribunalului în a cărui circumscripție domiciliază pârâtul.

În materia ordonanței președințiale:

1. A.dacă ordonanța a fost dată fără citarea părților și a rămas definitivă prin neapelare, debitorul va putea invoca pe calea contestației la executare motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune prin intermediul căii de atac deschise împotriva hotărârii primei instanțe;
2. B.pe calea ordonanței președințiale nu pot fi dispuse măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt;
3. C.dacă cererea se judecă cu citarea părților, citația care urmează să fie comunicată pârâtului pentru primul termen de judecată va conține și mențiunea că acesta este obligat să își pregătească apărarea pentru acest termen, propunând probele pe care înțelege să le folosească, sub sancțiunea decăderii.

În procedura cu privire la cererile de valoare redusă:

1. A.hotărârea primei instanțe este titlu executoriu;
2. B.refuzul instanței de a dispune înfățișarea părților la solicitarea uneia dintre ele nu se motivează;
3. C.competența teritorială se stabilește potrivit dreptului comun.

Se formulează întotdeauna în scris:

1. A.cererea de executare provizorie judecătorească;
2. B.propunerea probelor;
3. C.cererea de chemare în garanție.

În materia sechestrului asigurător:

1. A.în cazul în care cererea principală, în temeiul căreia a fost încuviințată măsura asigurătorie, a fost perimată prin hotărâre definitivă, debitorul poate cere ridicarea măsurii de către instanța care a încuviințat-o, instanța pronunțând o încheiere definitivă, dată fără citarea părților;
2. B.depunerea cauțiunii odată cu cererea de sechestru este obligatorie atunci când creditorul deține împotriva debitorului o creanță exigibilă care este constatată printr-un înscris;
3. C.diferit de situația creditorului, comunicarea către debitor a încheierii prin care s-a soluționat cererea de sechestru se realizează de către executorul judecătoresc, odată cu luarea măsurii.

Perimarea executării silite:

1. A.se constată de instanța de executare, prin încheiere dată fără citarea părților;
2. B.constatată în condițiile legii atrage, în toate cazurile, desființarea tuturor actelor de executare silită efectuate;
3. C.se constată și la cererea executorului judecătoresc.

Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite:

1. A.sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul în care creditorul a renunțat la executare silită sau dacă prin lege se prevede altfel;
2. B.se stabilesc de către executorul judecătoresc prin încheiere ce reprezintă titlu executoriu;
3. C.pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulate de executorul judecătoresc.

În procedura necontencioasă judiciară:

1. A.instanța își verifică din oficiu competența, chiar dacă este de ordine privată;
2. B.dacă cererea, prin însuși cuprinsul ei ori prin obiecțiile ridicate de persoanele citate sau care intervin, prezintă caracter contencios, instanța își va declina competența în favoarea instanței competente să soluționeze cererea contencioasă;
3. C.instanța va judeca cererea în camera de consiliu, cu citarea petentului și a persoanelor indicate în cerere, dacă legea o impune.

Necompetența:

1. A.de ordine publică trebuie invocată de părți la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe;
2. B.materială trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii;
3. C.teritorială de ordine privată, poate fi invocată de judecător la primul termen de judecată la care reclamantul și pârâtul sunt legal citați în fața primei instanțe și pot pune concluzii.

Poate fi atacată, potrivit legii, cu recurs:

1. A.încheierea de suspendare a judecării procesului pronunțată de curtea de apel;
2. B.hotărârea prin care o secție a Înaltei Curți de Casație și Justiție a constatat perimarea cererii;
3. C.încheierea prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus suspendarea judecării procesului.

Înscrisul autentic face deplină dovadă, față de orice persoană, până la declararea sa ca fals:

1. A.cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condițiile legii;
2. B.cu privire la declarațiile părților cuprinse în înscrisul autentic;
3. C.cu privire la mențiunile din înscris care sunt în directă legătură cu raportul juridic al părților, chiar dacă nu constituie obiectul principal al actului.

