Principiile procesului civil (Drept procesual civil): grile date la examen
12 grile oficiale de la Barou, INM și INPPA au verificat principiile procesului civil. Mai jos sunt toate, de la cea mai recentă, fiecare cu baremul oficial și subiectul din care provine.
Barou
5 grile
INM
6 grile
INPPA
1 grilă
Grilele date la examen12 grile
Barou aprilie 2025 (avocați definitivi) · grila 54
Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul AA s-a solicitat obligarea pârâtului BB la plata sumei de 6500 lei reprezentând daune materiale pentru fapta ilicită săvârșită de pârât. Din probatoriul administrat în cauză a rezultat un cuantum al daunelor materiale de 8000 lei. Față de această situație, instanța:
A.va admite acțiunea și va obliga pârâtul BB la plata sumei de 8000 lei, dacă reclamantul AA a formulat, în condițiile legii, cerere de majorare a cuantumului obiectului cererii la această sumă;
B.va respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată, având în vedere că suma la care ar trebui să fie obligat pârâtul BB este mai mare decât cea solicitată prin cererea de chemare în judecată;
C.va admite acțiunea și va obliga pe pârâtul BB la plata sumei de 6500 lei, sumă solicitată de către reclamantul AA, dacă acesta nu a formulat o cerere de majorare a cuantumului obiectului cererii.
Contradictorialitatea, principiu fundamental al procesului civil:
A.presupune, printre altele, că instanța nu poate hotărî, în niciun caz, asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților;
B.nu obligă instanța să supună discuției părților calificarea juridică exactă a actelor și faptelor deduse judecății, din moment ce calificarea este atributul exclusiv al instanței;
C.presupune, printre altele, că părțile au dreptul de a discuta și argumenta orice chestiune de fapt sau de drept invocată în cursul procesului de către orice participant la proces, inclusiv de către instanță din oficiu.
Dreptul la apărare este încălcat în ipoteza în care:
A.instanța dispune înfățișarea în persoană a părților, chiar atunci când acestea sunt reprezentate;
B.judecătorul pune în discuția părților calificarea juridică exactă a actelor și faptelor deduse judecății printr-o cerere de chemare în judecată redactată și semnată de avocat;
C.instanța nu amână judecarea procesului și continuă dezbaterile la același termen de judecată la care l-a îndepărtat din sală pe apărătorul pârâtului pentru tulburarea liniștei ședinței.
În ceea ce privește soluționarea unui proces civil:
A.în cazul în care probele propuse de părți nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, judecătorul este obligat, sub sancțiunea nulității hotărârii, să administreze probe din oficiu, cu punerea prealabilă în discuția părților a acestui aspect;
B.judecătorul are dreptul de a invoca din oficiu încălcarea oricăror norme de procedură care au legătură cu procesul;
C.în cazurile expres prevăzute de lege, precum și în procedura necontencioasă, judecătorul va dispune din oficiu introducerea în cauză a altor persoane, chiar dacă părțile se împotrivesc.
A.nu se poate sustrage, fără un motiv legitim, obligației de a sprijini realizarea justiției;
B.poate refuza să aducă un înscris în instanță, pentru motivul că nu este parte în proces, chiar dacă instanța i-a pus în vedere o asemenea obligație;
C.poate fi constrânsă la executarea obligației de a sprijini realizarea justiției, sub sancțiunea plății unei amenzi judiciare și, dacă este cazul, a unor daune-interese.
În virtutea rolului judecătorului în aflarea adevărului în procesul civil:
A.sub sancțiunea nulității hotărârii, judecătorul are obligația să ordone din oficiu administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc;
B.judecătorul poate dispune introducerea în cauză a altor persoane, în condițiile legii;
C.într-un litigiu având ca obiect executarea unui act juridic încheiat cu nesocotirea unei norme juridice care ocrotește un interes general, judecătorul se va pronunța prin dispozitivul hotărârii asupra nulității absolute a actului juridic, invocate din oficiu, chiar în lipsa formulării de către una dintre părți a unei cereri în acest sens.
A.dacă partea chemată la interogatoriu refuză să răspundă, fără motive temeinice, iar instanța socotește această împrejurare ca o mărturisire în favoarea celui care a propus interogatoriul;
B.dacă partea, nelegal citată, se prezintă la termenul de judecată și solicită amânarea cauzei, iar instanța refuză acordarea unui termen în acest scop;
C.dacă judecătorul dispune înfățișarea în persoană a părților, chiar dacă acestea sunt reprezentate.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj având ca obiect acțiune confesorie de servitute, A l-a chemat în judecată pe B solicitând să îi fie permisă trecerea pe terenul acestuia atât cu autovehiculul cât și cu piciorul, pentru uzul și utilitatea terenului proprietatea sa, calificat ca fiind „loc înfundat”. În timpul litigiului, B înstrăinează dreptul de proprietate asupra imobilului lui C, situație adusă la cunoștința instanței de către A. Instanta consideră că citarea lui C în proces este indispensabilă soluționării cauzei, motiv pentru care îl introduce forțat în proces, în ciuda opoziției părților. Măsura luată de către instanța de judecată:
A.încalcă în mod vădit principiul disponibilitatii, instanța neputând introduce fortat o terță persoană în proces;
B.este legală, în concordanță cu principiul rolului activ întrucât, în această situație, există posibilitatea instanței de a introduce forțat tertul dobânditor cu titlul particular în proces;
C.încalcă principiul contradictorialitatii întrucât instanța avea posibilitatea introducerii forțate a unui tert în proces numai în situația în care cel putin una dintre parti este de acord.
Constituie derogare de la principiul disponibilității:
A.posibilitatea instanței de a dispune, din oficiu, îndreptarea erorii materiale privind numele unei părți, strecurate în cuprinsul unei hotărâri;
B.posibilitate instanței de a introduce forțat în proces, din oficiu, alte persoane, în cazurile și condițiile prevăzute de lege;
C.posibilitatea judecătorului de a pune în discuția părților, din oficiu, necesitatea administrării altor probe și de a le ordona, chiar dacă părțile se împotrivesc.