După ce a fost luată hotărârea se va întocmi, de îndată, o minută:

1. A.care se semnează pe fiecare pagină de către judecători și grefier;
2. B.care va cuprinde soluția și în care se va arăta, când este cazul, opinia separată a judecătorilor aflați în minoritate;
3. C.care va fi citită în ședință publică de către grefierul de ședință.

Suspendarea executării provizorii a unei hotărâri judecătorești de primă instanță:

1. A.poate fi solicitată și în tot cursul judecății în apel;
2. B.este de competența primei instanțe, dacă cererea se depune la aceasta;
3. C.poate fi încuviințată de către instanța de apel numai cu plata unei cauțiuni al cărei cuantum va fi stabilit de instanță.

Cererea de completare a unei hotărâri judecătorești:

1. A.trebuie formulată în termen de 15 zile de la comunicare în cazul hotărârilor definitive pronunțate în apel;
2. B.se soluționează, în toate cazurile, în camera de consiliu, cu citarea părților;
3. C.se soluționează cu citarea părților numai dacă instanța socotește necesar ca ele să dea anumite lămuriri.

Cererea reconvențională:

1. A.nu este, în toate cazurile, de competența instanței sesizate cu cererea principală;
2. B.care nu poate fi soluționată în cadrul procedurii cu privire la cererile de valoare redusă întrucât nu se circumscrie domeniului de aplicare al acestei proceduri va fi respinsă ca inadmisibilă;
3. C.se depune, sub sancțiunea decăderii, în toate cazurile, cel mai târziu la primul termen de judecată.

Instanța va încuviința înlocuirea martorului:

1. A.în toate situațiile în care din cauză de boală, nu poate veni în instanță;
2. B.în toate cazurile în care lipsește la prima citare;
3. C.doar în caz de moarte, dispariție sau motive bine întemeiate.

În cazul procedurilor în care se aplică dispozițiile privind verificarea cererii și regularizarea acesteia, completul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza:

1. A.dispune, prin încheiere dată fără citarea părților, trimiterea dosarului completului specializat competent sau, după caz, secției specializate competente din cadrul instanței sesizate, în cazul în care cauza nu este de competența sa, dispozițiile privitoare la necompetență și conflictele de competență aplicându-se prin asemănare;
2. B.dispune, în toate cazurile, prin încheiere, anularea cererii dacă obligația privind completarea cererii cu codul numeric personal al pârâtului nu este îndeplinită de către reclamant în termenul de cel mult 10 zile de la primirea comunicării;
3. C.de îndată ce constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecată, fixează întotdeauna prin încheiere primul termen de judecată, dispunând citarea părților.

În materia excepțiilor procesuale:

1. A.excepțiile vor putea fi unite cu administrarea probelor, numai cu acordul expres al părților;
2. B.pârâtul este obligat, sub sancțiunea decăderii, să invoce excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantului prin întâmpinare, iar, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, până la primul termen de judecată la care acesta este legal citat;
3. C.încheierea prin care, după admiterea excepției, instanța a rămas în continuare învestită poate fi atacată numai odată cu fondul, dacă legea nu dispune altfel.

În ipoteza cauzei justificative a stării de necesitate:

1. A.este necesar ca acțiunea de salvare să se îndrepte împotriva persoanei care a cauzat starea de pericol;
2. B.fapta tipică săvârșită pentru salvarea valorii sociale nu poate fi comisă de o persoană juridică;
3. C.starea de pericol poate fi cauzată de comportamentul spontan al unui animal domestic.

Reabilitarea de drept:

1. A.nu operează în cazul unei condamnări la pedeapsa închisorii pe lângă care s-a aplicat și pedeapsa complementară a degradării militare;
2. B.intervine la împlinirea unui termen de 5 ani de la momentul hotărârii definitive prin care s-a stabilit o pedeapsă de un an închisoare și s-a dispus amânarea aplicării acesteia, iar amânarea nu a fost ulterior revocată sau anulată;
3. C.nu poate opera în cazul unei pedepse care a făcut obiectul unei grațieri antecondamnatorii, totale și necondiționate.

În cazul prescripției răspunderii penale:

1. A.termenul de prescripție are aceeași durată indiferent dacă infracțiunea s-a consumat sau a rămas în forma tentativei;
2. B.se poate dispune măsura de siguranță a confiscării extinse în cazul infracțiunii pentru care a intervenit prescripția;
3. C.termenul prescripției speciale se calculează de la momentul ultimei întreruperi a cursului prescripției.

Este necesar ca subiectul pasiv al faptei tipice să fi comis un act cu caracter injust pentru a putea reține în cazul respectivei fapte:

1. A.cauza justificativă a legitimei apărări;
2. B.circumstanța atenuantă a depășirii limitelor stării de necesitate;
3. C.cazul fortuit.

Actele de pregătire nu sunt posibile în cazul infracțiunilor:

1. A.de pericol;
2. B.din culpă;
3. C.de executare promptă (imediată).

În cazul măsurii educative a internării într-un centru de detenție:

1. A.instanța poate dispune, în anumite condiții, ca executarea să se realizeze de la început într-un penitenciar;
2. B.se poate dispune înlocuirea măsurii educative cu pedeapsa închisorii pe durata rămasă neexecutată dacă minorul față de care s-a luat măsura are un comportament necorespunzător în centrul de detenție;
3. C.executarea se prescrie într-un termen egal cu jumătatea termenului de prescripție prevăzut de lege pentru pedeapsa închisorii cu aceeași durată.

În timpul executării unei pedepse de 2 ani închisoare, aplicată pentru o infracțiune pentru care legea prevedea ca sancțiune unică pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani, intervine o lege nouă care prevede pentru infracțiunea respectivă pedeapsa închisorii de la 3 luni la un an alternativ cu amenda. În acest caz, este legală hotărârea prin care instanța:

1. A.dispune aplicarea maximului special al amenzii din legea nouă în locul pedepsei cu închisoarea;
2. B.reduce pedeapsa de 2 ani închisoare la o treime din aceasta, proporțional cu reducerea maximului special prin legea nouă;
3. C.respinge cererea condamnatului de a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei reduse potrivit legii noi.

Complicitatea materială:

1. A.este posibilă doar în cazul infracțiunilor materiale;
2. B.poate fi realizată și prin omisiune;
3. C.poate fi reținută și în sarcina unei persoane juridice.

Pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau de a desfășura activitatea de care inculpatul s-a folosit pentru comiterea infracțiunii:

1. A.este întotdeauna facultativă pentru instanță;
2. B.poate fi stabilită și în cazul unei infracțiuni comise în timpul minorității dacă, la momentul săvârșirii faptei, minorul se afla în desfășurarea unei activități;
3. C.se execută și pe durata termenului de prescripție a executării pedepsei amenzii sau, după caz, pe o parte din această durată.

În cazul anulării liberării condiționate din executarea pedepsei închisorii în urma condamnării pentru o infracțiune concurentă cu cea pentru care s-a aplicat pedeapsa din executarea căreia condamnatul a fost liberat:

1. A.instanța poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultate din efectuarea contopirii, dacă aceasta nu depășește 3 ani;
2. B.dacă până la rămânerea definitivă a hotărârii de anulare se împlinise termenul de supraveghere al liberării, se va executa doar pedeapsa pentru infracțiunea nou descoperită;
3. C.dacă instanța care a pronunțat anularea dispune din nou liberarea condiționată, termenul de supraveghere se calculează de la data acordării primei liberări.

Pentru a înlătura imputabilitatea faptei, intoxicația:

1. A.este suficient să existe la momentul comiterii acțiunii, în cazul unei infracțiuni progresive;
2. B.este suficient să existe la momentul epuizării, în cazul infracțiunii continue;
3. C.trebuie să fie rezultatul unei acțiuni intenționate a altei persoane decât autorul faptei.

Circumstanța agravantă a săvârșirii infracțiunii de către un infractor major împreună cu un minor:

1. A.determină întotdeauna reținerea participației improprii;
2. B.este o circumstanță personală subiectivă;
3. C.în procesul de individualizare a pedepsei se valorifică după starea de recidivă postexecutorie incidentă în cazul aceleiași fapte.

Va putea fi condamnat pentru infracțiunea de violare a sediului profesional cel care:

1. A.este invitat la sediul unei persoane juridice pentru un interviu, dar refuză părăsirea spațiului respectiv la terminarea interviului, în ciuda solicitărilor repetate ale reprezentanților societății și ale paznicilor;
2. B.pătrunde noaptea în sediul unui centru comercial, pentru a sustrage mai multe bunuri, dar, în timp ce le căuta, este surprins de paznic, astfel încât îl lovește pe acesta pentru a-și asigura scăparea și fuge fără a mai lua bunurile;
3. C.pătrunde fără drept, în timpul nopții, în sediul unui cabinet individual al unui avocat, unde acesta își desfășura activitatea profesională, pentru a vedea cum și-a organizat spațiul.

Infracțiunea de violență în familie se va reține:

1. A.în sarcina lui X, în vârstă de 17 ani, care îl ucide pe Y, cu care locuia de când s-a născut și despre care credea că este tatăl lui, chiar dacă în timpul procesului se descoperă că nu era de fapt tatăl său biologic;
2. B.în cazul inculpatului care, din cauza geloziei, și-a înjunghiat soția în piept, dar apoi, cuprins de remușcări, a transportat- o imediat la spital, unde viața i-a fost salvată, victima având nevoie de 50 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare;
3. C.în sarcina lui Z care, din cauza neatenției la volan, produce un accident de circulație soldat cu decesul fiului său în vârstă de un an, care se afla în mașină cu acesta.

Infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal:

1. A.se va reține în concurs cu infracțiunea de tâlhărie dacă, în urma unei înțelegeri anterioare, X imobilizează victima, ținându-i mâinile strânse la spate, cât timp Y îi caută în geantă banii și telefonul, pe care Y le sustrage;
2. B.este absorbită în infracțiunea de omor calificat dacă făptuitorul răpește victima pentru a o transporta într-o pădure aflată la 8 ore distanță, unde o ucide;
3. C.se reține în variantă agravată dacă, pentru a răpi victima, făptuitorul o amenință cu un cuțit de bucătărie.

Infracțiunea de omisiunea sesizării:

1. A.se va reține în concurs formal cu infracțiunea de abuz în serviciu dacă obligația de sesizare este o atribuție de serviciu prevăzută de lege în cazul subiectului activ;
2. B.nu poate fi comisă în forma tentativei;
3. C.presupune în mod obligatoriu luarea la cunoștință de către autor a comiterii unei infracțiuni de serviciu.

Funcționarul bancar angajat în calitate de casier la o societate bancară cu capital integral privat, autorizată și aflată sub supravegherea Băncii Naționale a României:

1. A.poate fi condamnat pentru infracțiunea de luare de mită în varianta tip, dacă primește o sumă de bani de la un client al băncii pentru a urgenta îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu;
2. B.poate fi persoana în fața căreia autorul infracțiunii de fals privind identitatea se prezintă sub o identitate falsă, prin folosirea frauduloasă a unui act ce servește la identificare, în vederea producerii unei consecințe juridice;
3. C.poate fi subiect pasiv secundar al infracțiunii de ultraj.

Potrivit Codului penal, producerea unei pagube este necesară pentru a se putea reține infracțiunea de:

1. A.distrugere, în varianta constând în distrugerea unui înscris sub semnătură privată, care aparține în tot sau în parte altei persoane și servește la dovedirea unui drept de natură patrimonială;
2. B.furt în scop de folosință, în varianta folosirii unui terminal de comunicații racordat fără drept la o rețea;
3. C.tăinuire, în modalitatea înlesnirii valorificării unui bun.

Procurorul poate fi subiect activ al infracțiunii de:

1. A.ultraj judiciar;
2. B.cercetare abuzivă în ambele variante;
3. C.represiune nedreaptă în oricare din modalitățile elementului material.

Infracțiunea de părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ștergerea urmelor acestuia, săvârșită în modalitatea părăsirii locului accidentului:

1. A.nu se poate reține niciodată dacă accidentul de circulație s-a comis în desfășurarea unei activități ce constituie prin ea însăși infracțiune;
2. B.poate fi comisă de instructorul auto aflat, la momentul accidentului, în procesul de instruire;
3. C.nu poate fi comisă în forma participației improprii.

În cazul infracțiunii de abandon de familie:

1. A.termenul de prescripție a răspunderii penale începe să curgă de la data la care minorul a devenit major, în cazul în care fapta este comisă prin alungarea unui minor de către mama sa;
2. B.fapta se poate comite și prin neexecutarea, cu rea-credință, de către cel condamnat a prestațiilor periodice stabilite prin hotărâre judecătorească, în favoarea persoanelor îndreptățite la întreținere din partea victimei unei infracțiuni;
3. C.fapta nu constituie infracțiune dacă, înainte de terminarea urmăririi penale, inculpatul își îndeplinește obligațiile.

Potrivit Codului penal, producerea unor consecințe deosebit de grave:

1. A.presupune o pagubă materială mai mare de 2.000.000 lei ori moartea sau vătămarea corporală a două sau mai multor persoane;
2. B.determină majorarea limitelor pedepsei pentru infracțiunea de gestiune frauduloasă care a avut o astfel de urmare;
3. C.nu determină majorarea limitelor de pedeapsă în cazul infracțiunii de delapidare.

Cauzarea unei stări de temere victimei trebuie să se producă în mod obligatoriu pentru a putea fi în prezența infracțiunii de:

1. A.amenințare;
2. B.hărțuire în modalitatea supravegherii locuinței victimei;
3. C.violare de domiciliu.

Producerea unui prejudiciu estetic grav și permanent poate constitui urmare imediată în cazul infracțiunii de:

1. A.încăierare;
2. B.purtare abuzivă;
3. C.act sexual cu un minor.

În cazul infracțiunii de nedenunțare:

1. A.fapta prevăzută de legea penală despre care ia cunoștință făptuitorul, care dă naștere obligației de înștiințare a autorităților, nu poate fi agresiunea sexuală;
2. B.pentru a fi incidentă cauza de nepedepsire determinată de existența calității de membru de familie, această calitate a autorului se apreciază în raport de cel care a comis fapta prevăzută de legea penală despre care autorul a luat cunoștință, iar nu în raport de victima acestei fapte;
3. C.nu poate fi subiect activ complicele la o infracțiune de ucidere la cererea victimei, în cazul în care nu înștiințează autoritățile despre respectiva infracțiune.

Prin sentința penală pronunțată de Judecătoria Oradea inculpatul, domiciliat în Satu-Mare, a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 2 și 6 luni ani pentru săvârșirea infracțiunii de furt. Prin decizia Curții de Apel Oradea apelul inculpatului a fost admis și pedeapsa a fost redusă la 2 ani închisoare. Hotărârea va fi pusă în executare de:

1. A.Curtea de Apel Oradea;
2. B.Judecătoria Satu-Mare;
3. C.Judecătoria Oradea.

În cazul contestației la executare referitoare la o sentință de condamnare la pedeapsa de 3 ani închisoare pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, rămasă definitivă prin neapelare, în care este invocată o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută, condamnatul aflându-se în stare de detenție:

1. A.competența de soluționare aparține instanței care a pronunțat hotărârea ce se execută;
2. B.participarea procurorului este obligatorie și asistența juridică a condamnatului este facultativă;
3. C.instanța se va pronunța prin sentință, supusă contestației.

După finalizarea cercetării judecătorești în fața primei instanțe, președintele completului acordă cuvântul procurorului în cadrul dezbaterilor. După ce procurorul finalizează concluziile, susținând în esență condamnarea inculpaților, președintele completului, având în vedere ora târzie, dispune întreruperea dezbaterilor și continuarea acestora în ziua următoare. În continuarea dezbaterilor a doua zi, avocatul inculpatului formulează cerere de recuzare împotriva respectivului procuror, motivând că acesta și-a spus părerea asupra acuzațiilor în ziua anterioară. Cererea de recuzare întemeiată pe acest motiv urmează a fi:

1. A.soluționată de procurorul ierarhic superior;
2. B.respinsă;
3. C.admisă.

În cadrul procedurii de confirmare a ordonanței de renunțare la urmărire penală dispusă cu privire la o infracțiune de lovire sau alte violențe, sancționată de lege cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 ani sau amendă, persoana vătămată solicită judecătorului de cameră preliminară desființarea soluției de renunțare și începerea judecății, având în vedere că a suferit leziuni evaluate la 35-40 de zile îngrijiri medicale. Judecătorul de cameră preliminară:

1. A.poate dispune respingerea cererii de confirmare, infirmarea soluției de renunțare și începerea judecății, dacă a fost pusă în mișcare acțiunea penală;
2. B.se pronunță prin încheiere definitivă;
3. C.are obligația să redacteze integral hotărârea la momentul pronunțării.

Deplasându-se la domiciliul din România al inculpatului, pentru a-i comunica încheierea de începere a judecății, agentul procedural, după efectuarea verificărilor, nu găsește nicio persoană căreia să îi înmâneze comunicarea. Astfel, acesta afișează pe ușa locuinței inculpatului o înștiințare în care se menționa că inculpatul are la dispoziție 3 zile să se prezinte la sediul judecătoriei pentru ridicarea încheierii. Procedura de comunicare fiind legal îndeplinită, actul se consideră comunicat:

1. A.la data afișării înștiințării pe ușa locuinței inculpatului;
2. B.la data la care inculpatul a găsit înștiințarea afișată pe ușa locuinței, dacă aceasta are loc după împlinirea termenului de 3 zile;
3. C.la momentul ridicării încheierii de la sediul instanței, dacă ridicarea este realizată înainte de împlinirea termenului de 3 zile.

Mandatul de aducere emis de procuror:

1. A.nu îl poate viza pe inculpat înainte ca acesta să fi fost chemat prin citație;
2. B.permite, în vederea executării, pătrunderea în domiciliul oricărei persoane;
3. C.poate viza și subiecții procesuali principali.

Nu poate constitui obiect al comisiei rogatorii:

1. A.emiterea mandatului de arestare preventivă;
2. B.efectuarea confruntării între doi martori;
3. C.soluționarea cererii de recuzare.

Organele de ordine publică, în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, surprind săvârșirea unei tâlhării și îl prind pe făptuitor, întocmind ulterior un proces-verbal cu privire la împrejurările constatate. În acest caz:

1. A.organele de ordine publică pot dispune măsura preventivă a reținerii, chiar înainte de începerea urmăririi penale;
2. B.organele de ordine publică nu pot face percheziția corporală a făptuitorului;
3. C.persoanele care au întocmit procesul-verbal pot fi audiate în cursul procesului penal în calitate de martori.

Data de 17.09.2021 (vineri) reprezintă ultima zi de formulare a apelului pentru inculpat. În această zi, la ora 16:45, inculpatul trimite pe adresa e-mail a instanței o cerere de apel, mesajul electronic fiind primit în aceeași zi. La data de 20.09.2021 (luni), la începerea programului de lucru, cererea de apel astfel primită este înregistrată la registratura instanței. Apelul este:

1. A.formulat în termen;
2. B.formulat în termen doar dacă cererea a fost primită la instanță înainte de încheierea programului de lucru din ziua de 17.09.2021;
3. C.tardiv formulat.

În cazul în care instanța pronunță condamnarea inculpaților X și Y în calitate de coautori la infracțiunea pentru care au fost trimiși în judecată:

1. A.inculpații vor fi obligați în solidar la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat;
2. B.instanța va stabili partea din cheltuielile judiciare avansate de stat care va fi datorată de fiecare inculpat;
3. C.în cazul în care există o parte responsabilă civilmente, aceasta va fi întotdeauna obligată în solidar cu inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Atât măsura preventivă a controlului judiciar, cât și măsura sechestrului asigurător:

1. A.pot fi luate de către procuror în cursul urmăririi penale;
2. B.în faza de cameră preliminară, trebuie verificate periodic de către judecătorul de cameră preliminară;
3. C.pot fi dispuse numai cu privire la inculpat, respectiv la bunurile acestuia.

Punerea în mișcare a acțiunii penale poate fi dispusă de către:

1. A.organul de cercetare penală;
2. B.procuror;
3. C.judecătorul de cameră preliminară, atunci când admite plângerea împotriva soluției de clasare.

Termenul de 10 zile pentru formularea apelului poate curge, după caz, de la data:

1. A.comunicării hotărârii;
2. B.comunicării copiei de pe minuta hotărârii;
3. C.pronunțării încheierii, pentru inculpatul căruia i-a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice.

În faza de cameră preliminară:

1. A.excluderea tuturor probelor administrate în cursul urmăririi penale determină restituirea cauzei la parchet, fără a se mai solicita procurorului să comunice dacă își menține dispoziția de trimitere în judecată;
2. B.solicitarea procurorului de a se dispune restituirea cauzei, în situația în care au fost excluse una sau mai multe dintre probele administrate în cursul urmăririi penale, poate fi respinsă dacă este posibilă stabilirea obiectului și limitelor judecății;
3. C.poate fi dispusă încetarea procesului penal în cazul în care se constată împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale.

În cazul expertizei medico-legale psihiatrice:

1. A.este întotdeauna obligatorie internarea medicală a suspectului sau a inculpatului într-o instituție sanitară de specialitate;
2. B.dispunerea acesteia este obligatorie în cazul uciderii ori vătămării de către mamă a copilului nou-născut;
3. C.poate fi emis mandat de aducere pentru a asigura prezența la examinarea de către comisia medico-legală psihiatrică a suspectului care refuză să se prezinte în vederea examinării.

Măsura asigurătorie a popririi:

1. A.poate viza conturile părții responsabile civilmente, în vederea garantării executării cheltuielilor judiciare;
2. B.nu poate fi luată direct prin decizia instanței de apel;
3. C.luată prin sentință, poate fi atacată pe cale separată cu contestație.

În caz de prescripție a răspunderii penale, față de inculpatul care a cerut continuarea procesului penal, instanța va dispune:

1. A.achitarea și lăsarea nesoluționată a acțiunii civile dacă, în urma cercetării judecătorești se constată că, deși termenul de prescripție a răspunderii penale s-a împlinit, fapta nu este prevăzută de legea penală;
2. B.încetarea procesului penal și soluționarea acțiunii civile, dacă în urma cercetării judecătorești se constată că fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, însă termenul de prescripție a răspunderii penale s-a împlinit;
3. C.încetarea procesului penal și lăsarea nesoluționată a acțiunii civile, dacă în urma cercetării judecătorești se constată că fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, însă termenul de prescripție a răspunderii penale s-a împlinit.

Competența:

1. A.personală se raportează, după caz, la momentul săvârșirii infracțiunii sau la un moment ulterior;
2. B.teritorială rămâne câștigată instanței dacă excepția de necompetență a fost invocată după audierea inculpatului de către instanța de judecată;
3. C.funcțională este determinată de natura infracțiunii.

Declarația investigatorului sub acoperire care a fost prezent la momentul comiterii faptei de care este acuzat inculpatul constituie:

1. A.o probă directă pe care se poate întemeia în măsură determinantă hotărârea de achitare a inculpatului;
2. B.un mijloc de probă pe care nu se poate întemeia în măsură determinantă hotărârea de renunțare la aplicarea pedepsei;
3. C.un procedeu probatoriu pe care nu se poate întemeia în măsură determinantă hotărârea de amânare a aplicării pedepsei.

Dacă organul judiciar apreciază necesar, va fi audiată în calitate de martor:

1. A.soția părții civile, numai dacă este de acord să dea declarații;
2. B.persoana care a suferit o vătămare fizică printr-o infracțiune pentru care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu și care declară în mod explicit că nu dorește să participe la procesul penal;
3. C.persoana care a avut în trecut relații asemănătoare acelora dintre soți cu inculpatul conviețuind cu acesta, dacă este de acord să dea declarații.

Supravegherea tehnică constând în autorizarea interceptării comunicațiilor suspectului poate fi dispusă:

1. A.numai în cazul infracțiunilor pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face din oficiu, dacă măsura îndeplinește condițiile de proporționalitate și subsidiaritate;
2. B.și în cazul unor infracțiuni pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate;
3. C.la solicitarea procurorului, ca urmare a cererii motivate formulată de persoana vătămată, indiferent de natura infracțiunii care formează obiectul cercetării.

În cursul judecății, neregularitatea procedurii de citare:

1. A.a inculpatului arestat preventiv poate fi invocată de către procuror numai la termenul la care ea s-a produs;
2. B.a părții civile este luată în considerare dacă este invocată la termenul următor celui în care ea s-a produs, de către inculpatul aflat în stare de libertate și care a fost prezent la toate termenele;
3. C.a părții responsabile civilmente la termenul de judecată când s-a dat citire actului de sesizare, invocată de aceasta cu ocazia dezbaterilor și în condițiile în care aceasta a fost prezentă la celelalte termene de judecată, nu poate fi luată în considerare.

Plângerea prealabilă:

1. A.adresată judecătoriei în a cărei circumscripție teritorială a fost comisă fapta la care se referă va fi respinsă ca greșit îndreptată;
2. B.trebuie introdusă în termen de 3 luni de la data la care persoana vătămată minoră a aflat cine este făptuitorul;
3. C.poate fi formulată și pe parcursul urmăririi penale, în cazul în care organul de urmărire penală schimbă încadrarea juridică a faptei, dintr-o infracțiune care se urmărește din oficiu, într-o infracțiune pentru care este necesară plângerea prealabilă.

Extinderea urmăririi penale:

1. A.se poate dispune de organul de cercetare penală, prin ordonanță, în cursul urmăririi penale efectuate cu privire la faptă (in rem), fără a fi supusă confirmării motivate a procurorului;
2. B.dispusă de organul de cercetare penală cu privire la o nouă faptă comisă de suspect, este supusă confirmării motivate a procurorului care supraveghează urmărirea penală, în termen de cel mult 3 zile de la data emiterii ordonanței de extindere;
3. C.nu este obligatoriu să fie comunicată suspectului vizat de extindere.

Procedura în cazul recunoașterii învinuirii nu este aplicabilă atunci când:

1. A.inculpatul major a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de omor, pentru care limitele de pedeapsă sunt de la 10 la 20 ani închisoare și interzicerea exercitării unor drepturi;
2. B.pentru inculpatul minor solicitarea în acest sens a fost formulată, prin înscris autentic, de către reprezentantul legal al acestuia;
3. C.instanța a fost sesizată cu un acord de recunoaștere a vinovăției încheiat cu inculpatul.